Pretenţii. Decizia nr. 385/2012. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 385/2012 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 28-06-2012 în dosarul nr. 385/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 385/2012
Ședința publică de la 28 Iunie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. G. N.- vicepreședinte
Judecător M. F. C.
Judecător C. M. C.
Grefier N. P.
Pe rol se află pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâtele C. JUDEȚEANĂ DE P. A. și AGENȚIA JUDEȚEANĂ P. PRESTAȚII S. A., împotriva deciziei civile nr. 299/A/2011 pronunțată de Tribunalul A. în dosar civil nr._, având ca obiect pretenții.
Procedura legal îndeplinită.
Se constată că s-a înregistrat la dosar, prin registratura instanței, concluzii scrise formulate de intimații reclamanți S. D. A. N. și D. O. V..
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 21 iunie 2012, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor civile de față,
Prin sentința civilă nr. 2361/2011 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr._ a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a Casei Județene de P. A., invocată de către aceasta, a fost admisă acțiunea formulată și precizată de reclamanții S. D. A. N. și Darabus O. în contradictoriu cu pârâtele Agenția Județeană pentru Prestații S. A. și C. Județeană de P. A. și în consecință:
A fost obligată pârâta Agenția Județeană pentru Prestații S. A. la plata în favoarea reclamanților a sumei de 43.273 lei reprezentând lipsa de folosință pentru imobilul situat în A. I., .. 2, jud. A. înscris în CF nr. 1755 A. I., cu nr. top. 851 casă și curte și nr. top. 852 casă și curte și a sumei de 2387,30 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
A fost obligată pârâta C. Județeană de P. A. la plata în favoarea reclamanților a sumei de 106.720 lei reprezentând lipsa de folosință pentru imobilul situat în A. I., .. 2, jud. A. înscris în CF nr. 1755 A. I., cu nr. top. 851 casă și curte și nr. top. 852 casă și curte și a sumei de 5887,56 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
A fost admisă excepția netimbrării cererii de chemare în garanție și a fost anulată ca netimbrată cererea de chemare în garanție a Ministerului M., F. Și Protecției S. formulată de pârâta Agenția Județeană pentru Prestații S. A..
P. a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
În ce privește cererea de chemare în garanție a Ministerului M., F. Și Protecției S. formulată de pârâta Agenția Județeană pentru Prestații S. A., s-a reținut că deși pârâta a fost citată cu mențiunea achitării taxei de timbru, aceasta nu s-a conformat acestei obligații, astfel că cererea a fost anulată.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. Județeană de P. A. invocată de aceasta, instanța a reținut cele invocate de pârâta C. Județeană de P. cu privire la faptul că pârâta este o instituție publică cu personalitate juridică dar cu finanțare de la bugetul de stat, nu justifică lipsa calității procesuale pasive a pârâtei CJP A. prin prisma obiectului dedus judecății. Reclamanții au solicitat prin acțiunea introductivă obligarea pârâtei la plata folosului de tras pentru imobilul situat în A. I., .. 2, jud. A. înscris în CF nr. 1755 A. I., cu nr. top. 851 casă și curte și nr. top. 852 casă și curte în funcție de suprafața folosită de aceasta începând cu data de 20.01.2006. Prin prisma celor solicitate de reclamanți, pârâta C. Județeană de P. A. justifică calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, motiv pentru care instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta C. Județeană de P. A..
Pe fondul cauzei instanța a reținut că prin dispoziția de restituire nr. 654/19.01.2006 emisă de Direcția de Muncă și Solidaritate Socială și familie A. s-a dispus restituirea către reclamanți a imobilului situat în A. I., .. 2, jud. A. înscris în CF nr. 1755 A. I., cu nr. top. 851 casă și curte și nr. top. 852 casă și curte.
După ce a fost restituit reclamanților la data de 19.01.2006, imobilul a fost folosit în continuare de către pârâte, refuzându-se încheierea unui contract de închiriere cu reclamanți, aspect netăgăduit de către pârâte. Ulterior la data de 30.11.2006 reclamanții au înstrăinat imobilul în litigiu.
Potrivit art. 16 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 06.03._89, republicată, se stipula că proprietarul va fi beneficiarul unei chirii în cuantumul stabilit prin hotărâre a guvernului. Instanța a constatat că un astfel de act normativ a fost publicat doar la data de 10.01.2007 în Monitorul Oficial nr. 15/10.01.2007 când prin HG nr. 1886/2006 s-a stabilit cuantumul chiriilor aferente imobilelor ce fac obiectul prevederilor art. 16 alin. 2 din Legea nr. 10/_. Or reclamanții au înstrăinat la data de 30.11.2006, imobilului situat în A. I., .. 2, jud. A. înscris în CF nr. 1755 A. I., cu nr. top. 851 casă și curte și nr. top. 852 casă și curte, către cumpărătoarea .. Prin urmare instanța a apreciat că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile HGR nr. 1886/21.12.2006 – tempus regit actum - cu privire la nivelul chiriei stabilită prin acest act normativ, întrucât acest act normativ a intrat în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, 10.01.2007, prin urmare la o dată ulterioară înstrăinării imobilului de către reclamanți.
Potrivit art. 480 cod civil proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege, iar conform art. 483 Cod civil fructele civile se cuvin proprietarului lucrului. Pretinzând obligarea paratelor la plata contravalorii lipsei de folosință, reclamanții au făcut dovada că sunt titularii dreptului de proprietate asupra imobilului in discuție în perioada 20.01.2006 – 30.11.2006. În tot acest interval de timp pârâtele au folosit imobilul în litigiu aspect necontestat de nici una dintre pârâte. Instanța a apreciat că reclamanții sunt îndreptățiți a solicita contravaloarea unei lipse de folosință la care să fie obligate pârâtele pentru perioada 20.01.2006 – 30.11.2006, întrucât în tot acest interval de timp deși reclamanții au încercat să încheie un contract de închiriere cu pârâtele acestea au refuzat în mod sistematic continuând să folosească imobilul în litigiu.
Potrivit raportului de expertiză judiciar în specialitatea construcții întocmit de expert V. M. și a completării la Raportul de expertiză tehnică judiciară pârâta C. Județeană de P. A. a folosit suprafața de 1052, 71 mp construcții și suprafața de 636,45 mp teren, iar pârâta Agenția Județeană pentru Prestații S. A. a folosit 426,85 mp construcții și suprafața de 258,07 mp. teren.
Prin raportul de expertiză contabilă judiciară întocmit de expert D. I. și a completării la raportul de expertiză contabilă judiciară expertul a determinat folosul de tras prin comparare cu prețurile similare de pe piață, apreciind expertul că cel mai indicat preț a fi utilizat la calculul folosului de tras, prețul din contractul de închiriere din data de 01.03.2007, prin care noul proprietar a închiriat imobilul în litigiu pârâtelor. Astfel că în concret expertul a calculat folosul de tras pentru construcții și teren în cazul pârâtei C. Județeană de P. A. la suma de_ lei iar în cazul pârâtei Agenția Județeană pentru Prestații S. A. la suma de_ lei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Agenția Județeană pentru Prestații S. A., aducându-i critici de nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, casarea cu reținere și rejudecând pe fond să fie respinsă acțiunea.
În dezvoltarea motivelor de apel se arată că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică pentru următoarele considerente:
În mod greșit instanța de fond a anulat ca netimbrată cererea de chemare în garanție în condițiile în care, recurenta este ordonator terțiar de credite – art. 21 din L. 500/2002 și nu dispune de suma necesară pentru a achita taxa și nici nu a avut timp fizic necesar pentru a o obține.
O altă critică adusă este aceea că în mod greșit instanța de fond a unit excepția netimbrării cu fondul.
Pe fondul cauzei critica adusă constă în aceea că reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dreptul comun art. 480 Cod civil și au solicitat ca despăgubirile să fie acordate în baza HG 1886/2006 care este o lege specială aplicabilă în materia retrocedărilor prevăzute de L.10/2001.
Susține pârâta că instanța a acordat ceea ce nu s-a cerut, ceea ce constituie un motiv de casare prevăzut de art. 312 pct. 3 alin. ultim. C. pr. civ.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel și C. Județeană de P. A., aducându-i critici de nelegalitate și netemeinicie solicitând admiterea apelului, modificarea hotărârii instanței de fond în sensul respingerii acțiunii.
Prima critică vizează temeiul de drept în baza căruia a fost admisă cererea reclamanților, respectiv art. 480 și 483 Cod civil.
Susține că în mod greșit instanța de fond a reținut aplicabilitatea acestora în speța dedusă judecății.
Mai susține apelanta că imobilul din litigiu face parte din categoria imobilelor reglementate prin legea specială 10/2001, aspect ignorat de instanța de fond. Legea specială are prioritate față de legea generală de drept comun.
Susține apelanta că prin HG 1886/2006 s-au stabilit sumele ce sunt datorate cu titlu de chirie pentru categoria de imobile din care face parte și imobilul din litigiu, hotărâre care a intrat în vigoare la data de 1.01.2007.
Prin decizia civilă nr. 299/A/2011, Tribunalul A. a respins apelurile pârâtelor, pe care le-a obligat în solidar să plătească reclamantei suma de 1240 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
P. a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut următoarele:
Cu privire la critica adusă soluționării cererii de chemare în garanție, s-a constatat că apelanta nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru corespunzătoare atunci când s-a judecat cauza la instanța de fond, astfel că în mod corect cererea a fost anulată. Susținerea apelantei că nu datorează taxa de timbru pe considerentul că în speță sunt incidente dispozițiile art. 17 din același act normativ nu poate fi reținută întrucât obiectul dedus judecății îl constituie folos de tras și nu venituri publice. Acest aspect a fost invocat și la instanța de fond și a făcut obiectul analizei.
Tribunalul a reținut că nici criticile aduse pe fondul cauzei nu sunt întemeiate. Reclamanții au devenit proprietari asupra imobilului din litigiu ca urmare a retrocedării acesteia în baza prevederilor L.10/2001. Retrocedarea s-a făcut în baza dispoziției de restituire nr. 654/19.01.2006 emisă de Direcția de Muncă și Solidaritate Socială și Familie A..
Imobilul din litigiu se identifică din punct de vedere administrativ cu cel situat în A. I. .. 2, jud. A. și este înscris în CF 1755 A. I. nr. top. 851 casă și curte și nr. top. 852 casă și curte.
Deși reclamanții au devenit proprietari asupra imobilului din litigiu începând cu 19.01.2006, pârâtele au continuat să folosească imobilul și s-au opus încheierii unui contract de închiriere. Practic reclamanții deși beneficiau de toate prerogativele conferite de drepturile lor de proprietate pârâtele sunt cele care au folosit imobilul și au produs acestora un prejudiciu constând cu folosul de tras nerealizat, ca urmare a lipsirii de folosință a imobilului.
S-a considerat că în mod corect a reținut instanța că în speța dedusă judecății nu sunt incidente dispozițiile H.G. 1886/2006. Prin legea specială se stipula expres că proprietarul, în cazul în care imobilul nu poate fi eliberat va fi beneficiarul unei chirii stabilite prin hotărâre de guvern. Cum pârâtele au refuzat încheierea contractului de închiriere, reclamanta nu a putut promova acțiunea întemeiată pe acest text de lege. Mai mult decât atât pentru perioada cât solicită despăgubiri, hotărârea de guvern nu era în vigoare, ori este știut faptul că legea dispune numai pentru viitor nu și pentru trecut.
S-a reținut de asemenea că în mod corect reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dreptul comun în materie respectiv pe art. 480 Cod civil care definește proprietatea și art. 483 Cod civil care stabilește că fructele civile se cuvin proprietarului în puterea dreptului lui la accesiune.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâtele.
Pârâta C. Județeană de P. a solicitat modificarea deciziei atacate în sensul respingerii acțiunii.
În expunerea motivelor, recurenta susține că, în mod greșit s-a făcut aplicabilitatea art. 480 și 483 C. civ., întrucât imobilul în litigiu face parte din categoria celor a căror situații este reglementată de art. 16 din Legea nr. 10/2001, care este incidentă în cauză, în acest sens fiind și decizia ÎCCJ nr. 33/2008. Recurenta susține că sumele datorate cu titlu de chirie pentru imobilul în litigiu sunt stabilite prin HG 1886/2006, publicat în 10.02.2007.
În drept se invocă art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recursul este legal timbrat (fila 67).
Pârâta Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială A. a solicitat casarea deciziei dată în apel și respingerea acțiunii reclamantei.
În expunerea motivelor, recurenta critică neacordarea unui termen de judecată pentru îndeplinirea formalităților necesare obținerii creditelor bugetare pentru achitarea taxei de timbru, stabilită pentru cererea de chemare în judecată.
Pe fondul cauzei, recurenta susține că instanța de fond a acordat ceea ce nu s-a cerut, întrucât a obligat pârâtele la plata folosului de tras în temeiul dreptului comun și nu așa cum au solicitat reclamanții, în temeiul HG 1886/2006.
Aceasta mai arată că, pentru imobilul în litigiu, proprietarii aveau posibilitatea să solicite chirie doar în condițiile stabilite de art. 16 alin. 2 din Legea nr. 10/2001.
În drept se invocă art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recursul este legal timbrat (fila 65).
Reclamanții au depus întâmpinare, prin care au solicitat respingerea celor două recursuri ca nefondate, cu cheltuieli de judecată ( filele 27-29).
Analizând legalitatea deciziei atacate prin prisma criticilor formulate, Curtea reține următoarele:
În privința criticilor formulate de recurenta AJPS A. vizând cererea de chemare în garanție, Curtea constată că acestea sunt nefondate.
Dispozițiile Legii nr. 146/1997 privind taxele de timbru nu prevăd termene sau vreo procedură specială, derogatorie de la dreptul comun, pentru achitarea taxei de timbru de către instituțiile publice. Prin adresa nr. 6032/2011 la care face referire recurenta, aceasta a solicitat înlăturarea obligației de plată a taxei de timbru și nu reexaminarea taxei, necontestând cuantumul ei ci invocând doar faptul că în bugetul MFPS nu sunt prevăzute sume cu titlu de taxă de timbru. Este de observat că în recurs această recurentă a achitat taxa de timbru fără a mai invoca inexistența sumelor în buget și necesitatea parcurgerii unei proceduri speciale de aprobare a acestei sume. Pe de altă parte, este de precizat că prin anularea cererii de chemare în garanție, recurenta nu este prejudiciată, această putând formula o altă cerere oricând înăuntrul termenului de prescripție.
Referitor la criticile privind soluționarea acțiunii principale, Curtea reține următoarele:
Chiria solicitată de reclamanți vizează perioada 19.01.2006 – 30.11.2006 și reprezintă contravaloarea folosinței imobilului proprietatea acestora de către pârâte pe perioada menționată.
Imobilul în litigiu a fost restituit reclamanților la data de 19.01.2006 în temeiul Legii nr. 10/2001, fiind până atunci în administrarea D.M.S.S.F. A.. Prin dispoziția de restituire s-a impus reclamanților obligația de a respecta prevederile art. 16 alin. 1 și 2 din Legea nr. 10/2001 referitoare la menținerea afectațiunii imobilului pe o perioadă de 3 ani. Potrivit alin. 2 teza a II-a al art. 16, noul proprietar va fi beneficiarul unei chirii în cuantumul stabilit prin hotărâre a Guvernului. Această hotărâre a fost adoptată la începutul anului 2007, ulterior perioadei pentru care se solicită chiria, iar H.G. nr. 1886/2006 nu cuprinde nicio dispoziție cu privire la aplicabilitatea sa pentru perioada anterioară intrării în vigoare. Dimpotrivă, H.G. nr. 1886/2006 prevede în mod expres aplicabilitatea sa pentru viitor și nu pentru trecut, stipulând în art. 4 că noul proprietar va încheia contractul de închiriere în formă scrisă cu utilizatorul imobilului, în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a hotărârii (pentru imobilele deja restituite ) sau de la data emiterii deciziei/dispoziției de restituire (pentru imobilele ce vor fi restituite după adoptarea hotărârii). Ca urmare, făcând aplicarea principiului general al neretroactivității legilor, care guvernează aplicarea în timp a normelor juridice, în mod corect s-a constatat că H.G. nr. 1886/2006 nu este incidentă în cauză.
Obligația impusă reclamanților de a menține destinația imobilului restituit o perioadă de 3 trei ani reprezintă fără îndoială o restrângere a dreptului de proprietate, respectiv a atributului posesiei, respectiv o ingerință în dreptul persoanei asupra bunurilor sale în sensul celui de-al doilea paragraf al art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție. Stabilind prin art. 16 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, dreptul proprietarilor la plata unei chirii pe durata menținerii afectațiunii imobilului, această ingerință respectă raportul de proporționalitate între interesul general și cel individual. Cum însă H.G. nr. 1886/2006 nu poate fi aplicată întrucât, așa cum s-a reținut, s-ar încălca principiul neretroactivității legii, devin incidente prevederile dreptului comun, respectiv art. 480 C. civ.
Ca urmare, stabilind chiria raportat la aceste dispoziții, instanțele de fond au pronunțat hotărâri legale, astfel că aceste critici sunt nefondate, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. pr. civ.
În ce privește susținerea recurentei AJPS A. că instanța de fond a dat ceea ce nu s-a cerut, Curtea constată următoarele:
Prin precizările de acțiune, reclamanții au făcut referire la HG nr. 1886/2006 numai în ce privește cuantumul chiriei, solicitând calcularea despăgubirilor în raport de valorile stabilite prin această hotărâre, dar temeiul juridic al acțiunii nu a fost schimbat, reclamanții justificând dreptul lor la despăgubiri pe dispozițiile art. 480 C. civ.
(continuarea deciziei civile nr. 385/28.06.2012 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia – Secția I Civilă în dosar nr._ )
Pe cale de consecință, nici aceste critici nu sunt fondate, nefiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 6 C. pr. civ.
P. cele ce preced, Curtea constată nefondate recursurile promovate de pârâte, urmând ca în temeiul art. 312 C. pr. civ. să le respingă.
În baza art. 274 C. pr. civ., recurentele vor fi obligate să plătească fiecare câte 930 lei intimaților S. A. și D. O., cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
P. aceste motive:
În numele legii
DECIDE
Respinge recursurile declarate de pârâtele C. Județeană de P. A. și Agenția Județeană pentru Prestații S. A. împotriva deciziei civile nr. 299/A/2011 pronunțată de Tribunalul A. – Secția I Civilă.
Obligă recurentele să plătească fiecare câte 930 lei intimaților S. A. și D. O., cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28.06.2012.
Președinte, C. G. N. | Judecător, M. F. C. | Judecător, C. M. C. - concediu de odihnă, semn. conf. art. 261(2) C. proc. civ. Vicepreședintele Curții de Apel C. G. N. |
Grefier, N. P. |
Redc/Tehn. M.F.C.
N.P. 2 ex/13.07.2012
Jud. fond – H.D.C.
Jud. apel – L. P. P./L. D.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 365/2012. Curtea de Apel... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 380/2012. Curtea de Apel... → |
|---|
