Partaj judiciar. Decizia nr. 372/2012. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 372/2012 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 28-06-2012 în dosarul nr. 372/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 372/2012
Ședința publică de la 28 Iunie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. G. N.-vicepreședinte
Judecător M. F. C.
Judecător A. N. – președinte secție
Grefier N. P.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâții C. L. prin mandatar cu procură C. I. și C. I., împotriva deciziei civile nr. 586/2011 pronunțată de Tribunalul A. în dosar civil nr._, având ca obiect partaj judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimata C. C., lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței, procedura de citare legal îndeplinită cu părțile la acest termen de judecată, recurenții pârâți au făcut dovada cu recipise la dosar, a comunicării directe a motivelor de recurs cu intimații, recursul este motivat și legal timbrat.
Se constată că s-a înregistrat la dosar, prin serviciul registratură al instanței, precizare din partea pârâților recurenți prin care se solicită judecarea cauzei în lipsă și răspuns la recursul declarat de pârâți, formulat de intimata C. C..
Instanța, din oficiu, pune în discuția părților, excepția tardivității recursului formulat de pârâții C., față de data declarării acestuia.
Intimata C. C. solicită admiterea recursului.
Instanța, în deliberare, față de actele dosarului, lasă cauza în pronunțare pe excepție.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
P. acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpeni sub nr._ (dosar inițial_, apoi_ ) reclamanții T. N. și soția T. V., au solicitat, în contradictoriu cu pârâții: M. G. lui G. C., M. D. lui G. C., C. C., C. L., G. T., G. I., R. M. născ. G., K. A. născută G., J. L. P., B. M. C., născută J.:
- să se dispună dezmembrarea imobilului înscris în CF 2541 A., nr. top.4045, 4046, 4047, 4048, 4049, 4050, 4051, 4052, potrivit raportului de expertiză topografică a expertului L. I. (filele 7-13 dosar_ );
- să se constate că, numiții G. T. și G. S. Potuș, au vândut imobilele ce alcătuiesc L. 1 din raportul de expertiză mai sus amintit, reclamanților prin actul sub semnătură privată intitulat „Declarație” din data de 01.08.1964 și să fie obligați pârâții G. T., G. I., R. M. născ. G., K. A. născută G., J. L. P., B. M. C., născută J., să încheie contract de vânzare cumpărare, în caz de refuz prezenta hotărâre să țină loc de act autentic;
- să se dispună înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară potrivit raportului de expertiză mai înainte amintit.
Pârâta C. C. a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat ieșirea din indiviziune a imobilului înscris în CF 2541 A., prin atribuirea către aceasta a terenului aferent cotei sale de proprietate, respectiv 945/1440 parte.
Pârâții G. I., R. M. născ. G., K. A. născută G., J. L. P., B. M. C., născută J., au formulat și ei cerere reconvențională prin care au solicitat ieșirea din indiviziune a imobilului înscris în CF 2541 A., prin atribuirea către ei a terenului aferent cotei de 120/1440 parte.
La data de 17.04.2006 reclamanții principali au formulat o completare a acțiunii prin care solicită să se constate că, pe imobilul în litigiu există construcții și doresc să le noteze în cartea funciară și să fie întabulat dreptul de proprietate asupra acestora, în favoarea lor.
Reclamanta reconvențională C. L. a depus o precizare de acțiune la data de 20.03.2006 prin care a solicitat introducerea în calitate de moștenitori după defunctul C. M. a numiților C. I. și P. C. și să se constate că ea, este moștenitoare după defunct, în cotă de 2/8 parte, iar cei mai înainte amintiți, în cotă fiecare de 3/8 parte.
Conform certificatului de deces . nr._, pârâta K. A. a încetat din viață. Ca moștenitori au fost introduși frații și nepoții care deja erau părți în prezenta cauză.
La data de 26.11.2006, reclamanții principali au formulat o precizare de acțiune, prin care au solicitat instanței să constate că asupra L. 1, varianta A din expertiza efectuată de expert G. G. (dosar_ vol. I) au dobândit dreptul de proprietate G. T. a lui G. prin joncțiunea posesiilor cu cea a lui N. T. B. și soția M. M. și uzucapiunea de peste 30 ani. Precizarea a fost disjunsă și soluționată în mod irevocabil prin respingerea cererii principale și reconvenționale formulate în acea cauză, în timp ce prezentul dosar a fost suspendat.
După reluarea procesului s-a format dosar nr._ . S-a formulat o precizare de acțiune de către reclamanții principali, prin care aceștia au solicitat să se constate că au uzucapat, în condițiile art. 28 din DL 115/1938, imobilul cumpărat de la G. T. a lui G., suprafața terenului fiind de 5858mp, iar pe acesta au fost edificate o . construcții.
S-a formulat cerere de renunțare la judecată de către pârâții G. I., J. L. P. și B. M. C., dar de fapt este o declarație de cedare a cotelor de proprietate în favoarea celorlalți moștenitori ai defunctului G. T. a lui G..
Precizarea de acțiune formulată de către reclamanții principali a fost disjunsă, iar apoi, ulterior a fost din nou conexată la dosar_ .
De asemenea au fost introduși ca pârâți P. M., O. I. și N. G. (V.).
Pârâții P. M. și O. I. au formulat cereri reconvenționale, prin care au solicitat să se constate că terenurile pe care le folosesc au fost dobândite în baza uzucapiunii extratabulare în conformitate cu dispozițiile DL115/1938 și că pe aceste terenuri au fost edificate construcții.
Numita N. M., soția pârâtului O. I., a formulat cerere de intervenție în interes propriu, prin care a solicitat să se constate că, alături de soț, a dobândit terenul folosit în baza uzucapiunii extratabulare, în conformitate cu dispozițiile DL nr. 115/1938 și că pe acest teren au fost edificate construcții, dorind înscrierea în cartea funciară. Ulterior, urmare a abținerii admise în acest dosar s-a format un nou dosar_ .
La termenul de judecată din data de 28.02.2011 instanța a apreciat că referitor la capătul de cerere cu privire la uzucapiunea imobilului în litigiu, având în vedere și stadiul procesual sunt suficiente probe pentru a se pronunța cu privire la acesta, iar în ceea ce privește sistarea stării de indiviziune, a invocat din oficiu excepția inadmisibilității cererilor principale și reconvenționale formulate în prezenta cauză motivat de faptul că nici în acest moment cadrul procesual nu este corect stabilit, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege și a rămas în pronunțare pe excepția invocată.
P. sentința civilă nr. 478/2011, Judecătoria Câmpeni a respins capătul de cerere privind uzucapiunea în regimul Decretului-lege 115/1938 (art. 28) din cererea reclamanților principali T. N. și T. V..
S-a admis excepția inadmisibilității cererilor reconvenționale formulate de către: O. I., și P. M. și respinse cererile reconvenționale formulate de O. I., P. M., precum și cererea de intervenție în interes propriu formulată de O. M.
A fost admisă excepția inadmisibilității acțiunii civile formulate de reclamanții T. N. și soția T. V., a cererii reconvenționale formulate de către G. T. a lui T. lui G., G. I. lui T., R. M., J. L. P., B. M. C. născ. J., în ceea ce privește capătul de cerere referitoare la starea de indiviziune și a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanții principali și cererea reconvențională formulată de reclamanții reconvenționali mai înainte amintiți.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în ce privește capătul de cerere privitor la uzucapiune, că nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 28 din DL 115/1938, nu este îndeplinită condiția ca toți coproprietarii să fi murit, iar de la data decesului ultimului coproprietar să fi trecut cel puțin 20 de ani.
Față de aceste considerentele, instanța a respins capătul de cerere privind uzucapiunea în regim DL nr. 115/1938, din cererea reclamanților principali. De asemenea, a fost admisă excepția inadmisibilității cererilor reconvenționale formulate de către O. I. și P. M. și respinse cererile reconvenționale formulate de către O. I., P. M. precum și cererea de intervenție în interes propriu formulată de către O. M..
În ceea ce privește analiza excepției inadmisibilității, invocată din oficiu s-a reținut că, potrivit extrasului de carte funciară anexat la dosarul cauzei în CF 2541 A. sunt coproprietari M. G. lui G. C., cu o cotă de 120/1440 parte, M. D. lui G. C. cu o cotă de 120/1440 parte, G. T. a lui G. (decedat) cu o cotă de 120/1440 parte, C. C. cu o cotă de 945/1440 parte, C. L. cu o cotă de 135/1440 parte. De asemenea, în foaia de sarcini este înscris un drept de uz viager în favoarea mai multor persoane printre care și M. I. lui G. C..
S-a reținut că numitul M. I. lui G. C. nu a fost introdus ca parte în proces, deși se impunea, față de faptul că, în favoarea sa este instituit un drept de uz viager și prin urmare hotărârea care urma să se pronunțe în prezenta cauză trebuia să îi fie opozabilă, în caz contrar acestuia fiindu-i lezate drepturile. Având în vedere că, în niciun fel nu s-a făcut dovada că acesta a decedat, s-a apreciat de către prima instanță că se impunea introducerea acestuia în calitate de parte.
Totodată, s-a reținut că instanța nu a fost investită cu niciun capăt de cerere referitor la radierea dreptului de uz viager instituit în favoarea numitul M. I. lui G. C. ca urmare a morții titularului dreptului.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții reconvenționali P. M., O. I. și M., precum și reclamanții principali T. N. și T. V. aducându-i critici de nelegalitate și netemeinicie.
P. decizia civilă nr. 586/2011, Tribunalul A. a admis recursul reclamanților reconvenționali P. M., O. I., O. M. și al reclamanților principali T. N. și T. V., a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de recurs a reținut că reclamanții principali au investit instanța de fond în dosar inițial_ cu o acțiune având ca obiect prestație tabulară, susținând că au cumpărat prin înscrisul intitulat „Declarație” din 1.08.1964 o suprafață de teren din CF 2541 A. de la proprietarii G. T. și G. S.. Ulterior, aceștia și-au precizat acțiunea în dosar_, solicitând să se constate că au uzucapat, în condițiile art. 28 din Decretul Lege 115/1938 imobilul cumpărat de la G. T. a lui G. în suprafață de 5858 mp, pe care au edificat o . construcții a căror întabulare au cerut-o (fila 111 dosar_ ).
La rândul lor, pârâții P. M. și O. I. au formulat cereri reconvenționale prin care au invocat uzucapiunea extratabulară în baza Decretului Lege 115/1938 asupra unei porțiuni din terenul înscris în CF 2541 A., teren pe care au edificat construcții a căror întabulare au solicitat-o, fiecare invocând joncțiunea posesiei cu autorul T. N. - reclamantul din prezenta cauză - de la care au cumpărat prin înscris sub semnătură privată parcelele în litigiu.
Aceeași solicitare a formulat-o și intervenienta O. M., soția pârâtului O. I., care a invocat uzucapiunea extratabulară alături de soțul său.
La rândul lor pârâții C. L., C. C., G. I., R. M., J. P. și B. M. C. în calitate de proprietari tabulari au formulat acțiuni reconvenționale prin care au solicitat ieșirea din indiviziune în ce privește imobilul în litigiu, înscris în CF 2541 A..
P. sentința atacată, instanța de fond a respins capătul de cerere din acțiunea principală privind uzucapiunea extratabulară în condițiile art. 28 din DL 115/1938, reținând că pentru a fi îndeplinită prima condiție prev. de art. 28, era necesar ca toți coproprietarii de carte funciară să fi murit, iar de la decesul ultimului coproprietar să fi trecut cel puțin 20 de ani.
Sub acest aspect, soluția primei instanțe a fost apreciată ca fiind nelegală, având în vedere că reclamanții nu au invocat uzucapiunea extratabulară cu privire la întregul imobil înscris în CF, ci doar în ce privește suprafața dobândită de la proprietarul tabular G. T. a lui G., astfel că, cel puțin sub aspectul cotei acestuia de 120/1440 din CF, acțiunea principală era admisibilă, cu atât mai mult cu cât moștenitorii proprietarilor tabulari au recunoscut posesia exercitată de reclamanți în baza înscrisului privat prin care antecesorul lor a înțeles să vândă reclamanților o suprafață din CF 2541 A..
In aceste condiții, instanța de fond era ținută să analizeze îndeplinirea condițiilor prev. de art. 28 din DL 115/1938 cel puțin sub aspectul suprafeței aferente cotei de proprietate a defunctului G. T. a lui G..
S-a mai reținut că instanța de fond în mod nelegal a procedat la soluționarea cauzei fără a administra probele încuviințate și care au fost câștigate cauzei și fără a reveni în mod justificat asupra acestora.
În ce privește acțiunea reconvențională formulată de recurenții reclamanți reconvenționali O. I., P. M. și intervenienta O. M., instanța de fond a reținut greșit împrejurarea că în materia uzucapiunii extratabulare nu este posibilă joncțiunea posesiilor, astfel că în mod nelegal a fost respinsă acțiunea acestora ca inadmisibilă, fără ca acest aspect să fie pus în discuția părților, conform legii. Este adevărat că în condițiile în care reclamanții principali pretind că au dobândit un drept de proprietate prin uzucapiune asupra întregii suprafețe de teren, solicitând întabularea acestui drept în favoarea lor, reclamanții reconvenționali nu ar mai putea invoca joncțiunea posesiei cu a autorului lor T. N., de la care au preluat imobilul în posesie în baza unui înscris privat de vânzare-cumpărare. însă aceste aspecte se impuneau a fi puse în discuția părților și lămurite sub aspectul întinderii drepturilor pretinse ca efect al uzucapiunii.
Distinct de aceste aspecte, instanța de fond nu s-a pronunțat în niciun mod asupra cererilor formulate de reclamanții principali T. și reclamanții reconvenționali O. I., O. M. și P. M. în ce privește edificarea construcțiilor pe imobilul în litigiu, astfel că și din acest punct de vedere soluția primei instanțe este nelegală.
Soluția instanței de fond este nelegală și în ce privește soluția asupra cererii de sistare de indiviziune din acțiunea reclamanților principali în sensul respingerii ca inadmisibilă, câtă vreme prin încheierea din 19.11.2009 pronunțată în dosar_, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților T. N. și V. de a solicita partajul imobilului înscris în CF 2541 A..
In ce privește excepția inadmisibilității acțiunilor pentru nestabilirea corectă a cadrului procesual sub aspectul persoanelor înscrise în foaia de sarcini cu un drept de uz viager, soluția instanței de fond este esențialmente nelegală, în condițiile în care pe parcursul a 5 ani de judecată, acest aspect nu a fost pus în discuția părților, conform art. 129 C. pr. civ.
Astfel, așa cum rezultă din actele dosarului, singurele aspecte puse în discuția părților au fost cele legate de indicarea persoanelor care au calitate procesuală pasivă pentru capătul de cerere privind notarea construcțiilor, a persoanei care folosește sau administrează bunul supus partajului, titlul în baza căruia s-a dobândit dreptul de proprietate și cotele de proprietate ale persoanelor care au folosit sau administrat bunul, aspecte asupra cărora au fost obligați să se pronunțe coproprietarii reclamanți reconvenționali C. L., C. C. și moștenitorii proprietari tabulari G. T. lui G. și nu recurenții în cadrul acțiunilor lor vizând uzucapiunea extratabulară. Singurul aspect pus în discuția acestora a fost indicarea persoanelor care au calitate procesuală pasivă pentru capătul de cerere privind notarea construcțiilor, aspect ce nici nu implica discuții, câtă vreme acțiunea au fost formulate în contradictoriu cu proprietarii tabulari ai imobilului asupra căruia se solicită notarea construcțiilor.
S-a mai reținut că, deși instanța de fond a fost investită atât cu cererea principală a reclamanților recurenți T. N. și T. V. cât și cu mai multe acțiuni reconvenționale, prin sentința atacată s-a pronunțat doar asupra acțiunii principale, asupra cererilor reconvenționale formulate de O. I., P. M. și intervenienta O. M. și a cererii reconvenționale formulată de moștenitorii proprietarului tabular G. T. lui G., lăsând nesoluționate acțiunile reconvenționale ale reclamanților reconvenționali C. L. și C. C., deși prin încheierea pronunțată în dosar_ la 22.11.2010 cererile acestora - disjunse inițial - au fost conexate la dosar_ .
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții C. L. și C. I., solicitând casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului A..
În expunerea motivelor, recurenții arată în esență că tribunalul a calificat greșit calea de atac ca fiind recursul, întrucât față de valoarea obiectului cauzei, potrivit dispozițiilor art. 2821 C. proc. civ., calea de atac împotriva hotărârii primei instanțe este apelul și nu recursul.
La termenul din 28.06.2012, Curtea a pus în discuția părților, din oficiu, excepția tardivității recursului formulat de pârâții C., față de data declarării acestuia.
Deliberând asupra acestei excepții, Curtea reține următoarele:
Pentru a verifica admisibilitatea recursului și legalitatea deciziei atacate, este necesar ca instanța să fie investită în termen legal. Conform art. 301 C. proc. civ., termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii. Rațiunea pentru care legiuitorul a impus comunicarea hotărârii este aceea ca partea care are deschisă o cale de ataca, să aibă cunoștință de considerentele care au stat la baza soluției pronunțate. Acest lucru rezultă explicit din dispozițiile art. 261 alin. 3 C. pr. civ., conform cărora, hotărârea se comunică părților, în copie, în cazul în care este necesar pentru curgerea termenului de exercitare a apelului sau recursului.
În cazul în care o hotărâre a fost pronunțată de o instanță de recurs, ea nu se mai comunică, astfel că partea care consideră că nu a fost calificată corect calea de atac și apreciază că are la îndemână recursul, trebuie să formuleze această cale în termen de 15 zile de la data când a luat cunoștință de conținutul hotărârii.
Neexercitarea căii de atac în termenul legal de 15 zile atrage, potrivit art. 103 alin. 1 C. proc. civ., respectiv decăderea părții din dreptul de a ataca hotărârea.
În speță, prin decizia atacată, instanța de recurs a casat hotărârea primei instanțe și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei Cîmpeni. Așa cum declară pârâții C. chiar în motivele de recurs de față, în rejudecarea fondului după casare, aceștia au depus la data de 17.11.2011 în fața Judecătoriei Cîmpeni o precizare de acțiune cu privire la valoarea obiectului. Ca urmare, cel târziu la data de 17.11.2011, aceștia au luat cunoștință de conținutul deciziei nr. 586/2011 a Tribunalului A. și de la acea moment curge termenul de 15 zile prevăzut de art. 301 C. pr. civ.
Pârâții au declarat calea de atac la data de 19.04.2012, cu mult peste termenul legal, astfel că excepția analizată este privită ca întemeiată.
Pentru aceste considerente, Curtea constată fondată excepția analizată, urmând ca, în temeiul art. 312 c. proc. civ., să respingă ca tardiv recursul de față.
(continuarea deciziei civile nr. 372/28.06.2012 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia – Secția I Civilă în dosar civil nr._ )
Pentru aceste motive:
În numele legii
DECIDE
Respinge ca tardiv formulat recursul declarat de pârâții C. L. și C. I. împotriva deciziei civile nr. 586/1.07.2011 pronunțată de Tribunalul A. în dosar_ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28 Iunie 2012.
Președinte, C. G. N. | Judecător, M. F. C. | Judecător, A. N. - concediu de odhnă, semn. conf. art. 261(2) C. proc. civ, Vicepreședintele Curții de Apel C. G. N. |
Grefier, N. P. |
Redc./Tehn. M.F.C.
N.P./ 2 ex/13.07.2012
Jud. fond – C. A.
Jud. recurs – G.B. P./I. S./D. G.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 380/2012. Curtea de Apel... | Legea 10/2001. Sentința nr. 23/2012. Curtea de Apel ALBA IULIA → |
|---|
