Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 646/2012. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 646/2012 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 13-12-2012 în dosarul nr. 646/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 646/2012
Ședința publică de la 13 Decembrie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. F. C.
Judecător C. M. C.
Judecător A. N. – președinte secție
Grefier N. P.
Cu participarea din partea Parchetului de pe lângă C. de A. A. I.
Procuror A. P.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanții T. N., T. M. și M. E., împotriva sentinței civile nr. 192/2012 pronunțată de Tribunalul Hunedoara – Secția I Civilă, în dosar civil nr._, având ca obiect despăgubiri la Legea nr. 221/2009.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței, procedura de citare legal îndeplinită cu părțile la acest termen de judecată, recursul de față nu este motivat și nu este semnat de doi dintre recurenții reclamanți, fiind scutit de la plata taxei judiciare de timbru.
Se constată că s-a înregistrat la dosar, prin serviciul registratură al instanței, întâmpinare formulată de intimatul pârât S. R. prin M. Finanțelor P. prin care se invocă a se constata nulitatea recursului și aplicarea în cauză a prevederilor art. 242 alin. 2 C. proc. civ.
Instanța pune în discuția părților excepția nulității recursului declarat de reclamanți.
Reprezentanta Ministerului Public solicită admiterea excepției nulității recursului declarat de reclamanți, în temeiul art. 303 alin. 1 raportat la art. 306 alin. 1 C. proc. civ. și a se constata nulitatea acestuia.
Instanța, în deliberare, lasă cauza în pronunțare pe excepție.
După dezbaterea cauzei, se constată că s-au înregistrat la dosar, prin serviciul registratură al instanței, note scrise formulate de recurentul reclamant T. N..
C. DE A.
Asupra recursului civil de față,
P. acțiunea civilă înregistrată la Tribunalul Hunedoara, sub dosar nr._, reclamanții T. N., T. M. și M. E. au chemat în judecată, în calitate procesuală de pârât, S. R. prin M. Finanțelor P., solicitând, ca prin hotărâre judecătorească, să se dispună:
- obligarea pârâtului la plata sumei de 400.000 euro despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit de antecesorul lor T. H., ca urmare a măsurii administrative cu caracter politic luată față de acesta, în perioada 1951 – 1966;
-obligarea pârâtului la plata sumai de 200.000 euro daune morale pentru suferința ulterioară, ce a durat efectiv până în anul 1989.
În motivarea acțiunii se arată că suferința adusă familiei a fost concretizată prin stresul la care a fost supus antecesorul lor și întreaga familie, faptul de a le fi fost confiscată averea, umilința îndurată, întrucât au fost excluși din societate, marginalizați și evitați, inclusiv de prietenii lor cărora le era teamă să aibă relații cu ei pentru a nu fi urmăriți de securitate, precum și pentru prestigiul pierdut în urma deportării antecesorului lor. S-a mai arătat de reclamanți că, timp de 15 ani, antecesorul lor a avut domiciliu forțat, fiind obligat să locuiască în ., la Șovarna și la Cracul Muntelui, slujind timp de 4 ani în 13 biserici, că bunurile familiei au fost confiscate, inclusiv casa, care a fost transformată în cooperativă, atât antecesorul lor fiind considerat instigator al celor care luptau pentru libertate și o viață mai bună cât și familia acestuia fiind nevoiți să trăiască în lipsuri, teroare, stigmatizați de societate.
S-a susținut de reclamanți că în temeiul Legii nr. 221/2009, acțiunea lor este întemeiată, suma pretinsă pârâtului fiind rezonabilă, urmând a compensa suferințele antecesorului lor din timpul deportării, precum și cele care au urmat, ca și stresul permanent la care a fost supusă întreaga familie, până în decembrie 1989.
Pârâtul S. R. prin M. Finanțelor P., reprezentat prin Direcția Generală a Finanțelor P. a județului Hunedoara a depus întâmpinare, solicitând, în principal, respingerea acțiunii ca inadmisibilă raportat la Decizia nr. 1358/2010 a Curții Constituționale, iar în subsidiar, ca nefondată, sub aspectul cuantumului despăgubirilor pretinse.
P. sentința civilă nr. 192/2012, Tribunalul Hunedoara – Secția I Civilă a respins acțiunea civilă formulată de reclamanții T. N., T. M. și M. E., împotriva pârâtului S. R. prin M. Finanțelor P. reprezentat prin Direcția Generală a Finanțelor P. a județului Hunedoara, pentru pretenții. Nu s-au acordat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanții au calitatea de descendenți gradul I și gradul II al defunctului T. H., care a fost persecutat de autoritățile statului comunist, urmărit și supravegheat, datorită origini sociale, fiind calificat chiabur, a profesiei sale de preot, precum și pentru antecedentele sale politice și militare.
Potrivit art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009, legiuitorul român a prevăzut dreptul oricărei persoane care a suferit condamnări cu caracter politic sau măsuri administrative cu caracter politic, în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, pentru fapte săvârșite înainte de data de 6 martie 1945 sau după această dată și care au avut drept scop împotrivirea față de regimul totalitar instaurat la 6 martie 1945, iar în caz de deces dreptul soțului supraviețuitor și a descendenților până la gradul II inclusiv, de a solicita obligarea statului la plata unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare, urmând ca instanța să țină seama de măsurile reparatorii acordate deja, în temeiul Decretului - Lege nr. 118/1990.
P. art. 3 al Legii nr. 221/2009, legiuitorul a delimitat sfera măsurilor administrative ce pot constitui obiect al despăgubirilor compensatorii, de natură morală, la acelea ce au fost dispuse în temeiul actelor normative menționate la lit. a – f a acestui text de lege, cu posibilitatea expres prevăzută la art. 4 alin. 2 din lege, de a fi constatat de către instanță, caracterul politic al altor asemenea măsuri, luate de organele de miliție și securitate, pentru orice alte fapte prevăzute de legea penală, dacă prin săvârșirea lor s-a urmărit unul din scopurile prevăzute de OUG nr. 214/1999 modificată și completată, prin Legea nr. 568/2001 cu modificările și completările ulterioare, art. 1 alin. 3 aplicându-se corespunzător.
Or, în cauză, în condițiile în care antecesorul reclamanților nu a suferit o condamnare penală ori o măsură administrativă considerate de drept ca având caracter politic, se impunea ca instanța să constate caracterul politic al măsurilor luate de organele de miliție și securitate, față de acesta, în condițiile art.4 din Legea nr. 221/2009, ceea ce nu s-a solicitat.
Pe cale de consecință, nefiind stabilit caracterul politic al persecuțiilor și măsurilor cu caracter administrativ, dispuse de organele fostei miliții și securități, împotriva defunctului T. H., s-a considerat că nu se justifică nici acordarea reparațiunile reglementate de Legea nr. 221/2009, pentru prejudiciul moral creat acestuia.
De altfel, prin Decizia nr. 1358/2010, C. Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate, invocată de pârâtul în cauză, a normei juridice conținute de articolul 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009, aceasta fiind publicată în Monitorul Oficial nr. 761/15.11.2010.
Potrivit art. 147 alin. 1 din Constituția României, coroborat cu cele ale art. 31 alin. 3 a Legii nr. 47/1992, republicată, dispozițiile legale declarate neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, în Monitorul Oficial, dacă în acest interval de timp, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu a reglementat situația creată, în sensul că nu a pus de acord normele juridice declarate neconstituționale, cu prevederile Constituției.
Or, în intervalul celor 45 de zile, legiuitorul român nu a reglementat situația creată, în sensul că nu a pus de acord prevederile art. 5 alin. 1 lit. a, cu prevederile Constituției, norma juridică respectivă a fost lipsită de orice eficacitate.
Pe cale de consecință, a fost respinsă cererea reclamanților și față de dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, s-a constatat că nu se justifică acordarea cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții T. N., T. M. și M. E., fiind semnat de recurenta M. E..
Recursul nu este motivat în fapt și în drept.
Intimatul pârât S. R. prin M. Finanțelor P. reprezentant de Direcția Generală a Finanțelor P. a jud. Hunedoara a depus
(continuarea deciziei civile nr. 646/13.12.2012 pronunțată de C. de A. A. I. – Secția I Civilă în dosar civil nr._ )
întâmpinare, prin care a invocat constatarea nulității recursului declarat de reclamanți.
Anterior analizării legalității sentinței atacate, C. constată următoarele:
Se constată că recurenții nu au criticat hotărârea atacată, nu au indicat nici un motiv de nelegalitate sau de netemeinicie a hotărârii atacate. Ca urmare, față de dispozițiile art. 306 cod procedură civilă se va constata nul recursul declarat de reclamanți împotriva sentinței civile nr. 192/2012 pronunțată de Tribunalul Hunedoara.
Pentru aceste motive:
În numele legii
DECIDE
Constată nul recursul declarat de reclamanții T. N., T. M. și M. E. împotriva sentinței civile 192/2012 pronunțată de Tribunalul Hunedoara – Secția I Civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13 Decembrie 2012.
Președinte, M. F. C. | Judecător, C. M. C. | Judecător, A. N. |
Grefier, N. P. |
Redc. A.N.
Tehn. N.P.
2 ex/22.02.2013
Jud. fond – M. I.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 661/2012. Curtea de Apel... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 9/2014. Curtea de Apel ALBA... → |
|---|
