Grăniţuire. Decizia nr. 247/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 247/2014 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 05-06-2014 în dosarul nr. 247/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA I CIVILA
DECIZIA CIVILĂ Nr. 247/2014
Ședința publică de la 05 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. A. M.-vicepreședinte
Judecător A. N.
Judecător C. M. C.
Grefier E. M. H.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanții A. V., A. M. A., A. I. și A. A. V. prin mandatar A. A. M. împotriva deciziei civile nr. 63/2014 pronunțată de Tribunalul S. în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă avocat D. D. în reprezentarea tuturor recurenților reclamanți și avocat T. Ș. pentru intimații pârâți V. A. N. și V. L., lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează procedura legal îndeplinită, faptul că se solicită judecarea în lipsă prin întâmpinare.
Avocat D. D. solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, pe care le depune la dosar, respectiv autorizația nr. 96/1976, adresă a Primăriei Mun. S. și schiță plan privind imobilul în cauză. Învederează că aceste înscrisuri susțin și dovedesc situația terenului cu identificarea topo, teren care aparține reclamanților, justifică lipsurile din acesta și interesul litigiului pendinte, începând cu vecinătatea ce aparține Municipiului S.. Arată că aceste înscrisuri au fost comunicate și părților adverse.
De asemenea, mai depune delegație avocațială de reprezentare, în original.
Avocat T. Ș., cu privire la înscrisuri, apreciază că aceste documente nu au relevanță în cauză, conform acestora proprietar este Statul Român întrucât succesiunea și evoluția proprietății nu a fost operată în cartea funciară. Mai mult, măsurătorile din prezentele acte nu corespund celor din CF, motiv pentru care linia de graniță dintre proprietăți nu a putut fi stabilită, sens în care nu înțelege nici relevanța schiței depuse la acest termen.
Instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse.
Mandatarii părților, având pe rând cuvântul, declară că nu mai au alte cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată încheiată faza probatorie, cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat D. D., în reprezentarea recurenților reclamanți, solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în tot, schimbarea în parte a sentinței de fond în sensul stabilirii liniei de graniță conform expertizei P., anexa 1. Apreciază că linia de graniță stabilită și menținută prin soluția din apel este una neconformă realității, iar instanța nu a motivat această alegere și nici nu a răspuns criticilor ridicate în motivele de apel.
Mai arată că s-a criticat sentința în ce privește concluziile expertizei topografice, care prin suplimentul efectuat arată limitele de folosință ale proprietăților actuale.
Cu privire la motivul vizând lipsa titlului de proprietate, apreciază că s-a stabilit doar limita proprietății reclamanților și s-a considerat că solicitarea este întemeiată pe prevederile Legii nr. 18/1991. Consideră că în mod greșit s-a apreciat că terenul nu face obiect al acestei legi speciale, însă conform solicitării reclamanților, este suficientă stabilirea liniei de graniță așa cum s-a cerut pentru punerea în executare a hotărârii instanței.
Nu în ultimul rând, apreciază că limitele de folosință nu sunt cele reale, revenind la concluziile deciziei tribunalului, iar stabilirea liniei de graniță ar fi o etapă ulterioară după stabilirea concretă a proprietăților. Apreciază că din adresa Primăriei Mun. S., precum și din documentele depuse de la Arhiva Primăriei S., rezultă limitele proprietăților și faptul că nu există egalitate de suprafețe dintre imobilele părților.
În această situație, consideră că este evident că limitele proprietăților sunt stabilite prin documentația de CF, iar dezmembrările efectuate ulterior, fapt pentru care solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat și în scris. Cu cheltuieli de judecată conform chitanței depuse la dosar.
Avocat T. Ș., în reprezentarea intimaților V., solicită respingerea recursului ca nefondat, cu atât mai mult cu cât o cerere în grănițuire este subsecventă acțiunii în revendicare. Întrucât reclamanții nu au inițiat o acțiune în revendicare, ci o acțiune în grănițuire, ce nu implică existența și compararea titlurilor de proprietate, consideră că în mod corect instanțele au coroborat probatoriul administrat.
Astfel, din declarațiile martorilor de la filele 45-46 dosar fond se confirmă faptul că între proprietăți există gard despărțitor încă din anii 1970 și până în prezent. Mai mult, nu se poate admite teoria și apărarea reclamanților în sensul că, de acum 80 de ani, ar fi intervenit prescripția achizitivă și reclamanții sunt adevărații proprietari.
Având în vedere cele expuse, consideră că o hotărâre așa cum solicită reclamanții nu se poate pronunța în cauză, cu atât mai mult cu cât nu există dovada certă a proprietății și susținerilor acestora. Apreciind soluția instanței de fond ca fiind una corectă, temeinică și legală, solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată conform chitanței pe care o depune la dosar.
Instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
P. cererea înregistrată la Judecătoria S. la data de 28.07.2011 sub nr._, reclamanții A. V., A. M. A., A. I. și A. A. V. au chemat în judecată pârâții V. A. N., V. L. și M. S. prin P., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună stabilirea liniei de graniță între imobilul proprietatea reclamanților situat administrativ în S., ., jud. S., înscris în CF 2456 Gușterița, cu nr. top 3082/2/23/2, loc de casă -403 mp, pe de o parte și imobilul proprietatea pârâților V., situat în S., ., înscris în CF 1827 Gușterița nr. top. 3082/2/23, și delimitarea față de . altă parte; de asemenea, s-a solicitat obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că sunt proprietarii imobilului înscris în CF 2456 Gușterița cu nr. top 3082/2/23/2, loc de casă -403 mp, iar pârâții sunt proprietarii imobilului învecinat înscris în CF 1827 Gușterița, nr. top 3082/2/23/1- loc de casă cu casă și magazie în suprafață de 676 mp. Reclamanții au mai învederat că linia de graniță între imobilele învecinate nu a fost stabilită convențional și se impune delimitarea terenurilor învecinate prin stabilirea acesteia pe calea unei expertize tehnice topografice. Reclamanții au solicitat să se constate și delimitarea existentă între imobilul proprietatea reclamanților și . Municipiului S., în scopul înscrierii în Carte Funciara a datelor de identificare a imobilului.
În drept, reclamanții și-au întemeiat cererea pe dispozițiile art. 584 C. civ., Legea nr. 7/1996, art. 274 C. proc. civ.
La data de 20.08.2011, pârâtul M. S. prin P. a depus la dosar întâmpinare prin care a arătat că nu se opune în principiu admiterii acțiunii, cu precizarea că urmează a-și preciza poziția în funcție de concluziile expertizei tehnice care va fi efectuată în cauză.
În data de 06.10.2011, pârâții V. A. N. și V. L. au depus întâmpinare prin care au arătat că, în principiu, sunt de acord ca imobilului reclamanților să i se stabilească linia de graniță, întrucât acest imobil este în momentul de față un teren viran neîmprejmuit, dar nu înțeleg de ce au fost chemați în judecată deoarece consideră că nu au încălcat proprietatea reclamanților. Pârâții au mai arătat că, în anul 2005, când au cumpărat imobilul situat în S., ., înscris în CF 1827 Gușterița, top. 3082/2/23/1, loc de casă cu casă în suprafață de 676 mp, au început renovarea acestuia și refacerea gardului existent în acel moment, pe același amplasament. Pârâții au solicitat să nu fie obligați la cheltuieli de judecată.
La data de 04.10.2012, reclamanții au formulat precizare de acțiune prin care au solicitat să se stabilească linia de graniță dintre imobilul proprietatea reclamanților situat în S., ., și înscris în CF 2456 Gușterița, nr. top. 3082/2/23/2 loc de casă - 403 mp, pe de o parte, și imobilul proprietatea pârâților V., situat în S., ., înscris în CF 1827 Gușterița, nr. top. 3082/2/23/1 conform expertizei tehnice-expert P. M. pe aliniamentul ABC conform planșei din anexa 5 și delimitarea față de . ADC conform expertizei tehnice –expert P. M..
În data de 31.10.2012, pârâtul M. S. P. P. a depus la dosar poziția sa cu privire la precizarea de acțiune prin care a arătat că nu este de acord cu stabilirea liniei de graniță conform anexei 5 din expertiză, întrucât se încalcă dispozițiile art. 3 alin. 4 din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, străzile făcând parte din domeniul public al Municipiului.
La data de 24.01.2013, reclamanții au formulat precizare de acțiune prin care au solicitat să se stabilească linia de graniță dintre imobilul proprietatea reclamanților situat în S., ., și înscris în CF 2456 Gușterița, nr. top. 3082/2/23/2 loc de casă -403 mp, pe de o parte, și imobilul proprietatea pârâților V., situat în S., ., înscris în CF 1827 Gușterița, nr. top. 3082/2/23/1 conform expertizei tehnice-expert P. M. pe aliniamentul ABC conform planșei din anexa 1 din suplimentul la expertiză; delimitarea față de . ADC conform anexei 1 la suplimentul expertizei tehnice –expert P. M. și delimitarea față de . C-D conform anexei 1 din suplimentul de expertiză, iar, în subsidiar, în situația în care linia de graniță va fi stabilită pe limitele de folosință, au solicitat plata contravalorii terenului în suprafață de 213 mp ocupat fără titlu (66 mp pârâții V. și 147 mp M. S.).
În drept, reclamanții au invocat art. 555, 563 alin. 2 Cod civil, art. 132 alin. 2 pct. 3 C. proc. civ.
În data de 31.10.2012, pârâtul M. S. P. P. a depus la dosar poziția sa cu privire la precizarea de acțiune formulată la data de 24.01.2013.
În ședința publică din data de 14.03.2013, reprezentantul reclamanților a arătat că renunță la cererea subsidiară privind obligarea pârâților la plata contravalorii terenului în suprafață de 213 mp.
P. sentința civilă nr. 2487/2013 Judecătoria S. a admis în parte acțiunea și a stabilit linia de graniță dintre imobilul reclamanților înscris în CF 2456 Gușterița, nr. top. 3082/2/32/2 și imobilul pârâților V. A. N. și V. L. înscris în CF 1827 Gușterița, nr. top. 3082/2/23/1, pe aliniamentul determinat de punctele 25-35-30 conform schiței anexă nr. 5 la raportul de expertiză efectuat în cauză de expertul tehnic P. M. care face parte integrantă din prezenta sentință.
În ceea ce privește linia de graniță dintre imobilul reclamanților înscris în CF 2456 Gușterița, nr. top. 3082/2/32/2 și . fost stabilită pe aliniamentul determinat de punctele 25-50, conform schiței anexa 1 la suplimentul nr. 3 –fila 131 la raportul de expertiză efectuat în cauză de expertul tehnic P. M., iar linia de graniță dintre imobilul reclamanților înscris în CF 2456 Gușterița, nr. top. 3082/2/32/2 și . stabilită pe aliniamentul determinat de punctele 30-55-54-53-52-51, conform schiței anexa 1 la suplimentul nr. 3 –fila 131 la raportul de expertiză efectuat în cauză de expertul tehnic P. M.. Au fost obligați pârâții V. și pârâtul municipiul S., fiecare, la plata către reclamanți a sumei de 506,43 lei cheltuieli de judecată.
S-a reținut în considerentele sentinței, din probatoriul administrat în cauză, respectiv înscrisurile depuse la dosar coroborate cu concluziile raportului de expertiză întocmit de expertul P. M., că reclamanții sunt proprietarii imobilului teren înscris în CF 2456 Gușterița, nr. top. 3082/2/23/2 (fila 5), loc de casă, în suprafață de 403 mp, situat administrativ în S., ., jud. S., iar pârâții sunt proprietarii imobilului învecinat, loc de casă cu casă de locuit și o magazie, înscris în CF 1827 Gușterița, nr. top. 3082/2/23/1 (fila 6) în suprafață de 676 mp, situat administrativ în S., ., jud. S..
De asemenea, imobilul proprietatea reclamanților se învecinează pe latura de sud cu . latura de nord cu .> Instanța a reținut că prin acțiunea în grănițuire, reglementată de art. 584 cod civil, se urmărește determinarea, prin hotărâre judecătorească, a limitelor dintre proprietăți și stabilirea traseului real pe care trebuie să îl urmeze titularul. Rezultă că grănițuirea se poate dispune atât în cazul în cazul inexistenței unei delimitări între proprietăți, cât și în situația în care astfel de semne exterioare există, dar sunt contestate de părți.
În urma măsurătorilor efectuate, s-a constatat că suprafața imobilului reclamanților este de 190 mp, mai mică decât suprafața din CF cu 294 mp (403 mp), iar suprafața imobilul pârâților V. este de 634 mp, mai mică decât cea din CF cu 42 mp (676 mp).
De asemenea, din raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat în cauză, se reține că, în urma măsurătorilor efectuate și a analizării schiței de carte funciară, reiese amplasamentul inițial al imobilului reclamanților și de unde rezultă că 66 mp sunt împrejmuiți de fam. V. pe care este edificat și un garaj, 190 mp ar fi liberi, dar pe ei sunt amplasați un stâlp electric și un transformator și 147 mp sunt ocupați de Primăria S. pentru extinderea străzii Viitorului.
Totodată, din schița de carte funciară (fila 58), se constată că imobilul reclamanților și cel al pârâților V. provin din dezmembrarea imobilului cu nr. top 3082/2/23 din anul 1957, imobil cu o suprafață totală de 300 stg.
De asemenea, s-a reținut că este necesar ca o grănițuire să rezolve contestațiile și pretențiile părților cu caracter revendicativ, dar și să țină seama de transformările produse în configurația terenurilor din cauze care le sunt sau nu imputabile, pentru a se asigura o folosință utilă a proprietăților.
Având în vedere dispozițiile art. 274 C. proc. civ. și faptul că instanța a admis capătul de cerere privind grănițuirea, și, întrucât cheltuielile pentru stabilirea liniei de graniță cad în sarcina ambelor părți potrivit art. 584 C. civ., instanța i-a obligat pe pârâții V. A. N. și V. L. la plata către reclamanți a sumei de 506,43 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, iar pe pârâtul M. S. prin P. l-a obligat la plata către reclamanți a sumei de 506,43 lei, cu același titlu .
P. decizia civilă nr. 63/2014 pronunțată de Tribunalul S.-secția I civilă a fost respins apelul declarat de reclamanții A. V., A. M. A., A. I. și A. A. V., împotriva sentinței civile nr. 2487/2013, pronunțată de Judecătoria S., care a fost păstrată. Au fost obligați apelanții la plata către intimații V. a sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată în apel.
În considerentele deciziei s-a reținut că reclamanții au promovat o acțiune în grănițuire prin care au solicitat stabilirea granițelor proprietății lor pe toate laturile acesteia. Specific acestei cauze este faptul că proprietatea reclamanților se învecinează, pe două laturi, cu străzi (.. Viitorului) referitor la care s-a dovedit că fac parte din domeniul public al municipiului S..
Instanța de fond a considerat că stabilirea granițelor între aceste proprietăți trebuie făcută pe limita folosinței actuale întrucât trebuie să se țină seama de transformările produse în configurația terenurilor din cauză, indiferent dacă acestea le sunt sau nu imputabile părților pentru a se asigura o folosință utilă a proprietăților.
În ceea ce privește suprafețele imobilelor s-a reținut că atât reclamanții, cât și pârâții V. au în folosință suprafețe mai mici decât cele înscrise în cartea funciară, astfel că acest reper nu poate fi luat exclusiv în calcul pentru stabilirea granițelor. Ca urmare, s-a apreciat că limita folosinței actuale este relevantă întrucât, față de pârâții V. s-a dovedit că gardul actual este singurul semn de hotar vizibil, iar față de cele două străzi, se impune menținerea graniței pe limita folosinței actuale întrucât acestea fac parte din domeniul public al municipiului S.. Întrucât reclamanții susțin că nu există niciun document privind exproprierea vreunei suprafețe din terenul lor pentru amenajarea străzilor, aceștia au posibilitatea de a ataca actele administrative de delimitare a domeniului public și de a revendica sau a solicita despăgubiri pentru suprafața de teren preluată, dacă se dovedește că aceasta le aparține.
A fost menținută sentința instanței de fond mai ales că reclamanții nu au formulat acțiune în revendicare pentru a se putea analiza și sub acest aspect drepturile părților implicate.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții A. V., A. M. A., A. I., A. A. V., solicitând modificarea deciziei în sensul admiterii apelului și stabilirii liniei de graniță între imobilul proprietatea lor și imobilul proprietatea pârâților V. conform expertizei tehnice –expert P. M., pe aliniamentul ABC conform planșei din anexa 1 din suplimentul de expertiză, delimitarea față de . ADC conform anexei 1 din suplimentul la expertiza tehnică expert P. M. și delimitarea față de . CD, conform anexei 1 din suplimentul la expertiza tehnică.
În motivarea recursului, reclamanții susțin, în primul rând că decizia instanței de apel nu este motivată, că nu s-a răspuns criticilor formulate în apel, respectiv a interpretării greșite a probelor, expertiza tehnică efectuată în cauză. In contradicție cu concluziile raportului de expertiză, instanța a reținut că străzile adiacente imobilului în litigiu fac parte din domeniul public.
Recurenții mai susțin că, în considerentele deciziei atacate se reține că reclamanții au posibilitatea de a ataca actele administrative de delimitare a domeniului public, și de a solicita despăgubiri pentru suprafața preluată, dacă se dovedește că le aparține. Instanța nu arată care sunt actele care ar putea fi atacate, mai ales că expertul tehnic a arătat că nu există asemenea acte administrative, iar topografia terenurilor este ușor de stabilit după înscrierile din cartea funciară.
Se susține că instanța de fond și cea de apel au interpretat și aplicat greșit legea, în sensul de a reține că stabilirea granițelor dintre proprietăți trebuie făcută pe limitele de folosință actuală, întrucât trebuie să se țină seama de transformările produse în configurația terenurilor în cauză. Deși instanțele recunosc că au avut loc transformări în configurația terenurilor nu indică temeiurile legale în baza cărora s-au produs aceste transformări, ajungând la concluzia că se asigură folosința utilă a proprietăților. Reclamanții consideră că nu este utilă folosința imobilului lor pentru că s-a diminuat suprafața de la 403 mp la 190 mp.
Ambele instanțe au înlăturat proba tehnică cu expertiza, fără a motiva în vreun fel. Modernizarea străzilor prin ocupare unei părți din terenul reclamanților în absența unui act administrativ nu reprezintă o modificare legală a limitelor proprietății.
Documentele de la carte a funciară și care se regăsesc în expertiza tehnică efectuată în cauză stabilesc cu certitudine linia de graniță între proprietăți la data dezmembrării celor două imobile din același corp funciar, dezmembrare înscrisă în CF prin încheierea nr. 1396/1958 și schița aferentă. Diminuarea suprafeței terenului pârâților V. față de suprafața înscrisă în cartea funciară provine din ocuparea unei părți a imobilului de străzile învecinate și de dig. Imobilul cu nr. top 3082/2/23/1 a fost dezmembrat conform Autorizației pentru înstrăinare și împărțeală teren cu construcții nr. 96/17 martie 1976 emisă la data când imobilul era proprietatea lui Alzner P.. La dezbaterea succesiunii după acesta notariatul de Stat prin adresa nr._ /20.01.1977 confirmă dezmembrarea terenului și destinația celui rezultat în urma dezmembrării. Chiar dacă dezmembrarea nu a fost înscrisă în CF, se observă unde se regăsește diferența de suprafață din proprietatea pârâților V..
P. întâmpinarea depusă, intimatul M. S. a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei civile nr. 63/2014 pronunțată de Tribunalul S.. Se arată, în esență, că instanțele au stabilit corect linia de graniță, fără a încălca dreptul de proprietate a municipiului S. și a celorlalți pârâți, ținând seama de transformările aduse terenurilor respective.
Analizând legalitatea deciziei atacate, prin prisma motivelor de recurs, raportat la art. 304 cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Grănițuirea, în sensul art. 584 cod civil, constituie o operațiune de determinare, prin semne exterioare și vizibile a limitelor dintre două proprietăți limitrofe, pentru a ști limitele fondului asupra căruia poartă dreptul de folosință al proprietarilor celor două fonduri.
Instanța de fond a stabilit în baza expertizei tehnice efectuate în cauză de expert tehnic P. M., limitele proprietății reclamanților față de proprietățile înconjurătoare, limite care sunt cele indicate în considerentele și dispozitivul sentinței civile nr. 2487/2013 pronunțată de Judecătoria S..
Instanța de apel a argumentat menținerea soluției pronunțate de Judecătoria S., punctual și concis. În ce privește limitele de proprietate a stabilit, ca și instanța de fond, că trebuie menținute cele actuale, respectiv în modalitatea actuală de folosință, față de schimbările de configurație a terenului, iar în ce privește suprafețele, acestea au fost de asemenea menținute cele actuale, din același considerente. Tribunalul a mai reținut că în lipsa acțiunii în grănițuire, nu se poate analiza întinderea proprietății părților, confirmând prin motivare atât soluția, cât și argumentele instanței de fond. chiar dacă instanța de apel nu a răspuns fiecărui argument invocat în apelul reclamanților, aceasta nu înseamnă că nu a motivat hotărârea, întrucât a răspuns criticilor formulate în ansamblul lor.
Recursul pendinte este întemeiat pe interpretarea probelor, a raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză, așa cum rezultă din motivarea reclamantului, iar instanța de recurs nu mai poate analiza stabilirea stării de fapt de către instanțele de fond, după abrogarea pct. 10 și 11 din art. 304 cod procedură civilă.
Instanța de apel a reținut, într-adevăr în considerente că reclamanții au posibilitatea de a ataca actele de delimitare a domeniului public, însă nu a fost investită cu analiza acestora pentru a le identifica. Mențiunea din considerente a fost una de principiu, și nu una concretă pentru situația reclamanților, care susțin că nu există aceste acte. Inexistența actelor deschide alte posibilități juridice reclamanților, a căror oportunitate poate fi analizată.
De regulă, granița se stabilește în funcție de semne exterioare vizibile care existau între proprietăți, sau pe vechiul amplasament al acesteia, dacă există disensiuni între părți.
Instanțele de fond au stabilit că actuala linie de graniță dintre proprietățile reclamanților și ale pârâților persoane fizice este de peste 40 de ani, fără a fi contestată, ceea ce înseamnă că nu există temei de a fi schimbată în prezent, chiar dacă de la dezmembrarea terenului până în anii ”70 au avut loc schimbări de configurație a terenului. În timp ce terenul pârâților V. a fost în permanență îngrădit, ceea ce îl face ușor de identificat în cazul schimbării configurației, imobilul reclamanților nu a fost delimitat astfel că o eventuală modificare a formei nu este ușor de sesizat. . S., care se învecinează cu proprietatea reclamanților figurează în nomenclatorului străzilor municipiului S. din 2002-HCL 2/2002, fără a fi contestată ca întindere.
Pe de altă parte, din adresa nr._/20.01.1977 emisă de Consiliul Popular al municipiului S., depusă în recurs, rezultă că nr. top 3082/2/23/2 (loc de casa de 403 mp conform extrasului CF proprietatea reclamanților din anul 2000), are suprafața de 374 mp, din care a fost preluată de Stat suprafața de 105 mp, iar restul de 269 mp a rămas în proprietatea numitului Alzner R.. Preluările de terenuri de către stat operează chiar fără înscriere în
(continuarea deciziei civile nr. 247/05.06.2014 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia – Secția I Civilă în dosar civil nr._ )
cartea funciară, potrivit art. 26 din Decretului lege 115/1938, în vigoare la acea dată. Trebuie menționat că reclamanții au devenit proprietari ai terenului în litigiu în anul 2000, preluând terenul în forma și dimensiunea de la acea dată. Așadar, nici la momentul la care au cumpărat, reclamanții nu au avut în proprietate suprafața de 403 mp, această suprafață menționată în cartea funciară neavând un caracter cert.
Față de toate aceste argumente Curtea, în temeiul art. 312 cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul reclamanților, menținând ca temeinică și legală hotărârea atacată.
Pentru aceste motive:
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanții A. V., A. M. A., A. I. și A. A. V. împotriva deciziei civile 63/2014 pronunțată de Tribunalul S..
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 5.06.2014.
Președinte, M. A. M. | Judecător, A. N. | Judecător, C. M. C. - concediu odihnă, semn. conf. art- 261(2) C.pr. civ, Președintele Curții de Apel A. I. P. |
Grefier, E. M. H. - concediu odihnă, semn. conf. art. 261(2) C. pr. civ., prim - grefier E. G. |
Redc./tehn. AN
N.P./2 ex/28.08.2014
Jud. fond: D. D.
Jud. apel: C. H./V. D.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 83/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA | Expropriere. Decizia nr. 43/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA → |
|---|
