Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 29/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 29/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 27-01-2015 în dosarul nr. 29/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA I CIVILA
DECIZIE CIVILĂ Nr. 29/2015
Ședința publică de la 27 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. G. N.
Judecător D. M.
Judecător M. F. C.
Grefier N. P.
Pe rol se află pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamantele VERBEI R. M., H. E., B. F. I. (fostă I.) și de pârâta . deciziei civile nr. 380/2014 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar civil nr._, având ca obiect constatare nulitate act juridic.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se constată că s-au înregistrat la dosar, prin registratura instanței, note de ședință formulate de recurentele reclamante.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierile de amânare a pronunțării din data de 13 ianuarie 2015, respectiv 20 ianuarie 2015, încheieri ce fac parte integrantă din decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor civile de față,
Prin sentința civilă nr. 1346 din 10 martie 2014, pronunțată de Judecătoria Sibiu, s-a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de ., pe fond, s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamantele V. R. M., H. E. și B. F. I. în contradictoriu cu pârâta . M. D. R. și Turismului.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că prin acțiunea înregistrată sub nr._ la Judecătoria Sibiu reclamantele V. R., H. E. și B. F. I. au chemat în judecată pe pârâții . D. R. și Turismului și Primăria Sibiu prin Primar solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța:
-să se constate nulitatea absolută parțială a încheierii de întabulare nr. 8093/1995, în sensul radierii acesteia din CF 222 (fostă 196) cu nr. top 182/1/25/1 C. III;
-să se constate nulitatea absolută parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate . 08 nr. 0363/1995, în sensul că acesta nu vizează imobilul teren pe care sunt edificate apartamentele proprietatea reclamantelor;
-să se constate nulitatea absolută parțială a încheierii de întabulare nr. 17.238/2007 în ceea ce privește scoaterea terenului clădit și neclădit de 279 m.p., din părțile comune indivize aferente apartamentelor și a instituirii dreptului de superficie asupra apartamentului nr. 3-B. F. –I.;
-să se dispună revenirea la situația anterioară de CF;
-cu cheltuieli de judecată.
In motivarea acțiunii s-a arătat în esență, că în 28.07.1995 s-a notat în C.F 196 C. III, sub nr. top 182/1/25/1 blocul de locuințe 0+4 având următoarea componență:
-la subsol un apartament cu 2 camere și 3 apartamente cu 3 camere, 3 spații tehnice, casa scării;
-la etajele I, II, III, IV, câte 2 apartamente cu 2 camere și 3 apartamente cu 3 camere, casa scării și podul blocului.
Proprietar pe această construcție și pe teren a fost Statul Român, iar administrarea cădea în sarcina fostului R.A.G.C.L Sibiu. Reclamanții au folosit apartamentele în baza contractelor de închiriere încheiate cu Statul Român prin R.A.G.C-L Sibiu, iar mai târziu reclamantele au devenit proprietare ca efect al cumpărării.
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr._ de către . reclamantelor li s-a solicitat contravaloarea folosinței terenului aferent fiecărui apartament începând cu data de 08.07.2006 pe considerentul că această societate este proprietarul ternului de sub . societate nu a avut imobilul, blocul și nici terenul de sub această construcție nici un moment în patrimoniu înainte de anul 1990, astfel că nu putea să obțină un astfel de act administrativ și nici să beneficieze de dispozițiile Legii 15/1990, cu privire la acest imobil. Mergând pe filiera actului administrativ reclamantele au formulat acțiune în contencios administrativ, (_ a Curții de Apel A. I.) prin care s-a solicitat anularea actului, acțiune respinsă prin sentința civilă nr. 135/2011 pe considerentul că plângerea nu a fost realizată în condițiile Legii 554/2004.
In drept s-au invocat dispozițiile L.76/1996, D-L115/1938, art.17,18 C. pr. civ.
M. D. R. și Turismului a formulat întâmpinare prin care s-a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
De asemenea, s-a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sibiu în soluționarea cererii privind constatarea nulității absolute parțiale a certificatului de proprietate . 08 nr.0363/1995, deoarece în temeiul art. 3 C. pr. civ. „Curțile de Apel judecă în primă instanță, procesele și cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităților și instituțiilor centrale.”
Pe fond s-a solicitat, respingerea acțiunii ca inadmisibilă deoarece, reclamantele nu au îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de lege și nu s-a adresat pârâtei cu solicitarea de revocare în tot sau în parte a actului administrativ atacat, în termenul legal, fapt ce atrage inadmisibilitatea acțiunii introductive, acesta fiind și tardivă în cauză nerespectându-se prevederile ar. 11 alin (2) din Legea 554/2004.
La termenul de judecată din 30.01.2012 s-a dispus disjungerea petitului 2 din acțiunea principală referitoare la constatarea nulității absolute parțiale a Certificatului de Atestare a dreptului de proprietate . nr._ și admiterea necompetenței materiale a Judecătoriei Sibiu vizând petitul mai sus arătat, dispunându-se declinarea competenței în favoarea Curții de Apel A. I., iar în baza art. 244 pct.1 C. pr. civ. s-a dispus suspendarea acțiunii ( cu capetele de cerere care au mai rămas 1,3,4) până la soluționarea dosarului declinat la Curtea de Apel Alba Iulia.
Prin cererea înregistrată la 11 iulie 2012 la Judecătoria Sibiu de către . s-a solicitat repunerea pe rol a cauzei având în vedere că în dosarul nr. 14._ declinat în favoarea Curții de Apel A. I. s-a pronunțat instanța prin respingerea acțiunii.
Pârâta . a invocat excepția autorității de lucru judecat, motivat în esență, de faptul că printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă pronunțată în contradictoriu cu părțile de azi sau cu antecesorii lor s-a stabilit atât calitatea pârâtei de proprietar al terenului în litigiu cât și calitatea reclamantelor de titulare a unui drept de superficie. In condițiile în care instanța a constatat nelegalitatea întabulării terenului în litigiu ca și parte comună indiviză precum și calitatea de proprietar exclusiv a pârâtei asupra terenului din litigiu este inadmisibil ca o altă instanță că constate nulitatea încheierii de întabulare datorită nevalabilității titlului.
De asemenea, s-a mai invocat excepția lipsei de interes și excepția prescripției achizitive, motivat de faptul că reclamantele nu au fost niciodată proprietarele terenului ,iar pârâții sunt proprietari din 1995.
Referitor la excepția autorității de lucru judecat instanța a respins-o reținând că în speță nu sunt întrunite condițiile prev. de art. 1201 cod civil vechi: identitate de părți, obiect și cauză. In dosarul nr.6493/2005 al Judecătoriei Sibiu au fost părți diferite de prezentul dosar și a avut obiect diferit.
De asemenea, s-au respins și excepțiile privind lipsa de interes și a prescripției achizitive ca neîntemeiate pentru următoarele argumente:
Cum reclamantele dețin câte un apartament pe terenul din litigiu, acestea justifică un interes în promovarea prezentei acțiunii.
Referitor la excepția privind prescripția achizitivă, instanța a respins-o, deoarece pârâta nu a făcut dovada unei posesii continue și netulburate, așa cum prevăd dispozițiile legale în materie.
Pe fond instanța a reținut că situația faptică dedusă judecății vizează solicitarea reclamantelor să se constate nulitatea absolută parțială a încheierilor de întabulare nr. 8093/1995 și_/2007; să se revină la situația anterioară de CF, să se constate nulitatea absolută parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate . 08 nr. 0363/1995.
Petitul privind constatarea nulității absolute parțiale a certificatului de proprietate a fost dispus și soluționat de Curtea de Apel Alba Iulia în 11.04.2012 prin respingerea cererii formulate de reclamantele V. R., H. E. și B. F. I..
S-a apreciat că afirmația reclamantelor cum că din evidențele de C.F imobilul din litigiu „terenul de 230 m.p. de sub . din obiectul certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor M080363 (fapt consemnat și de expertiza tehnică întocmită în cauză de expert M. M.), nu poate fi reținută de instanță atâta timp cât certificatul de proprietate este valabil ( fapt confirmat prin respingerea acțiunii reclamantelor de Curtea de Apel Alba Iulia prin care s-a solicitat constatarea nulității acestuia).
Prin urmare, în condițiile în care titlul în baza căruia s-a înscris dreptul de proprietate al . a fost desființat printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă (aspecte ce vizează valabilitatea sau lipsa de valabilitate a titlului, buna sau reaua credință neputând fi examinate în cadrul prezentei acțiunii – Curtea de Apel pronunțându-se pe acest petit), nici petitele subsecvente nu își găsesc justificarea ( constatarea nulității încheierilor de întabulare ) motiv pentru care acțiunea este neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât reclamantele V. R. M., H. E. și B. F. I., cât și pârâta .>
I. Prin apelul declarat de reclamante acestea au solicitat schimbarea în tot a sentinței, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului, în fapt, s-a arătat că din verificarea actelor dosarului se observă că certificatul de atestare a dreptului de proprietate M08 nr. 0363, în baza căruia pârâta și-a întabulat dreptul de proprietate nu cuprinde terenul de sub blocul de locuințe din P. și nici nu se află la baza încheierii de carte funciară nr. 8093/1995 și acest lucru este dovedit de expertiza de specialitate întocmită în cauză.
Prin acțiunea formulată s-a solicitat revenirea la situația de carte funciară anterioară înscrierii actului despre care s-a făcut vorbire, care este nevalabil, și deci, radierea înscrierii. Acțiunea reclamantelor este una tipică în rectificare de carte funciară și instanța de fond trebuia să o admită ca atare. Nu pot fi acceptate argumentele primei instanțe întrucât este clar că titlul pârâtei este nevalabil.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 și 274 Cod pr. civilă.
II. Prin apelul declarat de pârâta . a solicitat schimbarea în parte a sentinței, în sensul admiterii excepției și, pe cale de consecință, respingerea acțiunii pe excepție și nu pe fond; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului s-a arătat că în mod greșit a fost respinsă excepția autorității de lucru judecat în raport cu sentința civilă 139/2006 a Judecătoriei Sibiu, pronunțată în dosarul 6493/2005. Autoritatea de lucru judecat se manifestă, în acest litigiu prin raportare la cel ce a făcut obiectul dosarului 6493/2005 al Judecătoriei Sibiu, prin efectul ei pozitiv, ceea ce înseamnă că chestiunea litigioasă dezlegată într-un litigiu anterior se impune și în cel de-al doilea. Prin acea hotărâre, litigiu în care au fost părți autorii reclamantelor, s-a stabilit atât calitatea pârâtei P. SA de proprietar asupra terenului în litigiu, cât și a reclamantelor de titulare a unui drept de superficie.
Reclamantele nu justifică nici un interes în promovarea acțiunii. Ele nu au fost niciodată proprietare ale terenului și nici nu au invocat vreun potențial drept asupra acestuia, ci, dimpotrivă, au susținut că au dobândit un drept de folosință asupra terenului odată cu cumpărarea apartamentelor. În aceste condiții, pentru reclamante este indiferent cine este titularul dreptului de proprietate asupra terenului.
Independent de cele deja menționate, trebuie reținută posibilitatea invocării de către apelantă a prescripției achizitive, în condițiile art. 27 din Dl. 115/1938, astfel consolidându-se chiar și un drept nevalabil înscris, întrucât dreptul apelantei pârâte este înscris în cf din anul 1995, în toată această perioadă s-a comportat ca un proprietar, calitate ce a fost opusă singurei persoane ce putea invoca un drept, Statul Român, și care, plătind impozit, a recunoscut indirect calitatea de proprietar a pârâtei.
Prin decizia civilă nr. 380/2014, Tribunalul Sibiu a respins ambele apeluri.
În considerentele deciziei s-au reținut următoarele:
Prin acțiunea în rectificarea înscrierilor în Cartea Funciară se poate cere îndreptarea sau suprimarea unor înscrieri necorespunzătoare făcute în cuprinsul acesteia, pentru a pune de acord starea tabulară cu situația juridică reală a imobilului, această acțiune având, de obicei, un caracter subsidiar, fiind grefată pe o altă acțiune având ca obiect constatarea nulității sau anularea unui act, simulația sau rezoluțiunea acestuia. Este inadmisibilă acțiunea în rectificarea mențiunilor din cartea funciară în sensul radierii dreptului de proprietate al proprietarului tabular, în condițiile în care titlul în baza căruia s-a înscris dreptul de proprietate nu a fost desființat printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, aspectele vizând valabilitatea sau lipsa de valabilitate a titlului, buna sau reaua credință nu pot fi examinate în cadrul unei acțiuni în rectificare de carte funciară. Apelantele reclamante își susțin acțiunea în nulitatea înscrierii de carte funciară deși actul care a stat la baza acelei înscrieri, anume certificatul de atestare a dreptului de proprietate, nu este anulat, situație în care, evident, nu se poate proceda la rectificarea cărții funciare.
I.Instanța de fond a respins ca neîntemeiată excepția autorității de lucru judecat, arătând că nu există identitate de părți, obiect și cauză între acest litigiu și cel care a făcut obiectul dosarului 6493/2005 al Judecătoriei Sibiu. Invocând această excepție, apelanta pârâtă a arătat că prin sentința pronunțată în dosarul 6493/2005 al Judecătoriei Sibiu s-a stabilit, cu autoritate de lucru judecat, calitatea de proprietar asupra terenului a . Statul Român și I. F. sunt titularii unui drept de superficie, s-a dispus anularea întabularii dreptului de proprietate asupra terenului ca parte comună indiviză a celor două apartamente și s-a dispus întabularea dreptului de proprietate asupra terenului de 279 mp din cf 222 C. III nr. top. 182/1/25/1/2 pe numele reclamantei. În acest context, s-a apreciat că instanța de fond a respins corect excepția autorității de lucru judecat, chiar și sub aspectul ei pozitiv, pentru că litigiul de față are un alt obiect, fiind o acțiune în anularea unei înscrieri de carte funciară. Ori dacă o atare acțiune a reclamantelor nu poate fi admisă pentru că nu s-a făcut dovada anulării sau încetării efectelor actului ce a stat la baza înscrierii și dacă aspectele vizând valabilitatea sau lipsa de valabilitate a titlului, buna sau reaua credință nu pot fi examinate în cadrul unei acțiuni în rectificare de carte funciară, s-a considerat că nu există identitate între aspectele decise (sau considerentele intrate în puterea lucrului judecat) în dosarul nr. 6493/2005 al Judecătoriei Sibiu și prezenta cauză.
S-a apreciat că nici excepția lipsei interesului nu poate fi primită, nefiind indiferent, din perspectiva dreptului reclamantelor asupra apartamentelor, cine este titularul dreptului de proprietate asupra terenului.
În condițiile în care pârâta este înscrisă în cartea funciară ca titulară a dreptului de proprietate asupra terenului și în condițiile în care acțiunea reclamantelor a fost respinsă, s-a reținut că este lipsită de interes invocarea prescripției achizitive.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs atât reclamantele cât și pârâta .>
Prin recursul formulat, reclamantele V. R. M., H. E. și B. F. I. au solicitat în baza dispozițiilor art. 483 și urm. și 488 pct. 6 și 8 C. pr. civ, admiterea acestuia întrucât instanța nu a dat o soluție legală și temeinică.
În motivare arată că instanțele s-au mulțumit să motiveze hotărârile pronunțate după conținutul unei decizii a ICCJ în sensul că acțiunea reclamantelor are un caracter subsidiar, fiind grefată pe o altă acțiune care are ca obiect constatarea nulității sau anularea unui act. Precizează că au depus ca și practică judiciară copie după sentința civilă nr. 6451/2009 unde, prin acțiunea în rectificarea de CF s-a dat câștig de cauză.
Nu se impunea constatarea nulității actului administrativ care a stat la baza înscrierii dreptului de proprietate al pârâtei în cartea funciară astfel cum au reținut instanțele fondului, deoarece acest act nu face vorbire despre dreptul de proprietate al pârâtei asupra terenului de sub blocul de locuințe P., prin expertiza topografică concluzionându-se că acest imobil nu se încadrează în perimetrul dreptului de proprietate conform certificatului de atestare. În această situație, apreciază, că este vorba de o rectificare de carte funciară întrucât vizează eroarea materială strecurată la încheierea de CF nr. 8193/1995, respectiv o înscriere care nu corespunde actelor ce au stat la baza ei. Altfel, societatea pârâtă rămâne proprietară pe un teren pentru care nu are titlu de proprietate, ceea ce este un abuz.
Susțin că, la data cumpărării apartamentelor au dobândit și dreptul de proprietate asupra terenului aferent clădirii conform art. 10 alin. 3 din Legea nr. 85/1992. Erau înscrise în cartea funciară ca proprietară în baza Legii nr. 85/1992 iar atribuirea terenului se face în condițiile art. 35 alin. 2 din Legea fondului funciar, dar, cu toate acestea, se face o înscriere eronată pe care nu o pot îndrepta.
Precizează că în susținerea acțiunii au suportul legal al disp. art. 22, 36, 39 și 50 din Legea nr. 7/1996, art. 34 din Legea nr. 115/1938 și art. 908 alin. 1 C. civ.
Mai arată că nu se impune desființarea certificatului de atestare, deoarece acest act nu stă la baza încheierii nr. 8093/1995, în speță fiind vorba de îndeplinirea defectuoasă a actului, respectiv, de folosirea fără drept a acestuia la înscrierile în cartea funciară ducând la încălcarea dreptului de proprietate al reclamantelor.
Solicită și cheltuieli de judecată.
Pârâta . recursul promovat, a solicitat în baza art. 312 alin. 2 și 3 rap. la art. 304 pct. 9 C. pr. civ, modificarea deciziei instanței de apel în parte, în sensul admiterii apelului pârâtei și a schimbării sentinței instanței de fond în sensul admiterii excepțiilor lipsei de interes, a prescripției achizitive și a autorității de lucru judecat pentru petitul nr. 3 al acțiunii.
În expunerea motivelor de apel arată cu referire la excepția autorității de lucru judecat că prin sentința civilă nr. 139/2006 a Judecătoriei Sibiu s-a anulat ca nelegală întabularea terenului în litigiu ca parte comună indiviză aferentă apartamentelor, s-a stabilit calitatea . proprietar asupra terenului, că reclamanta I. F. I. și Statul Român sunt titularii unui drept de superficie și s-a dispus întabularea dreptului de proprietate asupra terenului de 279 mp pe numele reclamantei, această hotărâre bucurându-se de efectul pozitiv al autorității de lucru judecat și impunându-se în cel de-al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a fi contrazis. Această hotărâre este opozabilă părților dar și terților, în condițiile efectuării operațiunilor de CF dispuse prin această hotărâre.
Susținând excepția lipsei de interes, pârâta arată că în situația admiterii acțiunii, terenul ar reveni în proprietatea Statului Român, ele neinvocând un potențial drept de proprietate. Reclamantele au susținut că au dobândit un drept de folosință asupra terenului odată cu cumpărarea apartamentelor, astfel că pentru acestea este indiferent faptul că proprietar asupra terenului este statul ori . în care nu pot justifica un interes legitim.
În privința prescripției achizitive precizează că, în condițiile în care cele două excepții de mai sus ar fi respinse, trebuie reținută excepția prescripției achizitive prevăzute de art. 27 din DL nr. 115/1938, excepție care paralizează acțiunea de rectificare, consolidând chiar un titlu nevalabil.
Nu s-au formulat întâmpinări în cauză.
Examinând decizia atacată prin prisma motivelor invocate și în raport de normele legale incidente, Curtea reține următoarele:
În motivarea acțiunii, reclamantele arată că au devenit proprietare asupra apartamentelor din blocul aflat pe terenul în discuție ca efect al cumpărării iar la data cumpărării, dispozițiile art. 10 alin. 3 din Legea nr. 85/1992 prevedeau că dreptul de proprietate se dobândește și asupra terenului aferent clădirii. Astfel, contrar susținerilor societății recurente, reclamantele invocă tocmai un potențial drept de a deveni proprietare a terenului.
Curtea nu este investită să analizeze legalitatea unui astfel de drept dar constată că reclamantele justifică un interes în cauză, excepția invocată de recurentă fiind nefondată.
Prin acțiunea introductivă, la primul petit, reclamantele solicită să se constate nulitatea absolută parțială a încheierii de CF nr. 8093/1995 pentru cauză ilicită și nevalabilitatea obiectului actului juridic. În condițiile în care actul juridic care a stat la baza acestei încheieri, respectiv certificatul de atestare a dreptului de proprietate . nr. 0363/1995 nu a fost desființat, în acțiunea în contencios administrativ prin care s-a cerut a se constata nulitatea sa parțială, nu se poate proceda la rectificarea solicitată de reclamante, titlul fiind valid și producând efectele specifice.
Reclamantele susțin că acest certificat de atestare a dreptului de proprietate nu face vorbire despre dreptul de proprietate al pârâtei asupra terenului de sub blocul în discuție, aspect care ar rezulta inclusiv din expertiza întocmită în cauză și că rectificarea vizează eroarea materială strecurată la încheierea de CF 8093/1995, când societatea pârâtă a fost întabulată pe un teren care nu se încadrează în perimetrul dreptului de proprietate ce face obiectul certificatului de atestare amintit.
Curtea constată că ceea ce stabilește expertul este faptul că imobilul în litigiu nu se încadrează în perimetrul limitelor de proprietate a imobilului cu nr. top. 182/1/25/1 din încheierea nr. 8093/1993, ce a stat la baza întabulării certificatului de atestare a dreptului de proprietate . 08 nr. 0363/1995. Concluzia expertului este aceea că dezmembrarea imobilului cu nr. top. 182/1/25/1 conform încheierii nr. 9822/2002 în două corpuri funciare – 182/1/25/1/1 și 182/1/25/1/2 nu a fost corect întocmită.
Însă, încheierea prin care s-a dispus dezmembrarea nu formează obiect al analizei în dosarul de față și, fiind valabil încheiată nu se poate trece peste conținutul acesteia pentru a se valorifica constatările expertului în sensul dorit de reclamante.
Așadar, practic, chestiunea invocată de reclamante este una care vizează eventuale greșeli în documentația de întabulare a certificatului de atestare dar, în contextul în care certificatul de atestare a dreptului de proprietate nu a fost anulat, pârâta deținând un titlu valabil iar încheierea de dezmembrare este de asemenea validă, nu se justifică rectificarea încheierii nr. 8093/1995.
În ceea ce privește încheierea nr._/2007, Curtea constată că aceasta a avut la bază dispozițiile unei hotărâri judecătorești irevocabile (sentința civilă nr. 139/2006 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosar nr. 6493/2005), care se bucură de putere de lucru judecat iar eventuala ei nevalabilitate nu poate fi contestată decât în cadrul căilor legale de atac.
În ceea ce privește sentința civilă nr. 6451/2009 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosar nr._ la care fac referire recurentele, Curtea apreciază că aceasta nu prezintă relevanță în cauză deoarece vizează o situație diferită de cea din dosarul de față. Astfel, în acea cauză s-a dispus și anularea titlului care stătea la baza încheierii de CF a cărei rectificare s-a solicitat ( același certificat de atestare a dreptului de proprietate ca și în speță) reținându-se că acesta nu viza imobilul care forma obiectul acelei cauze, iar antecesorul reclamantei din acea cauză fusese proprietar tabular al imobilului care a format obiect al acelui dosar.
Reținând că titlul societății pârâte este unul valabil, având în vedere și celelalte considerente expuse, Curtea apreciază corectă concluzia instanței de apel în sensul că, în condițiile în care certificatul de atestare a dreptului de proprietate nu este anulat nu se poate proceda la rectificarea cărții funciare, recursul reclamantelor fiind nefondat.
Nefondat se reține a fi și recursul societății pârâte.
(continuarea deciziei civile nr. 29/27.01.2015 pronunțată în dosar nr._ )
Motivele pentru care nu se poate reține ca întemeiată excepția lipsei de interes au fost arătate mai sus.
În contextul în care s-a reținut că pârâta deține un titlu valabil, nu se mai justifică a se analiza excepția prescripției achizitive care pleacă de la premisa că titlul celui care invocă prescripția este unul nevalabil. În consecință, este inutil a se mai analiza în concret îndeplinirea cerințelor art. 27 din DL nr. 115/1938.
Nici excepția autorității de lucru judecat, sub aspectul său pozitiv nu poate fi reținută în cauză deoarece, în condițiile în care s-a constatat că societatea pârâtă deține un titlu valabil de proprietate asupra terenului în discuție și nu se poate proceda la rectificarea încheierii de carte funciară, aspectele tranșate în dosarul în care s-a pronunțat sentința nr. 139/2006 a Judecătoriei Sibiu nu sunt esențiale pentru soluționarea cauzei de față.
În consecință și recursul pârâtei va fi în întregime respins.
Pentru cele ce preced, neputând identifica nicio situație care să atragă incidența motivelor de nelegalitate prev. de art. 304 C. pr. civ. Curtea, în baza art. 312 C. pr. civ, va respinge ca nefondate cele două recursuri.
Față de soluția adoptată cu privire la cele două recursuri nu se justifică acordarea de cheltuieli de judecată, conform art. 274 C. pr. civ.
Pentru aceste motive:
În numele legii
DECIDE
Respinge recursurile declarate de reclamantele V. R. M., H. E. și B. F. I. și de pârâta . deciziei civile nr. 380/2014 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 27.01.2015.
Președinte, C. G. N. | Judecător, D. M. | Judecător, M. F. C. |
Grefier, N. P. |
Redc. D.M./06.03.2015
Tehn. N.P.
2 ex/09.03.2015
Jud. fond – M. M.
Jud. apel – V. D./C. H.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 421/2013. Curtea de... | Anulare act. Decizia nr. 5/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA → |
|---|
