Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 421/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 421/2013 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 30-05-2013 în dosarul nr. 421/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA I CIVILA
DECIZIE CIVILĂ Nr. 421/2013
Ședința publică de la 30 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. N.
Judecător C. M. C.
Judecător M. A. M.
GrefierMonica R.
M. Public a fost reprezentat de domnul procuror V. L. din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. A. I.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâtul S. R. prin M. Finanțelor P. reprezentat prin Direcția Generală a Finanțelor P. Hunedoara împotriva sentinței civile nr. 455/2012 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar civil nr._ .
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează procedura completă, faptul că recursul este scutit de la plata taxelor judiciare, și nu s-a depus întâmpinare. Recurentul pârât solicită judecarea în lipsă.
Reprezentantul Parchetului arată că nu are cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau chestiuni prealabile, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Parchetului pune concluzii de respingere a recursului declarat de pârât, hotărârea de fond fiind legală și temeinică. Motivele de recurs invocate vizează aspecte formale, iar obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată este o consecință procedurală ce trebuie suportată față de opunerea la acțiune.
Față de actele dosarului și cele invocate, instanța lasă cauza în pronunțare.
C. DE A.
Asupra recursului civil de față;
P. acțiunea civilă înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub nr._ reclamantul I. S. în calitate de succesor al tatălui său I. I. a chemat în judecată pe pârâtul S. R. prin M. Finanțelor P. solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună obligarea acestuia la plata sumei de 100.000 euro cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnarea politică a tatălui său, în perioada 15.08.1952 – 10.11.1952.
Nu s-au cerut cheltuieli de judecată.
În drept acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art.4 al.4 din Legea nr.221/2009.
În fapt s-a arătat că, în noaptea de 15.08.1952, aflându-se la domiciliul său din Baia de Arieș a fost anunțat de mama sa că au sosit organe ale Miliției Raionale aparținând Raionului Câmpeni și au înconjurat casa, au pus paza la uși și geamuri pentru a-l ridica pe motive politice pe tatăl său, I. I.. În aceea noapte tatăl său - I. I. a fost dus sub escortă în beciurile securității orașului Câmpeni, iar a doua zi a fost transferat, împreună cu mai multe persoane reținute, cu camioane descoperite în orașul Cluj, la 125 km distanță unde era sediul regional al Organelor Securității din acele timpuri. Împreună cu tatăl său au fost ridicați și alți membrii din conducerea PLN din . precum și domnul Gan S. – unchiul său – și domnul O. I., opozanți ai regimului comunist din vremea aceea.
S-a arătat că tatăl său a fost ridicat de organele miliției și securității în 15.08.1952 și a suferit calcarul beciurilor securiste până la 10 noiembrie 1952 când a fost eliberat, așa cum rezultă din adeverința nr. U/1791/PGCJ din 18.11.2010 eliberată de Penitenciarul G..
În perioada detenției nu a avut nici o veste de la el, nu a știut dacă este în viață, ulterior eliberării a aflat că a fost supus unor groaznice suferințe fizice și psihice, suferind un adevărat calvar în perioada detenției deoarece erau cazați câte 60 de deținuți în acea încăpere, fiind obligați să-și facă necesitățile fiziologice în aceeași încăpere la „chiblă” (bidon), protejați doar de un paravan de pânză, pe care trebuiau să-l transporte manual în fiecare zi pentru vidanjare. Alimentația era insuficientă și slab calorică și erau interogați de mai multe ori pe zi, chiar și noaptea.
În continuare a fost tracasat fiind urmărit în permanență, chemat periodic la organele de miliție și securitate pentru declarații, fiind-i interzis chiar să practice activitatea de croitor din care îi întreținea pe cei șase copii, doi părinți bătrâni și soția, fiindu-i sigilată mașina de cusut cu care își practica meseria.
Atât reclamantul, cât și întreaga familie a suferit foarte mult din cauza măsurii administrative abuzive, luate asupra tatălui său, atât pentru că era singurul susținător material al familiei, cât și pentru faptul că atât reclamantul, cât și ceilalți frați au fost marginalizați și supuși oprobriului public, ceea ce le-a îngreunat admiterea în învățământ și continuarea studiilor. Astfel, la vârsta de 14 ani a fost obligat să își întrerupă studiile și să rămână în ., ajutând la recoltarea produselor agricole, creșterea animalelor și procurarea lemnelor de foc.
După eliberarea tatălui său din Penitenciarul G. la data de 10.11.1952, povestindu-i ce i s-a întâmplat, de ce nu a continuat reclamantul studiile, tatăl acestuia a luat hotărârea să înștiințeze Inspectoratul regional Cluj și să ceară aprobare pentru continuarea studiilor la liceu. Astfel i s-a aprobat continuarea studiilor la liceul mixt din Baia de Arieș, cu mențiunea de susține examene de trecere fără frecvență pentru primele două pătrare ale anului școlar, cum era organizată instituția învățământului în anii 1952-1954. Această perioadă extrem de dificilă din viața sa, l-a marcat din mai multe puncte de vedere și a fost marginalizat de către colegi, deși fusese un elev bun la sfârșitul clasei a VII-a, un bun amic și coleg, aceștia nu înțelegeau ce se întâmpla. Pentru susținerea examenelor a trebuit să depună un efort suplimentar de învățare a materiilor având în vedere că nu a beneficiat de cursuri susținute de profesori.
După terminarea liceului nu a avut posibilitatea să își continue studiile fiind nevoit să rămână în gospodărie, deoarece măsurile abuzive luate asupra tatălui său prin nepracticarea meseriei de croitor, au redus drastic disponibilitățile bănești.
În anul 1957 a fost recrutat pentru satisfacerea stagiului militar iar în toamnă a fost amânat pentru încorporare sub arme, motivul fiind același și anume condamnarea politică a tatălui său.
În primăvara anului 1958, în ziua de 30 aprilie a fost încorporat în cadrul Detașamentului de muncă 13 B., iar la data de 19.10.1958 a fost transferat în cadrul detașamentului de muncă Savinești, localitate aflată în regiunea Bacău, Raionul Piatra N..
S-a mai arătat că, după terminarea stagiului militar în 1.05.1960, a încercat să se angajeze conform pregătirii în urma absolvirii a 10 clase de liceu, cu diploma de maturitate dar din cauza tatălui său și a urmăriri lui a fost nevoit să se angajeze ca muncitor necalificat în cadrul Uzinei de preparare a minereurilor neferoase a exploatării miniere Baia de Arieș. Lucrul în cadrul uzinei era extrem de periculos și greu deoarece se lucra cu ceanuri periclitându-și sănătatea, la momentul respectiv neexistând echipamente de protecție performante.
În toamna anului 1960 s-a înscris la Școala Tehnică de Construcții Forestiere Piața N. pe care a absolvit-o în anul 1962 și a fost angajat tehnician constructor.
Pentru toate aceste suferințe și neajunsuri suferite de tatăl său și implicit de familia sa, consideră că este îndreptățit ca S. R. prin instituțiile sale abilitate, să-i achite suma de 100.000 euro –( echivalentul în lei la data plății).
A mai arătat reclamantul că nu a beneficiat de măsuri reparatorii în temeiul Decretului-Lege nr.118/1990.
P. cererea intitulată de intervenție în interes propriu, numiții I. M., G. F. C., I. S. F. și B. S. L. au solicitat în calitate de moștenitori ai defunctului reclamant I. S. continuarea procesului (fila 19). S-au depus: acte de stare civilă (fila 20-28).
P. întâmpinare pârâtul S. R. a solicitat în principal respingerea acțiunii ca inadmisibilă și în subsidiar ca nefondată (fila 14-16).
P. sentința civilă nr. 455/2012 pronunțată de Tribunalul Hunedoara-secția I civilă a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul I. S.-decedat pe parcursul procesului și continuată de moștenitorii săi I. M. și G. F.-C., I. S. F. și B. S.-L., împotriva pârâtului S. R. reprezentat prin M. Finanțelor P. și în fond a fost constatat caracterul politic a măsurii administrative a deținerii numitului I. I. în Penitenciarul G., pe perioada 05.09.1952 – 10.11.1952. A fost respinsă în rest acțiunea.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că numitul I. I., tatăl reclamantului I. S. a fost arestat în baza Ordinului nr. 490/Cabinet/1952 emis de Direcția Generală a Securității Statului fiind încarcerat la Penitenciarul G. din data de 05.09.1952 – 10.11.1952, când a fost ridicat de organele de securitate cu adresa nr._/1952 (fila 9).
Motivul deținerii acestuia, a fost acela că a făcut parte din conducerea organizației PNL a comunei Baia de Arieș, unde a desfășurat o activitate politică susținută (fila 55). I. I. a fost pus în libertate deoarece era bolnav dar organele de securitate au luat măsuri ca acesta să fie atent supravegheat și să i se interzică părăsirea domiciliului (fila 53).
Pe perioada deținerii acesta a fost supus interogatoriilor securității fiind constrâns să recunoască toate faptele puse în sarcina sa (fila 54-57).
De altfel, era de notorietate faptul că atât cei care erau considerați dușmani ai regimului comunist cât și familiile lor, suportau repercusiuni de natură să le afecteze viața de familie și socială normală, liberă și la adăpost de orice privațiuni injuste ori încălcări ale dreptului la pregătire școlară și profesională, la un loc de muncă stabil, la respectul și accesul la o anumită poziție în societate, valori morale ce sunt considerate importante și ocrotite juridic în orice societatea democratică guvernată de principiile statului de drept.
Astfel, reclamantul în calitate de fiu al unui element dușmănos al regimului comunist a avut de suferit fiind obligat să efectueze stagiul militar în cadrul așa numitelor Detașamente de muncă (fila 38-50).
Pentru toate suferințele fizice și privațiunile suportate de I. I. atât pe perioada anchetării cât și cea a deținerii ilegale, în lipsa unei hotărâri de condamnare, reclamantul I. S. nu a beneficiat de vreo măsură reparatorie din partea Statului R..
Față de cele de mai sus arătate și având în vedere opinia Asociației Foștilor Deținuți Politici Hunedoara (fila 87) instanța, în baza art.3 lit.d din Legea nr.221/2009, a constatat caracterul politic al măsurii administrative a deținerii numitului I. I., pe perioada 05.09.1952 – 10.11.1952, în Penitenciarul G..
În ce privește posibilitatea acordării de despăgubiri reclamanților pentru prejudiciul moral suferit de socrul și respectiv bunicul reclamanților, ca urmare a încălcării unor drepturi fundamentale ale omului consfințite de art.3, 5, 7, 9, 10, 11, 12, 17, 19, 20 și 26 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și preluate ulterior în conținutul art.5, 6, 9, 13, 14 din Convenția EDO și art.1 din Protocolul nr.1 la aceasta, drepturi ce își regăsesc ocrotire juridică și în conținutul art.22, 23, 24, 29, 32 și 44 din Constituția României revizuită, instanța raportat la dispozițiile art.330 indice 7 al.4 cod procedură civilă, având în vedere soluția pronunțată în Recursul în interesul legii, ce face obiectul Deciziei nr.12/19.09.2011 pronunțată de Înalta Curte de Justiție și Casație, potrivit căreia s-a stabilit că, urmare a Deciziilor Curții Constituționale nr.1358/2010 și nr.1360/2010, dispozițiile art.5 al.1 lit.a teza I-a din Legea nr.221/2009 și-au încetat efectele și nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesoluționate definitiv la data publicării acestor decizii în Monitorul Oficial, respectiv 15.11.2010.
Mai mult, din considerentele acestei decizii se reține printre altele, că dispozițiile Convenției EDO nu se aplică în cazul unei proceduri judiciare ce tinde la recunoașterea unui drept, care nu mai are nici un fundament legal în legislația internă a unui stat semnatar al Convenției la data pronunțării hotărârii, o soluție contrară echivalând cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești.
Față de aceste considerente, capătul de cerere privind acordarea daunelor morale în sumă totală de 100.000 euro a fost respins ca inadmisibil.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul solicitând modificarea sentinței în sensul respingerii în totalitate a acțiunii reclamantului.
În motivarea recursului, pârâtul susține că față de prevederile art. 4 alin. 2 din Legea 221/2009, numai acele persoane care au făcut obiectul altor măsuri decât cele prevăzute de art. 3 pot cere instanței constatarea caracterului politic al măsurii care i-a fost aplicată. Tatăl reclamantului din prezentul dosar a fost arestat în baza Ordinului nr. 490/cabinet/1952, care este prevăzut de art. 3 alin. 1 lit. d din Legea 221/2009 ca fiind o măsură cu caracter politic, și ca atare, consideră că nu mai era necesar ca instanța să se pronunțe asupra acestui caracter.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, din oficiu și prin prisma motivelor de recurs, C. constată următoarele:
Din probele administrate de instanța de fond și necontestate de pârât, rezultă că tatăl pârâtului a fost arestat în baza Ordinului 490/cabinet/1952 din motive politice, fiind membru PNL. Ca urmare, în mod corect instanța de fond a constatat caracterul politic al acestei măsuri.
(continuare decizia civilă nr. 421/30.05.2013 pronunțată de C. de A. A. I. în dosar civil_ )
Potrivit art. 3 alin. 1 lit. d din Legea 221/2009, constituie de drept măsură administrativa cu caracter politic orice măsura luata de organele fostei miliții sau securități, având ca obiect dislocarea si stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea in unități si colonii de munca, stabilirea de loc de munca obligatoriu, daca au fost întemeiate pe (…) Ordinul nr.490/Cabinet/1952, etc.
Cu toate acestea, legea nu poate acționa abstract și din oficiu asupra tuturor situațiilor pe care le prevede. De aceea, instanța de judecată este aceea care stabilește dacă o anumită prevedere legală, în speță art. 3 alin. 1 lit. d din Legea 221/2009, este sau nu aplicabilă unei măsuri administrative, deci acțiunea nu este lipsită de interes.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 312 cod procedură civilă, se va respinge recursul pârâtului, ca nefondat, menținând sentința atacată, ca legală și temeinică.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de către pârâtul S. R. prin M. Finanțelor P. împotriva sentinței civile nr. 455/2012 pronunțată de către Tribunalul Hunedoara – secția I-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 30.05.2013.
Președinte, A. N. | Judecător, C. M. C.(CO) semn. cf. art. 261(2) C. Vicepreședinte - M. A. M. | Judecător, M. A. M. |
Grefier, M. R.(CO) semn. cf. art. 261(2) C. P. Grefier - E. G. |
Red./Tehn.AN
2 ex/14.08.2013
Jud. fond- I. I. E.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 417/2013. Curtea de... | Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 29/2015. Curtea de... → |
|---|
