Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 832/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 832/2013 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 19-12-2013 în dosarul nr. 832/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA I CIVILA
DECIZIE CIVILĂ Nr. 832/2013
Ședința publică de la 19 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. A. M.-vicepreședinte
Judecător A. N.
Judecător C. M. C.
Grefier M. R.
M. Public a fost reprezentat de către domnul procuror L. V. din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. A. I.
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarata de reclamanta I. C. și de pârâtul S. R. prin M. Finanțelor P. prin D.G.R.F.P. Timișoara prin A.J.F.P. Hunedoara împotriva sentinței civile nr. 191/2013 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează procedura legal îndeplinită, faptul că recursul pârâtului S. R. prin M.F.P. nu a fost comunicat părții adverse întrucât a fost trimis la dosar de către Tribunalul Hunedoara după expedierea citațiilor (fl. 7), și s-a depus întâmpinare din partea intimatului pârât S. R. prin M.F.P. prin D.G.R.F.P. Timișoara prin A.J.F.P. Hunedoara față de recursul reclamantei la data de 18.12.2013.
Recursul reclamantei este scutit de la plata taxelor judiciare, iar recurentul pârât solicită judecarea în lipsă.
Reprezentantul Parchetului arată că nu are cereri de formulat.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Parchetului pune concluzii de respingere a celor două recursuri și menținerea hotărârii de fond, jurisprudența fiind deja consacrată în materie.
Față de actele dosarului și cele invocate, instanța lasă cauza în pronunțare.
C. DE A.
Asupra recursurilor civile de față;
P. sentința civilă nr. 191/2013 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, Secția I a Civilă, au fost respinse excepția de tardivitate a completării de acțiune, precum și excepția lipsei calității procesuale pasive, invocate de pârât.
S-a admis, în parte, acțiunea civilă precizată, formulată de reclamanta I. C., împotriva pârâtului S. R. – prin M. Finanțelor P., reprezentat prin DGFP a județului Hunedoara și în consecință:
S-a constatat caracterul politic al condamnării penale, a antecesorul reclamantei, - H. D., decedat -, prin Sentința nr. 717/27.05.1959 a Tribunalului M. al Regiunii a III-a Militară Cluj, definitivă prin Decizia nr. 398/1959 a Tribunalului Suprem al RPR, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la crima de trădare de patrie și pentru crima de uneltire contra ordinii sociale.
S-a respins în rest acțiunea civilă.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
P. acțiunea civilă precizată, înregistrată la Tribunalul Hunedoara, la nr._, reclamanta I. C. a chemat în judecată, în calitate procesuală de pârât, S. R. prin M. Finanțelor P., solicitând să se constate caracterul politic al condamnării defunctului său tată, - H. D., – prin Sentința penală nr. 717/1959 a Tribunalului M. Cluj și să fie obligat pârâtul la plata sumei de 600.000 euro pentru prejudiciul moral suferit ca urmare a condamnării respective.
S-au solicitat cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat, în sinteză, că prin sentința penală la care a făcut referire, antecesorul său a fost condamnat de către Tribunalul M. Cluj, în dosarul nr. 574/1959, la muncă silnică pe viață, pentru infracțiunea de trădare de patrie, prev. și ped. de art. 121 pct. 1 și 2 și art. 184 alin. 1 Cod penal în vigoare la data respectivă, precum și la pedeapsa de 20 ani muncă silnică pentru infracțiunea de uneltire contra ordinii sociale prev. și ped. de art. 209 pct. 2 lit. b Cod penal și degradare civică pe timp de 10 ani.
Că prin Legea nr. 221/2009, legiuitorul a prevăzut că atare condamnări au caracter politic, dacă au fost pronunțate în perioada 06.03.1945 – 22.12.1989, pentru fapte încriminate la art. 1 alin. 2 din lege sau dacă prin săvârșirea lor s-a urmărit unul din scopurile prevăzute la art. 2 din OUG nr. 214/1999.
Reclamanta a susținut că, întrucât, suferința psihică a tatălui său - precum și a reclamantei personal, care la data condamnării lui avea 13 ani, ca și urmările acestei condamnări pe toată perioada de timp până la căderea regimului comunist, în decembrie 1989 – când au fost considerați de către autorități, opozanți ai regimului, fiind supuși oprobriului consătenilor, la care se adaugă faptul că, urmare a confiscării averii antecesorului său, casa de locuit, anexele gospodărești și terenul arabil din care își câștigau existența – la 12.09.1959 – au fost lipsiți de mijloacele de trai minime, justifică suma pretinsă cu titlu de despăgubiri.
În drept s-au invocat dispozițiile Legii nr. 221/2009, iar ulterior, prin precizarea de acțiune, dispozițiile art. 1349 cod civil și art. 7 și 13 din CEDO.
Pârâtul - S. R. prin M. Finanțelor P., reprezentat prin Direcția Generală a Finanțelor P. a județului Hunedoara - a depus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii, ca nefondată și ca neîntemeiată sub aspectul constatării caracterului politic al condamnării - la muncă silnică pe viață - a antecesorului reclamantei, pentru infracțiunea de trădare de patrie, - comutată în anul 1963, la 25 de ani muncă silnică -, în condițiile în care faptele care i-au atras condamnarea constau în furnizarea de informații cu caracter militar și economic, spionilor și trădătorilor și, ca inadmisibilă, sub aspectul condamnării acestuia pentru infracțiunea de uneltire contra ordinii sociale, care este prevăzută prin art. 2 din Legea nr. 221/2009, de drept, ca având caracter politic, motiv pentru care nu se mai impunea ca instanța să constate acest caracter politic.
Față de precizarea acțiunii, pârâtul a invocat tardivitatea acesteia raportat la dispozițiile art. 132 alin. 1 coroborat cu art. 103 alin. 1 Cod procedură civilă, excepția lipsei calității procesuale pasive a S. R. prin M. Finanțelor P., raportat la dispozițiile HG nr. 34/2009, în condițiile în care nu a fost implicat în deciziile ce au cauzat prejudiciul moral antecesorului reclamantei, iar pe fond, a solicitat respingerea acțiunii, nefiind incidenta dispozițiile Legii nr. 287/2009, întrucât prin art. 6 alin. 6 este statuată regula potrivit căreia dispozițiile legii noi sunt aplicabile doar situațiilor juridice expres și limitativ prevăzute, între care nu se regăsește situația relevată de reclamantă.
Reclamanta, I. C., are calitate de descendentă gradul I ( fiică) al defunctului H. D., decedat. (f. 8; 5)
Acesta a fost condamnat, - prin Sentința nr. 717/27.05.1959 a Tribunalului M. al Regiunii a III-a Militară Cluj -, la muncă silnică pe viață, pentru complicitate la crima de trădare de patrie, prev. și ped de art. 121 pct. 1 și 2 și art. 184 alin. 1 Cod penal în vigoare la data respectivă și la pedeapsa de 20 ani muncă silnică pentru crima de uneltire contra ordinii sociale, prev. și ped. de art. 209 pct. 2 lit. a Cod penal cu degradare civică pe timp de 10 ani, sancțiunile fiind confirmate prin Decizia nr. 392/1959 a Tribunalului Suprem al RPR, prin efectul respingerii recursului. (f. 25-48)
Antecesorul reclamantei a executat pedeapsa parțial, fiind eliberat – prin grațiere – la 20.04.1964, din Penitenciarul Aiud, iar în baza Deciziei nr. 41/1965, a fost grațiată pedeapsa complementară. (f. 6)
P. art. 1 alin. 2 din Legea nr. 221/2009, condamnările dispuse pentru faptele încriminate la art. 209 pct. 2 lit. a din Codul penal anterior, constituie, de drept, condamnări cu caracter politic.
Cum, în considerentele sentinței respective, precum și în cele ale deciziei pronunțate în recurs, s-a reținut că antecesorul reclamantei, - H. D. -, s-a făcut vinovat pentru infracțiunea de complicitate la crima de trădare de patrie, - prin aceea că, în anul 1945, a sprijinit un grup de parașutiști în desant pe teritoriul țării, furnizându-le informații despre starea de spirit a clasei muncitoare și a ascultat emisiuni ale posturilor de radio imperialiste, comentând dușmănos știrile, efectuând prin aceasta propagandă pentru răsturnarea regimului comunist - și, cumprin alin. 3 al art. 1 din legea nr. 221/2009, legiuitorul a inclus în categoria condamnărilor politice și condamnările pronunțate în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, pentru orice alte fapte prevăzute de legea penală, dacă s-a urmărit unul din scopurile prevăzute de art. 2 alin. 1 din OUG nr. 214/1999, - acest caracter urmând a se constata de instanța de judecată, în condițiile art. 4 din lege - se apreciază că și această condamnare, la muncă silnică pe viață, are caracter politic.
Potrivit art. 5 alin. 1 lit. a, a Legii nr. 221/2009, legiuitorul român a prevăzut dreptul oricărei persoane care a suferit condamnări cu caracter politic sau măsuri administrative cu caracter politic, în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, pentru fapte săvârșite înainte de data de 6 martie 1945 sau după această dată și care au avut drept scop împotrivirea față de regimul totalitar instaurat la 6 martie 1945, - iar în caz de deces, dreptul soțului supraviețuitor sau al descendenților până la gradul II, inclusiv -, de a solicita obligarea statului la plata unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit, urmând ca instanța să țină seama de măsurile reparatorii acordate deja, în temeiul Decretului - Lege nr. 118/1990.
Cum metodele de reeducare în regimul de penitență „ ex terminis”, la care erau supuși deținuții politici, considerați dușmani ai poporului, în cea mai agresivă perioadă a instaurării comunismului,sunt de notorietate, este de apreciat că tratamentele degradante asimilabile torturii, - precum bătăi, înfometări, supunerea la munci grele, șantajul, frica, frigul,lipsa asistenței medicale, interzicerea oricărei legături cu familia ori cu exteriorul -, au lezat grav drepturile primordiale ale antecesorului reclamantei, - ca libertatea, sănătatea, integritatea fizică și psihică -, ca și cele personal nepatrimoniale ce definesc personalitatea umană, - ca demnitatea, onoarea, reputația -, astfel că se justifică repararea prejudiciului suferit prin condamnare, precum și ca urmare a condamnării prin compensări pecuniare pe criteriul echității.
Ca atare, reclamanta, în calitate de descendent gradul I al defunctului H. D., este îndreptățită la despăgubiri, în condițiile art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009.
P. Decizia nr. 1358/2010, C. Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate, - invocată de pârâtul în cauză – a normei juridice conținute de articolul 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009.
Decizia respectivă a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 761/15.11.2010.
Potrivit art. 147 alin. 1 din Constituția României, coroborat cu cele ale art. 31 alin. 3 a Legii nr. 47/1992, republicată, dispozițiile legale declarate neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, în Monitorul Oficial, dacă în acest interval de timp, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu a reglementat situația creată, în sensul că nu a pus de acord normele juridice declarate neconstituționale, cu prevederile Constituției.
Cum, în intervalul celor 45 de zile, legiuitorul român nu a reglementat situația creată, în sensul că nu a pus de acord prevederile art. 5 alin. 1 lit. a, cu prevederile Constituției, norma juridică respectivă a fost lipsită de orice eficacitate.
Acțiunea reclamantei s-a apreciat că nu poate fi admisă nici pe temeiul art. 1349 din Noul Cod civil, în condițiile în care prin art. 5 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009, privind Codul civil, este impusă, cu rang de principiu, regula potrivit căreia dispozițiile acestui cod se aplică tuturor actelor și faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârșite după ., precum și situațiilor juridice săvârșite după ..
În același sens și art. 3 din respectivul cod, impune regula potrivit căreia actele și faptele juridice consumate înainte de . acestuia, nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data producerii sau săvârșirii lor.
Ca atare, acțiunea reclamantei s-a apreciat că este inadmisibilă pe acest temei de drept.
Sub aspectul dispozițiilor din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului, se constată că aplicabilitatea lor, directă, este posibilă doar în condițiile expres prevăzute de art. 20 din Constituția României, respectiv în caz de neconcordanță între normele de drept interne și prevederile acesteia sau ale altor tratate internaționale în care România este parte.
În cauză, nu s-a probat o atare contrarietate.
Pe de altă parte, Convenția Europeană pentru Drepturile Omului fiind ratificată prin Legea nr. 30/1994, prevederile ei nu pot fi incidente faptelor anterioare acestui moment, al ratificării ei.
Cum, în România, judecătorii se supun doar legii, - posibilitatea soluționării unor cauze, pe baza principiului ex aequo . privilegiul unor instanțe internaționale, în cazuri excepționale și cu îndeplinirea unor condiții -, instanța va aduce o soluție de admitere în parte a acțiunii reclamantei, în sensul că va constata caracterul politic al condamnării antecesorului său, H. D., decedat, de către Tribunalul M. al Regiunii a III-a Militară Cluj, prin Sentința nr. 717/27.05.1959, pentru infracțiunea de complicitate la crima de trădare de patrie, prev. și ped de art. 121 pct. 1 și 2 și art. 184 alin. 1 Cod penal în vigoare la data respectivă, precum și pentru crima de uneltire contra ordinii sociale prev. și ped. de art. 209 pct. 2 lit. a Cod penal.
În fine, având în vedere dispozițiile art. 137 Cod procedură civilă și, că, în cauză s-a invocat de către pârât excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia, precum și excepția de tardivitate a precizării de acțiune, - în considerarea prevederilor art. 5 din Legea nr. 221/2009, prin care legiuitorul a reglementat că acțiunile în despăgubiri morale și materiale la care sunt îndreptățite persoanele condamnate, precum și soțul supraviețuitor sau descendenții până la gradul II, inclusiv, a acestora, să fie formulate în contradictoriu cu S. R. prin M. Finanțelor P. și în considerarea faptului că, completarea de acțiune, în cauză, reprezintă, în fapt, o precizare a motivelor de fapt și a temeiurilor de drept prin care reclamanta a înțeles să-și argumenteze cererea de despăgubiri morale, în condițiile în care C. Constituțională a României, prin Decizia nr. 1358/2010, a declarat neconstituțională norma juridică ce, inițial, îi reglementa dreptul – tribunalul a adus o soluție de respingere a ambelor excepții.
Împotriva sentinței civile nr. 191/2013 a Tribunalului Hunedoara au declarat recurs reclamanta I. C. și pârâtul S. R..
P. recursul formulat, reclamanta a solicitat modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că reclamanta este îndreptățită la despăgubiri reprezentând daune moale, având în vedere că la data de 12.09.1959 autoritățile comuniste au confiscat întreaga avere a părinților ei, privând întreaga familie de mijloacele minimale de asigurare a traiului zilnic.
Suferința psihică a tatălui și a reclamantei, care la data condamnării acestuia avea vârsta de 13 ani, a fost majoră, iar traumele psihice au fost de nereparat, având în vedere că pe toată durata vieții au fost calificați drept opozanți ai regimului, fiindu-le limitat accesul la muncă, la studii și la o viață normală.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
P. recursul formulat, pârâtul S. R. a solicitat modificarea sentinței atacate în sensul respingerii în totalitate a cererii de chemare în judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, se arată că măsura condamnării tatălui reclamantei pentru complicitate la crima de trădare de patrie nu se încadrează între cele prevăzute de dispozițiile art. 1 alin 2 din Legea nr. 221/2009, astfel încât instanța de fond trebuia să verifice dacă prin săvârșirea de către acesta a faptelor pentru care a fost condamnat s-a urmărit unul din scopurile prevăzute la art. 2 alin 1 din OUG nr. 214/1999. Din sentința atacată rezultă că activitățile desfășurate de defunct și pentru care a fost condamnat pentru trădare de patrie, au fost acelea că a furnizat informații cu caracter militar și economic spionilor și trădătorilor de patrie,, care nu se regăsesc între scopurile art. 2 alin 1 din OUG nr. 214/1999.
Având în vedere gravitatea, în orice regim politic, a infracțiunii de trădare de patrie pentru care defunctul a fost condamnat, rezultă că, cel puțin în ceea ce privește constatarea caracterului politic al condamnării pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la crima de trădare de patrie, cererea de chemare în judecată trebuia respinsă ca nefondată.
Cât privește condamnarea pentru săvârșirea infracțiunii de uneltire contra ordinii sociale, prevăzută de art. 209 pct. 2 C. penal, aceasta constituie de drept condamnare cu caracter politic, potrivit art. 1 alin 2 lit. a din Legea nr. 221/2009, motiv pentru care nu mai era necesar ca instanța să constate acest caracter.
În acest sens sunt și prevederile art. 4 și 6 din Legea nr. 221/2009.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs formulate, cât și din oficiu, conform art. 3041 C. proc. civ., C. constată următoarele:
Cât privește recursul reclamantei:
P. decizia civilă nr. 1358/2010 a Curții Constituționale s-a constatat neconstituționalitatea art. 5 alin 1 lit. a teza I din Legea nr. 221/2009. Declararea neconstituționalității textului de lege arătat a avut drept consecință inexistența temeiului juridic pentru acordarea despăgubirilor întemeiate pe textul de lege declarat neconstituțional.
Răspunderea statului pentru daune morale nu poate fi angajată nici în temeiul art. 1349 din Noul Cod civil, obligațiile născute din faptele juridice extra-contractuale fiind supuse despăgubirilor legii în vigoare la data producerii lor, conform art. 103 din Legea nr. 71/2011.
Nici dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului, invocate de către reclamantă, nu-și găsesc aplicabilitatea în cauză, judecătorul neputând să aplice o normă de drept ale cărei efecte au încetat, depășirea funcției sale jurisdicționale nefiind legitimată de normele convenționale europene.
Pentru aceste considerente, criticile reclamantei se privesc a fi nefondate, urmând a fi respinse.
Neîntemeiate sunt și criticile invocate de recurentul pârât.
Potrivit art. 3 alin 1 din Legea nr. 221/2009, constituie condamnare cu caracter politic și condamnarea pronunțată în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 pentru orice faptă prevăzută de legea penală, dacă prin săvârșirea acesteia s-a urmărit unul din scopurile prevăzute de art. 2 alin 1 din OUG nr. 214/1999.
Din reglementarea cuprinsă în art. 2 alin 1 lit. c, c1 din OUG nr. 214/1999, rezultă că printre aceste scopuri sunt și „propaganda pentru răsturnarea ordinii sociale până la 14 decembrie 1989 sau manifestarea împotrivirii față de aceasta”, respectiv „acțiunile de împotrivire cu arma și răsturnare prin forță a regimului comunist”.
Or, acțiunile defunctului H. D., așa cum au fost ele descrise în sentința de condamnare nr. 71/1959 a Tribunalului M. al Regiunii II Militare Cluj, de sprijinire a grupului parașutat în țară în scop de diversiune și sabotaj, a avut drept scop tocmai împotrivirea față de regimul instaurat la 6 martie 1945.
(continuarea deciziei civile nr. 832/2013 pronunțată în dosar nr._ )
Atâta vreme cât legiuitorul a recunoscut calitatea de luptător anticomunist celor care s-au împotrivit cu arma și au urmărit răsturnarea prin forță a regimului comunist, nu se poate nega o atare calitate celor care au sprijinit atari acțiuni, chiar dacă au fost catalogați trădători.
P. urmare, C. nu poate împărtăși critica recurentului pârât conform căreia natura infracțiunii comise de antecesorul reclamantei nu circumscrie activitatea acestuia scopurilor prevăzute de OUG nr. 214/1999.
Nici cea de-a doua critică a recurentului nu poate fi primită.
Potrivit art. 1 alin 2 din Legea nr. 221/2009, constituie de drept condamnări cu caracter politic și condamnările pentru faptele prevăzute de art. 209 din Codul Penal din 1936, republicat.
Cu toate acestea, legea nu poate acționa abstract și din oficiu asupra tuturor situațiilor pe care le prevede, de aceea, instanța de judecată este cea care stabilește dacă o anumită prevedere legală este sau nu aplicabilă, deci acțiunea reclamantei nu era lipsită de interes.
Față de cele ce preced, C. va respinge ca neîntemeiate ambele recursuri deduse judecății.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge recursurile declarate de reclamanta I. C. și de pârâtul S. R. prin M.F.P. prin D.G.R.F.P. Timișoara prin A.J.F.P. Hunedoara împotriva sentinței civile 191/26.06.2013 pronunțată de Tribunalul Hunedoara – secția I civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 decembrie 2013.
Președinte, M. A. M. | Judecător, A. N. | Judecător, C. M. C. |
Grefier, M. R. |
Red.MAM
Tehn. EH/2 ex/10.02.2014
Jud. fond- I. M.
| ← Grăniţuire. Decizia nr. 765/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 839/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
