Acţiune în constatare. Decizia nr. 781/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 781/2013 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 14-11-2013 în dosarul nr. 781/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA I CIVILA
DECIZIA CIVILĂ Nr. 781/2013
Ședința publică de la 14 Noiembrie 2013
Completul compus din:
Președinte C. G. N.-vicepreședinte
Judecător D. M.
Judecător M. F. C.
Grefier C. C.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de către reclamanții A. G. și A. M. împotriva deciziei civile nr.87/2013 pronunțată de Tribunalul S. în dosar nr._, având ca obiect acțiune în constatare.
Procedura este îndeplinită fără citarea părților.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierile de amânare a pronunțării din 1 noiembrie 2013 și 8 noiembrie 2013, care fac parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față ;
P. acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei S. sub dosar nr._, reclamanții A. G. și A. M. au solicitat în contradictoriu cu pârâții R. E., B. S., R. W. E. și M. S., prin P.:
- să se constate nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 331/29.03.2011 la BNP D. C. P. pentru lipsa obiectului și cauza ilicită în ceea ce privește componența obiectului vânzării, respectiv că se referă numai la teren și fără cota de ½ din construcții;
- să se constate că reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra construcțiilor existente pe terenul identificat în CF_ S. (provenită din conversia pe hârtie a CF 977 Turnișor) A+1, nr. top. 525/1, în temeiul contractului de vânzare-cumpărare nr. 1732/1997, construcții care nu sunt notate încă în CF, astfel încât, prin compararea titlurilor (contractul de vânzare-cumpărare nr. 1732/1997 dintre M. S. și A. G., A. M. și sentința civilă nr. 9273/2010 a Judecătoriei S. dată în dosarul nr._/306/2009), să se dea eficiență și valabilitate contractului de vânzare-cumpărare asupra tuturor construcțiilor și să se instituie drept de superficie asupra terenului construit în suprafață de 149 mp în favoarea reclamanților;
- să se dispună cuvenitele mențiuni în CF_ S. top. 525/1 și CF 3168 Turnișor top. 524/1 prin notarea întinderii acestor drepturi.
Pârâții R. E., B. S., R. W. E. au depus întâmpinare prin care au invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților justificată de valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare încheiat de pârâți, și inadmisibilitatea acțiunii în revendicare bazată pe compararea titlurilor, iar pe fond au solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamanți, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.
P. sentința civilă nr. 4776/2012, prima instanță a respins excepția inadmisibilității și excepția lipsei calității procesuale active. Pe fond a respins acțiunea reclamanților și cererea pârâților priind cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, sub aspectul excepției inadmisibilității, că aceasta este neîntemeiată întrucât acțiunea reclamanților ce vizează apărarea dreptului de proprietate al acestora asupra construcțiilor dobândite prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1732/1997 pe cale de acțiune de revendicare, care să aibă la baza compararea titlurilor părților, nu este oprită de lege, fiind admisibilă din perspectiva dispozițiilor art. 480 C. civ. coroborat cu art. 6 din CEDO și art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la CEDO.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active, s-a reținut că și aceasta este neîntemeiată întrucât reclamanții își justifică dreptul de a acționa în prezenta cauză ca urmare a invocării apărării dreptului de proprietate în temeiul art. 480 din C. civ. și al contractului de vânzare-cumpărare nr. 1732/1997 încheiat cu RAGCL S..
Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut că reclamanții invocă în susținerea dreptului de proprietate asupra cotei de ½ din construcțiile identificate în petitul 2 al acțiunii, contractul de vânzare-cumpărare nr. 1732/1997 încheiat cu RAGCL S. prin care s-a vândut apartamentul ocupat de aceștia în baza contractului de închiriere nr. 86/10.09.90 compus din 4 camere de locuit cu dependințele și anexele aferente precum și cota indiviză de 100% din părțile comune ale imobilului înscris în CF nr. 3168 Turnișor, top 524.
P. sentința civilă nr. 607/2011 a Judecătoriei S., nedefinitivă, s-a dispus anularea parțială a contractului de vânzare cumpărare nr. 1732/1997 în ceea ce privește identificarea imobilului dobândit de reclamanți în temeiul L 112/1995 în sensul că acesta figurează în C.F.3168 Turnișor nr. top. 524/1 și C.F. 977 Turnișor nr. top. 525/1, imobilul dobândit având următoarele construcții: corp A format din două camere și o baie, corp B format din 2 camere, o baie, un hol, o bucătărie, o debara, o pivniță, anexe și teren de 318 mp. precum și anularea parțială a încheierii de intabulare nr. 4804/26.03.1997 cf și rectificarea înscrierilor efectuate în sensul celor mai-sus arătate, cu transcrierea nr. top.525/1 din CF._ S. (provenită din CF.977 Turnișor în CF.3168 Turnișor și comasarea imobilelor cu nr. top.525/1 din CF._ S. (provenită din CF.977 Turnișor în suprafață de 644 mp. cu imobilul cu nr. top. 524/1 cu suprafață de 640,5 mp. cu reținerea noului nr. top. 524/1 cu suprafața de 1.284 mp.
De asemenea, s-a dispus, prin aceeași hotărâre, notarea pe acest nr. top. a construcțiilor existente, respectiv: corp A format din două camere și o baie, corp B format din 2 camere, o baie, un hol, o bucătărie, o debara, o pivniță, anexe precum și intabularea dreptului de proprietate asupra imobilului corp A, format din două camere și o baie, corp B format din 2 camere, o baie, un hol, o bucătărie, o debara, o pivniță, anexe și teren de 318 mp. în favoarea reclamanților cu titlu de drept cumpărare în temeiul Lg.112/1995, Reinsenbuchler E. asupra terenului de 642 mp. (cu titlu de drept restituire în natură în temeiul Lg.10/2001 și Statul Român asupra terenului în suprafață de 324 mp. (în baza D. 223/1974).
S-a reținut și că pârâții invocă în susținerea dreptului de proprietate asupra cotei de ½ din construcțiile în litigiu, înscrierea de carte funciară originară ca urmare a pronunțării sentinței civile nr. 9273/2010 a Judecătoriei S., irevocabilă la data de 24.01.2011, prin care s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta B. S. și s-a constatat nulitatea absolută a deciziei nr. 295/1974 a fostului Consiliu Popular al Județului S. in ceea ce privește preluarea în proprietatea statului a cotei de ½ cu privire la imobilul situat in S. .. 26, înscris în CF. 977 Turnișor de sub A+1 top 525/1 compus din 2 camere, bucătărie, hol, cămara, baie și debara și teren de 643 mp., cota aparținând reclamantei B. S. de sub B7 si B.8 precum și nulitatea încheierii de intabulare nr. 1827/1977, dispunându-se, totodată, revenirea la situația anterioară de carte funciară în favoarea reclamantei B. S. în ceea ce privește cota de ½ din imobilul identificat mai sus, așa cum a fost aceasta înscrisă în cartea funciară nr. 977 S. nr. top 525/1, prin încheierea de CF cu nr. 1984/1956 si cu nr. 2814/1974 de sub B.7 și B.8 cu titlu de atribuire și respectiv donație.
P. contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 331/29.03.2011 a BNP D. C. P., încheiat între pârâții R. E. și B. S., în calitate de vânzători, și, respectiv R. W. E., în calitate de cumpărător, s-a vândut acestuia din urmă dreptul de proprietate asupra terenului de construcții în suprafață de 643, 50 mp. din în S., .. 26 înscris în CF._ S. (provenită din conversia de pe hârtie a CF.977 Turnișor) nr. top 525/1, dobândit de pârâta R. E. cu titlu de drept restituire în natură, în temeiul Legii nr. 10/2001 - încheierea_/2010 - CF și de pârâta B. S. cu titlu de drept atribuire și donație, ca urmare a pronunțării sentinței civile nr. 9273/2010 a Judecătoriei S., irevocabilă, încheierile 5053/2011 cf, nr. 1984/1956 cf și, respectiv nr. 2814/1974 CF precum și dreptul de proprietate asupra cotei de ½ parte din construcțiile edificate pe acest teren nenotate în cf, cotă parte aparținând vânzătoarei B. S. ca urmare a dispozițiilor sentinței civile nr. 9273/2010 a Judecătoriei S., compuse din două camere, bucătărie, hol, cămara, baie si debara.
S-a apreciat că atât reclamanții cât și pârâta B. S. dețin titluri de proprietate în ce privește cota de ½ din construcțiile ce se identifică în corpul de clădire B ce este situat pe nr. top 525/1, constând în contractul de vânzare cumpărare nr. 1732/1997, în ce-i privește pe reclamanți și, respectiv titlul de drept atribuire și donație, ca urmare a pronunțării sentinței civile nr. 9273/2010 a Judecătoriei S., irevocabilă, și a încheierilor de CF nr. 5053/2011, nr. 1984/1956 și, respectiv nr. 2814/1974, coroborat cu actul de preluare - decizia 295/1977 unde se arată că s-a trecut în proprietatea Statului Român imobilul din S., .. 26, înscris în CF. Turnișor nr. 1977, A+1 sub nr. top 525/1 compus din 2 camere, bucătărie, hol, cămara, baie și debara, cu teren în suprafață de 643 mp. aparținând printre alții și pârâtei B. S., în cotă de 2/4.
În acest context, s-a reținut că incidența în cauză a ipotezei în care ambele părți sus menționate au titluri care provin de la autori deosebiți, ce implică compararea drepturilor autorilor de la care provin, între ele, urmând a se da eficiență acelui titlu care provine de la autorul al cărui drept este preferabil, în condițiile în care este de principiu că nimeni nu poate transmite mai multe drepturi decât are el însuși.
P. urmare, în această comparare de titluri, s-a reținut că preferabil este dreptul de proprietate al autorilor pârâtei B. S. și, în consecință, s-a dat eficiență titlului acestuia din moment ce aceasta se prevalează de dreptul de proprietate originar, în speță, dobândit prin atribuire și donație, ca urmare a pronunțării sentinței civile nr. 9273/2010 a Judecătoriei S., irevocabilă, prin care s-a constat nulitatea absolută a deciziei de preluare a cotei de 2/4 deținută de pârâta menționată și s-a dispus repunerea în situația anterioară, cu motivarea, între altele, că nefiind un titlu valabil, rezultă că dreptul de proprietate asupra imobilului din litigiu nu a ieșit niciodată din patrimoniul fostei proprietare, care a rămas de jure proprietara asupra cotei de ½ din imobil. De asemenea, s-a reținut și că titlul reclamanților constând în contractul de vânzare-cumpărare nr. 1732/1997 nu poate fi preferabil celui al pârâtei întrucât aceasta a dobândit de la un neproprietar în condițiile desființării cu efect retroactiv a titlului Statului constând în decizia de preluarea sus amintită.
Față de considerentele menționate s-a reținut ca fiind neîntemeiat capătul de cerere privind revendicarea cotei de 1/2 din construcțiile în litigiu și, implicit și cel privind constatarea că reclamanții sunt proprietari asupra întregilor construcții și, respectiv cel privind instituirea unui drept de superficie cu privire la terenul construit în suprafață de 149 mp. în favoarea reclamanților.
În consecință, constatând că titlul pârâtei B. S. este preferabil celui al reclamanților în ce privește cota de ½ din construcțiile în litigiu, s-a reținut că petitul privind nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 331/2011 la BNP D. C. P. pentru lipsa obiectului și cauza ilicită în ceea ce privește componența obiectului vânzării, respectiv că se referă numai la teren și fără cota de ½ din construcții, nu este întemeiat față de calitatea de proprietar a pârâtei relativ la obiectul vândut, ipoteză în care nu se poate reține incidența unei cauze ilicite din moment ce contractul menționat nu contravine dispozițiilor legale în vigoare sau bunelor moravuri.
În ce privește cererea de obligare a reclamanților la plata cheltuielilor de judecată, formulată de pârâții R. E., R. W. E., B. S., s-a reținut că aceasta este neîntemeiată în lipsa dovedirii naturii, cuantumului și avansării cheltuielilor de judecată de către pârâți și a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții A. G. și A. M. solicitând modificarea acțiunii astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată la ambele instanțe.
În motivarea apelului, reclamanții au susținut că instanța de fond a greșit în demersul de compensare a titlurilor, contractul de vânzare cumpărare al reclamanților și sentința civilă nr. 1150/2009 a Tribunalului S.. Instanța de fond se putea pronunța numai asupra cotei de ½ părți din teren, dar nu și asupra construcției.
Apelanții reclamanți au arătat că titlurile invocate de părți au fost anterior comparate într-un alt litigiu în fața Tribunalului S., așa încât cele decise acolo de instanță cu privire la proprietatea asupra construcțiilor ar fi trebuit respectate și cu ocazia soluționării acestui litigiu.
P. decizia civilă nr. 87/2013, Tribunalul S. a respins apelul reclamanților, apreciind că prima instanță a reținut o corectă stare de fapt și a aplicat riguros prevederile legale, pronunțând o soluție legală. Astfel, în solicitatul demers de compararea a titlurilor existente de fiecare parte, instanța de fond a procedat la descrierea corectă a fiecăreia, la identificarea autorilor de la care provin și a dat prevalență celui deținut de parte cel care provine de la autorul pârâtei B. S., motivat de aceea că se folosește de dreptul de proprietate originar, dobândit prin atribuire și donație, urmare a constatării nulității absolute a deciziei de preluare a cotei de 2/4 apreciind că bunul nu a ieșit niciodată din patrimoniul fostului proprietar.
S-a considerat că titlul reclamanților, ce derivă dintr-un contract de vânzare-cumpărare încheiat cu Statul Român, doar un proprietar aparent, nu poate fi preferat celui al pârâților.
Apelanții au mai invocat, inexact însă, că în cadrul unor litigii anterioare, s-a mai procedat la compararea titlurilor celor două părți, dându-se prioritate celui al reclamanților. Sentința civilă nr. 1150/2009 a Tribunalului S. a fost pronunțată într-un litigiu întemeiat pe dispozițiile Legii nr. 10/2001 de anulare a dispoziției nr. 160/2005 a Primarului Municipiului S., evident în condiții de necontradictorialitate cu reclamanții din prezenta cauză, fără analizarea titlului de proprietate invocat de aceștia, așa încât nu se poate susține o anterioară comparare de titluri între părțile din această cauză.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții A., solicitând modificarea în tot a hotărârii atacate și în principal, casarea cu trimitere în vederea completării probatoriului, iar în subsidiar, rejudecarea cauzei și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
În expunerea motivelor, recurenții arată că instanța de apel face referire la nr. top. 524/1 și 525/1, deși Tribunalul S. a dispus irevocabil, revenirea terenului cu nr. top. 525/1 în favoarea fostei proprietare R. E.. În sentința civilă nr. 889/2010 se reține că toate construcțiile au fost legal înstrăinate către familia A., iar această stare de fapt și de drept se bucură de autoritate de lucru judecat.
Se susține că, prin compararea titlurilor, instanța de apel a validat reținerile sentinței nr. 9273/2010 în care recurenții nu au fost parte și care se referă la cealaltă cotă de ½ din construcții ce a aparținut lui B. S., iar procedând în acest fel, instanța de apel contrazice ceea ce s-a reținut în mod irevocabil cu privire la cealaltă cotă.
În ce privește titlul pârâtei B. S., asupra cotei de ½ din construcțiile nenotate, se susține că instanța de fond care a pronunțat sentința nr. 9273/2010 nu se putea pronunța decât asupra cotei de ½ din teren, nu și asupra construcțiilor. În opinia reclamanților, Tribunalul S. a comparat anterior titlurile asupra construcțiilor și s-a pronunțat în mod irevocabil asupra acestei chestiuni, iar instanța de apel trebuia să țină cont de hotărârea anterioară a Tribunalului S..
Concluzionând, recurenții susțin că este greșită aprecierea instanței că, o cotă de ½ din construcțiile nenotate aparțin lui B. S..
În drept se invocă art. 304 pct. 7, 9 C. pr. civ.
Pârâtul intimat M. S. a depus întâmpinare prin care arată că lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța (filele 18, 19).
Ceilalți intimați au depus concluzii scrise prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând legalitatea deciziei atacate prin prisma criticilor formulate, Curtea constată următoarele:
Atât instanța de fond cât și cea de apel au reținut că titlul pârâtei B. S. îl reprezintă sentința civilă nr. 9273/2010 a Judecătoriei S., prin care s-a constatat nulitatea deciziei de preluare în proprietate de către stat a cotei de ½ părți din imobilul înscris în CF 977 S., nr. top. 525/1 și revenirea la situația anterioară de carte funciară.
Din dispozitivul acestei hotărâri rezultă că instanța a dispus revenirea la situația anterioară de CF, așa cum aceasta a fost înscrisă în cartea funciară prin încheierea de CF nr. 1984/1956 și nr. 2814/1974, de sub B7 și B8.
Din cuprinsul cărții funciare, se constată că imobilul înscris în CF 997 Turnișor, nr. top. 525/1 îl reprezintă teren intravilan în suprafață de 643,5 mp. P. încheierea nr. 1984/1956 s-a înscris sub B7 dreptul de proprietate al pârâtei B. S., în cotă de ¼ părți, iar prin 2814/1974 s-a înscris sub B8 dreptul de proprietate al aceleiași pârâte, în cotă de ¼ părți.
La pronunțarea sentinței civile nr. 9273/2010, instanța a avut în vedere atât sentința civilă nr. 1150/2009 a Tribunalului S. (prin care s-a reținut, în legătură cu construcțiile edificate pe topograficul 525/1, că au fost vândute familiei A. și că s-au produs nereguli cu ocazia întăbulării acestora din urmă), cât și dispoziția nr. 889/2010 a Primarului S. (prin care s-a dispus restituirea în favoarea pârâtei R. E. cota de ½ părți din imobilul teren cu nr. top. 525/1). Examinând aceste înscrisuri, Judecătoria S. a reținut că „imobilul teren-curte înscris în CF 977 Turnișor nr. top. 525/1 este proprietatea Statului Român, nefiind înstrăinat conform depozițiilor speciale ale Legii nr. 112/1995 ”.
Se constată de asemenea că instanța care a pronunțat sentința civilă nr. 9273/2010 a reținut că acțiunea în revendicare de drept comun promovată de B. S. în acel dosar este admisibilă pentru că „terenul revendicat de reclamantă se află și la acest moment în proprietatea pârâtului (Statul Român) și poate fi deci restituit, fără ca acest fapt să aducă atingere drepturilor legitime ale altor persoane”.
Din cele ce preced, se constată că prin sentința civilă nr. 9273/2010, Judecătoria S. a dispus revenirea la situația anterioară numai cu privire la teren, doar acest imobil fiind înscris în CF și făcând obiectul litigiului. În acest sens a dispus ca situația de CF să fie restabilită astfel cum era înainte de înscrierea dreptului Statului, respectiv așa cum rezultă din încheierile nr. 1984/1956 și nr. 2814/1974, prin care s-a înscris dreptul pârâtei B. S. asupra terenului.
Pe cale de consecință, pârâta B. S. nu are titlu asupra construcțiilor, așa cum corect susțin recurenții, prin sentința judecătorească de care aceasta se prevalează fiind recunoscut doar dreptul de proprietate asupra terenului înscris în CF 977 Turnișor, nr. top. 525/1.
Ca urmare, contractul de vânzare-cumpărare încheiat între pârâții B. S. și R. W. E. este lovit de nulitate absolută parțială în ce privesc construcțiile, fiind nesocotite condițiile de valabilitate instituite imperativ de art. 948 C. civ. coroborat cu art. 962 și urm. C. civ.
Reclamanții recurenți au obținut o sentință judecătorească nedefinitivă prin care se constată că prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1732/1997 au dobândit dreptul de proprietate și asupra construcțiilor edificate pe nr. top. 525/1 (sentința civilă nr. 607/2011 a Judecătoriei S.). De asemenea, prin sentința civilă nr. 1150/2009 a Tribunalului S., irevocabilă, s-a reținut că toate construcțiile edificate pe nr. top. 524/1, 525/1 au fost dobândite de familia A. în temeiul Legii nr. 112/1995, aceasta fiind rațiunea pentru care instanța a stabilit în favoarea pârâtei R. E. dreptul la despăgubiri pentru construcții. Toate aceste hotărâri justifică demersul juridic de față, recurenții având interesul de a anula contractul pârâților în privința construcțiilor, pentru a-și valorifica dreptul asupra construcțiilor de pe nr. top. 525/1, pe care susțin că l-au dobândit prin contractul încheiat în temeiul Legii nr. 112/1995.
(continuarea deciziei civile nr.781/2013 pronunțată în dosar nr._ )
Față de cele ce preced, Curtea constată că pârâta B. S. nu deține titlu asupra construcțiilor, astfel că în mod greșit s-a procedat la compararea de titluri.
Pe cale de consecință, criticile recurenților sub aspectul celor expuse anterior sunt privite ca fondate, urmând ca, în temeiul art. 312 C. pr. civ. coroborat cu art. 304 pct. 9 C. pr. civ., să admită recursul reclamanților, să modifice decizia atacată, cu consecința admiterii apelului reclamanților și a schimbării sentinței primei instanțe în sensul admiterii primului capăt de cerere și a constatării nulității absolute parțiale a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 331/29.03.2011 la BNP D. C. P. în ce privește cota de ½ părți din construcțiile edificate pe terenul înscris în 104.291 S. (provenită din conversia de pe hârtie a CF 977 Turnișor), nr. top. 525/1.
Curtea constată nefondate celelalte petite, câtă vreme, în această cauză, reclamanții nu au investit instanța de fond cu o cerere de notare a construcțiilor pe nr. top. 525/1 și nu au solicitat să se constate că aceste construcții au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. 1732/1997, asemenea petite formând obiectul dosarului nr._ .
Ca urmare, cu privire la celelalte capete de cerere va fi menținută hotărârea primei instanțe.
În temeiul art. 274 C. pr. civ., intimații pârâți R. E., B. S. și R. W. E. vor fi obligați să plătească în solidar recurenților suma de 7957 lei, cheltuieli de judecată în toate fazele procesuale.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanții A. G. și A. M. împotriva deciziei civile nr.87/2013 pronunțată de Tribunalul S. – Secția I Civilă.
Modifică decizia atacată în sensul că admite apelul declarat de reclamanții A. G. și A. M. împotriva sentinței civile nr.4776/2013 a Judecătoriei S., pe care o schimbă în parte numai în ce privește capătul de cerere referitor la constatarea nulității absolute parțiale a contractului de vânzare-cumpărare încheiat de pârâți și, rejudecând în aceste limite:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanții A. G. și A. M. împotriva pârâților R. E., B. S. și R. W. E. și în consecință:
Constată nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.331/29.03.2011 la BNP D. C. P. în ce privește cota de ½ părți din construcțiile edificate pe terenul înscris în CF 104.291 S. (provenită din conversia de pe hârtie a CF 977 Turnișor), nr.top.525/1.
Menține în rest dispozițiile sentinței atacate.
Obligă intimații pârâți R. E., B. S. și R. W. E. să plătească în solidar recurenților suma de 7957 lei, cheltuieli de judecată în toate fazele procesuale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14 Noiembrie 2013.
Președinte, C. G. N. | Judecător, D. M. | Judecător, M. F. C. |
Grefier, C. C. |
red./tehnored.M.F.C.
2ex/13.12.2013
jud..,V.A.
jud.fond L.S.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 766/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA | Grăniţuire. Decizia nr. 765/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA → |
|---|
