Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 407/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 407/2013 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 24-05-2013 în dosarul nr. 407/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA I CIVILA
DECIZIA CIVILĂ Nr. 407/2013
Ședința publică de la 24 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. M.
Judecător M. F. C.
Judecător C. G. N.-vicepreședinte
Grefier N. P.
Cu participarea din partea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia
Procuror V. L.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanții G. A., P. E. și P. P., împotriva sentinței civile nr. 2687/2012, pronunțată de Tribunalul A. în dosar civil nr._, având ca obiect despăgubiri la Legea nr.221/2009.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței, procedura de citare legal îndeplinită cu părțile la acest termen de judecată, recursul de față este motivat și scutit de la plata taxei judiciare de timbru.
Se constată că s-au înregistrat la dosar, prin serviciul registratură al instanței, concluzii scrise formulate de recurenții reclamanți și întâmpinare formulată de intimatul pârât S. R. prin M. Finanțelor P. reprezentat prin DGFP A., prin care s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C. proc. civ.
Nefiind alte cereri formulate și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului declarat de reclamanți, întrucât față de temeiul de drept al acțiunii promovată, aceasta este neîntemeiată.
Instanța, în deliberare, față de actele dosarului lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
P. acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului A. sub dosar nr._, reclamantele G. A., P. E. și P. P. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin M. Finanțelor P., acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul a 2410 gr. aur, confiscate cu ocazia cercetărilor efectuate în anul 1952 în Abrud de la antecesorul lor P. P., minier.
P. sentința civilă nr. 2687/2012, prima instanță a respins ca inadmisibilă acțiunea reclamantelor, reținând următoarele:
În anul 1952, defunctului P. P. i s-a confiscat cantitatea de 2410 gr. aur, aspect demonstrat de nota de constatare depusă la fila 3. Din adeverința eliberată de Asociația Foștilor Deținuți Politici rezultă că defunctul P. P. nu figurează în evidențele deținuților politici.
Analizând acțiunea de față în raport de obiectul dedus judecății, instanța de fond a reținut că acesta nu se încadrează în dispozițiile Legii 221/2009. Potrivit art. 5 alin. 1 lit. b din Legea 221/2009 descendenții până la gradul al doilea inclusiv ai unei persoane care a suferit condamnări cu caracter politic sau a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, pot cere acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărâre de condamnare sau ca efect al măsurii administrative, dacă nu au obținut despăgubiri prin echivalent în condițiile altor legi speciale.
În cauză, reclamanții nu au făcut dovada calității de moștenitori ai defunctului P. P. și nici a unei condamnări cu caracter politic al defunctului P. P. ori suportarea altor măsuri administrative cu caracter politic.
Concluzionând, prima instanță a constatat că cerințele imperative impuse de dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. b din Legea 221/2009 nu sunt îndeplinite și că reclamanții aveau posibilitatea de a uza de dispozițiile OUG 190/2000, privind regimul metalelor prețioase în România, cu modificările și completările ulterioare care reglementează regimul metalelor și pietrelor prețioase preluate abuziv de către stat.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, solicitând modificarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii.
În expunerea motivelor, recurenții susțin că în mod greșit a apreciat prima instanță că nu sunt aplicabile prevederile Legii nr. 221/2009, deoarece preluarea aurului de la antecesorul lor, dovedită în cauză, a fost una abuzivă, fiind făcută cu ocazia cercetărilor cu caracter politic și de represiune din 1952.
Recurenții arată de asemenea că existența unui act normativ special nu exclude incidența Legii nr. 221/2009.
În drept se invocă art. 304 pct. 8 și 9 C. pr. civ.
Pârâtul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat (filele 11-13).
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma criticilor formulate, Curtea reține următoarele:
P. sentința atacată, prima instanță a reținut, ca un prim și principal motiv de inadmisibilitate, lipsa calității reclamanților de moștenitori ai def. P. P.. Reclamanții recurenți nu au criticat hotărârea sub acest aspect.
Așa fiind, câtă vreme recurenții nu au dovedit calitatea lor de moștenitori după def. P. P., soluția instanței de fond de respingere a acțiunii ca
(continuarea deciziei civile nr. 407/24.05.2013 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia – Secția I Civilă în dosar civil nr._ )
inadmisibilă este legală, iar examinarea criticilor privind incidența Legii nr. 221/2009 apare ca inutilă.
Pentru cele ce preced, în temeiul art. 312 C. pr. civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul de față.
Pentru aceste motive:
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de către reclamanții G. A., P. E. și P. P., împotriva sentinței civile nr. 2687/2012, pronunțată de Tribunalul A. în dosar civil nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24.05.2013.
Președinte, D. M. | Judecător, M. F. C. | Judecător, C. G. N. |
Grefier, N. P. |
Redc. M.F.C.
Tehn. M.F.C.
2 ex/31.05.2013
Jud. fond – I. S.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 387/2013. Curtea de... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 405/2013. Curtea de... → |
|---|
