Expropriere. Decizia nr. 13/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA

Decizia nr. 13/2014 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 27-02-2014 în dosarul nr. 13/2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECTIA I CIVILA

DECIZIA CIVILĂ Nr. 13/2014

Ședința publică de la 27 Februarie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE M. A. M.-vicepreședinte

Judecător C. M. C.

Grefier E. M. H.

Cu participarea Ministerului Public prin P. de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia reprezentat de procuror V. L.

Pe rol se află judecarea apelului declarat de pârâtul S. R. prin C. Națională de A. și Drumuri Naționale din România SA prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Cluj împotriva sentinței civile 2086/2013 pronunțată de Tribunalul A. în dosar civil_, având ca obiect expropriere.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier juridic P. F. în reprezentarea societății apelante și avocat R. I. în reprezentarea intimatului M. I..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței legala îndeplinire a procedurii de citare.

Se constată că s-au depus prin serviciul registratură al instanței la data de 10.02.2014 întâmpinare formulată de intimatul M. I., cu înscrisuri în probațiune anexă, iar la data prezentei împuternicire de reprezentare juridică pe numele consilier juridic P. F..

Intimata comunică cu mandatara apelantei un exemplar din întâmpinare.

Mandatara societății apelante, raportat la sentința atacată și prevederile vechiului cod de procedură civilă, la valoarea despăgubirilor din sentință, apreciază că în cauză calea de atac ar fi recursul, așa cum de altfel a menționat în cererea scrisă.

La întrebarea instanței, arată că nu este în măsură să indice temeiul de drept pe care îl are în vedere, însă criteriul este cel referitor la valoarea obiectului litigiului. Arată că lasă la aprecierea instanței stabilirea corectă a căii de atac declarate în cauză.

Instanța acordă cuvântul asupra solicitării de recalificare a căii de atac.

Avocat R. I. apreciază că în prezenta cauză calea de atac corectă este apelul.

Procuror V. L., de asemenea, apreciază că în mod corect sentința a fost dată cu apel, calea de atac corectă fiind aceea a apelului, având în vedere valoarea obiectului litigiului, care depășește 100.000 lei.

Instanța, raportat la dispozițiile art. 2821 Cod proc. civilă care prevăd că nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță (…) în litigiile al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei inclusiv, precum și valoarea obiectului litigiului care depășește această sumă, pârâtul fiind obligat la despăgubiri de 208.564,75 lei, apreciază că în mod corect sentința a fost pronunțată cu calea de atac a apelului, dosarul a fost înregistrat pe rolul acestei instanței în calea de atac a apelului, motiv pentru care se va califica ca fiind apel calea de atac pe care pârâta a intitulat-o recurs.

Mandatarii părților, având pe rând cuvântul, declară că nu mai au alte cereri de formulat.

Procuror V. L., de asemenea, declară că nu mai are alte cereri.

Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată încheiată faza probatorie, cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Consilier juridic P. F., în reprezentarea apelantei pârâte, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat. Cu cheltuieli de judecată.

Avocat R. I., în reprezentarea intimatului M. I., susține, conform motivelor ce au fost invocate și în scris prin întâmpinare, concluzii de respingere a apelului.

Situația de fapt, corect apreciată de instanță, a fost dovedită cu actele de la dosar, iar prin motive apelanta învederează că evaluarea terenurilor nu ar ține cont de categoria de teren și de valoarea tranzacționării acestora în zonă. Consideră că este fără putință de tăgadă că terenul are categoria intravilan, iar valoarea sa a fost determinată de experți prin metoda comparativă, raportat și la valoarea imobilelor apreciată de notari pentru încadrarea categoriei imobilului în zonă.

Mai mult, urmare a calculelor experților și a constatării instanței, s-a apreciat că reclamantul este îndreptățit la o valoare mai mică decât sumele solicitate, celelalte sume fiind investiții efectuate pe teren, pe care s-a construit chiar și o hală industrială.

Procuror V. L., având în vedere formularea apelului, în sensul că valoarea terenului este supraevaluată și că nu s-a luat în considerare valoarea de tranzacționare a imobilelor similare în anii 2012 – 2013, apreciază că acesta este neîntemeiat și solicită respingerea apelului, expertiza respectând toate criteriile prevăzute de Legea 33/1994.

Instanța, față de lucrările dosarului și cele expuse, lasă cauza în pronunțare.

CURTEA DE APEL

Asupra apelului civil de față,

P. acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului A. sub nr._, reclamantul M. I. a chemat în judecată pârâtul S. R. prin C. de A. și Drumuri Naționale din România, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța:

- să se constate că Decizia nr. 1252/05.09.2011 a Companiei Naționale de A. si Drumuri Naționale din România SA si Hotărârea nr.561/29.02.2012, emisa in temeiul Legii nr. 255/2010 al HG nr. 1231/2010, modificata prin HG nr. 522/2011 si HG nr. 53/2011, este nelegală sub aspectul că prin expropriere si stabilirea despăgubirilor s-a avut in vedere doar exproprierea imobilului teren având nr. cad 4586/2 S. in suprafața de 2445,00 mp, dar in realitate pe terenul expropriat exista o construcție cu destinație “hala industriala” care nu a constituit obiectul exproprierii si nici a despăgubirilor acordate prin Hotărârea nr. 561/2012.

- să se dispună suspendarea Hotărârii nr. 561/29.02.2012 până la stabilirea definitiva a despăgubirilor prin acordul părților sau prin hotărâre judecătoreasca irevocabila, pentru construcția edificata pe terenul expropriat, construcție care a fost realizata cu autorizație de construcție.

- să se constate si să se dispună acordarea suplimentară de despăgubiri cu privire la valoarea terenului expropriat aflat in intravilanul mun. S., zona B in suprafața de 2445 mp la valoarea de circulație a imobilului respectiv, cu privire la care se apreciază că are o valoare calculata după expertizele notarilor publici de 220.050 lei, dar care in realitate are un preț de circulație mult mai mare, ce urmează a fi stabilit la valoarea de circulație de către experții tehnici ce vor fi numiți in cauza, din care se va scădea despăgubirea acordata de 8435,25 lei.

- să se acorde despăgubiri privind investițiile efectuate de către reclamant pe terenul in cauză, privind valoarea aducerii terenului in stare actuala, inclusiv investițiile făcute pentru consolidarea drumului de acces de la proprietate la drumul național S. - A. I., despăgubiri pe care le estimează la suma de 338.020 lei.

- să se acorde despăgubiri in suma de 323.466 lei, reprezentând pierderile suferite ca urmare a demolării construcțiilor realizate de noi pe terenul expropriat, respectiv despăgubiri calculate pentru realizarea unei hale industriale similare, precum si a împrejmuirii ce urmează a fi demolata ca urmare a exproprierii, valoarea de despăgubire fiind conform expertizei notarilor publici de 297.464 lei la care se adaugă TVA de 24%, in total valoarea despăgubirilor fiind de 368.855 lei pentru hala si 35.000 lei reprezentând valoarea gardului ce urmează a fi demolat.

- să se stabilească drumul de acces de la proprietatea lor la o cale publica de acces si suportarea acestor cheltuieli cu amenajarea drumului de acces de către expropriator.

- să se fie obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecata determinate de susținerea acestui proces.

În motivarea acțiunii cu referire la petitul I, susține că decizia de expropriere atacată nu i-a fost comunicată niciodată, luând cunoștință de existența acesteia prin scrisoarea comunicată de Societatea civilă de avocați „Pornoi și asociații”, care, cu numărul de ieșire 2016/10.04.2012 i-a transmis Hotărârea 561/29.02.2012, în cuprinsul adresei de comunicare a hotărârii făcând trimitere la decizia de expropriere nr. 1252/2011.

În anexa publicată în Monitorul Oficial al României partea I nr. 410/2011 – susține reclamantul – se notifică intenția de expropriere a suprafeței de 2445 mp teren pentru care, la poziția 1333 figurează înscris reclamantul cu valoarea de despăgubire de 8435,25 lei, fără a exista nicio mențiune cu privire la construcția edificată pe acest teren în baza Proiectului nr. 12/2005, a certificatului de urbanism nr. 12/2005, a Certificatului de urbanism nr. 251/2005 și a Autorizației de construire nr. 90/2006, construcție realizată de . în baza contractului de comodat înregistrat la AFP S. sub nr._/2004 și preluată de reclamant ulterior prin procesul verbal încheiat la data de 15.09.2010, devenind astfel proprietatea sa.

Apreciază reclamantul că propunerea de expropriere doar a terenului este greșită câtă vreme pe acesta se află edificată construcția cu destinație „hală industrială” la care a făcut referire mai sus, sens în care a notificat pârâta la data de 15.11.2011 prin adresa nr. 92/_, prezentând toată documentația cu privire la existența construcției pe terenul expropriat.

Sub aspectul capătului de cerere vizând suspendarea Hotărârii 561/2012, susține că acesta este pe deplin justificat, existând pericolul ca expropriatorul să demoleze construcțiile edificate pe teren, fără acordarea despăgubirilor aferente și mai mult decât atât, punându-l pe reclamant în imposibilitatea de a mai dovedi existența și valoarea acestor edificate.

Raportat la petitul III apreciază că terenul expropriat a fost subevaluat, acesta fiind amplasat în intravilanul municipiului S., în zona de importanță B, având asigurate toate utilitățile necesare funcționării unui consumator industrial sau construirii de locuințe, așa încât valoarea de circulație a acestuia este mult mai mare decât cea stabilită de expropriator.

Cu privire la valoarea investițiilor efectuate și solicitate prin capătul IV de acțiune, susține că terenul l-a dobândit în baza Legii 18/1991 prin titlul de proprietate nr._/5416/2004, iar la data când l-a preluat, pe teren exista o haldă de depozitare a rumegușului de către fostul CPL S., astfel că pentru a-l aduce în stare de folosință a fost nevoit a aduce și a compacta cu materiale de carieră și balastieră sute de autobasculante, atât pentru amenajarea terenului cât și a drumului de acces la drumul public, investiții care au fost stabilite prin expertiza extrajudiciară depusă la dosar în probațiune la suma de_ lei pentru întreaga suprafață de teren reconstituită, respectiv 3700 mp.

Arată de asemenea reclamantul că prin capătul V solicită despăgubiri inclusiv pentru împrejmuirea din stâlpi metalici încastrați în fundație de beton și plasă de sârmă, împrejmuire care urmează a fi demolată cu ocazia exproprierii.

Cât privește calea de acces solicitată de la suprafața rămasă neexpropriată la drumul public, susține că pe terenul care i-a rămas urmează a reconstrui o hală astfel încât societatea . să-și continue activitatea, fiind unica sursă de venit a familiei sale, sens în care a solicitat la data de 23.08.2012 eliberarea certificatului de urbanism.

Întrucât prin expropriere actualul drum de acces se desființează, solicită obligarea pârâtei de a stabili prin documentație tehnică noul drum de acces la calea publică pentru terenul în suprafață de 1255 mp, acest lucru fiind necesar în vederea finalizării proiectului de execuție și a construirii noii hale.

În drept invocă prevederile art. 22, 23 din Legea 255/2010 coroborată cu dispozițiile art. 1, 21 și 27 din Legea 33/1994, art. 15 coroborat cu art. 14 din Legea 554/2004 sub aspectul cererii vizând suspendarea Hotărârii 561/2004.

P. întâmpinarea depusă la dosar pârâtul a solicitat respingerea acțiunii, susținând în esență că la stabilirea despăgubirilor pentru imobilele supuse exproprierii, s-au respectat întrutotul prevederile Legii 255/2010.

P. precizarea de acțiune depusă la fila 33, reclamantul a învederat că înțelege să renunțe la judecarea capetelor 1, 2 și 5 de acțiune, iar prin precizarea de acțiune depusă la fila 153 solicită acordarea despăgubirilor pentru valoarea împrejmuirii stabilită de experți la suma de 4143 lei și realizarea căii de acces pe cheltuiala pârâtului.

P. sentința civilă nr. 2086/2013 Tribunalul A. a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul M. I. împotriva pârâtului S. R. prin C. Națională de A. și Drumuri Naționale din România și în consecință:

A stabilit cuantumul despăgubirilor datorate reclamantului pentru suprafața de 2445 mp teren expropriată acestuia, la suma de 217.000 lei.

A obligat pârâtul la plata în favoarea reclamantului a sumei de 208.564,75 lei reprezentând diferența între valoarea stabilită de instanță cu titlu de despăgubiri pentru terenul expropriat acestuia și suma de 8.435,25 lei stabilită de expropriator prin Hotărârea 561/29.02.2012.

A obligat pârâtul la plata în favoarea reclamantului a sumei de 75.230 lei cu titlu despăgubiri reprezentând contravaloarea investițiilor efectuate de reclamant pe terenul expropriat.

A obligat pârâtul la plata în favoarea reclamantului a sumei de 4.143 lei cu titlu despăgubiri reprezentând contravaloarea demontării împrejmuirii care a existat pe terenul expropriat.

A luat act de renunțarea reclamantului la judecarea capetelor de cerere vizând anularea Deciziei 1252/05.09.2011, suspendarea efectelor Hotărârii 561/29.02.2012 și acordarea despăgubirilor reprezentând contravaloarea construcției hală existentă pe terenul expropriat.

A fost respinsă în rest acțiunea reclamantului.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut următoarele:

P. titlul de proprietate nr._/5416/2004 emis de Comisia Județeană A. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, reclamantului i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 3700 mp teren pe raza municipiului S., în calitate de moștenitor al defunctei M. A..

În vederea realizării obiectivelor de interes național, județean și local conform Legii 255/2010 (în speță Autostrada Orăștie-Sibiu) reclamantul a fost expropriat de suprafața de 2445 mp din terenul proprietatea acestuia pentru care s-a stabilit o despăgubire în valoare de 8435,25 lei, sens în care pârâta a emis Decizia de expropriere nr. 1252/05.09.2011.

Din lista cuprinzând imobilele care constituie coridorul de expropriere al lucrării de utilitate publică la care s-a făcut referire mai sus (anexă la decizia antemenționată) rezultă că la poziția 1333 figurează reclamantul cu valoarea stabilită pentru terenul expropriat ca fiind 8435,25 lei, aspect ce rezultă de altfel și din cuprinsul Hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 561/29.02.2012 precum și din procesul verbal depus la fila 14 din dosar.

Potrivit art. 22 al. 1 și 3 din Legea 255/2010, expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii se poate adresa instanței judecătorești competente în termenul general de prescripție care curge de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a despăgubirilor, acțiunea astfel formulată urmând a fi soluționată potrivit dispozițiilor art. 21-27 din Legea 33/1994.

Conform raportului de expertiză efectuat în cauză prețul unui metru pătrat de teren intravilan de natura celui ce face obiectul litigiului este de 88,83 lei și nu 3,85 lei cât a stabilit expropriatorul, așa încât valoarea reală a despăgubirilor datorate reclamantului a fost stabilită la suma de 217.000 lei.

Având în vedere concluziile raportului de expertiză și reținând că această probă administrată în cauză a ținut seama de toate criteriile de evaluare menționare în art. 26 din Legea 33/1994, acțiunea reclamantului a fost apreciată întemeiată sub aspectul capătului de cerere vizând stabilirea valorii reale a terenului expropriat și obligarea pârâtei la plata diferenței între valoarea stabilită de instanță și suma acordată de expropriator. P. urmare, a fost fi obligată pârâta la plata în favoarea reclamantului a sumei de_,75 lei cu titlu despăgubiri.

Cu privire la valoarea prejudiciului solicitată de reclamant prin capetele IV și V din acțiune instanța a apreciat ca fondată această cerere și a admis-o pentru următoarele considerentele:

Potrivit art. 26 alin. 1 și 2 din Legea 33/1994 (la care face trimitere art. 22 alin. 3 al Legii 255/2010) despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului expropriat și prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite, prin luarea în considerare a dovezilor prezentate de aceștia.

În speță, reclamantul a făcut dovada cu martorul audiat în cauză că atât înainte cât și după anul 1989, pe terenul proprietatea acestuia se depozitau reziduurile rezultate din procesul de producție al fostului CPL S. (ulterior Societatea Krono Span S.) și că, în timp, acest teren a fost amenajat.

Actele depuse la dosarul cauzei dovedesc împrejurarea că pe terenul expropriat exista o hală industrială și anexe folosite ca parc auto, prin urmare s-a apreciat că pentru amenajarea terenului în sensul de a-l face apt pentru construcții, reclamantul a fost nevoit să efectueze lucrări de sistematizare pe verticală a acestuia.

Înșiși experții care au efectuat expertiza în cauză, au constatat la fața locului existența unui strat de grosime variabilă compus din rumeguș și reziduuri de lemn, confirmând astfel susținerile reclamantului și depoziția martorului audiat în cauză, inclusiv existența unei umpluturi de anrocamente și balast peste stratul de rumeguș, având o grosime medie de 70 cm.

Valoarea lucrărilor de balastare a fost stabilită la suma de_ lei, sumă la care a fost obligată pârâta ca urmare a prejudiciului cauzat reclamantului prin expropriere.

Cât privește împrejmuirea realizată de reclamant și acordarea despăgubirilor aferente ca urmare a demolării acesteia, și această cerere a fost considerată întemeiată, de instanța de fond.

Expertiza efectuată în cauză a dovedit existența unei împrejmuiri realizate de reclamant pe perimetrul proprietății sale pe o lungime de 131 ml, a cărei valoare de înlocuire a fost stabilită la suma de 4143 lei, la care a fost obligată pârâta, apreciindu-se că reclamantului i s-a cauzat un prejudiciu ca urmare a exproprierii, inclusiv cu privire la necesitatea demolării respectivei împrejmuiri.

Instanța a apreciat insă că în privința cererii vizând stabilirea drumului de acces de la terenul rămas neexpropriat la calea publică și suportarea de către expropriator a cheltuielilor ocazionate cu amenajarea acestui traseu, acțiunea este neîntemeiată.

În acest sens s-a reținut că procedura de expropriere a terenului proprietatea reclamantului a fost demarată sub imperiul Legii 255/2010, act normativ pe care acesta îl invocă de altfel în motivarea acțiunii și care nu cuprinde nicio reglementare de natura solicitărilor reclamantului sub aspectul capătului VI de cerere.

Este adevărat că pentru utilizarea suprafeței de 1255 mp teren în scopul continuării activității desfășurate anterior exproprierii, reclamantul este îndreptățit la înființarea unei căi de acces la drumul public însă pentru proiectarea, construcția și amenajarea acesteia, se impune obținerea unor avize, a autorizației de amplasament și acces, întocmirea unui plan de situație, etc… în condițiile provăzute de OG 43/1997 republicată și actualizată, aspecte care nu pot fi supuse analizei instanței în cadrul procesual stabilit de Legea 255/2010, motiv pentru care acest capăt de cerere a fost respins.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul S. R. prin C. Națională de Drumuri Naționale din România prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Cluj, solicitând modificarea acesteia și respingerea acțiunii reclamantului ca nefondată.

La termenul de judecată din 27.02.2014 calea de atac a fost recalificată ca fiind apel, având în vedere valoarea obiectului litigiului, care depășește suma de 100.000 lei, la care face trimitere art. 281 1 Cod pr. civilă.

În expunerea de motive, apelantul pârât a arătat că la evaluarea terenului de către comisia de evaluare, au fost respectate prevederile HG 522/2011 precum și disp. art. 8 din Legea 255/2010, respectiv cuantumul despăgubirilor a fost stabilit de un expert evaluator atestat ANEVAR, iar raportul de evaluare a fost întocmit cu luarea în considerare a expertizelor întocmite și actualizate de camerele notarilor publici. În fața instanței de judecată experții au avut în vedere metoda comparației directe, respectiv tranzacții încheiate în anii 2012-2013, or trebuia avut în vedere momentul la care a operat transferul dreptului de proprietate asupra imobilului expropriat. Conform art. 9 alin. 4 din Legea 255/2010 transferul dreptului de proprietate a operat de drept la data emiterii actului administrativ de expropriere, Decizia fiind emisă la data de 5.09.2011. Numai evaluând despăgubirile raportat la acest moment se poate efectua un control eficient al modului de stabilire a sumelor cuvenite reclamantului.

Recursul a fost întemeiat în drept pe art. 3041 Cod pr. civilă.

Intimatul reclamant a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică.

CURTEA, analizând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma criticilor formulate, constată următoarele:

Criticile apelantului pârât vizează raportul de expertiză întocmit în fața instanței de fond, fiind aduse argumente referitoare la întocmirea raportului de evaluare în faza prealabilă exproprierii, conform disp. art. 11 din Legea 255/2010.

În fața instanței de judecată sesizată de expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii, sunt aplicabile dispozițiile art. 21-27 din Legea 33/1994 la care face trimitere expresă art. 22 alin. 3 din Legea 255/2010. Astfel, pentru evaluarea imobilelor expropriate instanța va constitui o comisie compusă din trei experți, iar la calcularea despăgubirilor aceștia vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului.

Toate aceste dispoziții legale au fost respectate de instanța de fond, experții alcătuind o comisie în sensul art. 25 din Legea 33/1994, care la evaluarea imobilului a luat în considerare comparabilele prezentate în anexa 2 a raportului de expertiză, conform art. 26 alin. 2 din aceeași lege.

În ceea ce privește momentul la care trebuie evaluat imobilul, art. 26 alin. 2 din Legea 33/1994 face trimitere expresă la data întocmirii raportului de expertiză, așa cum a reținut instanța de fond, neavând relevanță data emiterii actului administrativ, cum eronat susține apelantul. P. urmare, solicitarea acestuia de a se calcula valoarea imobilului data de 5.09.2011, respectiv data emiterii deciziei de expropriere este lipsită de temei legal și nu poate fi primită de instanța de apel.

În ceea ce privește susținerea că la stabilirea valorii imobilului expropriat trebuie respectate prevederile Legii 255/2010 și ale HG 522/2011 și criteriile de evaluare prevăzute de aceste acte normative, această susținere este corectă, dar aceasta nu înseamnă că părțile nu pot solicita instanței de judecată efectuarea unui nou raport de expertiză, ci dimpotrivă prevederile art. 22 din Legea 255/2010 fac trimitere expresă la art. 21-27 din Legea 33/1994, care reglementează procedura care trebuie urmată în cazul în care părțile sesizează instanța de judecată cu o acțiune în care se contestă numai cuantumul despăgubirilor acordate de expropriator.

Cu alte cuvinte, într-o astfel de acțiune, efectuarea unui raport de expertiză care să respecte procedura prevăzută de art. 25 și 26 alin. 2 din Legea 33/1994, prin care instanța să stabilească despăgubirea la care se referă art. 26 alin. 1 din aceeași lege, este obligatorie, art. 27 statuând că instanța va hotărî asupra pretențiilor formulate de părți după ce va primi rezultatul expertizei.

(continuarea decizia 13/27.02.2014 pronunțată în dosar_ )

Pe de altă parte, experții au arătat că prețul unui imobil similar celui expropriat, evaluat după grila notarilor publici în anul 2013 este de 85 lei/mp (f. 124, dosar fond), această valoare fiind sensibil apropiată de valoarea de 88 lei/mp pe care au stabilit-o experții după metoda comparației directe. De asemenea, în fața instanței de apel intimatul reclamant a depus un extras din grila notarială întocmită în decembrie 2011, din care rezultă o valoare de 90 lei/mp pentru un teren intravilan, aflat în zona B a Municipiului S.. . care se află terenul expropriat reclamantului se află în zona B intravilan, așa cum rezultă din HCL S. 76/2010 și din certificatul de atestare fiscală emis de Direcția Economică a Municipiului S. la data de 23.04.2013, acte depuse la instanța de apel la filele 12-15, dar aflate și la dosarul instanței de fond.

Celelalte sume acordate de instanța de fond cu titlu de contravaloare a investițiilor efectuat de reclamant (75.230 lei) și cu titlu de despăgubiri reprezentând contravaloarea demontării împrejmuirii (4143 lei), nu au fost criticate de apelantul pârât, astfel că instanța nu le va analiza, având în vedere principiul tantum devolutum quantum apellatum.

Pentru considerentele expuse mai sus, se constată că hotărârea Tribunalului A. este temeinică și legală, astfel că în temeiul art. 296 Cod pr. civilă, Curtea va respinge prezentul apel ca nefondat.

Pentru aceste motive,

În numele legii

DECIDE

Respinge apelul declarat de pârâtul S. R. prin C. Națională de A. și Drumuri Naționale din România S.A. împotriva sentinței civile nr. 2086/2013 pronunțată de Tribunalul A. – Secția Civilă.

Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică azi, 27.02.2014.

Președinte,

M. A. M.

Judecător,

C. M. C.

Grefier,

E. M. H.

Redc./tehnoredc. CMC

4 ex/21.03.2014

Jud. fond: L. V.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Expropriere. Decizia nr. 13/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA