Succesiune. Decizia nr. 96/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 96/2014 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 28-02-2014 în dosarul nr. 96/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA I CIVILA
DECIZIA CIVILĂ Nr. 96/2014
Ședința publică de la 28 Februarie 2014
Completul compus din:
Președinte M. F. C.
Judecător C. G. N.-vicepreședinte
Judecător D. M.
Grefier C. C.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de către reclamanta B. A. împotriva deciziei civile nr.339/2013 pronunțate de Tribunalul Sibiu în dosar nr. _ , având ca obiect succesiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat D. D. pentru reclamanta recurentă B. A., lipsind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este motivat și netimbrat.
Avocat D. D. depune la dosar împuternicirea avocațială pentru reclamanta recurentă B. A. și taxa de timbru constând în chitanță în cuantum de 4558,50 lei și timbre judiciare în sumă de 5 lei.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Mandatarul reclamantei recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului și schimbării sentinței, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost precizată.
Susține că ambele hotărârii pronunțate în cauză cuprind dispoziții contradictorii, fiind pronunțate cu încălcarea legii, în mod greșit considerând ambele instanțe că acțiunea formulată de reclamantă este o acțiune în revendicare.
În continuare susține motivele de recurs invocate în scris, arătând, în esență, că dreptul de proprietate al reclamantei asupra terenului a fost transmis prin certificat de moștenitor dar pentru a dispune de bun era necesară înscrierea în cartea funciară, instanțele neobservând că dreptul de proprietate a fost dobândit prin împroprietărirea antecesorului reclamantei cu prilejul reformei agrare din 194 și calificând cererea ca o acțiune în revendicare.
Din alt punct de vedere arată că dreptul de proprietate se dobândește și prin efectul legii, chiar dacă nu este înscris în CF, cu atât mai mult cu cât Orașul C. îi recunoaște recurentei dreptul de proprietate și posesie, încasând impozitul pentru acest bun.
Instanța de apel nu motivează motivul înlăturării probei cu înscrisuri iar interpretarea probei testimoniale este nelegală, faptul că martorii au indicat locuri diferite de amplasare este neadevărat întrucât este vorba despre același teren însă zona restrânsă este denumită generic „Podul Sevișului” care se află pe „Calea Cisnădiei”.
Solicită cheltuieli de judecată taxa de timbru.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față ;
P. sentința civilă nr.9099/2012 Judecătoria Sibiu a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta B. A. în contradictoriu cu pârâtul orașul C. prin P..
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că prin Titlul de Proprietate nr._ (fila 22), tatăl reclamantei, H. N., a dobândit dreptul de proprietate în baza Decretului-lege nr. 187/1945 reclamanta . CONSTRUCȚII SA asupra imobilului lot. nr. 24, în suprafață de 3 iugăre și 1436 stj., situat pe teritoriul localității Cisnădioara (fostă comună) din jud. Sibiu.
Reclamanta este unica moștenitoare a tatălui său, H. N., decedat la data de 18.10.1977, așa cum rezultă din certificatului de moștenitor nr. 42/12.10.2011 emis de BNP M. R. E. (fila 23), fiind cuprinsă în masa succesorală rămasă după defunctul H. N. imobilul din titlul de proprietate nr._.
P. urmare, în prezenta cauză, problema supusă judecății o reprezintă identificarea imobilului din titlul de proprietate nr._ în regim de carte funciară, în vederea înscrierii dreptului de proprietate al reclamantei asupra terenului în cartea funciară.
Însă, identitatea dintre imobilul din titlul de proprietate nr._/1945 (fila 22) și imobilul care este întabulat în CF 9059 C. nr. top 4649/1/7/1/1 (filele 12-13), nu se poate stabili, așa cum rezultă din concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară în specialitatea topografie întocmit în cauză de expert tehnic B. C. V. și ale suplimentului la raportul de expertiză, în care s-a menționat că, în lipsa unui plan întocmit în baza Decretului Lege nr. 187/1945 când s-a atribuit terenul tatălui reclamantei, nu se poate identifica dacă în anul 1945 amplasamentul era același cu cel de astăzi.
Referitor la declarațiile martorilor audiați în cauză, instanța de fond a apreciat că acestea nu pot conduce la concluzia existenței corespondenței între imobilul înscris în titlul de proprietate nr._/1945 și imobilul înscris în CF 9059 C. nr. top 4649/1/7/1/1, având în vedere concluziile raportului de expertiză în sensul că nu se poate identifica dacă în anul 1945 amplasamentul era același cu cel de astăzi, în lipsa unui plan întocmit în baza Decretului Lege nr. 187/1945, și față de faptul că, față de obiectul prezentei cauze, expertiza nu poate fi înlăturată decât printr-un mijloc de probă de o valoare științifică egală.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta solicitând schimbarea în tot a hotărârii și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și precizată.
În motivarea apelului, în fapt, s-a arătat că instanța a interpretat greșit probele administrate în cauză și a înlăturat depozițiile martorilor pe considerentul că expertiza efectuată concluziona că nu se poate stabili dacă terenul pretins este același cu cel care a făcut obiectul titlului. Probele nu au o valoare dinainte stabilită și nu există o ierarhie a probelor. Martorii audiați în cauză au arătat că terenul pretins de reclamantă este cel pe care aceasta îl folosește, pentru acre plătește impozit și că s-a aflat în posesia tatălui reclamantei încă de la reforma agrară.
Orașul C., prin P., a arătat că reclamanta nu mai folosește alt teren pe raza teritorială a orașului C., așa încât din coroborarea acestor probe acțiunea reclamantei trebuia admisă.
În drept au fost invocate dispozițiile Decretului-lege nr. 187/1945.
P. decizia civilă nr.339/2013, Tribunalul Sibiu a respins apelul declarat de reclamanta B. A. împotriva sentinței civile nr.9099/20.12.2012, pronunțată de Judecătoria Sibiu, pe care a păstrat-o.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut în esență următoarele:
Este adevărat, ca și principiu, că nu există, în procedura civilă, o ierarhie a probelor și că, tot de principiu, nu se poate susține că o probă este mai importantă decât altele, însă în anumite litigii, ca și în cel de față, lucrările științifice reprezentate de expertize au o importanță deosebită. În condițiile în care expertul a arătat că nu se poate stabili dacă terenul pretins de reclamantă este cel care i-a fost atribuit tatălui ei în baza Decretului-lege nr. 187/1945, nu înseamnă că prin depozițiile martorilor audiați în instanță reclamanta a dovedit acest aspect. Martorii nu au fost la fața locului împreună cu expertul așa încât din depozițiile lor se înțelege că tatăl reclamantei a avut teren în zona pe care unul dintre martori o indică ca fiind „Podul Sebeșului”, iar altul Calea Cisnădiei. În timp ce martorul V. I. a arătat că terenul a fost lucrat de tatăl reclamantei și că nu mai știe care este situația după decesul acestuia, martorul C. P. a arătat că terenul „a fost cumpărat de D. în urmă cu aproximativ un an și ceva”.
Așa fiind, probele administrate în cauză nu au putut dovedi susținerile reclamantei motiv pentru care s-a apreciat că soluția primei instanțe este legală și s-a respins apelul reclamantei.
Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs reclamanta, invocând în drept prevederile art.304 pct.7, 8 și 9 C.pr.civ.
În expunerea criticilor se arată în esență următoarele:
- hotărârea este nelegală iar motivele reținute sunt contradictorii. Dreptul de proprietate asupra imobilului a fost dobândit de antecesorul său în baza DL 187/2945, transmis prin Certificatul de Moștenitor nr.42/12.10.2011, însă pentru a dispune de bun este necesară înscrierea în cartea financiară conform art.887 al.3 Cod civil.
Instanțele de fond au apreciat greșit probele administrate, și au calificat cererea ca o acțiune în revendicare.
Atât proprietatea cât și posesia sunt dobândite de recurentă însă înscrierea este necesară pentru a dispune de bun.
Lipsa unui plan cu amplasamentul imobilului întocmit la data dobândirii nu afectează dreptul de proprietate.
- Interpretarea dată de instanța de apel probelor testimoniale este nelegală. Sunt preluate doar părți din declarații.
- Instanța de apel nu motivează de ce a fost înlăturată proba cu înscrisuri de către instanța de fond.
În recurs nu s-au depus înscrisuri noi.
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, Curtea constată recursul nefondat pentru următoarele:
E de menționat că, deși recurenta indică dispozițiile art. 304 pct.7, 8 și 9 C.pr.civ., nu arată distinct criticile care fondamentează fiecare motiv de nelegalitate, iar din dezvoltarea acestor critici, ar rezulta încadrarea acestora în prevederile art.304 pct.10 și 11 C.pr.civ., puncte abrogate.
În concret, majoritatea criticilor formulate de recurenta reclamantă vizează netemeinicia hotărârii atacate, referindu-se la starea de fapt, probele administrate, interpretarea acestora, deci sunt nu critici cu privire la nelegalitatea deciziei atacate.
Or, starea de fapt reținută de instanța de apel, în prezenta cale de atac, nu poate fi analizată în condițiile în care punctele 10 și 11 ale art.304 C.pr.civ. au fost expres abrogate.
Reamintim că instanța de recurs verifică dacă doar, raportat la situația de fapt definitiv stabilită, s-au aplicat sau nu dispozițiile legale incidente în cauză.
Recurenta invocă dispozițiile art.304 pct.7 însă nu dezvoltă critici în susținerea acestui motiv de nelegalitate.
Conform art.304 pct.7 C.pr.civ. modificarea unei hotărâri de poate cere dacă nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
În speță acest motiv de recurs nu este incident întrucât decizia instanței de apel respectă dispozițiile art.295 alin.1 C.pr.civ., art.251 C.pr.civ. și nu cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii.
Recurenta a invocat ca și motiv de nelegalitate art.304 pct.8 C.pr.civ. însă aceste dispoziții nu sunt incidente în cauză. Acest motiv de recurs este aplicabil în situația în care instanța de apel a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, respectiv a reținut un cu totul alt act juridic - în sens de negoțium – ceea ce nu s-a dovedit și de altfel, nu s-a invocat.
Cu referire la punctul 9 al art.304 C.pr.civ., Curtea constată că recurenta nu arată textele legale încălcate sau aplicate greșit de către instanța de apel, pentru a se exercita controlul ierarhic de legalitate al instanței de recurs.
Verificând motivele de apel și care au constituit motive de analiză pentru instanța de apel, se constată că acestea au vizat exclusiv modul de interpretare a probelor de către instanța de fond. Or, instanța de apel a analizat pe larg aceste critici.
(continuarea deciziei civile nr.96/2014 pronunțată în dosar nr._ )
Este adevărat că pentru a dispune de bunurile dobândite prin moștenire, în conformitate cu prevederile art. 887 al.3 Cod civil, imobilul trebuia întăbulat în cartea funciară. Însă pentru a fi înscris în cartea funciară imobilul dobândit de reclamantă se impunea a fi identificat cu numere topografice de carte funciară, ceea ce în speță este exclus.
Critica referitoare la neanalizarea de către instanța de apel a motivului referitor la înlăturarea probei cu înscrisuri de către instanța de fond cu evidență este de neprimit.
Această critică nu a fost formulată în mod explicit de către apelantă prin declarația de apel, unde s-a arătat doar că orașul C. prin adresa nr.6887/2011 a arătat amplasamentul terenului cât și faptul că antecesoarea reclamantei nu deține alt teren pe raza teritorială a orașului C.. Or, atâta timp cât instanța de apel a răspuns criticilor referitoare la interpretarea probelor, la valoarea lucrărilor științifice, nu se mai impunea a se analiza fiecare probă în parte.
Pentru considerentele expuse, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.312 C.pr.civ. va respinge ca nefondat prezentul recurs.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de către reclamanta B. A. împotriva deciziei civile nr.339/2013 pronunțate de Tribunalul Sibiu în dosar civil nr. _ .
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28 Februarie 2014.
Președinte, M. F. C. | Judecător, C. G. N. | Judecător, D. M. |
Grefier, C. C. |
red.C.G.N.
tehnored.C.C.2 ex/4.03.2014
jud...D.
jud.fond D.D.
| ← Evacuare. Decizia nr. 93/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
