Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Decizia nr. 99/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA

Decizia nr. 99/2014 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 28-02-2014 în dosarul nr. 99/2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECTIA I CIVILA

DECIZIA CIVILĂ Nr. 99/2014

Ședința publică de la 28 Februarie 2014

Completul compus din:

Președinte M. F. C.

Judecător C. G. N.-vicepreședinte

Judecător D. M.

Grefier C. C.

Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de către pârâtul M. S. P. P. împotriva deciziei nr.240/2013 pronunțată de Tribunalul S. în dosar nr. _ , având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară (Art.52 alin.2 Legea nr.7/1996).

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat B. D. pentru petentul intimat F. G., lipsind părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este motivat, recurentul solicitând și judecarea cauzei în lipsă; la dosar s-au depus prin registratură taxa de timbru de 4 lei și timbru judiciar de 0,15 lei din partea pârâtului recurent M. S. prin P. și întâmpinare formulată de intimatul F. G..

Avocat B. D. depune la dosar împuternicirea avocațială pentru petentul intimat F. G..

Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Avocat B. D. pentru petentul intimat F. G. solicită respingerea recursului și menținerea deciziei pronunțate de instanța de apel ca fiind temeinică și legală.

În continuare susține motivele de respingere invocate în întâmpinare, arătând, în esență, că instanța de apel a perceput în mod corect problematica dedusă judecății și pe cale de consecință a corectat soluția instanței de fond.

Învederează instanței că recurentul nu invocă chestiuni noi, ci reiterează aceleași probleme care au fost tranșate de instanța de apel: primul referitor la înscrierea în cartea funciară a unei persoane juridice care nu avea nici un titlu, iar cel de al doilea dacă calea aleasă pentru rectificarea erorii materiale se circumscrie dispozițiilor art.88 din O.633/2006.

Pe fondul cauzei, arată că întreaga cotă de 11/16 a imobilului în litigiu a fost restituită prin dispoziție emisă de Primarul municipiului S. ca măsură reparatorie urmare a unei hotărâri irevocabile, pentru restul de cotă de 5/16 rămânând înscris ca proprietar Statul român din eroare, întrucât această cotă a aparținut numitei Gunhult B.. Întrucât Statul Român și-a transmis întreaga cotă, această eroare de înscriere a fost corectat printr-o procedură necontencioasă, de îndreptare a erorii materiale.

Nu solicită cheltuieli de judecată.

CURTEA DE APEL

Asupra recursului de față;

P. sentința civilă nr.1425/2013, Judecătoria S. a respins plângerea formulată de petentul F. G. în contradictoriu cu intimatul municipiul S. prin P..

În considerentele sentinței prima instanță a reținut că prin încheierea de CF nr_ din 02.03.2012 (f 29) s-a admis cererea de inscriere cu privire la cota de 11/16 parti din intregul imobil inscris in CF_ S. cu nr top 1109/I, 1109/IV, 1109/V,1109/VI, 1109/VII, 1109/VII/II proprietatea Statului R. si s-a dispus intabularea dreptului de proprietate cu titlu de drept de restituire in natura in baza legii 10/2001 in favoarea lui Kohn P. si d-nei E. Shuranyi in cota de 2/16, F. G. si F. D. in cota de 2/16, lui P. Berkovits in cota de 4/16 si lui F. G., F. D., Kohn P. si E. Shuranyi in cota de 3/16.

La data de 19.04.2012 (f 23) s-a formulat cerere de indreptare a erorii materiale si s-a solicitat radierea inscrierii privind cota de 5/11 a Statului R. de sub B 5, eroare produsa cu prilejul intabulării dispoziției 1677/2011, cerere respinsa prin încheierea_/26.09.2012 (f 19).

In motivarea acestei încheieri comunicata petentului in data de 22.09.2012 (f 18) s-a arătat ca cererea nu poate face obiectul unei îndreptări de eroare materiale atata timp cat insusi actul care a stat la baza intabulării a fost . si intabulat . S-a mai arătat ca din studiul sentinței cv 911/2010 se deduce ca întregile apartamente identificate in dispoziție reprezintă cota de 11/16 din întregul imobil, insa prin dispozitie se dispune « se restituie in natura cota totala de 11/16 parti din apartamentele ..inscrise in CF_ S. «, ca s-a solicitat o rectificare a acestei Dispozitii si un tarif de 360 lei avand in vedere ca cererea se incadreaza la rectificarea inscrierilor in cartea funciara cf art 907-911 Cod civil, dar ca nu s-au prezentat cele solicitate.

Împotriva acestei încheieri s-a formulat in termen cererea de reexaminare (f 15), cerere respinsa prin încheierea_/14.11.2012 (f 13), in motivarea acestei încheieri arătându-se ca registratorul de CF nu este ținut sa stabilească existenta sau inexistenta unui drept sau întinderea acestuia ci numai verifica in mod preventiv condițiile de forma ale actului in temeiul căruia se solicita înscrierea raportat si la situația de carte funciara care permite sau nu înscrierea, ca procedura de soluționarea a cererilor de înscriere in CF are natura necontencioasa, registratorul neavând competenta de a face o cercetare judecătoreasca a stării de fapt si de drept, ci doar de a verifica daca actul prezentat pentru înscriere îndeplinește condițiile de validitate prevazute de lege si de a efectua inscrieri in CF.

Analizând valabilitatea încheierilor de CF prin care a fost respinsa cererea de îndreptare a erorii materiale (cerere calificata de către OCPI ca cerere de rectificare a inscrierilor ) si respectiv prin care s-a respins cererea de reexaminare, cu nr_ din 06.11.2012 si nr._ din 26.06.2012 instanța retine ca acestea au fost legal si temeinic emise si ca nu se impune anularea acestora si obligarea OCPI sa radieze din CF dreptul de proprietate a Statului R..

Potrivit art 88 din Ordinul 633/2006 erorile materiale care nu afecteaza fondul dreptului, savarsite cu prilejul inscrierilor sau radierilor se pot indrepta, prin incheiere motivata de catre registratorul de la biroul teritorial, la cerere sau din oficiu, gratuit, cu comunicarea incheierii, persoanelor interesate.

De asemenea, potrivit art 907 NCC « Când o înscriere făcută în cartea funciară nu corespunde cu situația juridică reală, se poate cere rectificarea acesteia.(2) P. rectificare se înțelege radierea, îndreptarea sau corectarea oricărei înscrieri inexacte efectuate în cartea funciară.(3) Situația juridică reală trebuie să rezulte dintr-o recunoaștere făcută de titularul înscrierii a cărei rectificare se solicită, prin declarație dată în formă autentică notarială, ori dintr-o hotărâre judecătorească definitivă pronunțată împotriva acestuia, prin care s-a admis acțiunea de fond. Acțiunea de fond poate fi, după caz, o acțiune în anulare, rezoluțiune, reducțiune sau orice altă acțiune întemeiată pe o cauză de ineficacitate a actului juridic”.

Potrivit art 33 din Legea 7/1996 forma republicata ” Inscrierile si radierile efectuate in cartile funciare nu pot fi rectificate decat in baza hotararii instantei judecatoresti definitive si irevocabile sau pe cale amiabila, in baza unei declaratii date in forma autentica, de titularul tabular, respectiv de titular, in baza unei documentatii cadastrale” .

Astfel, raportat la aceste dispozitii, instanta retine ca in mod legal cererea formulata de catre petent a fost calificata ca o cerere de rectificare a inscrierilor din CF, ca nu poate fi calificata ca o cerere de indreptare a unei erori materiale savarsita cu prilejul inscrierii in CF deoarece este afectat fondul dreptului, respectiv dreptul de proprietate al Statului R. ramas inscris in Cf cu o cota de 5/16, solicitandu-se radierea din Cf a dreptului acestuia de proprietate si ca, fiind o cerere de rectificare, trebuie indeplinite conditiile stabilite de art 907 NCC, respectiv sa existe o recunoastere a titularului inscrierii (ceea ce nu este cazul din moment ce M. S. a solicitat respingerea plangerii si mentinerea inscrierii in Cf a dreptului de proprietate al statului ) sau sa existe o hotarare judecatoreasca definitiva pronuntata impotriva titularului inscrierii, hotarare care insa nu exista, asa cum a recunoscut implicit petentul care a aratat ca nu a inteles sa formuleze o actiune in rectificare .

Instanta a reținut de asemenea ca prin dispozitia 1677/2011 s-a dispus restituirea in natura a cotei totale de 11/16 parti din apartamentele inscrise initial in CF 2972 S., transcrise in CF_ S., ca inscrierea in CF s-a facut cu respectarea acestei dispozitii si ca, nefiind rectificata dispozitia, nu se poate considera ca a existat o simpla eroare materiala facuta cu ocazia intabularii dispozitiei, fiind evident ca inscrierea in CF a fost legal facuta, cu respectarea celor aratate in aceasta dispozitie.

Mai mult, instanta a constatat că nici dispozitivul sentintei civ. 911/2010 a Tribunalului S. nu este clar, ca prin aceasta sentinta s-a dispus obligarea intimatului sa restituie in natura apartamentele din imobilul inscris initial in CF 2972 S. si actualmente CF_ S. cu nr top 1109/I, 1109/IV, 1109/V, 1109/VI/ 1109/VII/II si a spatiului de depozit lui Rohn P. si Shurany E. in cota de 2/16, F. G. si F. T. in cota de 2/16, lui Berkovits P. cota de 4/16 precum si cota de 3/16 parti catre F. G. si F. T., Rohn P. si Shurany E. dupa Weinberger E., Grunhut B. si Weinberger M. si ca adunand-se aceste cote mentionate in dispozitiv nu rezulta decat o cota totala de 11/16, cota mentionata si in dispozitia de restituire emisa in 2011 . D. prin analizarea intregii hotarari si mai ales a deciziei Curtii de Apel A. I. se poate concluziona ca s-a dispus de fapt restituirea tuturor celor 5 apartamente (apartamente care reprezinta . de 11/16 din imobilul inscris in CF 2972 S. ) catre persoanele mentionate in dispozitiv, dar in alte cote decat cele aratate in dispozitiv, cotele mentionate in dispozitiv referindu-se de fapt la cote de proprietate raporatate la imobilul din CF 2972 S. .

In consecinta, avand in vedere cele aratate mai sus, avand in vedere ca s-ar impune rectificarea dispozitiei Primarului sau lamurirea dispozitivului sentintei 911/2010 si ulterior rectificarea dispozitiei, avand in vedere ca obiectul prezentei cauze este plangere impotriva inchierii de CF si pe aceasta cale nu se pot rectifica inscrierile din CF ci doar se analizeaza valabilitatea incheierilor de CF emise, a respins plangerea formulata ca neintemeiata.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel petentul solicitând schimbarea ei în tot, în sensul admiterii plângerii astfel cum a fost formulată.

P. decizia civilă nr.240/2013, Tribunalul S. a admis apelul declarat de petentul F. G. împotriva sentinței civ. nr. 1426/28.02.2013, pronunțată de Judecătoria S., pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a admis cererea formulată de petentul F. G. în contradictoriu cu intimatul M. S. prin P. și în consecință:

A anulat încheierea_/19.04.2012 dată de OCPI S. și a dispus îndreptarea erorii materiale din încheierea de cf_/2012, în sensul înlăturării înscrierii din cf_ S. A+1 top. 1109/I, A+4 top 1109/IV, A+5 nr. top. 1109/V, A+6 nr. top. 1109/VI, A+12 nr. top. 1109/VII/II a dreptului de proprietate asupra cotei de 5/11 părți înscris în favoarea Statului Român sub B.1.

Pentru a pronunța această decizie instanța de apel a reținut și motivat următoarele:

În dezacord cu opinia primei instanțe, tribunalul a apreciat că prin Dispoziția nr. 1677/2011 a Primarului Mun. S., care a și constituit temei al înscrierii de carte funciară, s-a dispus restituirea în natură a cotei de 11/16 părți din imobilul înscris în CF_ S. nr. top 1109/I, 1109/IV, 1109/ V, 1109/VI, 1109/VII/II. Această concluzie se desprinde cu evidență din conținutul dispozițiilor, precum și a sentinței civile nr. 911/2010 a Tribunalului S., irevocabilă prin respingerea apelului (dec. civ. nr. 187/a/2010 a Curții de Apel A. I.).

Pentru că Dispoziția nr. 1677 este cea care stă ca temei al cererii de înscriere, deși ea nu putea fi emisă altfel decât conform sentinței civile 911/2010, ca argument al afirmației că prin acesta s-a dispus restituirea întregii cote de coproprietate Statului, din conținutul acesteia la pagina a 2-a din dispoziție, se arată că „Primarul municipiului S. a fost obligat la emiterea prezentei dispoziții prin care să se dispună restituirea în natură a cotei totale de 11/16 din imobilele înscrise în CF_ S., nr. top 1109/I, 1109/IV, 1109/ V, 1109/VI, 1109/VII/II și a spațiului depozit….”

La fila 3 din aceeași dispoziție, făcând un istoric al stării de proprietate asupra imobilului, se arată clar că Statul Român a deținut cote de 11/16 părți din imobil, restul de 5/16 părți fiind, în anul 1968, proprietatea numitei Grunhul B..

Imobilul, după preluarea lui de Statul Român, a fost dezmembrat în 10 apartamente, ulterior fiind înstrăinate apartamentele 2, 3, 7, 9, 10.

S-a reținut, așadar, că în prezent în proprietatea Statului Român se află apartamentul nr. 1, cu nr. top 1109/I, apartamentul nr. 4, cu nr. top 1109/IV, apartamentul cu nr. 5, cu nr. top 1109/V, apartamentul cu nr. 6, cu nr. top 1109/VI și șopronul identificat sub nr. 1109/VII/II, precum și 11/16 părți din întreg terenul, adică exact ceea ce instanța a dispus să se restituie în natură.

Așa fiind, s-a apreciat, chiar dacă exprimarea din dispozitivul deciziei Primarului nu este suficient de clară și la o primă vedere s-ar putea susține, așa cum a apreciat registratorul de carte funciară și prima instanță, că s-a dispus restituirea în natură doar a cotei de 11/16 părți din apartamentele enumerate mai sus, o asemenea concluzie este contrazisă nu numai de hotărârile judecătorești, dar și de chiar considerentele Dispoziției nr. 1677/2011 a Primarului municipiului S..

Un argument, în plus arătat și de apelanți, este acela că Statul nici nu a deținut vreodată cote de 5/16 părți înscrise în CF în temeiul Încheierii nr._/2012.

Așa fiind, instanța de apel a apreciat că înscrierea greșită în cartea funciară a drepturilor conferite de Dispoziția nr. 1677/2011 a Primarului municipiului S. a avut ca și cauză o interpretare rigidă și defectuoasă a titlului, motiv pentru care cererea petentului de îndreptare a erorii materiale apare ca fiind justificată.

Interpretând dispozitivul Dispoziției 1677/2011 în sensul arătat de registratorul de carte funciară, acceptat și de prima instanță, ar însemna să se accepte o contradicție totală între considerentele acelei dispoziții și dispozitiv și de asemenea o contradicție între dispozitiv și sentințele judecătorești anterioare, ceea ce nu poate fi corect. S-a apreciat de către tribunal că se impune o interpretare logică a cuprinsului dispoziției, concluzia în această situație neputând fi alta decât că s-a transmis cota de 11/16 părți din întregul imobil, adică întreaga cotă de proprietate pe care Statul a deținut-o la data pronunțării sentinței.

Dispozițiile art. 88 din Ordinul 633/2006 invocate de apelant arată că ”erorile materiale care nu afectează fondul dreptului, săvârșite cu prilejul înscrierilor sau radierilor, se pot îndrepta, prin încheiere motivată, de către registratorul de la Biroul Teritorial, la cerere sau din oficiu, gratuit, cu comunicarea încheierii persoanelor interesate”.

Pentru toate aceste considerente de fapt și de drept, având în vedere și dispozițiile Legii 7/1996, precum și ale art. 296 C. pr. civ., Tribunalul a admis apelul petentului și a admis plângerea, astfel cum a fost formulată.

Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs M. S. prin P. invocând în drept prevederile art.304 pct.9 C.pr.civ.

În expunerea criticilor se arată următoarele:

- instanța de fond corect a respins plângerea reclamantului, reținând în mod legal că cererea petentului este o cerere de rectificare de carte funciară și nu poate fi calificată ca o cerere de îndreptare a unei erori materiale.

- Contestatorii aveau posibilitatea de a solicita completarea dispozitivului sentinței instanței de fond, sentință care a stat la baza emiterii dispoziției nr.1677/2011.

P. întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate Curtea constată recursul nefondat pentru următoarele:

Recurentul aduce o singură critică hotărârii atacate, arătând că cererea formulată de petent a fost corect calificată de instanța de fond ca o cerere în rectificare de carte funciară. Astfel, recurentul nu critică argumentele instanței de apel, dezvoltate pe larg, și care au condus la calificarea cererii petentului ca o cerere de îndreptare a erorii materiale.

P. urmare, controlul instanței de recurs este limitat la analiza generală a deciziei atacate.

Mai mult, situația de carte funciară, titularul dreptului de proprietate, nu a fost contestat de către recurent.

Or, instanța de apel a analizat corect atât dispozitivul dispoziției nr.1677/2011 emisă de către recurent, cât și considerentele care au stat la baza emiterii acestei dispoziții.

Este evident că, atâta timp cât Statul român nu a deținut cota de 16/16 din imobilul în litigiu, ci doar cota de 11/16, în favoarea acestuia nu putea fi stabilită cota de 5/16 din imobil.

Tribunalul S. a reținut corect dispozițiile art.88 din Ordinul 633/2006 referitoare la erorile materiale care nu afectează fondul dreptului.

Recurentul nu dezvoltă critici sub acest aspect.

În concluzie, referirile generale ale recurentului nu pot duce la admiterea recursului.

Pentru considerentele expuse, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.312 C.pr.civilă, va respinge ca nefondat prezentul recurs, decizia atacată fiind legală.

În cauză nu se vor acorda cheltuieli de judecată.

Pentru aceste motive,

În numele legii

(continuarea deciziei civile nr.99/2014 pronunțată de în dosar nr._ )

DECIDE

Respinge recursul declarat de către pârâtul M. S. prin P. împotriva deciziei nr.240/2013 pronunțată de Tribunalul S. în dosar nr. _ .

Fără cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 28 Februarie 2014.

Președinte,

M. F. C.

Judecător,

C. G. N.

Judecător,

D. M.

Grefier,

C. C.

red.C.G.N.

tehnored.C.C.2ex/4.03.2014

jud...C.D.

jud.fond L.S.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Decizia nr. 99/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA