Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Decizia nr. 63/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 63/2014 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 14-02-2014 în dosarul nr. 63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA I CIVILA
DECIZIA CIVILĂ Nr. 63/2014
Ședința publică de la 14 Februarie 2014
Completul compus din:
Președinte C. G. N.-vicepreședinte
Judecător D. M.
Judecător M. F. C.
Grefier C. C.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de către O. DE C. ȘI P. I. S. împotriva deciziei civile nr.235/2013 pronunțată de Tribunalul S. în dosar civil nr._, având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară (art.52 alin.2 Legea nr.7/1996).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier juridic I. C. pentru recurentul OCPI S., lipsind petentul intimat D. M. F..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este motivat și netimbrat; la dosar s-au depus prin registratură cerere formulată de recurentă - de reexaminare a dispoziției de stabilire a taxei de timbru și întâmpinare formulată de intimatul D. M. F. – având atașate împuternicire avocațială și chitanță de onorariu avocațial, în care se solicită și judecarea cauzei în lipsă.
Reprezentanta recurentului depune la dosar împuternicirea de reprezentare juridică și primește un exemplar din întâmpinare.
Instanța pune în discuție cererea de reexaminare a taxei de timbru formulată de recurentul OCPI.
Reprezentanta recurentului arată că nu își mai susține această cerere și depune la dosar taxa de timbru constând în chitanța nr._/12.02.2014 în cuantum de 4 lei și timbru judiciar de 0,3 lei.
Cu privire la excepția de netimbrare de recursului, invocată prin întâmpinare de intimat, solicită să fie respinsă.
Instanța respinge excepția de netimbrare de recursului, recurenta depunând taxa de timbru stabilită în sarcina sa, după care:
Pune în discuție excepția inadmisibilității recursului ca fiind făcut de o persoană fără calitate procesuală, excepție de asemenea invocată prin întâmpinare.
Reprezentanta recurentului solicită respingerea excepției, învederând că au invocat lipsa calității procesuale pasive a OCPI la fond însă instanța de fond nu a răspuns acestei excepții, iar instanța de apel dar i-a obligat la cheltuieli de judecată.
Instanța se va pronunța asupra excepției inadmisibilității odată cu fondul, după care acordă cuvântul în dezbateri.
Consilier juridic I. C. pentru recurentul OCPI S. solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii apelului în ceea ce privește lipsa calității procesuale pasive a OCPI și înlăturarea obligației sale la plata cheltuielilor de judecată.
În continuare susține motivele de recurs invocate în scris, arătând în esență, că OCPI nu are nici un drept potrivnic reclamantului D. M. F. și nu poate fi obligat la refacerea unei foi de carte funciară în condițiile în care nu a fost parte, iar obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată către reclamant este total neîntemeiată.
Din alt punct de vedere, consideră prea mare cuantumul cheltuielilor de judecată la care au fost obligați și solicită reducerea acestora în aplicarea disp.art. art.274 C.pr.civ.
Solicită respingerea cererii de acordare a cheltuielilor de judecată din recurs.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față ;
Prin plângerea înregistrată la Judecătoria S. sub nr dosar_ petentul D. M. F. a solicitat anularea încheierii de respingere nr_/4.07.2012 emisa de OCPI prin registrator sef, iar prin sentința să fie obligat registratorul sef al OCPI să dispună reconstituirea cărtii funciare nr. 5402 Răsinari A+1 nr top 4627 Călinis și Delnite de 290 stj, proprietar VOITIN căsătorita MĂRINĂ, născuta BAROVIN. In fapt s-a motivat că a fost respinsa cererea de reexaminare a respingerii cererii petentului de reconstituire a cărții funciare deși s-a făcut dovada existentei corpului funciar și a primului proprietar înscris, a existentei hărții de cf și a foii de avere și acelei de proprietate.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin încheierea nr._/26.04.2012 OCPI a respins cererea de reexaminare a petentului D. M. având in vedere că nu s-au depus înscrisurile solicitate prin referatul de completare, potrivit art. 79 al 4 din Ordinul 633/2006.
Verificând încheierea de respingere, instanța a constatat că în prezent sunt îndeplinite condițiile prescrise de lege pentru reconstituirea cărții funciare, considerente fundamentate pe următoarele argumente de fapt si de drept:
Conform disp. art. 52 din Legea nr. 7/1996, „în cazul în care o carte funciara urmează a fi întocmita ori completata prin înscrierea unui imobil care nu a fost cuprins în nicio alta carte funciara, precum si în cazul în care o carte funciara a fost distrusa, pierduta, ori a devenit nefolosibila în tot sau în parte, din diferite cauze, întocmirea, completarea si reconstituirea, după caz, de face de către registratorul de la biroul teritorial, la cerere sau din oficiu cu acordul celor interesați pe baza unei încheieri. În acest scop se folosesc toate înscrisurile si documentațiile tehnice existente, privitoare la imobilele în cauza, precum si situația dreptului de proprietate”.
Potrivit art. 79 din Regulamentul de organizare si funcționare a biroului de cadastru si publicitate imobiliara aprobat prin ordinal 633/2006, in cererea de reconstituire a cărții funciare se vor menționa numele si prenumele persoanei care a figurat ultima ca titulara a dreptului înscris in cartea funciara, identificarea imobilului in cazul in care nu exista un extras de carte funciara, original sau mai vechi, titlul in temeiul căruia a dobândit dreptul real si drepturile reale care grevează imobilul, declarația autentica a petentului din care sa rezulte ca este actualul proprietar al imobilului si ca situația imobilului este neschimbata, certificat eliberat de primăria localității unde este situat imobilul care sa ateste ca petentul este cunoscut ca proprietar sau alte acte care sa ateste existenta dreptului de proprietate al petentului.
Prin prisma normelor legale enunțate, s-a constatat justețea cererii de reconstituire adresata de către petentul D. M. F. OCPI si in mod simetric, netemeinicia respingerii cererii prin încheierea nr_/4.07.2012, atacata cu prezenta plângere.
Astfel este adevărat că persoana interesata de reconstituirea unei cărții funciare este obligată să formuleze o cerere, în procedura necontencioasa care să conțină numele și domiciliul, sau după caz denumirea și sediul persoanei care a fost titular de carte funciara; identificarea imobilului cu indicarea numărului cadastral; titlul în temeiul căruia se cere reconstituirea si titlul in virtutea căruia s-a dobândit dreptul actual ( real sau de creanța); sarcinile reale ce grevează imobilul.
La cerere, petentul avea obligația anexării unui certificat al autorității administrative teritoriale prin care se atesta ca solicitantul este cunoscut ca proprietar, data de la care este in posesia imobilului, personal sau prin interpus, data de la care a plătit taxele si impozitele pentru imobil, precum si orice alt act care conține referiri la calitatea de proprietar.
Pe parcursul soluționării cauzei petentul a depus în probațiune in vederea reconstituirii cărții funciare nr 5402 Răsinari A+1 top 4627 teren Călinis și Delnite nr 290 stânjeni, proprietar: VOITIN căsătorită MĂRINĂ născută BAROVIN următoarele înscrisuri:
Harta de carte funciară care confirmă că acest corp funciar cu nr. top 4627 exista, copia foii de avere si a foii de proprietate din arhiva Primăriei R. care atesta: numărul topografic, natura terenului, amplasamentul, suprafața, proprietarul, filele 18-20.
Coroborând aceste informații care rezulta din copia foii de avere si a foii de proprietate, cu informațiile primite in cadrul procesual de la Primăria R. constând in hărțile cadastrale si registrul parcelar, rezultă că suntem in prezenta unor forme de evidenta imobiliara primara, existente la nivelul primăriilor, anterior sistemului generalizat de carte funciara. Aceste prime mențiuni ținute în forma prezentată sunt în spiritul primelor sisteme de evidenta funciară, respectiv a protocolului măsurătorilor iosefine, aplicabil în Transilvania de vreme ce actul depus de către petent în probațiune releva numărul topografic, numele proprietarului, numele câmpului si suprafața acestuia.
Primăria Comunei R. adeverește că in registrul agricol tip II vol 2 fila 48 nr de casa842 . D. cu 1,3 ha tern arabil si cu 6,1 ha fânaț, terenuri situate pe raza loc R.. Printre alte terenuri la cap II b ‚’’ identificarea pe parcele a terenurilor ’’ printre alte terenuri figurează înscris și un teren situat în locul numit Călinis lângă Uzina de apă (fila 50).
Din analiza înscrisurilor depuse de către Primăria R. la termenul din 11.01.2013, fila 43 rezulta că aceasta deține hărțile cadastrale, volumul I si II, cu terenurile situate in intravilanul si extravilanul localității, registrul parcelar care face corespondenta intre nr top si nr foii funciare, mape cartonate, cu coperți de carton cuprinzând câte un număr de 200 foi funciare, cu foaia de proprietate si foaia de avere. In foaia de avere este înscris nr ordine, nr top, componenta imobilului, suprafata in iugăre si stânjeni, iar la foaia de proprietate numele proprietarului, un singur proprietar, se presupune cel inițial, de la localizare . Se mai deduce că aceasta evidenta a fost înființată de la localizare, odată cu cea de la cartea funciara, însa în foile de proprietate nu s-a operat nimic, în afara de proprietarul inițial, identificat la localizare.
Pe de altă parte, o documentare in istoricul publicității imobiliare, indică faptul că evidenta primara ținută la nivelul comunei este in consonanta cu măsurătorile iosefine care au stat la baza întocmirii primelor cărți funduare.
In consecința, văzând că in cauza s-au făcut verificări si cercetări fiind obținute informații veridice privind identificarea proprietarului de la localizare si a existentei corpului funciar cu nr top 4627 teren Călinis si Delnite nr 290, in temeiul art. 52 din Legea 7/1996 prin sentința civilă nr.1203 din 2013 Judecătoria S. a admis plângerea formulata de petentul D. M. F., și în consecință a anulat încheierea de respingere nr._ din 4.07.2012, obligând registratorul sef al OCPI să dispună reconstituirea cărții funciare nr 5402 Răsinari A+1 top 4627 teren Călinis și Delnite nr 290 stânjeni, proprietar: Voitin căsătorită Mărină născută Barovin.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimatul O. de C. și P. I. S. solicitând, în primul rând repunerea sa în termenul de declarare a apelului și, în al doilea rând, admiterea apelului, schimbarea sentinței în sensul de a se reține că apelantul nu are calitate procesuală pasivă în cadrul plângerilor împotriva încheierilor de carte funciară.
Prin decizia civilă nr.235/2013, Tribunalul S. a anulat ca netimbrat . apelul declarat de apelantul O. de C. și P. I. S. împotriva sentinței civile nr.1203/2013 a Judecătoriei S. pe care a păstrat-o.
A fost obligat apelantul să plătească intimatului D. M. F. suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut și motivat următoarele:
În baza art.20 alin.1 din Legea nr.146/1997 s-a pus în vedere apelantului să achite taxa judiciară de timbru aferentă cererii sale de 5 lei și timbru judiciar.
Pentru a-și îndeplini obligația, apelantului i s-a acordat un termen, însă acesta nu s-a conformat.
Întrucât nu și-a îndeplinit obligația de plată a taxei judiciare de timbru, în baza art.20 alin.3 din Legea nr.146 din 1997 s-a anulat apelul ca netimbrat și s-a păstrat sentința atacată.
Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs OCPI solicitând modificarea deciziei, admiterea apelului în ce privește lipsa calității procesuale pasive și înlăturarea obligației de plată a cheltuielilor de judecată, invocând în drept prevederile art.304 pct.9 C.pr.civ.
În expunerea criticilor, se arată în esență următoarele:
- Instanța de apel greșit a anulat ca netimbrat apelul deoarece conform prevederilor art.17 din Legea nr.146/1997, OCPI este scutit de la plata taxei judiciare de timbru pentru acțiunile și cererile, inclusiv căile de atac formulate.
- În ce privește obligarea la plata cheltuielilor de judecată în apel, este neîntemeiată întrucât pe de o parte OCPI S. nu are calitate procesuală în cauză, iar pe de altă parte, acestea nu sunt justificate în raport cu munca îndeplinită de avocat care s-a limitat la termenul din data de 14 octombrie 2013. Or potrivit dispozițiilor art.273 alin.3 C.pr.civilă judecătorii au posibilitatea să micșoreze onorariile avocaților.
- OCPI nu are calitate procesuală pasivă în cauză conform dispozițiilor art.72/2008 a ICCJ.
Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil, fiind făcut de o persoană lipsită de calitate procesuală, întrucât nu a fost parte în cauză.
În recurs nu s-au depus înscrisuri noi.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, Curtea constată următoarele:
Prima critica adusă hotărârii atacate referitoare la greșita anulare a apelului este de neprimit.
În cauză instanța de apel corect a aplicat dispozițiile art.20 din Legea 146/1997 având în vedere împrejurarea necontestată că apelantul nu a achitat taxa judiciară de timbru, deși a fost citat în acest sens.
Susținerile privitoare la împrejurarea. că OCPI este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru, fiind instituție publică sunt inadmisibile. Apelantul a fost citat cu mențiunea de a plăti taxa judiciară de timbru de 5 lei și timbru judiciar.
Împotriva modalității de stabilire a taxei judiciare de timbru apelantul avea la îndemână procedura stabilită prin art.18 alin.2 din Legea 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, respectiv formularea unei cereri de reexaminare. Apelantul nu are drept de opțiune între calea de atac specială stabilită de legiuitor și calea de atac de drept comun.
Cum apelantul nu a formulat cerere de reexaminare împotriva modalității de stabilire a taxei judiciare de timbru, criticile formulate sub acest aspect direct în calea de atac a recursului sunt inadmisibile.
Față de cele reținute mai sus, criticile formulate la punctul 3 din declarația de recurs nu pot fi analizate.
Însă criticile vizând cuantumul cheltuielilor de judecată la care a fost obligat recurentul prin decizia atacată sunt fondate.
Este de precizat că intimatul, prin întâmpinare, arată că recursul este inadmisibil întrucât este declarat de o persoană fără calitate procesuală, ce nu a fost parte în cauză. În această concepție, apelantul nu poate fi obligat la plata unor cheltuieli de judecată.
Însă, fiind partea care a declarat apel, iar apelul a fost anulat ca netimbrat, deci fiind o parte căzută în pretenții în sensul dispozițiilor art.274 C.pr.civ., în mod corect a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată efectuate de intimat.
Corect susține recurentul că în cauză se impune aplicarea dispozițiilor art. 274 alin.3 C.pr.civ. potrivit căruia „Judecătorii au posibilitatea să micșoreze onorariile avocaților, ori de câte ori vor constata că sunt nepotrivit de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat”.
Astfel, în aprecierea onorariilor apărătorilor, instanța trebuia să aibă în vedere obiectul litigiului cât și proporționalitatea onorariului cu volumul de muncă presupus de redactarea întâmpinării, susținerea apărării în apel, determinat de durata pricinii, complexitatea, dificultatea sau noutatea litigiului.
În sensul celor arătate este și Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care, investită fiind cu soluționarea pretențiilor în rambursarea cheltuielilor de judecată, în care sunt cuprinse și onorariile avocațiale, a stabilit că acestea urmează a fi recuperate numai în măsura în care confirmă cheltuielile necesare care au fost în mod real făcute în limita unui cuantum rezonabil.
Având în vedere activitatea avocatului prin raportare la criteriile menționate mai sus, Curtea constată că onorariul de asistență juridică acordat de instanța de apel este nejustificat de mare și disproporționat prestației efective, impunându-se reformarea deciziei sub acest aspect.
(continuarea deciziei civile nr.63/2014 pronunțată în dosar nr._ )
Față de considerentele expuse, Curtea, în temeiul art.312 C.pr.civ., va admite recursul, va modifica decizia atacată în parte, numai sub aspectul cuantumului cheltuielilor de judecată pe care le va stabili la suma de 500 lei.
Va menține celelalte dispoziții ale deciziei atacate.
Față de soluția dată și dispozițiile art.274 C.pr.civ., în cauză nu se vor acorda cheltuieli de judecată intimatului.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de O. de C. și P. I. S. împotriva deciziei civile nr.235/2013 pronunțată de către Tribunalul S. în dosar civil nr._ .
Modifică în parte decizia atacată numai sub aspectul cuantumului cheltuielilor de judecată pe care le stabilește la suma de 500 lei.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei atacate.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14 Februarie 2014.
Președinte, C. G. N. | Judecător, D. M. | Judecător, M. F. C. |
Grefier, C. C. |
red.C.G.N.
tehnored.C.C.2ex/17.02.2014
jud...H.
jud.fond M.T.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 490/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA | Expropriere. Decizia nr. 13/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA → |
|---|
