Expropriere. Decizia nr. 365/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 365/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 17-09-2015 în dosarul nr. 365/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA I CIVILA SI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE munca SI ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 365/2015
Ședința publică de la 17 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE N. V.
Judecător C. M. C.
Judecător A. N.
Grefier I. C. M.
Ministerul Public a fost reprezentat de dl.procuror V. L. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia
Pe rol se află pronunțarea asupra recursurilor declarate de recurentul Ministerul Public – Parchetul de pe lângă T. H., reclamanții S. C. N. și S. L. M. și pârâtul Statul Român prin C. Națională de A. și D. Naționale din România SA prin Secția D. Naționale D. împotriva sentinței civile nr. 799/2015 pronunțată de T. H. în dosar nr._ .
La apelul nominal efectuat în cauză se constată lipsa părților.
Procedura este îndeplinită fără citarea părților.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 10 septembrie 2015, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor civile de față;
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului H. sub nr._ reclamanții S. C. N. și S. L. M. au chemat în judecată pe pârâtul Statul Român reprezentat prin C. Națională de A. și D. Naționale din România SA, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună obligarea pârâtului la plata de despăgubiri pentru terenul expropriat în suprafață de 2575 mp situat în . valoarea de 4,1 euro/mp și folosul de tras pe perioada 2008-2015, cu cheltuieli de judecată.
În drept acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 255/2010 actualizată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt proprietarii imobilului descris mai sus, dobândindu-l prin cumpărare de la numitul A. E., așa cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2062 din 17.12.2009 de Biroul Notarial „C.”.
Pârâtul a dispus exproprierea suprafeței sus-menționate, fără însă a achita reclamanților o justă despăgubire, așa cum prevăd dispozițiile legale. Reclamanții au încercat soluționarea pe cale amiabilă a litigiului, adresând pârâtei o cerere pentru acordarea despăgubirii corespunzătoare valorii terenului expropriat, care însă a rămas fără răspuns din partea pârâtei, motiv pentru care se impune admiterea acțiunii. În ceea ce privește valoarea imobilului expropriat, pârâtul a arătat că valoarea solicitată de reclamanți este exagerată față de valoarea trecută în anexa la HG 13/2012.
Prin notele de ședință depuse la dosar pentru termenul din 6.02.2013, pârâtul a solicitat efectuarea unei expertize pentru a se identifica suprafața expropriată, întrucât . înscrisă în Anexa la HG 13/2012 la poziția 55 are o suprafață de 2010 mp.
Prin sentința civilă nr. 799/2015 T. H. a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâtul Statul Român reprezentat prin C. Națională de A. și D. Naționale din România S.A și a constatat că reclamanții au calitatea de persoane expropriate cu privire la terenul agricol în suprafață de 2375 mp, identificat conform raportului de evaluare întocmit de experții F. I. V., C. M. și L. G. T..
A constatat că suprafața de teren agricol de 200 mp, conturat în anexa grafică nr. 1 la raportul de expertiză, prin punctele 2-3-10-2, înscris în CF_ Turdaș, nr. cadastral_ (lotul 1) nu mai poate fi utilizată de proprietari conform destinației de teren agricol și a dispus exproprierea acesteia.
A obligat pârâtul Statul Român reprezentat prin C. Națională de A. și D. Naționale din România S.A, să plătească reclamanților S. C. N. și S. L. M., suma de 42.536,5 lei despăgubiri, din care: 22.970,5 lei reprezentând contravaloarea terenului de 2575 mp și 19.566 lei reprezentând contravaloarea folosului de tras, pe perioada anilor agricoli 2009-2014, precum și la plata sumei de 1.821,1 lei reprezentând cheltuieli de judecată în fond după compensarea acestora.
A fost respinsă în rest acțiunea reclamanților.
Pentru a pronunța această sentință, T. a reținut următoarele:
În temeiul Legii nr. 255/2010 în vederea construirii „Variantei de ocolire D. – Orăștie cu profil de autostradă” s-a emis Decizia de expropriere nr. 479/02.05.2012 pentru terenurile aflate pe raza UAT Romos, Geoagiu, Orăștie, Turdaș, S., H., Șoimuș. Astfel, încă din anul 2008, când au început lucrările la construcția autostrăzii, terenul proprietatea reclamanților S. C. N. și S. L. M. în suprafață de 2375 mp, arabil extravilan, înscris în CF_ Turdaș, nr. cadastral_, a fost preluat, aceștia fiind lipsiți de dreptul de a-l folosi conform destinației sale. Potrivit declarației martorului Măglaș C. până în anul 2008 terenul a fost folosit de reclamanți pentru agricultură.
D. cuprinsul raportului de expertiză de evaluare imobiliară dispus în cauză s-a reținut faptul că deși suprafața expropriată efectiv în vederea construirii autostrăzii este de 2375 mp, restul de 200 mp rămași neexpropriați reprezintă o suprafață prea mică pentru a mai putea fi folosită de reclamanți conform destinației de teren agricol.
Prin urmare, raportat la dispozițiile art. 24 al. 4 din Legea nr. 33/1994 instanța a apreciat că se impune exproprierea și a acestei suprafețe de teren.
În conformitate cu dispozițiile art. 1 și 26 din Legea nr. 33/1994 despăgubirea cuvenită reclamanților pentru terenul de 2575 mp se compune din valoarea terenului stabilit la data efectuării raportului de evaluare, cuantificată la suma de 22.970,5 lei (2575 mp x 2 euro/mp) la valoarea de 4,4603 lei/1 euro, la care se adaugă valoarea beneficiului nerealizat de reclamanți prin necultivarea terenului, estimată la suma de 19.566 lei.
La stabilirea acestei valori instanța a avut în vedere că pe un an agricol de pe terenul în cauză se putea obține un profit net de 3261 lei care a fost multiplicat cu 6 ani (2009-2014) reprezentând perioada pentru care reclamanții au fost lipsiți de folosința terenului, cu respectarea termenului de prescripție de 3 ani, înainte de data introducerii acțiunii.
Pentru acest considerent, în temeiul art. 1 și 26 din Legea nr. 33/1994 și respectiv art. 9 al. 4, 19 al. 1, 21 din Legea nr. 255/2010, constatând că în speță expropriatorul nu a emis pe numele reclamanților o hotărâre de stabilire a cuantumului despăgubirilor și nu a consemnat vreo sumă de bani cu acest titlu la dispoziția acestora, a admis în parte acțiunea reclamanților, cu consecința obligării pârâtului la plata sumei totale de 42.536,5 lei cu titlu de despăgubiri, cuvenite pentru exproprierea terenului de 2575 mp ce a fost în proprietatea acestora.
În baza art. 276 Cod procedură civilă a obligat pârâtul la plata către reclamanți a sumei de 1821,1 lei cheltuieli de judecată în fond, după compensarea parțială a acestora ce reprezintă cheltuieli de transport onorariu de avocat și parte din onorariul cuvenit experților.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât reclamanții, cât și pârâtul și Ministerul Public.
Prin apelul declarat, reclamanții au solicitat schimbarea în parte a sentinței în sensul acordării unei despăgubiri la o valoare a terenului de 4,1 euro/mp și majorării cuantumului folosului de tras la suma de 22.827 lei.
În expunerea de motive, reclamanții au arătat că li se cuvine o sumă de 4,1 euro/mp, așa cum a fost făcută evaluarea terenului de către . SRL Timișoara, suma de 2 euro/mp acordată de instanța de fond fiind inferioară chiar valorii minime indicate în raportul de expertiză efectuat în cauză. În ceea ce privește folosul de tras, reclamanții au solicitat acordarea despăgubirii și pentru anul 2015; având în vedere durata procesului, se cuvin despăgubiri pentru perioada 2009 – 2015, iar nu numai pentru 2009 – 2014, cum a statuat instanța de fond.
Apelul reclamanților a fost întemeiat în drept pe art. 466 și urm. NCPC.
Prin apelul pârâtului Statul Român prin CNADNR s-a solicitat schimbarea sentinței în sensul reducerii despăgubirilor acordate cu titlu de contravaloare a terenului expropriat la suma de 2 lei/mp, precum și în sensul exonerării de la plata folosului de tras sau reducerii acestor despăgubiri.
În expunerea de motive, pârâtul a arătat că prin HG 13/2012 prețul terenului a fost stabilit la o valoare de 2 lei/mp, astfel că acordarea sumei de 2 euro/mp nu este justificată.
În ceea ce privește folosul de tras, pârâtul a solicitat exonerarea sa de la plata contravalorii acestuia, întrucât paguba suferită de reclamanți este doar eventuală, ipotetică și nu reprezintă prejudiciul efectiv încercat de reclamanți. În ceea ce privește acordarea acestui prejudiciu pe perioada 2009 - 2014, pârâtul critică această perioadă, arătând că ordinul de începere a lucrărilor este din 28.01.2011, cu începerea lucrărilor din data de 4.02.2011, astfel că până în acest an reclamanții au putut folosi terenul ca și teren agricol.
Apelul pârâtului a fost întemeiat pe Legea 255/2010, HG 33/1994 și HG 13/2012.
Prin apelul declarat de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă T. H., s-a solicitat schimbarea sentinței în sensul reducerii suprafeței expropriate, reducerii sumei acordate cu titlu de folos de tras și majorării sumei acordate cu titlu de despăgubiri.
În expunerea de motive, apelantul a arătat că în mod greșit a constatat instanța de fond că suprafața efectiv expropriată este de 2575 mp și în mod greșit a fost expropriată suplimentar suprafața de 200 mp. Aceasta deoarece, în anexa la HG 13/2012 la poziția 55 figurează persoana expropriată A. A. cu suprafața de 2010 mp, în timp ce suprafața efectiv expropriată este de 2375 mp, conform raportului de expertiză efectuat în cauză. Exproprierea suplimentară a suprafeței de 200 mp este nelegală, întrucât reclamanții pot folosi în continuare terenul, care are ieșire la calea publică și îl pot cultiva în continuare. Cu privire la folosul de tras, s-a solicitat stabilirea unei valori de 470/lei/ha, așa cum au stabilit experții raportat la ceea ce au cultivat reclamanții pe acela teren, iar cu privire la valoarea terenului s-a solicitat majorarea sumei la 2,70 euro/mp, așa cum rezultă din raportul de expertiză.
Apelul Ministerului Public a fost întemeiat în drept pe art. 466 alin. 1, 468 alin. 1 și 4, art. 470 – 471 NCPC.
CURTEA, asupra căilor de atac declarate în cauză constată următoarele:
La termenul de judecată din data de 10 septembrie 2015, Curtea a stabilit aplicabilitatea în cauză a vechiului cod de procedură civilă, față de momentul pornirii litigiului (5.07.2012) și față de dispozițiile art. 24 NCPC, în conformitate cu care dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după ..
Față de prevederile acestui cod, prin încheierea de ședință de la același termen de judecată, instanța a dispus recalificarea căilor de atac, din apel în recurs, dată fiind valoarea obiectului litigiului și disp. art. 282/1, în conformitate cu care nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești pronunțate în litigiile al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei.
Prin urmare, căile de atac vor fi analizate ca recursuri, în temeiul art. 304 indice 1 cod procedură civilă aplicabil în cauză.
Potrivit art. 301 termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii dacă legea nu dispune altfel. Sentința civilă nr. 799/2015 a fost comunicată la data de 1 iulie 2015 cu Ministerul Public, la data de 3 iulie cu reclamanții și la data de 2 iulie cu pârâtul Statul Român prin C. Națională – Secția D. Naționale D..
Conform art. 301 coroborat cu art. 101 alin. 5 cod pr. civilă, ultima zi de declarare a recursului pârâtului a fost ziua de 18 iulie 2015, zi nelucrătoare, termenul prorogându-se până în ziua următoare 20 iulie 2015, recursul formulat la data de 17.07.2015 (expediat prin poștă la data de 15.07.2015) fiind declarat în termenul legal.
Conform art. 301 coroborat cu art. 101 alin. 1 cod pr. civilă, ultima zi de declarare a recursului Ministerului Public a fost ziua de 17 iulie 2015, recursul declarat la data de 4.08.2015, fiind deci tardiv.
Conform art. 301 coroborat cu art. 101 alin. 5 cod pr. civilă, ultima zi de declarare a recursului reclamanților a fost ziua de 19 iulie 2015, zi nelucrătoare, termenul prorogându-se până în ziua următoare 20 iulie 2015, recursul declarat la data de 3.08.2015, fiind deci tardiv.
Reclamanții și Ministerul Public au solicitat repunerea în termenul de recurs invocând eroarea materială a instanței de fond, eroare care i-a împiedicat să exercite calea de atac în termenul prevăzut de lege.
Sentința atacată a fost pronunțată de T. H. „cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare”, însă calea de atac nu este dată de judecător, ci este stabilită de lege. Legiuitorul este cel care stabilește căile de atac și termenele în care acestea trebuie exercitate, conform principiului legalității și oficialității, regulile de procedură referitoare la aceste aspecte nefiind dispozitive, ci imperative. De altfel, pentru aceleași considerente, calea de atac a apelului stabilită de instanța de fond și declarată de părți, a fost recalificată ca fiind recurs, conform prevederilor art. 282/1 alin. 1 cod pr. civilă.
Conform art. 103 alin. 1 cod pr. civilă, neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul în care legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
Eroarea materială a instanței de fond care a indicat termenul de exercitare a căii de atac ca fiind de 30 de zile, nu poate constitui o împrejurare mai presus de voința părții, în sensul art. 103 alin. 1 cod pr. civilă, întrucât legiuitorul a avut în vedere cauze temeinic justificate, împrejurări de natură obiectivă care au fost de natură să împiedice partea să introducă calea de atac în termenul legal. Or, motivul invocat de recurenții reclamanți reprezentați de avocat și de recurentul Ministerului public – mențiunea inexactă din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac și la termenul de exercitare – nu constituie o împrejurare obiectivă, mai presus de voința părții, de natură să împiedice exercitarea recursului în termen legal.
Pentru motivele mai sus expuse, în temeiul art. 101 coroborat cu art. 301 Cod pr. civilă, Curtea va respinge ca neîntemeiate cererile de repunere în termenul de recurs formulate de recurenții Ministerul Public – Parchetul de pe lângă T. H. și de reclamanții S. C. N. și S. L. M. și în consecință va respinge ca tardive recursurile declarate de aceste părți, constatând că a intervenit sancțiunea decăderii.
Asupra recursului pârâtului Statul Român prin C. Națională de A. și D. Naționale din România SA prin Secția D. Naționale D..
Prin primul motiv de recurs pârâtul solicită stabilirea unui preț al terenului de 2 lei/mp, așa cum s-a acordat de expropriator prin HG 13/2012, valoarea terenului fiind calculată la momentul exproprierii, respectiv anul 2012 așa cum a statuat și Curtea Constituțională prin Decizia 12/2015.
Reclamanții au formulat o acțiune întemeiată în drept pe dispozițiile art. 22 din Legea 255/2010 în conformitate cu care expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii se poate adresa instanței judecătorești competente în termenul general de prescripție care curge de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a despăgubirilor, acțiunea astfel formulată urmând a fi soluționată potrivit dispozițiilor art. 21-27 din Legea 33/1994.
Cu privire la modalitatea de acordare a despăgubirilor, criteriile în raport de care se stabilește cuantumul acestora sunt prevăzute de art. 26 din Legea 33/1994. Pentru stabilirea despăgubirilor aferente terenului expropriat s-a dispus efectuarea unei expertize de către o comisie compusă din trei experți, astfel cum prevăd dispozițiile art. 25 din Legea 33/1994 și care a stabilit valoarea prin metoda comparației pe baza ofertelor de vânzare, cu luarea în considerare a zonei în care este situat terenul, experții concluzionând că prețul unui mp de teren extravilan de natura celui ce face obiectul litigiului este de 2 euro/mp (f. 15, dosar Tribunal, vol. II).
Recurentul pârât nu aduce nicio critică raportului de expertiză efectuat în cauză și nici instanța nu poate reține din oficiu vreun motiv de nelegalitate, expertiza fiind efectuată cu respectarea disp. Legii 33/1994 la care face trimitere expresă Legea 255/2010.
Analizând lucrarea efectuată de comisia de experți alcătuită conform art. 25 din Legea 33/1994, se constată că valoarea de circulație a imobilului a fost stabilită în considerarea a 12 anunțuri de vânzare-cumpărare teren arabil extravilan din zona în litigiu și vecinătăți.
În ceea ce privește data care se are în vedere pentru stabilirea valorii terenului, din Decizia Curții Constituționale 12/2015 rezultă că trebuie avută în vedere o dată cât mai apropiată de momentul exproprierii, în speță fiind vorba de anul 2012. La stabilirea valorii însă, experții nu au avut în vedere data deplasării în teren – aprilie 2014 – ci anunțurile de vânzare –cumpărare care nu puteau fi decât anterioare anului 2014. Apreciem că stabilirea unei valori având în vedere comparabile din anul 2013, deci la un an de la momentul exproprierii respectă exigențele legii precum și ale Deciziei CCR și nu există nici un motiv pentru a nu fi luată în considerare suma de 2 euro/mp pe care experții au propus-o.
Pe de altă parte, recurentul pârât solicită instanței să aibă în vedere că exproprierea a avut loc în temeiul Legii 255/2010, lege care reglementează procedura de expropriere. Or, tocmai această lege permite reclamanților să solicite majorarea despăgubirilor în conformitate cu art. 22, atunci când sunt nemulțumiți de cuantumul sumei acordate de expropriator.
În ceea ce privește al doilea motiv de recurs, criticile recurentului pârât sunt însă fondate, instanța de fond acordând o despăgubire care nu este reală și pe o perioadă care nu corespunde termenului pentru care reclamanții au fost lipsiți în mod efectiv de proprietatea lor.
În ceea ce privește suma acordată, art. 26 alin. 2 din Legea 33/1994 menționează că la calcularea despăgubirilor se va avea în vedere daunele aduse proprietarului, cu luarea în considerare a dovezilor prezentate de aceștia. Cu alte cuvinte, proprietarul terenului expropriat trebuie să facă dovada culturilor practicate în mod efectiv pe terenul respectiv, precum și a valorii acestora.
Martorul audiat în fața instanței de fond (f. 90 – vol. I), arată că pe terenul respectiv s-a cultivat porumb și grâu, astfel că în mod corect experții au stabilit, în lucrarea inițială, folosul de tras având în vedere aceste culturi, stabilind suma de 111,62 lei/an (f. 18, dosar fond, vol. II). În mod greșit T. a acordat un cuantum al folosului de tras de 3261 lei/an având în vedere culturi de cartofi, varză, ceapă, suma fiind teoretică și nerealistă. Or, legiuitorul nu a impus expropriatorului acoperirea unui prejudiciu pur ipotetic și prezumtiv, ci acoperirea prejudiciului efectiv produs persoanei expropriate, determinat în concret pe baza probelor administrate în dosar.
În ceea ce privește perioada avută în vedere de instanța de fond 2009 – 2014, se constată că soluția este greșită. Reclamanții au avut posesia și folosința terenului lor până în anul 2011, când expropriatorul a demarat lucrările, conform Ordinului de începere a lucrărilor din 28.01.2011 (f. 11, dosar Curte), astfel că nu poate fi acordată contravaloarea folosului de tras pe o perioadă anterioară anului 2011.
Susținerea reclamanților că terenul a fost ocupat de expropriator încă din anul 2008 este nedovedită, și mai mult, reclamanții au devenit proprietari ai terenului expropriat numai de la data de 17.12.2009, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2062/2009, când terenul a fost cumpărat de la numitul A. E. (f. 3, dosar fond, vol. I).
Pe de altă parte, contravaloarea folosului de tras nu poate fi acordată până în anul 2014, respectiv pe toată perioada soluționării litigiului, cum greșit a avut în vedere instanța de fond, întrucât poate fi vorba de lipsa de folosință a unui teren numai pentru perioada în care reclamantul păstrează calitatea de proprietar al acestuia. Or, reclamanții au pierdut calitatea de proprietari ai terenului în anul 2012, când imobilul a intrat în proprietatea statului, astfel că nu mai sunt îndreptățiți la obținerea fructelor produse de terenul expropriat, deoarece ei nu mai sunt proprietari ai acestuia. Astfel, în temeiul art. 9 alin. 4 din Legea 255/2010transferul dreptului de proprietate a operat de drept la data emiterii actului administrativ de expropriere, ulterior consemnării sumelor aferente despăgubirii.
Disp. art. 22 alin. 1 din Legea 255/2010 arată că expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii se poate adresa instanței, fără însă a putea contesta transferul dreptului de proprietate, iar exercitarea căilor de atac nu suspendă efectele hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii și transferul dreptului de proprietate. Acest text de lege este de natură a dovedi că transferul dreptului de proprietate a avut loc la momentul emiterii actului administrativ de expropriere, iar nu la un moment ulterior, când despăgubirile sunt stabilite de instanța de judecată, acest din urmă moment neavând nicio relevanță asupra transferului dreptului de proprietate.
Prin urmare, reclamanții au fost lipsiți în mod efectiv de proprietatea lor începând cu anul 2011 (data începerii lucrărilor) și până în anul 2012 (data când proprietatea privată a trecut în proprietatea publică, pentru cauză de utilitate publică), astfel că „prejudiciul cauzat proprietarului” la care se referă art. 26 alin. 1 din Legea 33/1994 este folosul agricol care s-ar fi putut obține de pe teren în cursul unui an agricol, respectiv anul 2011, când expropriatorul a demarat lucrările de expropriere fără ca, în prealabil, să realizeze transferul dreptului de proprietate.
Pentru motivele mai sus expuse, în temeiul art. 312 alin. 3 raportat la art. 304/1 Cod pr. civilă, Curtea va admite recursul declarat de pârâtul Statul Român prin C. Națională de A. și D. Naționale din România SA prin Direcția D. Naționale D. împotriva sentinței civile nr. 799/2015 pronunțată de către T. H. – Secția civilă pe care o va modifica în parte numai în ceea ce privește suma acordată cu titlu de contravaloare a folosului de tras, pe care îl stabilește la suma de 111,62 lei, aferent unui an agricol.
Recursurile declarate de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă T. H. și de reclamanții S. C. N. și S. L. M. se vor respinge ca tardive pentru motivele mai sus arătate.
Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate, deși sentința este criticabilă și sub alte aspecte, dar acestea nu au fost invocate în motivele de recurs formulate de pârâtul Statul Român, iar celelalte recursuri au fost tardive și nu au fost analizate pe fond.
Prin urmare, se vor păstra dispozițiile sentinței referitoare la constatarea calității reclamanților de persoane expropriate pentru suprafața de 2375 mp precum și dispozițiile referitoare la exproprierea suplimentară a suprafeței de 200 mp, aceste aspecte fiind criticate numai de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă T. H., însă acest recurs este tardiv.
Se vor păstra și dispozițiile sentinței referitoare la cuantumul despăgubirilor acordate cu titlu de contravaloare a terenului expropriat, respectiv suma de 22.970,5 lei, reprezentând valoarea în lei a sumei de 5150 euro, ca urmare a respingerii motivului de recurs formulat de pârâtul Statul Român, sub
(continuarea deciziei civile nr.365/17 septembrie 2015 pronunțată în dosar nr._ ).
acest aspect.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge cererile de repunere în termenul de recurs formulate de recurenții Ministerul Public – Parchetul de pe lângă T. H. și de reclamanții S. C. N. și S. L. M..
Respinge ca tardive recursurile declarate de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă T. H. și de reclamanții S. C. N. și S. L. M. împotriva sentinței civile nr. 799/2015 pronunțată de T. H. în dosar nr._ .
Admite recursul declarat de pârâtul Statul Român prin C. Națională de A. și D. Naționale din România SA prin Secția D. Naționale D. împotriva sentinței civile nr. 799/2015 pronunțată de T. H. în dosar nr._ .
Modifică în parte sentința atacată numai în ceea ce privește suma acordată cu titlu de contravaloare a folosului de tras, pe care îl stabilește la suma de 111,62 lei, aferent unui an agricol.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17 Septembrie 2015
Președinte, N. V. | Judecător, C. M. C. | Judecător, A. N. |
Grefier, I. C. M. |
Red./tehnored. C.M.C.
C.M.I. 2 ex./21.09.2015
Jud. fond: I. I. E.
| ← Anulare act. Decizia nr. 338/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA | Pretenţii. Decizia nr. 501/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA → |
|---|
