Expropriere. Decizia nr. 927/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 927/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 13-10-2015 în dosarul nr. 927/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA I CIVILA SI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE munca SI ASIGURARI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 927/2015
Ședința publică de la 13 Octombrie 2015
Completul compus din:
Președinte C. G. N.
Judecător D. M.
Grefier C. C.
Cu participarea Procurorului I. N. din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. A. I.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de către pârâtul S. R. prin COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA împotriva sentinței civile nr. 372/2015 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr._, având ca obiect expropriere.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat A. O. în substituirea avocatului Maniul M. pentru reclamanții intimați A. G. A. și A. M., lipsind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că apelul este motivat și scutit de plata taxei de timbru; a fost parcursă etapa procedurii prealabile în cauză.
Avocat A. O. depune la dosar delegația de substituire pentru avocat Maniul M., după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, C. constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat A. O. pentru reclamanții intimați A. G. A. și A. M. solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței nr. 372/2015 pronunțată de Tribunalul Hunedoara ca fiind temeinică și legală.
Susține motivele de respingere invocate în întâmpinare arătând, în esență, că prin apelul declarat se critică faptul că instanța de fond a luat în considerare concluziile raportului de expertiză însă, potrivit art. 338 C.pr.civ., partea nemulțumită de raportul de expertiză poate formula, la termenul imediat următor, obiecțiuni sau efectuarea unui nou raport, ceea ce în speță apelanta nu a făcut, astfel încât criticile sale formulate pe calea apelului sunt tardive.
Subliniază faptul că apelanta nu a solicitat nici la fond și nici prin cererea de apel efectuarea unei noi expertize, împrejurare față de care apreciază că este lipsit de interes apelul motivat pe aspecte legate de nelegalitatea sau netemeinicia raportului de expertiză.
Contrar susținerilor apelantului, arată că raportul de expertiză a fost efectuat cu respectarea dispozițiilor art. 26 alin. 2 din Legea 33/1994 și conform dispozițiilor deciziei nr. 12/2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și justiție, valoarea despăgubirilor fiind aceea de la data la care a fost efectuată expertiza.
Solicită cheltuieli de judecată în cuantum de 600 lei, reprezentând onorariul avocațial depus la dosarul cauzei odată cu întâmpinarea.
Reprezentantul Parchetului pune concluzii de respingere a apelului și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond, atâta timp cât apelanta nu solicită efectuarea unei alte expertize.
C. DE A.
Asupra apelului de față ;
P. acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara sub nr._ și precizată ulterior (fila 58 ) reclamanții A. G. A. și A. M. au chemat în judecată pe pârâții ., C. de verificare a dreptului de proprietate constituită în baza Legii nr.255/2010, S. R. reprezentat prin M. Finanțelor P. și prin M. Transportului și I. – CNADNR SA solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se anuleze Hotărârea de stabilire a cuantumului de despăgubiri nr.204/01.02.2013 a pârâtei C. de verificare a dreptului de proprietate ori a altui drept real întrunită în baza art. 18 al leGii nr.255/2010 pentru procedura de expropriere a imobilelor pentru proiectul Autostrada Lugoj D., din cadrul unității administrativ teritoriale .> - să stabilească despăgubirile ce li se cuvin pentru imobilul expropriat – teren arabil situat pe raza UAT I., județ Hunedoara, având datele de identificare nr. cadastral_, nr. CF_ în suprafață de 968 mp, raportat la valoarea de circulație a acestui imobil, precum și prejudiciul produs nouă prin exproprierea acestui imobil.
- să fie obligați pârâții să le achite despăgubirile astfel stabilite, reprezentând valoarea reală și prejudiciul produs lor prin exproprierea imobilului teren arabil situat pe raza UAT I., jud. Hunedoara având datele de identificare nr. cadastral_, nr. CF_ în suprafață de 968 mp.
Nu s-au cerut cheltuieli de judecată.
În drept acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art.22 și următoarele din Legea nr.255/2010 și art.21-27 din Legea nr.33/1994.
În fapt s-a arătat că prin Hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii nr.204/01.02.2013 a pârâtei C. de verificare a dreptului de proprietate ori a altui drept real întrunită în baza art.18 al Legii nr.255/2010 pentru procedura de expropriere a imobilelor pentru proiectul Autostrada Lugoj D., din cadrul unității administrativ teritoriale . expropriat în proprietatea reclamantei și a defunctei D. N. imobilul teren arabil situat pe raza UAT I., jud. Hunedoara, având datele de identificare nr. cadastral_, nr. CF_ în suprafață de 968 mp.
Reclamanții sunt legatari universali ai defunctei, calitate stabilită prin Certificatul de moștenitor nr. 48/24.09.1999, astfel încât despăgubirile aferente acestui imobil expropriat li se cuvin în întregime.
Suma stabilită cu titlu de despăgubiri, de 1237,73 lei pentru 968 mp este infimă, rezultând un preț de 1,27 lei/mp. Această valoare este cu mult inferioară valorii de piață a terenului, iar pe de altă parte nu au fost luate în considerare nici prejudiciile care le-au fost produse prin lipsa de folosință a terenului, acesta având categoria de folosință „ arabil ” fiind cultivat și extrem de rodnic, fiind situat în L. Mureșului.
P. sentința civilă nr. 372/2015 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului R. reprezentant prin M. Finanțelor P..
A fost admisă în parte acțiunea civilă precizată formulată de reclamanții A. G. A. și A. M., în contradictoriu cu pârâtul S. R. reprezentat prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A, și în fond:
A fost anulată în parte Hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirilor nr.204/01.02.2013, emisă de C. de verificare a dreptului de proprietate I., pentru cuantumul de 1.237,73 lei și în consecință:
A fost obligat pârâtul S. R. reprezentat prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A, să plătească reclamanților suma de 13.821 lei despăgubiri pentru terenul expropriat, în suprafață de 968 mp, înscris în CF nr._ I., nr. cadastral_, din care: 12.016 lei reprezentând contravaloarea terenului și 1.805 lei reprezentând folosul de tras pe 3 (trei) ani anteriori introducerii acțiunii, precum și suma de 3.160 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
A fost respinsă în rest acțiunea.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut și motivat următoarele:
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Comunei I., a Statului R. prin M. Finanțelor P. și a Comisiei de V. a dreptului de proprietate constituită în baza Legii nr.255/2010 prin întâmpinare, s-a reținut faptul că potrivit disp.art.2 al.2:3 din Legea nr.255/2010 exproprierea terenului în litigiu s-a realizat în vederea construirii Autostrăzii Lugoj D., obiectiv de interes național, astfel că în cauză calitatea procesuală pasivă are S. R. reprezentat prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA.
P. urmare s-a reținut că în cauză nu au calitate procesuală pasivă pârâții chemați în judecată de reclamanți cu excepția pârâtului S. R. reprezentat de CNADNR SA București.
P. urmare excepțiile invocate au fost admise ca întemeiate cu consecința respingerii ca inadmisibilă a acțiunii reclamanților față de acești pârâți.
În ceea ce privește fondul cauzei s-a reținut că reclamanții A. G. A. și M. sunt moștenitori testamentari ai proprietarilor tabulari D. N. și D. O. conform certificatului de moștenitor nr.48/1999 emis de BNP E. C. ( fila 10 ) .
P. hotărârea 204/01.02.2013 emisă de C. de verificare a dreptului de proprietate constituită în baza Legii 255/2010 s-a dispus exproprierea pentru utilitate publică a suprafeței de teren arabil în suprafață de 968 mp identificat în CF_ I. nr. cadastral_, stabilindu-se o despăgubire cuvenită proprietarului tabular D. N., în cuantum de 1237,73 lei ( filele 5 – 9).
Reclamanții, dovedindu-și calitatea de moștenitori ai proprietarului tabular s-au adresat în termenul general de prescripție conform art.22 din Legea nr.255/2010 instanței, fiind nemulțumiți de cuantumul despăgubirilor stabilite prin hotărârea atacat. Din declarația martorului F. A. audiat în cauză s-a reținut că sectorul expropriat având categoria de folosință arabil au fost plantați 10 pruni aflați pe rod, terenul fiind folosit pe post de fânaț pentru animalele din gospodărie ( fila 123 ).
Din raportul de expertiză de evaluare imobiliară întocmit în cauză de experții H. I., F. C. și O. E. s-a reținut faptul că valoarea de circulație a imobilului stabilită la data expertizării, prin metoda comparației vânzărilor este de 1206 lei pentru terenul de 967,96mp ( fila 138). În ceea ce privește folosul de tras de care au fost lipsiți reclamanți cu privire la terenul expropriat constituit din valoarea producției agricole, a prunilor plantați în sumă de 1520 lei ( fila 138), a fânului recoltat în sumă de 285 lei (195 lei x 3 ani) (fila 181), se reține că și aceasta este cuvenită reclamanților raportat la dispozițiile art.26 alin.1 și 2 din Legea nr.93/1994 care constituie legea cadrul în materia exproprierii pentru utilitate publică.
Referitor la valoarea despăgubirilor cuvenite reclamanților, astfel cum au fost stabilite prin raportul de expertiză întocmit de expertul asistent O. Z. C., acestea nu au fost reținute de instanța de fond decât comparativ întrucât raportat la restul probelor administrate nu reflectă realitatea, fiind subestimate.
Așa fiind în temeiul art.22 -23 din Legea 255/2010, a fost admisă în parte acțiunea civilă precizată formulată de reclamanții A. G. A. și M. cu consecința anulării parțiale a hotărârii nr.204/2013 emisă de comisia de verificare a dreptului de proprietate I. doar sub aspectul cuantumului despăgubirilor acordate.
P. urmare a fost obligat expropriatorul Statul Român prin CNADNR SA București să plătească reclamanților suma de_ lei despăgubiri pentru terenul expropriat, din care_ lei reprezentând contravaloarea terenului și 1805 lei folosul de tras pe 3 ani anterior introduceri acțiunii.
Statul Român prin CNADNR SA în temeiul art.453 NCPC, pârâtul a fost obligat să plătească reclamanților suma de 3160 lei cheltuieli de judecată în fond reprezentând onorariul experților evaluatori și a avocatului dovedit cu chitanțele anexate la filele 97,123, 125, 126, 174, 211 din dosar.
Pentru aceste motive, s-a respins în rest acțiunea reclamanților ca neîntemeiată față de pârâtul Statul Român prin CNADNR SA București și ca inadmisibilă față de restul pârâților.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul S. român prin CNADNR criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În expunerea criticilor se arată în esență următoarele:
1. Instanța de fond în mod greșit a omologat un raport de expertiză care nu a ținut seama de criteriile cumulative stabilite în mod imperativ de lege.
- art. 4 alin. 8 din Legea 198/2004 prevede cerința calității de membru ANEVAR a experților care evaluează proprietățile.
- comisia care efectuează expertiza trebuia să fie constituită din 3 experți, din care unul desemnat de expropriator. Or, expertul desemnat de acesta din urmă nu a făcut parte din comisia de experți ci a fost desemnat de instanță ca expert asistent.
- la calcularea cuantumului despăgubirilor trebuia ținut seama de dispozițiile art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994.
Raportul de expertiză omologat de instanță a avut la bază oferte de vânzări. Imobilele la care se face raportarea trebuie să fie din aceeași categorie de folosință cu terenul expropriat.
Despăgubirile trebuiau raportate la prețul de tranzacționare obișnuite de la momentul expertizei.
2. Suma ce reprezintă folosul de tras nu este dovedită, reclamantul nedepunând acte doveditoare în acest sens.
P. întâmpinare intimații au solicitat respingerea apelului ca nefondat.
În apel nu s-a solicitat încuviințarea și administrarea de probe noi.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate și având în vedere dispozițiile art. 474 C.pr.civ. C. constată apelul nefondat pentru următoarele:
Reclamanții A. G. A. și A. M. au investit instanța de fond cu o acțiune civilă având ca obiect principal stabilirea despăgubirilor pentru imobilele expropriate, urmare anulării Hotărârii 204/2013 în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor.
În mod corect acțiunea astfel formulată a fost admisă de către instanța de fond stabilindu-se cuantumul despăgubirilor în sumă de_ lei pentru . de 968 mp.
Contrar susținerilor apelantului, la stabilirea acestui cuantum instanța de fond a aplicat prevederile art. 26 din Legea nr. 33/1994 ținând seama de prețurile cu care se vând imobilele la data exproprierii.
Apelantul pârât a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, obiecțiuni care au fost încuviințate de Tribunalul Hunedoara. P. răspunsul la obiecțiunile formulat de către pârâtă (fila 181 dosar fond) comisia de experți a arătat că evaluarea terenului în litigiu s-a realizat prin metoda comparației vânzărilor și abordarea prin venit, ambele metode fiind aprobate de Standardele de Evaluare și de ANEVAR România. De asemenea, experții au arătat că terenurile comparate sunt de aceeași categorie cu terenul expropriat, în zone apropriate, iar prețul de ofertare a fost corectat, iar la comparație a fost folosită și o comparabilă de cumpărare și nu numai de vânzare.
Raportul privind răspunsul la obiecțiuni formulat de către cei trei experți nu a fost contestat de către pârâtă la termenul după depunerea raportului sau imediat la termenul următor, contrar prevederilor art. 338 C.pr.civ.
Dealtfel, nici prin declarația de apel nu s-a solicitat încuviințarea unui nou raport de expertiză.
P. urmare, criticile referitoare la raportul de expertiză efectuat în fața primei instanțe sunt tardiv formulate, operând sancțiunea decăderii în conformitate cu prevederile art. 338 alin. 2 C.pr.civ. potrivit cărora, o nouă expertiză va trebui cerută motivat, sub sancțiunea decăderii, la primul termen după depunerea raportului, iar dacă s-au formulat obiecțiuni, la termenul imediat următor după răspunsul la obiecțiuni ori, după caz, a raportului suplimentar.
Însă se impune a se menționa că toate criticile referitoare la raportul de expertiză sunt nefondate.
Astfel, dispozițiile alineatului 8 al art. 4, la data efectuării expertizei este abrogat și oricum aceste prevederi vizau numirea expertului în faza administrativă și nu în cea judiciară.
C. de experți a fost desemnată de către instanță corect în conformitate cu art. 25 din Legea 33/1994 și art. 2 din OU 2/2000, și a fost constituită din trei experți judiciari înscriși în Biroul de expertize de pe lângă Tribunalul Hunedoara.
Este adevărat că expertul propus de către expropriator a fost numit expert asistent în condițiile C.pr.civ. Însă apelantul omite a menționa că expertul desemnat nu figura pe lista Tribunalului Hunedoara ci pe cea a altei curții de apel, respectiv C. de A. Timișoara iar prima instanță i-a pus în vedere apelantului, prin adresă scrisă să-și desemneze un expert de pe lista experților autorizați din Biroul de Expertize Hunedoara. Însă apelantul nu s-a conformat celor dispuse de instanță.
În concluzie, a susține în fața instanței de apel neregularitățile referitoare la numărul experților echivalează, cum corect arată intimații, cu invocarea propriei culpe „nemo auditur propriam turpitudinem allegans”.
Este adevărat că, potrivit art. 26 alin. 2 din Legea 33/1994, la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța, vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobile de același fel în unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză.
Însă sintagma „la data întocmirii raportului de expertiză” cuprinsă în dispozițiile art. 28 alin. 2 din Legea 33/1994 a fost declarată neconstituțională prin Decizia nr. 12/15.01.2015.
Este real că s-a admis excepția neconstituționalității referitor la prevederile art. 9 teza a II-a din Legea 198/2004.
Însă în cuprinsul deciziei, C. Constituțională a observat că despăgubirile contestate ca fiind neconstituționale se regăsesc și în art. 22 alin. 3 din Legea 255/2010.
C. Constituțională a reținut că despăgubirile stabilite prin raportare la momentul întocmirii raportului de expertiză, adică în cursul procesului nu este dreaptă deoarece cuantumul nu este contemporan momentului transferului dreptului de proprietate.
(continuarea deciziei civile nr. 927/2015 pronunțată în dosar nr._ )
În concluzie, criticile referitoare la momentul în raport cu care se calculează despăgubirile, cu evidență nu pot fi primite.
Deasemenea, criticile referitoare la suma de 1805 lei, în sensul că nu este dovedită, că, reclamanții nu au depus înscrisuri doveditoare în acest sens, sunt de neprimit. Reclamanții pentru dovedirea acestui prejudiciu nu aveau a depune înscrisuri, iar acesta a fost stabilit prin raportul de expertiză efectuat în cauză.
Însă e de menționat că în cauză erau incidente prevederile art. 9 alin. 4 însă apelanta nu a formulat critici în acest sens.
Pentru considerentele expuse, C., în baza dispozițiilor art. 480 C.pr.civilă va respinge ca nefondat prezentul apel.
Față de dispozițiile art. 453 C.pr.civ, apelanta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată efectuate și justificate cu înscrisuri la dosar de către intimați.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge apelul declarat de pârâtul S. român prin CNADNR împotriva sentinței civile nr. 372/2015 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr._ .
Obligă apelantul să plătească intimaților A. G. A. și A. M. 600 lei cheltuieli de judecată în apel.
Fără cale de atac.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 13 Octombrie 2015.
Președinte, C. G. N. | Judecător, D. M. | |
Grefier, C. C. |
red.C.G.N.
tehnored.C.C.5ex/19.10.2015
jud.fond I. I. E.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 15/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA | Strămutare. Sentința nr. 103/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA → |
|---|
