Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 500/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 500/2014 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 18-12-2014 în dosarul nr. 500/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA I CIVILA
DECIZIE Nr. 500/2014
Ședința publică de la 18 Decembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. N.
Judecător C. M. C.
Judecător M. A. M.-vicepreședinte
Grefier N. P.
Cu participarea din partea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia
Procuror V. L.
Pe rol se află soluționarea contestației în anulare formulată de contestatoarea F. A., împotriva deciziei civile nr. 307/2014 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia – Secția I Civilă în dosar civil nr._, având ca obiect despăgubiri la Legea nr. 221/2009.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatoarea F. A., lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței, procedura de citare legal îndeplinită cu părțile la acest termen de judecată, prezenta contestație în anulare fiind motivată și legal timbrată.
Se constată că s-a înregistrat la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare formulată de intimatul în contestație S. R. prin M. Finanțelor P. prin AJFP A. I., din care un exemplar se comunică contestatoarei.
Contestatoarea prezentă în instanță solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a se putea prezenta și mandatara acesteia.
Instanța, în deliberare, lasă cauza la a doua strigare.
La reluarea cauzei și repetarea apelului nominal în ședință publică se prezintă și mandatara contestatoarei, avocat D. S., cu delegație la dosar.
Nefiind alte cereri formulate și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Mandatara contestatoarei, avocat D. S. arată că sunt îndeplinite în cauză prevederile art. 318 C. pr. civ, întrucât prin soluția pronunțată instanța de recurs a făcut o gravă eroare materială, apreciind că decizia nr. 6/2013 pronunțată de ICCJ se aplică dispozițiilor Legii nr. 221/2009. În recursul în interesul legii nu se face referire la limitele de aplicare a legilor de reparație, respectiv Legea nr. 18/1991 și a Legii nr. 10/2001 în special, ci se face referire la modul general de aplicare a legii reparatorie. Consideră că și Legea nr. 221/2009 precum și DL 118/1990 sunt legi de reparație, pentru acordarea drepturilor bănești persoanelor persecutate politic. Contestatoarea a solicitat acordarea de drepturi materiale ca urmare a condamnării cu caracter politic a antecesorilor săi. Arată că unele dintre drepturile acesteia, respectiv averea antecesorilor săi a fost confiscată iar mama sa a prestat lucru în regim de muncă, astfel oficial acel salariu trebuia plătit. Consideră că lege reparatorie este și DL 118/1990, instanța de recurs avea elemente la dosar și nu a analizat dacă acest act normativ se înscrie în cadrul legilor reparatorii, arătându-se ceea ce nu s-a recuperat.
Pentru considerentele expuse, solicită admiterea contestației în anulare.
Reprezentantul Ministerului Public arată că nu sunt îndeplinite în speța de față, condițiile textelor de lege care reglementează contestația în anulare. Judecătorii recursului au formulat o construcție juridică iar prin cererea în anulare formulată s-a făcut o altă construcție juridică, ceea ce nu se circumscrie prevederilor art. 318 C. pr. civ. Solicită respingerea contestației în anulare.
Instanța, în deliberare, față de actele dosarului, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra contestației în anulare
P. contestația în anulare înregistrată la această Curte, sub dosar nr._ contestatoarea F. A. E. a solicitat anularea deciziei civile nr. 307/09.09.2014 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia – Secția I Civilă, în dosar nr._ și în rejudecare, respingerea recursului formulat de către pârâtul S. R. prin M. Finanțelor P., împotriva sentinței civile nr. 1665/2013 a Tribunalului A. – Secția civilă.
În motivarea contestației în anulare se arată că, în mod nelegal, instanța de recurs a admis recursul pârâtului fără a observa că la dosarul cauzei s-a făcut trimitere la dispozițiile Decretului Lege nr. 118/1990, act normativ enumerat în art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 221/2009 și, care, nu este exclus de dispozițiile Deciziei nr. 6/2013 a ICCJ. Din cuprinsul acestei decizii nu rezultă că pot face obiectul măsurilor reparatorii doar bunurile imobile preluate cu ocazia condamnării, ci orice bunuri pierdute din cauza condamnării, condiționat de existența unui act normativ special de reparație or, existența Decretului Lege nr. 118/1990, lege specială de reparație, face ca drepturile salariale pierdute ca efect al condamnării politice, să fie printre drepturile care pot fi recuperate în baza prevederilor Legii nr. 221/1990.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 318 C. pr. civ.
P. întâmpinare, intimatul S. R. a solicitat respingerea contestației în anulare, arătând în esență, că în mod corect instanța de recurs a aplicat Decizia nr. 6/2013 a ICCJ, pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, statuând că doar bunurile imobile pot face obiectul Legii nr. 221/2009.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
P. decizia civilă nr. 307/2014 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia – Secția I Civilă, a fost admis recursul declarat de pârâtul S. R. prin M. Finanțelor P. împotriva sentinței civile nr. 1665/2013 a Tribunalului A. – Secția I Civilă și modificată sentința atacată în sensul respingerii în totalitate a cererii de chemare în judecată, formulată de reclamantele F. A. E. și C. M..
S-a reținut în considerentele deciziei că din dispozițiile art. 5 lit. b din Legea nr. 221/2009 rezultă că pot fi acordate despăgubiri materiale numai pentru bunurile confiscate prin hotărârea de condamnare sau ca efect al măsurii administrative, cerință care nu este îndeplinită în cazul veniturilor salariale. Distinct de aceasta, Curtea a menționat că prin prisma interpretării date de instanța supremă dispozițiilor art. 5 lit. b din Legea nr. 221/2009, prin decizia civilă nr. 6/2013 poate face obiect al despăgubirilor materiale, numai contravaloarea bunurilor imobile, nerestituite în temeiul legilor de reparație.
În motivarea prezentei contestații în anulare, contestatoarea a invocat prevederile art. 318 din codul de procedură civilă de la 1865, susținând că instanța de recurs a săvârșit o eroare materială, prin modul de interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 221/2009 și a deciziei civile nr. 6/2013 pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii.
P. „eroare materială” ca temei al unei contestații în anulare, în sensul art. 318 C. pr. civ, se înțelege orice eroare materială evidentă de ordin procedural, în legătură cu aspectele procesuale ale judecății în recurs, ce constituie greșeli de fapt iar nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor sau de interpretare a dispozițiilor legale, așa cum în speță pretinde contestatoarea că s-a întâmplat.
P. prevederea cuprinsă în art. 318 C. pr. civ, așa cu, în moc constant s-a statuat în jurisprudență, legiuitorul nu a urmărit să deschidă calea unui recurs la recurs, în cadrul căruia să se procedeze la o nouă reexaminare a fondului și a dispozițiilor legale aplicabile.
Pentru considerentele ce preced, constatând că motivele invocate de contestatoare nu se încadrează în prevederile limitative ale art. 318 C. pr. civ, Curtea urmează a respinge contestația în anulare dedusă prezentei judecăți.
Pentru aceste motive:
(continuarea dispozitivului deciziei civile nr. 500/18.12.2014 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia – Secția I Civilă în dosar civil nr._ )
În numele legii
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea F. A. E. împotriva deciziei civile nr. 307/2014 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18 Decembrie 2014.
Președinte, A. N. | Judecător, C. M. C. | Judecător, M. A. M. |
Grefier, N. P. |
Redc. M.A.M./12.03.2015
Tehn. N.P.
2 ex/16.03.2015
Jud. recurs – C.G.N./D.M./M.F.C.
| ← Obligaţie de a face. Hotărâre din 19-12-2014, Curtea de Apel... | Conflict de competenţă. Sentința nr. 94/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
