Legea 10/2001. Decizia nr. 194/2012. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 194/2012 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 05-04-2012 în dosarul nr. 194/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 194/2012
Ședința publică de la 05 Aprilie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. F. C.
Judecător A. N. – președinte secție
Judecător C. G. N. – vicepreședinte
Grefier N. P.
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul P. M. S., împotriva sentinței civile nr. 1293/2011 pronunțată de Tribunalul S. în dosar civil nr._, având ca obiect legea 10/2001.
Procedura legal îndeplinită.
Se constată că s-a înregistrat la dosar, prin registratura instanței, cerere formulată de Kastner P. F., de completare a probatoriului și precizări depuse de intimații reclamanți, prin mandatar ales, la care atașează înscrisuri germane și traduse în limba română.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierile de amânare a pronunțării din data de 22 martie 2012, respectiv 29 martie 2012, încheieri ce fac parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin contestația formulată și precizată la Tribunalul S. – secția I civilă, contestatorii Kästner P. Friedrich, Kästner G., Kästner G., Kästner Schmitt U., Kästner I. au solicitat, în contradictoriu cu intimatul P. Mun. S.:
- anularea dispoziției nr._/2.12.2009;
- obligarea intimatului să emită o nouă dispoziție, prin care să propună autorității competente acordarea de despăgubiri prin echivalent, în cuantumul legal, pentru imobilul situat în S., ., înscris în CF 930 S., top 27/1.
În motivarea contestației, contestatorii susțin că sunt descendenții fostului proprietar tabular, Kastner Friedrich, iar contestatoarele Kastner G., Schmitt U. și Kastner I. sunt fiicele def. Kastner Johann D., care la rândul lui este fiul aceluiași proprietar tabular, Kastner Friedrich. Contestatorii au depus prin mandatară o notificare în procedura Legii 10/2001 în procedura restituirii imobilului menționat, subliniind că, în situația în care nu este posibilă restituirea în natură, să fie acordate despăgubiri. Imobilul pentru care s-a depus notificare, a fost naționalizat conform Decretului 92/1950. La data de 27.11.2009 contestatorii au depus la Primăria Mun. S. mai multe documente, iar în data de 2.12.2009, intimatul a emis dispoziția nr. 11.258 prin care a fost respinsă cererea contestatorilor, deși trebuia să acorde un termen până la completarea dosarului, conform celor solicitate notificatorilor, așa cum se arată prin Decizia 4851/2005.
Contestația a fost precizată, după exprimarea poziției de către Serviciul Public pentru Administrarea Fondului Locativ al municipiului S., în sensul că solicită a fi obligat intimatul la emiterea unei noi dispoziții prin care să propună acordarea de despăgubiri prin echivalent.
Prin sentința civilă nr. 1293/26.10.2011 a Tribunalului S. – Secția I Civilă, s-a admis contestația formulată de contestatorii Kastner P. Friedrich, Kastner G., Kastner G., Kastner Schmitt U., Kastner I. și, în consecință a fost anulată dispoziția_/2.12.2009 a Primarului Mun. S. și a fost obligat intimatul să înainteze notificarea contestatorilor, cu documentația aferentă și propunerile motivate de acordare a despăgubirilor, Comisiei Centrale pentru acordarea despăgubirilor, din subordinea Cancelariei Primului Ministru.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut că prin dispoziția_/2.12.2009 emisă de intimat a fost respinsă cererea formulată de contestatori, deoarece notificarea a fost semnată de mandatară, iar contestatorii nu au făcut dovada calității de persoane îndreptățite în condițiile art. 23 din Legea 10/2001. Imobilul înscris în CF 930 S., top 27/1, a aparținut antecesorului Kastner Friedrich și a fost naționalizat la 28.12.1962 în favoarea Statului Român.
La data de 1.08.2001 s-a depus o notificare formulată de Kastner P. Friedrich, Kastner G., Kastner Johann D., prin executor judecătoresc, și au solicitat restituirea imobilului situat în S., ., compus din 11 apartamente, cu terenul aferent, iar în cazul în care restituirea în natură nu mai este posibilă, să fie acordate despăgubiri reprezentând echivalentul în lei a sumei de 600.000 USD. Notificarea este semnată de mandatară.
Din actele depuse la dosar, instanța de fond a reținut că proprietari tabulari ai imobilului sunt Kastner Margarete, decedată în 1970, fără moștenitori, Kastner Friederic, decedat în 1966, Kastner P. (P.), decedat în anul 1988, fără descendenți. Moștenitorii lui Kastner Friederic sunt Kastner M. G., Kastner P. Friederic, Kastner Johann D. – decedat în 2002, și Kastner Avidiana, căs. Selejean, decedată în 1970 fără descendenți. Moștenitoarele defunctului Kastner Johann (I.) D. sunt: Kastner G., Schmitt U. și Kastner I., contestatoare. Din actul depus la dosar, emis în 1950 și adresat numitului Kastner Friederic, rezultă că imobilul situat în S., .. 46, a fost naționalizat în baza Decretului 92/1950 de la fostul proprietar, Kastner G.. Imobilul a fost cumpărat de la numitul Kastner V. de către Kastner G., Kastner Friedrich și Kastner P. în anul 1927. A fost depus certificat de deces al proprietarului tabular J. Wilhem P. Kastner, precum și certificat de moștenitor după contestatorul Kastner Johann D., din care rezultă că moștenitoarele defunctului sunt Kastner G., Schmitt U. și Kastner I..
În ce privește lipsa calității mandatarei E. V., instanța a constatat că notificarea a fost depusă la data de 1.08.2001, iar la data de 11.10.2001, s-au dat împuterniciri de către contestatori mandatarei, astfel că motivarea respingerii notificării nu este întemeiată. Au fost depuse la dosar actele necesare și pretinse pentru completarea acestuia. A fost respinsă apărarea intimatului referitoare la nedepunerea actelor care dovedesc calitatea de persoane îndreptățite, pentru că acesta nu a indicat persoana îndreptățită să-și susțină cererea, pentru clarificarea aspectelor nelămurite. De aceea, instanța a considerat că este nelegală dispoziția atacată și, față de adresa emisă de Serviciul Public pentru Administrarea Fondului Locativ aflat în administrarea Mun. S., din care rezultă că imobilul nu mai este în administrarea societății, în temeiul art. 16 din Cap. V Titlul VII din Legea 247/2005, a dispus înaintarea documentației Comisiei Centrale, pentru a se propune acordarea de despăgubiri.
Împotriva aceste sentințe a declarat recurs P. M. S., solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate și rejudecând cauza în fond, să fie respinsă contestația reclamanților și menținută dispoziția nr._/2009 emisă de intimat.
Recurentul critică sentința pronunțată de instanța de fond, susținând că nu ține seama de procedura aplicabilă în materia actelor de stare civilă, reglementată de Legea 119/1996. Aceasta cu referire la faptul că există diferențe între numele foștilor proprietari tabulari, Kaestner G., Kaestner Friederic și Kaestner P., nominalizați în Cf 930 S. și Kastner Fredric-August Hermann, Kastner Margarethe, persoane pentru care s-au depus certificatele de deces și la moștenirea cărora contestatorii acced. Se susține că nu s-a demonstrat decesul lui Kastner P. și nici un raport de rudenie între acesta și contestatori. Ca urmare, nu este aplicabil dreptul de acrescământ reglementat de art. 4 alin. 4 din Legea 10/2001, în ce privește cota de 1/3 din imobil, care a fost deținută de acesta.
Recurentul consideră că raționamentul instanței de fond în ce privește succesibilii este contradictoriu și fără temei probator: astfel se menționează că proprietarii tabulari ai imobilului sunt Kastner Margarete, decedată în 1970 fără moștenitori, Kastner Friederic decedat în 1966, P. Kastner decedat în 1988, fără descendenți. Instanța pe de o parte, susține că de cuius nu are moștenitori, iar pe de altă parte, că moștenirea acestuia aparține unei persoane fizice în calitate de moștenitor. Instanța nu indică gradul de rudenie a contestatorilor în raport cu numiții Kastner G.(B4) și Kastner P. (B6), ci tratează calitatea de persoane îndreptățite după ceilalți doi frați într-o manieră evazivă. Deși s-au depus mai multe înscrisuri, recurentul apreciază că acestea nu fac dovada calității de persoane îndreptățite ale contestatorilor Kastner P. Friedrich, Kastner G., Kastner G., Kastner Schmitt U., Kastner I., față de foștii proprietari Kaestner G., Kaestner Friederic, Kaestner P., care se putea face doar prin depunerea unui înscris care să ateste intervenirea rectificării de nume. De aceea, consideră că instanța de fond nu a fost investită cu o asemenea cerere și s-a pronunțat „plus petit” asupra rectificării de nume a foștilor proprietari. În dosarul cauzei, se susține în continuare, nu există nici un act de identitate pe numele moștenitorilor notificatorului Kastner Johann D., respectiv Kastner G., Schmitt U. și Kastner I., iar declarațiile date la notar nu suplinesc această lacună.
În fața instanței de fond cauza a fost suspendată pentru a se completa probatoriul, însă ulterior a fost repusă pe rol și soluționată, cu toate că nu s-au depus înscrisuri la dosar.
Referitor la mandatul de reprezentare a intereselor contestatorilor, dat numitei V. E., procurile de reprezentare au fost date de contestatori în octombrie 2001, însă au fost apostilate doar în 2009. Până la emiterea dispoziției atacate, contestatorii nu au depus la Comisie înscrisuri cu care să probeze existența unui mandat valid, încheiat cu respectarea legislației în vigoare.
În drept se invocă art. 299 și urm. Cod procedură civilă, art. 304 indice 1, art. 305 ind. 4 cod procedură civilă.
Intimații Kästner P. Friedrich, Kästner G., Kästner G., Kästner Schmitt U., Kästner I. prin mandatar cu procură specială V. E., au solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată. Intimații susțin că la dosarul cauzei au fost depuse toate actele necesare. În fapt, se arată că imobilul din S. înscris în CF 930 top 27/1 a fost naționalizat conform decretului 92/1950 și înainte de naționalizare a aparținut antecesorilor intimaților. Proprietarii tabulari au fost frați și au dobândit imobilul de la V. Kaestner, prin cumpărare, potrivit contractului de vânzare cumpărare din 28.02.1927, însă în cartea funciară numele au fost scrise fie prin prescurtare (G.), fie romanizate (Friederic și P.). La decesul celor trei proprietari tabulari, Kästner Margarethe (G.), dec. 02.06.1970, Kästner Frederic, care mai avea și prenumele de August H., dec. la 06.03.1970 și Kästner Johann Wilhelm P., care apare în Cf ca și Kaestner P., dec. 10.03.1988, au rămas ca moștenitori doar descendenții lui Kästner F., Kästner M. G., născută la 24.09.1926, Kästner P. F., născut la 10.04.1928, Kästner Johann D.( D. I.) născut la 04.09.1932 și Kästner ( S.) Avidiana născută la 19.11.1936, decedată la 17.05.1970. Mai arată că după apariția legii 10/2001, au depus notificare cei trei frați în viață, Kästner. În timpul procedurii administrative, a decedat petentul Kastner Johann D., iar locul său a fost luat de cele trei fiice Kästner G., Schmitt U., Kästner I., potrivit certificatului de moștenitor. Acestea susțin că au emigrat din România în RFG în anii comunismului, când le-au fost reținute certificatele de naștere de autoritățile române, astfel că și-au dovedit existența cu confirmări ale unor notari, procedură uzuală în acea țară, copiile actelor fiind depuse la dosar. Ceilalți doi notificatori au depus copii ale actelor de stare civilă. Împuternicirile date mandatarei V. E. au fost depuse la dosar.
Cu referire la nume se arată că are dublă grafie: numele corect este Kastner,fiind germani, cu „ä“, care se citește „ae“, iar la dosar actele sunt scrise în ambele limbi. În perioada interbelică, exista o puternică tendință de romanizare a numelor, astfel că au apărut cele două variante ale numelui. Este mai evidentă romanizarea numelor în ce privesc prenumele, de ex. „P.” care a devenit „P.”. Referitor la aplicarea legii 119/1996 și a OG 41/2003, intimații apreciază că acestea sunt aplicabile doar persoanelor în viață, și poate fi cerută doar de cei în cauză. În situația de față, magistrații pot recurge la prezumții și să stabilească identitatea de persoane. Instanța nu s-a pronunțat plus petit, ci a stabilit identitatea între anumite persoane a căror nume a fost scrisă că grafie diferită, ori nu s-au folosit toate prenumele.
Intimații au depus schița arborelui genealogic, iar apoi, alăturat concluziilor scrise acte.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma motivelor de recurs, raportat la art. 304 ind. 1 cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Problemele invocate de recurent pot fi sintetizate în două categorii: una care vizează calitatea de moștenitori ai contestatorilor după proprietarii tabulari și una vizând mandatul dat de contestatori numitei V. E..
Cu privire la calitatea contestatorilor de succesori ai proprietarilor tabulari:
Potrivit copiei după foaia funciară 930 S. top 27, în 1927 proprietari tabulari erau în cota de 1/3 părți fiecare, Kaestner G., Kaestner Friederic și Kaestner P. (B4, 5, 6), prin cumpărare de la numitul V. Kaestner. De la Kästner G. imobilul a fost preluat în întregime, prin naționalizare de Statul Român (B7) în baza Decretului 92/1950(fila 61 dosar fond).
La fila 25 în dosarul instanței de fond este depusă copia cărții de identitate a contestatorului Kästner P. F., n 10.04.1928 în Caracal, copie vizată la data de 24.06.2004, care a fost tradusă în limba română.
Cele trei contestatoare Kästner G., Schmitt U. și Kästner I. au depus copia apostilată a certificatului de moștenitor, care atestă calitatea lor de succesoare în cota de 1/3 părți după def. Kaestner Johann D., n. 04.09.1932 în Caracal, dec. la 25.04.2002. Totodată, contestatoarea Schmitt U. a depus in act autentificat la notar în Germania din care rezultă că este fiica def. Kästner Johann D. și a lui Kästner I., notarul atestând prezența celor trei moștenitoare menționate anterior.
Au fost depuse atât în dosarul Primăriei S., cât și în dosarul instanței, copii după actul de deces al def. Kästner Margarethe, n. 22.05.1892, dec. 2.06.1970, fiica lui V. și E..
Kästner M. G.,, n. 24.09.1926 este fiica lui Kästner Frederic și Kästner M.( copia cărții de identitate la fila 168 din dosarul instanței de fond), iar Kästner P. F. fratele său, născut la 10.04.1928 la Caracal are ca părinți pe Kästner F. și Kästner M.. Numele părinților a fost menționat la fel pentru al treilea frate Kästner D. I. născut la 4.09.1932, în Caracal. A mai existat o soră, a celor trei, Kästner Avidiana, căs. S., n. 19.11.1936, dec. la 17.05.1970.
Printr-o adresă depusă în copie la dosar, întocmită în 1950, cei trei coproprietari ai imobilului în litigiu, Kästner G., Kästner Fritz și Kästner P., au solicitat să se revină la măsura exproprierii pentru au cumpărat imobilul de la tatăl lor, Kästner V., cu plata în rate, susținând că au cumpărat casa din economiile lor și nu din speculații.
La fila 178 în dosarul instanței de fond este depus în traducere certificatul de deces a lui Johann Wilhelm P. Kaestner, născut la 7.02.1899 în Arpașu de Jos, Transilvania de Sud, decedat la 10.03.1988 în Germania. Susținerea recurentului în sensul că nu a fost depus actul de deces al acestui proprietar tabular este nereală și va fi respinsă.
Din aceste acte rezultă că numele Kästner, și chiar prenumele părților ( P., G., Fritz etc) a fost scris cu grafii diferite, chiar în cazul aceleiași persoane, existând diferențe între prenumele înscris în actele oficiale și chiar cel indicat de persoana în cauză.
Față de probele dosarului se constată, așa cum corect a reținut și motivat instanța de fond, că dintre cei trei proprietari tabulari ai imobilului înscris în Cf 930 S., Kaestner G., Kaestner F. și Kaestner P., în prezent decedați, că doar al doilea proprietar a avut succesori. Așadar, dup def. Kaestner F. au rămas în calitate de fii, Kästner M. G.,, n. 24.09.1926- contestatoare, iar Kästner P. F. fratele său, născut la 10.04.1928- de asemenea contestator, și Kästner G., Schmitt U. și Kästner I.- contestatoare, în calitatea de moștenitoare după def. def. Kaestner Johann D., n. 04.09.1932 (nume care a fost rectificat în „Kästner” prin hotărârea Judecătoriei Karlsruhe UR III/63/2003).
Potrivit art. 4 alin. 3 din Legea 10/2001, succesibilii care, după 6 martie 1945, nu au acceptat moștenirea sunt repuși în termenul de acceptare, iar cererea de restituire are valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul acestei legi. Ori, așa cum rezultă din actele depuse, contestatorilor le sunt aplicabile prevederile acestui text legal, fiind succesibili ai celor doi proprietari tabulari de la care a fost naționalizat imobilului și care nu s-a dovedit a avea succesori legali. Așa cum corect s-a menționat în recurs, contestatorilor nu le sunt aplicabile prevederile alin. 4 art. 4 din lege, pentru că nu s-a dovedit că există asemenea moștenitori.
Așadar, instanța de fond a fost investită cu soluționarea unei contestații prin care se solicită anularea dispoziției Primarului mun. S. de respingere a notificării formulate de aceștia în baza Legii 10/2001. Pentru a verifica dacă dispoziția atacată a fost legală și temeinică, instanța trebuie să analizeze dacă notificatorii au sau nu calitatea de persoane îndreptățite la restituirea imobilului. Așa cum s-a menționat anterior, în actele de stare civilă ale părților și antecesorilor lor s-au constatat diferențe în ce privește grafia numelui, sau a prenumelui, însă împrejurarea că instanța verifică identitatea de persoane între proprietarii tabulari, succesorii lor și notificatori nu semnifică o rectificare a actelor de stare civilă, în temeiul Legii 119/1996 câtă vreme nu se dispune o modificare/corectare a acestor acte. Tendința de romanizare a numelor germane în perioada interbelică, este o împrejurare notorie, dar și obiceiul unor persoane de a folosi doar o parte din numele înscris în actul de identitate. Instanța de fond a verificat pe cale incidentală identitatea de persoane între proprietarii tabulari și antecesorii contestatorilor, respectiv calitatea persoanelor care au formulat notificare de a beneficia de dispozițiile acestei legi, ceea ce nu echivalează cu o pronunțare „plus petit”, în dispozitiv nefiind menționate aceste aspecte. Pe de altă parte, instanța nu a dezbătut succesiunea după cei trei proprietari tabulari, ci doar a stabilit calitatea de persoane îndreptățite a persoanelor care au depus notificare, prin prisma gradului de rudenie.
Cu privire la mandatul dat numitei V. E.:
La 1.08.2001 V. E. a formulat notificare în temeiul Legii 10/2001, prin intermediul B. M. V., în numele moștenitorilor Kästner G., Kästner P. F. și Kästner Johann D. pentru tatăl lor Kästner F. pentru restituirea imobilului compus din 11 apartamente situat în S.
(continuarea deciziei civile nr. 194/2012 pronunțată în dosar nr._ )
. înscris în CF 930 S. top 27/1, iar dacă nu este posibilă restituirea în natură să se dispună măsuri reparatorii în echivalent bănesc de 600.000 USD.
La data de 10.01.2001, Kästner M. G. (fila 55 dosar fond)n. 24.09.1926 a împuternicit pe E. V. să-i reprezinte interesele ca urmare a moștenirii Kästner, după def. Hermine Margarete Kästner (n. 22.05.1892, dec. 02.06.1970-f. 81), Kästner Friedrich-August Hermann (n. 11.02.1897, dec. 06.03.1966-f. 81), și dr. Kästner Johann Wilhelm P. (n. 7.02.1899, dec. 10.03.1988-f. 178 dosar fond) cu privire la proprietatea din fost . și .. În aceleași condiții a fost mandatată E. V., la data de 5.10.2001, de Kästner Johann D., dar și de Kästner P. F., la data de 11.10.2001. La rândul său, mandatara E. V. l-a împuternicit pe av. A. F. să întreprindă demersurile necesare pentru obținerea drepturilor solicitate prin notificarea 271/2001 depusă la executorul judecătoresc M. V.. Așadar, mandatara a acționat în baza unui mandat valabil dat de persoanele care s-au considerat îndreptățite pentru a obține măsuri reparatorii în temeiul Legii 10/2001. Împrejurarea că acest mandat a fost apostilat doar în anul 2009 nu este de natură a infirma sau a lipsi de efecte juridice mandatul acordat acestei persoane de a acționa în numele și pentru notificatori, apostila fiind doar un aviz de natură administrativă.
Având în vedere toate aceste argumente de fapt și de drept, Curtea va respinge ca nefondat recursul intimatului P. municipiului S., în temeiul art. 312 cod procedură civilă, menținând ca legală și temeinică hotărârea atacată.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul P. Mun. S. împotriva sentinței civile 1293/26.10.2011 pronunțată de Tribunalul S. – Secția I Civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 5.04. 2012.
Președinte, M. F. C. | Judecător, A. N. | Judecător, C. G. N. |
Grefier, N. P. |
Redc. A.N.
Tehn. A.N.
2 ex/04.07.2012
Jud. fond – M. Ț.
| ← Validare poprire. Decizia nr. 195/2012. Curtea de Apel ALBA IULIA | Anulare act. Decizia nr. 190/2012. Curtea de Apel ALBA IULIA → |
|---|
