Legea 10/2001. Decizia nr. 35/2012. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 35/2012 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 10-05-2012 în dosarul nr. 35/2012
Dosar nr._ (Număr în format vechi_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 35/2012
Ședința publică de la 10 Mai 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. N. - președinte secție
Judecător C. G. N. - vicepreședinte
Grefier E. M. H.
Pe rol fiind verificarea perimării apelurilor declarate de pârâții M. Finanțelor P. și C.N.C.A.F. M. S.A. D. împotriva sentinței civile nr. 736/2004 pronunțată de Tribunalul A. în dosar civil nr. 2513/2004.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează procedura legal îndeplinită, faptul că judecata apelurilor a fost suspendată prin încheierea de ședință din 11.09.2008 în temeiul art. 244 alin 1 Cod p. civ. până la rămânerea irevocabilă a dosarului 4047/2002 al Tribunalului A., iar de la acea dată și până în prezent părțile nu au depus diligențe pentru repunerea cauzei pe rol, instanța din oficiu a dispus în acest sens pentru a verifica dacă sunt îndeplinite condițiile privind perimarea.
Instanța, față de actele și lucrările dosarului din oficiu invocă excepția de perimare a apelurilor și față de dispozițiile art. 252 Cod pr. civ. lasă cauza în pronunțare pe excepție.
CURTEA DE APEL
Asupra apelurilor civile de față;
Prin sentința civilă nr. 736/2004 pronunțată de Tribunalul A. a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanții Țapov F., C. E. și S. S. împotriva pârâților C.N.C.A.F. M. D. și M. Finanțelor P..
S-a constatat că valoarea bunurilor enumerate în dispozitivul deciziei civile nr. 347/A/2003 al Curții de Apel A. I. pronunțată în dosar nr. 470/2003 și pentru care pârâta C.N.C.A.F. M. D. a fost obligată să facă reclamanților oferte de restituire în echivalent, este de 758.666 USD sau echivalentul în lei a acestei sume.
A fost obligat pârâtul M. Finanțelor P. să emită titluri de valoare nominală în favoarea reclamanților corespunzătoare sumei menționate.
Au fost obligați pârâții la plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamanților în sumă de 7.000.000 lei.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Prin acțiunea civilă formulată pe rolul Tribunalului A. sub dosar nr.
2513/2004, reclamanții Țapov F., Bocoș E. și S. S. au chemat în judecată pârâții C.N.C.A.F „M. „ D. și M. Finanțelor P. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligat pârâțul de ordin 2 la emiterea titlurilor de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare pentru bunurile imobile preluate în mod abuziv situate pe raza comunei R. Montana (enumerate și descrise în actul de dezbatere a succesiunii nr. 183/1944), urmând a stabili valoarea de despăgubire a acestora.
În motivarea acțiunii reclamanții arată că au adresat notificări în termen pentru fiecare bun sau categorie de bunuri în parte, solicitând restituirea în natură a acestor imobile, fară a primi răspuns, motiv pentru care ulterior au formulat acțiune în instanță, soluționată de Tribunalul A. prin sentința civilă nr. 1011/2002 în sensul respingerii acesteia ca prematur introdusă.
Susțin reclamanții că apelul declarat împotriva acestei hotărâri judecătorești a fost soluționat de Curtea de Apel Alba Iulia prin Decizia civilă nr. 347/A/2003 în sensul admiterii apelului, a anulării sentinței civile atacate și pe fond, a admiterii acțiunii prin obligarea pârâților de a face reclamanților oferte de restituire prin echivalent a bunurilor menționate în petitul acțiunii, valoarea acestor bunuri fiind stabilită prin expertiza tehnică efectuată în fața primei instanțe la suma de 667.833 USD. D. fiind faptul că în dispozitivul deciziei Curții de Apel nu s-a menționat expres suma pentru care trebuia făcută oferta de despăgubire, reclamanții susțin că au întâmpinat dificultăți concretizate prin refuzul pârâtelor de a executa hotărârea judecătorească sus amintită.
Față de aceste susțineri ale reclamanților, Tribunalul a apreciat că la soluționarea cauzei Curtea de Apel a avut în vedere raportul de expertiză efectuat în prima instanță de expert tehnic M. P. și care a avut ca obiectiv stabilirea valorii bunurilor ce au făcut obiectul acțiunii. S-a concluzionat că valoarea acestor bunuri se cifrează la suma de 667.833 USD care reprezenta la acea dată suma de 22._ lei .
Apărarea pârâtelor potrivit cărora imobilul înscris în CF 1139 R. Montană nu a trecut în proprietatea C.N.C.A.F M. D. și că proprietarii de cuxe aveau doar un drept de explorare și exploatare a unui perimetru minier în baza dreptului de concesiune acordat de stat, s-a apreciat că excede cadrului procesual de față, acestea având apărări de fond pe care pârâtele le puteau invoca cu ocazia soluționării cauzei înregistrate pe rolul acestei instanțe sub dosar nr. 4047/2002 și nicidecum în cadrul procesual de față când obiectul acțiunii vizează doar constatarea valorii bunurilor enumerate în dispozitivul deciziei civile nr. 347/A/2003 al Curții de Apel.
Împrejurarea că instanța de apel nu a precizat în dispozitivul deciziei civile nr. 347/A/2003 valoarea acestor bunuri nu este de natură să justifice atitudinea pârâtelor de refuz în executarea acestei decizii câtă vreme rezultă din considerentele acesteia că valoarea acestor bunuri a fost avută în vedere ca fiind cea stabilită prin expertiza la care s-a făcut referire, anterior.
În raport de cele expuse, Tribunalul a admis acțiunea în sensul constatării valorii bunurilor enumerate în dispozitivul deciziei Curții de Apel A. I. ca fiind de 667.833 USD și al obligării pârâtului M. Finanțelor P. la emiterea titlurilor de valoare nominală în favoarea reclamanților, corespunzătoare
acestei valori.
În baza art. 274 Cod procedură civilă pârâții au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamanților în sumă de 7.000.000 lei reprezentând onorar de avocat dovedite prin act la dosar.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel pârâții M. Finanțelor P. și C.N.C.A.F. M. S.A. D..
Prin apelul declarat pârâtul M. Finanțelor P. solicită admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii reclamanților de stabilire a cuantumului despăgubirilor aferente bunurilor revendicate de aceștia.
Se arată în motivare că instanța de fond în mod greșit a apreciat că reclamanții sunt îndreptățiți să primească despăgubiri în echivalent pentru bunurile revendicate în temeiul Legii 10/2001. Prin acțiune reclamanții solicită stabilirea despăgubirilor pentru un număr de cuxe deținute de antecesorii acestora, dar aceste cuxe au caracter mobiliar și nu de bunuri imobiliare reglementate de Legea 10/2001 pentru a face obiectul acesteia - caracterul cuxelor este reglementat prin Regulamentul de aplicare a Legii minelor din 1929.
În ce privește terenurile pentru care reclamanții solicită despăgubiri, pârâtul M.F.P. susține că acestea nu au trecut vreodată în proprietatea statului sau în proprietatea C.N.C.A.F. M. S.A. D., astfel că pot fi preluate în natură de către reclamanți. Deși în fața instanței de fond au solicitat efectuarea unei expertize topografice, pe cheltuiala reclamanților, pentru lămurirea situației juridice a acestor terenuri, în mod nejustificat instanța a respins această probă. Potrivit documentației tehnice depuse la instanța de fond aceste terenuri sunt folosite în prezent ca și grădină și fânaț, și pot fi restituite în natură, astfel că nici cererea de acordare de despăgubiri în echivalent nu este întemeiată.
Prin apelul declarat pârâta C.N.C.A.F. M. S.A. D. pune concluzii de admitere a apelului.
În motivarea apelului pârâta arată că nu poate emite o dispoziție în vederea acordării de despăgubiri pentru un bun imobil pe care nu-l deține. În prezent imobilul înscris în CF 1139 R. Montană și pentru care reclamanții solicită despăgubiri este folosit ca teren de fânaț, fiind proprietatea tabulară a unor persoane fizice, astfel că nu sunt incidente dispozițiile art. 1 alin 2, art. 20 și 24 din Legea 10/2001 pârâta nefiind deținătoarea acestuia.
În ceea ce privește șteampurile miniere cu 12 săgeți de lemn și terenul aferent acestora, pârâta C.N.C.A.F. M. S.A. D. susține că nu a deținut prerogativa administrării lor și nici folosința, și nici reclamanții nu au făcut dovada în alt sens.
Se mai arată că solicitările reclamanților privind acordarea de despăgubiri pentru cuxele deținute de antecesorii lor, nu poate face obiectul Legii 10/2001 și cu atât mai mult nu pot fi acordate despăgubiri fie și sub forma titlurilor de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare. Potrivit Legii minelor din 1929 și Regulamentului de aplicare a acesteia proprietar asupra minelor era și este Statul Român, particularii având doar drept de explorare și exploatare în baza dreptului de concesiune acordat de stat.
Apelurile sunt scutite de la plata taxelor judiciare.
Prin încheierea din 25 martie 2005 Curtea de Apel Alba Iulia a dispus
(continuarea deciziei civile nr. 35/2012 pronunțată în dosar nr._ )
suspendarea cauzei până la soluționarea irevocabilă a recursului înregistrat pe rolul ICCJ sub nr. 5536/2003.
La data de 11 septembrie 2008, Curtea a menținut dispoziția de suspendare a cauzei în temeiul art. 244 (1) alin 1 Cod pr. civ. până la rămânerea irevocabilă a dosarului nr. 4047/2002 al Tribunalului A., casat cu trimitere spre rejudecare de către ICCJ.
Curtea a repus cauza pe rol și a fixat termen de judecată la data de 10.05.2012 în vederea verificării îndeplinirii condițiilor de perimare.
Conform art. 249 C. pr. civ., cursul perimării se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes.
Potrivit art. 248 alin 1 C. pr. civ., „orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs….. se perimă de drept, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de 1 an”.
În speță judecata apelurilor a fost suspendată de peste 1 an de zile, termenul de perimare începând să curgă la data de 30.03.2011 când ICCJ a soluționat recursul reclamanților prin decizia civilă nr. 2916/2011. Până la repunerea cauzei pe rol din oficiu, apelanții nu au îndeplinit niciun act de procedură în vederea întreruperii cursului perimării, astfel că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 248 C. pr. civ.
Pe cale de consecință, în baza art. 252-253 C. pr. civ. Curtea va constata perimate de drept apelurile declarate de pârâții M. Finanțelor P. și C.N.C.A.F. M. S.A. D. împotriva sentinței civile nr. 736/2004 pronunțată de Tribunalul A..
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Constată perimat de drept apelul declarat de către pârâții M. Finanțelor P. și C. M. SA împotriva sentinței civile nr. 736/2004 pronunțată de Tribunalul A. în dosar civil nr._ .
Cu recurs în 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică din 10.05.2012.
Președinte, A. N. | Judecător, C. G. N. | |
Grefier, E. M. H. - C.O. semn. conf. art. 261 C.p.c. grefier șef M. R. |
Red. A.N.
Tehn. M.R./2 ex/05.07.2012
jud. fond- V. L.
| ← Restituire metale preţioase. Decizia nr. 261/2012. Curtea de... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 267/2012. Curtea de Apel... → |
|---|
