Restituire metale preţioase. Decizia nr. 261/2012. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 261/2012 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 10-05-2012 în dosarul nr. 261/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 261/2012
Ședința publică de la 10 Mai 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. N.-președinte secție
Judecător C. G. N.-vicepreședinte
Judecător M. F. C.
Grefier E. M. H.
Parchetul de pe lângă C. de A. A. I. reprezentat prin
ProcurorAngelica M.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta B. Națională a R., prin B.N.R. - Sucursala Sibiu împotriva deciziei civile nr. 321/A/2011 pronunțată de Tribunalul A. în dosar civil nr._ .
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă avocat N. V. cu împuternicire avocațială pentru intimatele reclamante I. Zorița și D. I., lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează procedura legal îndeplinită, faptul că recursul este scutit de taxă de timbru, motivat și intimatele depun la dosar întâmpinare, solicitând judecarea în lipsă.
Mandatarul intimatelor reclamante și reprezentanta Ministerului Public arată că nu mai au cereri de formulat, împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat N. V. pentru intimatele reclamante, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate. Cu cheltuieli de judecată.
Mandatarul intimatelor reclamante solicită instanței să constate că hotărârea dată nu a respectat îndrumările deciziei ÎCCJ, care a dispus a se constata de la cine anume s-a confiscat cantitatea solicitată în prezenta pricină și lămurirea aspectelor privind confuzia de nume a antecesorului reclamantelor precum și asupra cantității de miniereu.
Cu referire la existența unei cauze civile similare ce a făcut obiectul dosarului_ al Judecătoriei Câmpeni, potrivit susținerilor recurentei BNR prin concluziile scrise, arată că probabil, este vorba despre o identitate de nume între D. I. din cauza sus-indicată și antecesorul reclamantelor din prezenta pricină.
Mai susține că, sub acest motiv invocat ca fiind unul de netemeinicie, și nu de nelegalitate, arată că nu au avut cunoștință despre acest proces și poate fi o coincidență de nume, iar în prezenta pricină antecesorul reclamantelor este numitul D. I. din localitatea Bucium, nu din R. Montană– indentificat la poziția 62 din Registrul AVI.
La întrebarea instanței, învederează că singurele probe sunt toate înscrisurile depuse la dosar, cel de referință fiind acest proces verbal de confiscare și „Situația deținătorilor de minereu auro – argintifer din minele Bucium Poieni”.
Mai mult, deși instanța de fond, prin analizarea probei testimoniale, constată că din declarația martorului C. rezultă că în prezenta cauză este vorba de antecesorul reclamantelor, respectiv D. I., din Bucium, – zis N., care însă nu ar fi deținut minereu auro – argintifer, solicită instanței a se înlătura susținerile pârâtei cu privire la acest aspect. Apreciază că s-a dovedit că acesta deținea șteampuri, lucru care se poate constata din procesul verbal de confiscare din 1942, aspecte consemnate și în prima decizie dată în recurs, din ale cărei considerente citează.
Cu privire la susținerile recurentei potrivit cărora bunurile revendicate nu se încadrează în categoria obiectelor din metale prețioase, precum și toate celelalte susțineri privind la lipsa calității de persoane îndreptățite a reclamantelor de acordare a despăgubirilor, etc., solicită instanței a le înlătura, întrucât consideră că BNR cu rea credință și nelegal invocă în prezenta cale de atac, în rejudecare, aspecte ce nu mai pot face obiectul analizei instanței și care putea fi invocate de la bun început, încă de la prima cale de atac a apelului declarată.
În concluzie, solicită instanței respingerea recursului declarat, cu cheltuieli de judecată conform chitanței justificative depusă la dosar.
Reprezentanta Ministerului Public procuror A. M., pune concluzii de admitere a recursului formulat de BNR ca fondat, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantelor ca neîntemeiată. Arată că reclamantele nu fac dovada certă a pretențiilor lor deoarece din documentele depuse nu reiese cine este acest D. I. și faptul că ar fi antecesorul lor.
Mai susține că, în raport hotărârea dată în cauza ce face obiect al dosarului nr._, s-a soluționat în mod irevocabil acțiunea privind cantitatea de 1100 tone și nu cea de 25 de tone. În raport de prevederile OUG 190/2000 precum și norma procedurală, acțiunea de față apreciază că se impune a fi respinsă, prin urmare, solicită admiterea recursului BNR.
Față de cele ce preced și lucrările dosarului, cauza rămâne în pronunțare.
C. DE A.
Asupra recursului civil de față,
Prin sentința civilă nr. 657/2010 pronunțată de Judecătoria Câmpeni în dosar nr._ a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamantele I. ZORIȚA și D. I. împotriva pârâtei B. NAȚIONALA A R. prin SUCURSALA SIBIU și în consecință:
S-a constatat deschisă succesiunea după defunctul, D. I., decedat la data de 6 sept. 2002, cu ultimul domiciliu în ., nr. 133, județul A..
S-a constatat că, moștenitori ai defunctului D. I. decedat la data de 6 septembrie 2002, cu ultimul domiciliul în ., nr. 133, județul A., sunt reclamantele, I. Zorița și D. I. și au acceptat tacit moștenirea după defunctul D. I..
S-a constatat că din masa succesorală rămasă după defunctul D. I., decedat în data de 6 septembrie 2002, în localitatea Bucium, județul A., se cuprinde și cantitatea de 1100 tone minereu aurifer, cu un conținut de 3,080 kg. A. și 7,370 kg. A..
A fost obligată pârâta să achite în favoarea reclamantelor, contravaloarea cantității de 3080 grame aur fin și 7370 gr argint fin, la prețul stabilit de B. Națională a R., de la data plății.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantelor suma de 1192 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
In speță, s- a dispus efectuarea unui Raport de expertiză tehnică de către A. Națională pentru protecția consumatorilor ( 92, 93 de la dosar).
Conform raportului de expertiză a rezultat că, pentru cele 110 tone minereu aurifer, având în vedere un conținut mediu de 2,8 grame aur / tonă și 6,7 argint fin grame /tonă, ar putea rezultat cca. 3080 grame aur fin și cca. 7370 grame argint fin.
Raportul de expertiză a fost comunicat cu părțile și nu s-au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză.
Cum, în speță, s-a făcut dovada că, minereu aurifer în cantitate de 1100 tone a fost preluat abuziv de la defunctul D. I., iar pe de altă parte s-a făcut dovada că, nisipurilor aurifere confiscate, intră în categoria metalelor prețioase reglementate de art. 4 alin. 1 lit. „a” și „b” din Decretul nr. 210/1960, iar pe de altă parte s-a făcut dovada că aurul fin și argintul fin, rezultat din prelucrarea cantității de 1100 tone, minereu aurifer a intrat în proprietatea fostei bănci de stat ( actuala BNR), în baza textelor legale menționate anterior, a fost admisă ca întemeiată, prezenta acțiune.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta BNR solicitând desființarea sentinței atacate și respingerea acțiunii.
În expunerea de motive, apelanta a arătat că instanța de fond a încălcat prevederile art. 26 din O.U.G. nr. 190/2000, nefiind întrunite cumulativ cele două condiții,: bunurile revendicate să facă parte din categoria celor supuse reglementărilor acestui act normativ ( obiecte din metal prețios sau aliaje ale acestuia, cu un titlu de minim 375 %0 pentru aur și 750%0 pentru argint. Bunurile revendicate sunt minereuri aurifere – nu se încadrează în categoria obiectelor, pentru ca OUG 190/2000, să fie aplicabile și respectiv, bunurile să fi fost predate în depozitul BNR.
Susține apelanta că, în speță, minereurile revendicate nu au fost depuse în depozitul de specialitate al BNR, ci au fost predate la Exploatarea Minieră R. Montana și fiind minereuri aurifere, nu se încadrează în noțiunea de obiecte, astfel cum este definită prin DEX, „corp solid, de obicei prelucrat, care are o anumită întrebuințare”.
Apreciază apelanta, că în sfera noțiunii de bunuri supuse reglementării OUG nr. 190/2000, se includ numai obiectele din metal prețios sau aliaje ale acestora, care au titlul aliajului de minim 375‰ pentru aur și 750‰ pentru argint, astfel că minereurile aurifere nu se încadrează în sfera acestei noțiuni.
Apelul a fost respins prin decizia civilă nr. 225/A/2010 a Tribunalului A., atacată cu recurs de pârâta BNR.
Prin decizia civilă nr. 314/2011 a Curții de A. A. a fost admis recursul, casată decizia atacată și apelul declarat de BNR a fost trimis spre rejudecare.
S-a reținut în decizia Curții de A. că nu a fost clarificată starea de fapt în sensul că nu s-a stabilit cu certitudine de la cine a fost confiscată cantitatea de 1100 tone minereu înscrisă în registrul AVI poziția 62 pe numele D. I., respectiv dacă s-a confiscată de la D. I. la 9.07.1989 sau de la D. I. decedat la 6.09.2002, fiind necesară administrarea de noi probe. S-a avut în vedere cauza înregistrată sub dosar nr._ în care s-a pronunțat o hotărâre irevocabilă, prin care s-a stabilit că a fost confiscată o cantitate de 1100 tine minereu de la D. I., antecesorul reclamanților D. I., D. G. ș.a, altă persoană decât D. I. din prezenta cauză.
Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs B. Națională a R. invocând în drept prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. solicitând casarea sau modificarea deciziei în sensul respingerii acțiunii având în vedere că solicitările reclamanților exced prevederilor OUG nr. 190/2000.
În expunerea criticilor se arată în esență că reclamanții nu au dovedit că bunurile revendicate fac parte din categoria celor supuse reglementărilor OUG nr. 190/2000, respectiv că sunt obiecte din metale prețioase sau aliaje ale acestora, cu un titlu minim de 375 pentru aur și 750 pentru argint conform art. 26 din actul normativ.
Precizează că bunurile solicitate sunt minereuri aurifere și nu se încadrează în noțiunea de obiecte.
Recurenta mai susține că, pentru aceeași cantitate de minereu aurifer, în baza acelorași înscrisuri – ce a făcut obiectul confiscării în dosar civil nr. 5184/1970, - poziția nr. 62 a Registrului AVI – s-a dispus irevocabil plata contravalorii aceleiași cantități de 3.080 kg aur fin și 7370 kg argint fin prin sentința civilă 577/2010.
Prin întâmpinarea formulată în cauză intimații reclamanți au solicitat respingerea recursului arătând că la data confiscării cantității de minereu auro-argentifer era în vigoare Decretul nr. 210/1960 iar conform art. 4 alin 1 lit. a și b din acesta aurul și argintul aflate în minereuri sau nisipuri, indiferent de concentrație, erau considerate metale prețioase.
Examinând decizia atacată prin prisma criticilor invocate și în raport cu normele legale incidente, C. reține următoarele:
Referitor la aplicabilitatea art. 26 din OUG nr. 190/2000:
Art. 2 pct. 1 lit. a din OUG nr. 190/2000 statuează că în sensul acestei
ordonanțe de urgență prin metale prețioase se înțelege aurul, argintul și metalele platinice sub orice formă, astfel că obiect al actului normativ îl poate constitui și aurul și argintul sub formă de minereu. Din cuprinsul textului legal menționat rezultă că semnificația expresiei „metale prețioase” dată în acest articol trebuie avută în vedere cu ocazia interpretării tuturor dispozițiilor legale pe care le conține ordonanța de urgență, inclusiv a art. 26 de care se prevalează recurenta.
Art. 26 din OUG 190/2000 face referire la obiecte de metale prețioase și pietre prețioase de natura celor prevăzute de art. 4, preluate abuziv. În contextul în care art. 4 al ordonanței a fost abrogat, dispozițiile art. 26 trebuie interpretate prin prisma definiției generice date de art. 2 pct. 1 lit. a din același act normativ, în sensul în care vizează metalele prețioase sub orice formă. Nici definiția noțiunii de obiect dată de DEX nu poate duce la o altă concluzie („corp solid, de obicei prelucrat, care are o anumită întrebuințare”), atâta timp cât condiția prelucrării nu este întotdeauna necesară pentru a defini un obiect, din definiție rezultând că acesta poate fi și neprelucrat, și deci, că și minereurile pot fi considerate obiecte în sensul disp. art. 26.
Un argument în plus în sensul celor de mai sus îl aduce chiar textul art. 26 care la alin 12 lit. e prevede că preluarea efectuată în baza Decretului nr. 210/1960 privind regimul mijloacelor de plată străine, metalelor prețioase și pietrelor prețioase este una abuzivă și dă dreptul persoanelor îndreptățite să beneficieze de măsurile de restituire instituite de ordonanță. Acest decret în art. 4 definea metalele prețioase ca fiind aurul, platina, argintul în orice stare s-ar afla: pură, aliaje, nativă, minereuri, nisipul, etc., indiferent de conținutul lor în metal prețios fin. Atâta timp cât legiuitorul a înțeles să dea dreptul la restituire persoanelor care au suferit o preluare abuzivă în temeiul acestui decret, fără a se face vreo distincție cu privire la obiectul preluării dar reținând și considerentele expuse mai sus cu privire la definiția cuprinsă de art. 2 pct. 1 lit. a din OUG nr. 190/2000, C. apreciază că obiect al cererilor întemeiate pe acest act normativ îl poate forma metalul prețios în orice formă iar critica recurentei vizând faptul că bunurile revendicate de reclamanți exced obiectului ordonanței de urgență nu poate fi primită.
Art. 26 din OUG nr. 190/2000 nu face nici o referire la titlul minim de 375 pentru aur și 750 pentru argint așa cum rezultă din susținerile recurentei, astfel că nu este necesară dovedirea îndeplinirii acestor cerințe în cauza de față.
Dispozițiile care stabilesc care sunt titlurile legale în România, exprimate în miimi, sunt cele ale art. 31 din HG nr. 1344/2003 care trebuie avute în vedere atunci când se aplică bijuteriilor marca titlului. Conform art. 29 din același act normativ, marcarea de titlu constă în aplicarea semnului convențional, diferit în funcție de titlul metalului prețios, pe bijuteriile și obiectele din metale prețioase și aliajele acestora. Însă, în dosarul de față nu se discută îndeplinirea cerințelor necesare pentru aplicarea mărcii titlului pe bijuterie sau pe obiecte de metale prețioase astfel că prevederile art. 31 din normele de aplicare ale OUG nr. 190/2000 nu pot fi reținute ca incidente în speță.
Însă criticile privitoare la cantitatea de 1100 tone minereu aurifer restituită irevocabil prin sentința civilă nr. 577/2010 sunt fondate.
Într-adevăr, prin sentința civilă nr. 577/2010 pronunțată în dosar nr._ a Judecătoriei Câmpeni 577/07.05.2010 pronunțată în dosar nr._ a admis cererea principală formulată de reclamanții D. I., D. G. D. M. ; D. V. E.; D. V. și cererea de intervenienție în nume propriu formulată de intervenienții C. A., T. F., D. S. D., D. D., D. E. și în consecință:
A constatat că masa succesorală rămasă după defunctul D. I. decedat la data de 9 iulie 1989, cu ultimul domiciliu în localitatea Bucium se compune din cantitatea de 1100 tone minereu și nisipuri auro argintifer în concentrație de 2,8 grame au fin / tonă și 6,7 grame argint fin / tonă.
A constatat că asupra cantității de 1100 tonă de minereu auro argintifer, sunt coproprietari reclamanți și pârâții în cote de 1/5 parte fiecare pentru reclamantul D. I., D. G., D. M.; cota de 1/5 parte împreună pentru intervenientele C. A., T. F., și V. L. ; cota de 1/5 parte împreună pentru reclamantele D. V. E., D. V., și intervenienții D. S. D., D. D., D. E. .
A obligat pârâta B. NAȚIONALĂ A R. să plătească reclamanților și intervenienților în nume propriu la data plății cantitatea de 3.080,00 grame aur fin și cca. 7.370,00 argint fin rezultate din prelucrarea cantității de 1100 tone minereu auro argintifer .
A respins excepția invocată de către pârâtă, privind obligația reclamanților de a timbra petitele 1,2,3 .
A obligat pârâta să plătească reclamanților și intervenienților suma de 1700 lei, cheltuieli de judecată.
Prin această hotărâre, rămasă irevocabilă, s-a stabilit cu putere de lucru judecată că antecesorul reclamantelor din respectivul dosar este nominalizat în Registrul AVI – poziția 62, cu cantitatea de 1100 tone minereu auro – argintifer confiscat în baza căruia i s-a întocmit un dosar penal cu nr. 5184/1970.
Prin urmare, este reală susținerea recurentei că, în baza acelorași documente, B. Națională a R. a fost obligată să restituie contravaloarea aceleiași cantități de 1.100 tone minereu auro – argintifer.
Întrucât pentru același bun, pentru aceeași cantitate de minereu, recurenta a fost obligată la plata contravalorii de aur fin și argint fin, conform art. 26 din OUG nr. 190/2000, acțiunea reclamanților nu poate fi admisă.
Aceeași cantitate de minereu aurifer nu poate forma obiectul restituirii de două ori, la persoane diferite sau chiar la aceleași persoane.
(continuarea deciziei civile 261/2012 pronunțată de C. de A. A. I. în dosar civil nr._ )
Cantitatea de 1100 tone de minereu auro – argintifer s-a preluat o singură dată, deci, cu consecința restituirii în aceleași condiții.
Față de cele expuse și având în vedere că în cauză este incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 C. proc. civ., C., în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., va admite ca fondat prezentul recurs, va casa decizia atacată, va admite apelul împotriva sentinței Judecătoriei Câmpeni, pe care o va schimba în tot, cu consecința respingerii acțiunii reclamantelor.
Față de dispozițiile art. 274 C. proc. civ. și soluția dată recursului, intimatelor nu li se vor acorda cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de către pârâta B. Națională a R. împotriva deciziei civile nr. 321/A/2011 pronunțată de Tribunalul A. în dosar civil nr._, pe care o modifică în tot și în consecință:
Admite apelul declarat de către pârâta B. Națională a R. împotriva sentinței civile nr. 657/2010 pronunțată de Judecătoria Câmpeni în dosar civil nr._, pe care o schimbă în totalitate și:
Respinge acțiunea civilă formulată de reclamantele I. Zorița ns. D. și D. I. în contradictoriu cu pârâta B. Națională a R..
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10.05.2012.
Președinte, A. N. | Judecător, C. G. N. | Judecător, M. F. C. |
Grefier, E. M. H. |
Redc. CGN
Tehnoredc. E.H./2 ex/06.06.2012
Jud. fond:E. D.
Jud. apel: L. D./L.P. P.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 239/2012. Curtea de Apel ALBA IULIA | Legea 10/2001. Decizia nr. 35/2012. Curtea de Apel ALBA IULIA → |
|---|
