Obligaţie de a face. Decizia nr. 127/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 127/2014 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 14-03-2014 în dosarul nr. 127/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA I CIVILA
DECIZIA CIVILĂ Nr. 127/2014
Ședința publică de la 14 Martie 2014
Completul compus din:
Președinte D. M.
Judecător M. F. C.
Judecător C. G. N.-vicepreședinte
Grefier C. C.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de către revizuientul R. I. împotriva deciziei civile nr.323/25.09.2013 pronunțate de Tribunalul Sibiu în dosar nr. _, având ca obiect obligație de a face- revizuire.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul revizuient R. I., lipsind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că judecata cauzei a fost amânată la cererea recurentului și pentru comunicarea întâmpinării; la dosar s-au depus prin registratură precizări și răspuns la întâmpinare din partea recurentului revizuient.
Recurentul revizuient depune la dosar borderou cu cheltuielile de judecată având atașate 3 bilete de călătorie.
Instanța pune în discuție excepția nulității recursului, invocată de intimată în întâmpinare, întrucât motivele de recurs invocate de recurent nu reprezintă motive de nelegalitate.
Recurentul R. I. solicită respingerea excepției, recursul său îndeplinind cerințele legii.
Curtea, deliberând, respinge excepția nulității recursului, apreciind că motivele de recurs pot fi încadrate în cele prevăzute de art.304 pct.9 C.pr.civ.
Instanța pune în discuție excepția autorității de lucru judecat, invocată de intimată în întâmpinare,
Recurentul R. I. solicită respingerea excepției întrucât revizuirea nu poate constitui autoritate de lucru judecat.
Curtea, deliberând, respinge excepția autorității de lucru judecat ca inadmisibilă, hotărârea la care face referire intimata fiind atacată cu cerere de revizuire și nu cu recurs.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Recurentul revizuient susține motivele de recurs invocate în scris, arătând în esență, că la baza revizuirii stau două înscrisuri: adresa de la Uniunea Notarilor, și adresa de la Primăria că datorează impozit, înscrisuri despre care nu a avut cunoștință și nu le-a putut prezenta la data pronunțării hotărârilor din cauza care a făcut obiectul dosarului_ .
Consideră că intimatul B. N. P. D. E. i-a ascuns în mod tendențios faptul că prin nefinalizarea succesiunii în termenul legal este obligat să plătească impozit pentru un teren fânaț, care nici nu se arată că ar fi intravilan.
Mai arată că are pe rol un dosar execuțional pentru cheltuielile de judecată, al căror cuantum îl consideră exagerat. Solicită reducerea cuantumul onorariului de avocat al intimatei, avându-se în vedere munca depusă de acesta în fața instanței.
În concluzie solicită să i se admită cererea de revizuire.
După susținerea orală a recursului, se prezintă avocat L. C. pentru intimatul B. N. P. D. E., care depune la dosar concluzii scrise.
Solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii pronunțate de instanța de apel ca fiind legală. Susține că motivele invocate de revizuient nu se încadrează în prevederile art.322 pct.1 C.pr.civlă și nici în cele ale pct.5 din același articol, înscrisurile la care face referire revizuientul existând la data pronunțării hotărârilor din dosarul_, și mai mult, fiind depuse la dosarul cauzei.
Cu privire la plata impozitului, acesta trebuie achitat înainte de finalizarea procedurii notariale, conform legislației în materie.
Solicită să fie respinsă și critica referitoare la cheltuielile de judecată, întrucât revizuientul, fiind în culpă procesuală, corect a fost obligat la plata acestor cheltuieli. În altă ordine de idei, cuantumul cheltuielilor de judecată nu poate fi apreciat de către revizuient.
În concluzie solicită respingerea recursului, toate aceste chestiuni au mai fost ridicate de către recurent și discutate în instanțele de judecată.
Solicită cheltuieli de judecată.
În replică, recurentul revizuient arată că, potrivit art.169 din C.pr.civ. vechi, cel care face o cerere trebuie să o dovedească, iar înscrisul în discuție a fost redactat în anul 2012 așa că nu avea cum să fie depus la dosar în anul 2008.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față ;
Prin sentința civilă nr. 361/22.01.2013, pronunțată de Judecătoria Sibiu, s-a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul R. I. împotriva sentinței civile nr. 2049/2009, a Judecătoriei Sibiu.
Analizând actele și lucrările dosarului, cu privire la motivele de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 1, 2, 5 C.proc.civ, instanța a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2049/23.03.2009 pronunțată de Judecătoria Sibiu rămasă irevocabilă la data de 03.02.2011 prin decizia civilă nr. 52/2011 a Curții de Apel A. I., a fost respinsă acțiunea revizuentului reținându-se în esență, în motivarea sentinței faptul că referitor la repunerea în termen instanța a reținut că potrivit art.19 alin. 2 din Decretul 167/1958 „cererea de repunere în termen va putea fi făcută numai în termen de o lună de la încetarea cauzelor care justifică depășirea termenului de prescripție”.
Potrivit prevederilor art. 322 pct. 5 C.p.c., condițiile care trebuie să fie îndeplinite cumulativ pentru a se putea invoca acest motiv de revizuire și pentru a se admite revizuirea sunt: să existe un înscris descoperit care să nu fi fost folosit în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată, înscrisul să fi existat la data când a fost pronunțată hotărârea ce se cere a fi revizuită, înscrisul să nu fi putut fi folosit în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată, fie pentru că a fost reținut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voința părții, înscrisul să fie determinant.
Din analiza acestor condiții prin raportare la înscrisul probator nou invocat de revizuent, respectiv adresa nr. 2849/04.11.2008, instanța a reținut faptul că acest înscris a fost cunoscut la data pronunțării sentinței civile nr. 2049/23.03.2009 a Judecătoriei Sibiu, fiind existent la dosarul cauzei, fila 68 din dosarul nr._ .
În privința celorlalte înscrisuri noi invocate, și anume adresele nr._/_/12.07.2012,_/14.08.2012,_/16.08.2012, instanța a constatat că acestea nu întrunesc cerințele punctului 5 al art. 322 C.p.c. deoarece textul de lege se referă la înscrisuri contemporane cu perioada în care procesul a fost soluționat, situație ce nu se regăsește în prezenta cauză deoarece adresele invocate sunt din cursul anului 2012, în timp ce procesul a fost soluționat în fond la data de 23.03.2009.
Pentru a fi admisibil motivul de revizuire prev. de art. 322 pct. 5 C.p.c. este necesar a se dovedi faptul că acest înscris nu era cunoscut de către revizuent, fiind „descoperit” ulterior și de asemenea, faptul că a fost împiedicat dintr-o împrejurare mai presus de voința sa de a-l prezenta instanței. Prin noțiunea „descoperire” legiuitorul a vizat momentul cunoașterii existenței înscrisului și a conținutului acestuia.
Față de aceste considerente, înscrisurile invocate nu au fost de natură să justifice admiterea cererii de revizuire, ocazie cu care instanța a respins-o ca inadmisibilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel revizuentul solicitând casarea ei ca netemeinică și nelegală, invocând dispozițiile art. 322 pct. 5 Cod pr. civilă. S-a solicitat admiterea cererii de revizuire astfel cum a fost formulată și ca revizuentul să nu mai fie obligat la plata impozitului de 1% din valoarea bunului cât timp nu s-a finalizat succesiunea; cu cheltuieli de judecată la fond și în apel.
Prin decizia civilă nr.323/2013 Tribunalul Sibiu a respins apelul declarat de revizuentul R. I. împotriva sentinței civile nr.361/22.01.2013, pronunțată de Judecătoria Sibiu, pe care a păstrat-o. A fost obligat apelantul R. I. la plata către intimatul B. N. P. D. E. a sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut și motivat în esență următoarele:
În ceea ce priveșteexcepția autorității de lucru judecat, invocată de intimat, aceasta s-a apreciat vădit neîntemeiată, reținându-se că cererea de revizuire are ca obiect sentința civilă nr. 2049/2009 pronunțată de Judecătoria Sibiu, definitivă prin respingerea apelului (decizia civilă nr. 305/2010 a Tribunalului Sibiu) și irevocabilă prin respingerea recursului de către Curtea de Apel Alba Iulia (decizia civilă nr. 52/2011), toate pronunțate în dosarul_ . Decizia nr. 52 a Curții de Apel A. I. a mai fost atacată de domnul R. I. cu cerere de revizuire (decizia civilă 572/2012 în dosarul_ ) și cu contestație în anulare (decizia civilă 221/2013 în dosarul_ ). Așadar invocarea excepției autorității de lucru judecat în raport cu soluția din dosarul_ nu poate fi primită, întrucât se atacă cu cerere de revizuire, cale extraordinară de atac, tocmai sentința din acel dosar.
Analizând în fond cererea de apel, tribunalul a găsit-o neîntemeiată, reținând că prima instanță a dat o corectă interpretare și aplicare dispozițiilor legale când a conchis că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale revizuirii, întemeiate pe dispozițiile art. 322 pct. 5 Cod pr. civilă ( se observă că soluția primei instanțe a fost apelată numai sub acest aspect), în raport cu înscrisurile la care apelantul revizuent a făcut referire. Instanța de fond a explicat în mod clar sensul art. 322 pct. 5 Cod pr. civilă, arătând că înscrisurile invocate ca temei al unei cereri de revizuire, trebuie să fi existat la data pronunțării hotărârii care se cerere a fi retractată și să fi fost reținute de partea potrivnică sau ca ele să nu fi putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părții, aspecte ce nu se regăsesc în cauză. Adresa nr. 2849/2008 a fost cunoscută al data pronunțării hotărârii atacate, existând la dosar, iar celelalte adrese invocate sunt din anul 2012, așa încât nici acestea nu se încadrează în dispozițiile art. 322 pct. 5 Cod pr. civilă.
Pentru toate aceste considerente de fapt și de drept și în temeiul dispozițiilor art. 296 Cod pr. civilă, tribunalul a respins apelul și a păstrat ca legală și întemeiată sentința primei instanțe.
În temeiul dispozițiilor art. 274 Cod pr. civilă, reținând culpa procesuală a apelantului, acesta a fost obligat la plata către intimat a sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs revizuientul, solicitând casarea tuturor și admiterea cererii de revizuire așa cum a fost formulată.
În expunerea criticilor se arată în esență următoarele:
- înscrisurile descoperite, adresele MADR nr._/3.07.2012,_/14.08.2012 și adresa Consiliului Local Sibiu nr._/16.08.2012, îndeplinesc cerințele art.322 pct.5 C.pr.civ. întrucât după darea hotărârii, a descoperit aceste înscrisuri care nu au putut fi prezentate, dintr-o împrejurare mai presus de voința părților;
- Revizuientul arată expres că aceste înscrisuri au existat la data pronunțării hotărârii, însă partea potrivnică le-a ascuns.
- cheltuielile de judecată de 1000 lei acordate de instanța de apel sunt nepotrivit de mari față de munca avocatului.
Prin întâmpinare, intimatul a reinvocat excepția autorității lucrului judecat și nulității recursului, excepții respinse de instanța de recurs în ședința publică din 14.03.2014. Pe fond, intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate și textelor legale incidente, Curtea constată recursul nefondat pentru următoarele:
Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, prin intermediul căreia se poate obține desființarea unei hotărâri judecătorești definitive în cazurile expres prevăzute de lege.
Potrivit disp.art.322 pct.5 C.pr.civ. revizuirea unei hotărâri judecătorești se poate cere dacă, „după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților...”.
Textul citat vizează o ipoteză care implică îndeplinirea unor cerințe cumulative.
În primul rând, revizuirea poate fi cerută numai în cazul descoperirii unor înscrisuri după pronunțarea hotărârii atacate pe calea revizuirii. Această condiție implică prin definiție exigența de a fi existat înscrisuri la data judecății, deci să fie descoperit după pronunțarea hotărârii judecătorești.
A doua condiție a revizuirii se referă la imposibilitatea prezentării înscrisului în instanța care a pronunțat hotărârea atacată. Simpla împrejurare că partea a descoperit înscrisul probator după pronunțarea hotărârii nu legitimează calea procedurală a revizuirii.
O ultimă condiție a revizuirii este aceea ca înscrisul descoperit și invocat în revizuire să aibă caracter determinant, adică să fie apt de a conduce la altă soluție decât cea pronunțată.
În speță, corect a reținut instanța de fond că nu sunt îndeplinite cerințele cumulative, statuate de art.322 pct.5 C.pr.civ.
Textul legal se referă exclusiv la descoperirea unor înscrisuri ce existau la momentul unei judecăți (2008-2009) și pe care instanța nu le-a putut avea în vedere dintr-o cauză mai presus de voința părții sau care au fost reținute de partea adversă cu rea credință.
Or, în speță, revizuientul invocă înscrisuri emise în anul 2012, deci înscrisuri care nu au existat la data judecății.
(continuarea deciziei civile nr.1217/2014 pronunțată în dosar nr._ )
În concluzie, contrar susținerilor recurentului, în cauză nu sunt îndeplinite cerințele cumulative ale art.322 pct.5 C.pr.civ., înscrisurile invocate neexistând la data primei judecăți, 2009.
Nici criticile referitoare la cheltuielile de judecată nu pot fi primite.
Este adevărat că potrivit art.274 alin.3 C.pr.civ.,: „ judecătorul are dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca depusă de avocat.”
În speță, cuantumul onorariului avocatului intimatului nu este nepotrivit de mare raportat la obiectul pricinii, valoarea acesteia și munca îndeplinită de avocat.
Pentru considerentele expuse, Curtea, în temeiul art.312 C.pr.civ. va respinge ca nefondat prezentul recurs.
Față de dispozițiile art.274 C.pr.civ., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată efectuate și justificate cu înscrisuri de către intimat.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de către revizuientul R. I. împotriva deciziei civile nr.323/25.09.2013 pronunțate de Tribunalul Sibiu în dosar nr. _ .
Obligă recurentul să plătească intimatului B. N. P. D. E. suma de 1099,98 lei reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14 Martie 2014.
Președinte, D. M. | Judecător, M. F. C. | Judecător, C. G. N. |
Grefier, C. C. |
red.C.G.N.
tehnored.C.C.2ex/18.03.2014
jud...D.
jud.fond A.D.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 126/2014. Curtea de... | Conflict de competenţă. Sentința nr. 18/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
