Legea 10/2001. Decizia nr. 90/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 90/2013 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 05-12-2013 în dosarul nr. 90/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE A. A. I.
SECTIA I CIVILA
DECIZIE CIVILĂ Nr. 90/2013
Ședința publică de la 05 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. N.
Judecător M. F. C.
Grefier M. R.
Pe rol fiind judecarea apelurilor declarate de contestatoarea B. M., de intimații M. Finanțelor P. pentru S. R. și C. C. pentru S. D. împotriva sentinței civile nr. 349/2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr._ (nr. vechi 4314/2005).
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă avocat A. B. pentru apelanta reclamantă B. M., consilier juridic T. Simena pentru intimata ..A., lipsă fiind restul părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că nu a fost restituită la dosar dovada de îndeplinire a procedurii de citare cu apelanta reclamantă, și nu s-a depus noua adresă a intimatei pârâte ..A.
Se mai arată că s-au depus la dosar, prin registratura instanței, note scrise din partea C.N.C.I. prin care își exprimă punctul de vedere cu privire la introducerea sa în cauză, la cererea CCSD, în sensul că este continuatoarea Comisiei Centrale de Stabilire a D. potrivit art. 18 alin 3 din Legea 165/2013 și că cererea este una prin care să se ia act de transmiterea calității procesuale. Aceeași comisie trimite și note de ședință prin care arată că își însușește apărările formulate de C. C. pentru S. D..
Procedura de citare cu apelanta reclamantă este legal îndeplinită, față de prezența în instanță a mandatarei acesteia, avocat A. B..
Reprezentanta intimatei pârâte ..A. București, consilier juridic T. Simena depune la dosar înscrisuri privind sediul actual al societății ca fiind în București, sector 1, .. 1A, Bucharest Bussiness Park, Clădirea C, etaj 1.
Părțile arată că nu au cereri de formulat, împrejurare față de care instanța închide faza probatorie și acordă cuvântul în dezbateri.
Mandatara apelantei reclamante, avocat A. B. solicită admiterea apelului declarat pe care îl menține doar cu privire la capătul subsidiar de cerere prin care au solicitat obligarea pârâtei A. la emiterea unei decizii prin care să se facă propunere de restituire prin echivalent a porțiunii din imobilul revendicat ce nu poate fi restituită în natură. În ceea ce privește capătul principal arată că acțiunea având ca obiect constatarea valabilității contractului de vânzare cumpărare încheiat între părți, și care a stat la baza suspendării judecării prezentei cauze, a fost soluționată irevocabil în sensul respingerii acțiunii reclamantei, astfel că nu mai susțin acest capăt de cerere din apel.
Apreciază că în mod eronat prima instanță a obligat S. R. prin M. Finanțelor P. la plata de despăgubiri față de reclamantă pentru imobilul în litigiu ce nu poate fi restituit în natură, având în vedere dispozițiile Legii 10/2001 potrivit cărora competența aparține A..
Fără cheltuieli de judecată.
În ceea ce privește apelul Statului R. prin M. Finanțelor P. solicită admiterea acestuia având în vedere că apărările acestuia coincid cu cele ale reclamantei.
Referitor la apelul Comisiei C. pentru S. D. arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea lui, pârâta fiind chemată în judecată pentru opozabilitate.
Reprezentanta intimatei pârâte ..A., consilier juridic T. Simena solicită respingerea apelului declarat de reclamantă, menținerea hotărârii tribunalului ca legală și temeinică.
Corect prima instanță a reținut că societatea pârâtă nu are calitatea de unitate deținătoare a imobilului și a respins contestația față de aceasta pe excepția lipsei calității procesual pasive.
Lasă la aprecierea instanței cu privire la soluționarea apelurilor declarate de intimații S. R. prin M.F.P. și C. C. pentru S. D..
Față de actele dosarului și cele invocate, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE A.
Asupra apelurilor civile de față;
P. contestația precizată introdusă la Tribunalul Hunedoara, înregistrată sub nr.4314/2005 (nr. nou_ /15.07.2005), contestatoarea B. M. a chemat în judecată în calitate de intimați, inițial, Primăria mun.D., S. R. prin M. Finanțelor P. și . D., iar ulterior, Autoritatea pentru Valorificare Activelor Statului, . București și C. C. pentru S. D., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța:
- -să se constate că are calitate de persoană îndreptățită la restituirea imobilului situat, la data exproprierii, în intravilanul mun. D., .. 75, înscris în CF 5205 D., nr. top. 3552, 3553/10, 3553/11, compus din teren în suprafață de 1600 mp și construcții cu destinație casă de locuit în suprafață de 127,80 mp.;
-să se dispună obligarea pârâtelor la emiterea unor decizii sau dispoziții motivate de restituire a respectivului imobil în condițiile art. 25-27 din Legea nr. 10/2001, în principal, în natură, iar în situația în care aceasta nu este posibil, prin echivalent, în modalitățile prev. de art. 26 al. 1 din acest act normativ;
-să fie obligată pârâta C. Centrala pentru S. D. să emită în favoarea sa titlurile de despăgubire corespunzătoare valorii imobilului, dacă acesta se va restitui prin echivalent.
Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea contestației, contestatoarea a arătat că are calitatea de moștenitoare legală a def. săi părinți J. V. și J. F., care au dobândit prin cumpărare în anul 1959 suprafața de 1600 mp teren situat în D., . care au edificat, conform autorizației de construcție eliberată cu nr. 8320/1960, o casă de locuit pe suprafața de 255 mp. S-a arătat că prin decrete de expropriere succesive, nr. 215/1968, nr. 182/1982 imobilul a trecut integral în proprietatea statului.
Contestatoarea a susținut că a transmis notificarea prevăzută de Legea 10/2001, prin B. A. B., către Primăria mun. D., care i-a comunicat prin adresa din 24.02.2005 că urmează să emită dispoziție de respingere a notificării pe considerentul că imobilul solicitat este deținut de . D.. A mai arătat că în aceste circumstanțe a transmis notificare pentru imobil și acestei societăți comerciale, care prin adresa nr. 69/16.06.2005 i-a comunicat că nu are calitatea de deținătoare a respectivului imobil. În fine, în condițiile în care nu i-a fost comunicată vreo decizie sau dispoziție de soluționare a cererii sale, contestatoarea apreciază că se impune admiterea acțiunii formulate.
S-au invocat în drept dispozițiile Legii 10/2001 astfel cum a fost republicată, modificată și completată prin Legea nr.247/2005.
Intimatul S. R. prin M.F.P. reprezentat prin D.G.F.P. Hunedoara a depus întâmpinare invocând excepția lipsei calității procesuale pasive, raportat la prev. art. 21 (1) din Legea 10/2001 republicată. A solicitat instanței să aibă în vedere dispozițiile art. 3 al. 1 lit. c din Legea nr. 247/2005, potrivit căreia entitatea investită cu soluționarea notificării este unitatea detinătoare a imobilului.
Intimata . D. a depus și ea întâmpinare solicitând respingerea cererii ca inadmisibilă în condițiile în care Legea 10/2001 cu modificările aduse prin Legea 247/2005, respectiv art. 27 prevăd ca pentru imobilele evidențiate în patrimoniul unei societăți comerciale, altele decât cele prevăzute la art.1 și 2, persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale.
A arătat că prin notificare, contestatoarea a solicitat imobilul în litigiu și fostei . privatizată prin metoda MEBO a fuzionat cu ., societate care i-a vândut prin contract autentic de vânzare un imobil, situat în D., Calea Zarandului, nr. 55, înscris în CF 5689/a D., nr. top. 3556/x/1/2/3/a, compus din teren și edificate precum și mai multe utilaje din patrimoniul sau. A invocat faptul că, raportat la coordonatele topografice ale imobilului pe care l-a dobândit prin cumpărare și cel în litigiu nu există corespondență, astfel că acțiunea este greșit îndreptată împotriva sa.
A mai arătat că și în varianta unei greșite identificări topografice, imobilul pretins a suferit modificări esențiale, astfel că suprafețele adăugate de orizontală și pe verticală, față de aria construită inițial însumează peste 100%, astfel că potrivit art. 18 din Legea 10/2001 modificată prin Legea nr. 247/2005, contestatoarea este îndreptățită doar la despăgubiri prin echivalent, în condițiile legii speciale și că acestea trebuiau propuse de instituția publică implicată în privatizare. A susținut că prin autenticul contract de vânzare-cumpărare, vânzătorul l-a garantat pentru evicțiune, ceea ce justifică o eventuală chemare în garanție a acestuia.
Primarul mun. D., prin întâmpinare, a arătat că situația de fapt a imobilului a fost stabilită ca urmare a notificării nr. 310/2001, transmisă prin executor judecătoresc.
A arătat că s-a constatat că imobilul respectiv nu se află în proprietatea municipalității și nici în administrarea Consiliului local, ci a societății comerciale care a preluat activele fostei întreprinderi I.P.I.C. CF D., autoarea notificării, respectiv contestatoarea, fiind informată despre această situație. S-a invocat, față de această împrejurare, lipsa calității sale procesuale pasive.
C. C. pentru S. D. a depus la rându-i întâmpinare, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive, raportat la Titlul VII din Legea 247/2005, prin care legiuitorul a stabilit atribuțiuni doar în cadrul procedurii administrative de stabilire și plata despăgubirilor, care este o procedură ce succede procedurii administrative prev. de Legea 10/2001 și numai în condițiile epuizării acesteia.
S-a invocat, de asemenea, excepția prematurității cererii privind obligația sa de emitere a titlurilor de despăgubiri corespunzătoare valorii imobilului în situația în care o restituire în natură a acestuia nu este posibilă. A arătat că procedura impusă de Legea 10/2001 este obligatorie și se finalizează prin decizie sau dispoziție de soluționare a notificării și care trebuie emisă de entitatea deținătoare a imobilului, că dreptul contestatoarei este afectat în condițiile acestor acte normative, de o condiție suspensivă.
Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, prin întâmpinare, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive. A arătat că legiuitorul nu a stabilit în sarcina sa competența restituirii în natură sau acordării de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilele revendicate în temeiul Legii 10/2001, motiv pentru care nu poate sta în judecată în atare litigii. Contestatoarea nici nu a făcut dovada investirii sale cu soluționarea notificării imobilului. Nefiind soluționată notificarea este inadmisibilă contestația de față.
Intimata ., la rându-i, a depus întâmpinare învederând prin aceasta că, în anul 2002, a fuzionat cu . - societate care se privatizase prin preluarea fostului capital social și a bunurilor I.P.I.C. CF și că, în condițiile în care asupra acestor bunuri nu au existat pretenții, în parte au fost înstrăinate unor terți.
Sub acest aspect a susținut că imobilul în litigiu era înregistrat în contabilitate cu alte date de carte funciară, considerent pentru care nici pentru acest moment nu poate aprecia dacă acesta face parte efectiv sau nu din imobilul înstrăinat prin contract autentic pârâtei . D..
Considerând acțiunea inadmisibilă, pârâta a invocat dispozițiile art. 29 din Legea 10/2001 republicată arătând că, în cauză, contestatoarea este îndreptățită la despăgubiri în condițiile legii speciale și că acestea trebuie asigurate de instituția publică care a efectuat privatizarea.
În fine, a mai invocat, în sprijinul acestei susțineri prevederile art. 11 ind. 1 din Legea 10/2001, având în vedere situație reală a imobilului căruia i-au fost adăugate noi corpuri de clădire a căror arie desfășurată însumează peste 100% din aria desfășurată a clădirii inițiale.
P. sentința civilă nr. 349/13.07.2007 a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatelor Primăria mun. D., ., . și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului București.
A fost admisă contestația formulată și precizată de contestatoarea B. M. împotriva intimaților C. C. pentru S. D., S. R. prin M. Finanțelor P. reprezentată prin Direcția Generală a Finanțelor P. a județului Hunedoara și în consecință s-a constatat calitatea contestatoarei de persoană îndreptățită la reparațiunile prevăzute de Legea 10/2001 republicată, pentru imobilul notificat cu nr. 310/13.08.2001 prin B. B. A. din D., situat în D., .. 73, compus din casă de locuit, curte și grădină, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză topografică și completările la acesta întocmit în cauză de expertul judiciar S. V. și care face parte integrantă din sentință. S-a constatat imposibilitatea restituirii în natură a imobilului și dreptul contestatoarei la măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul respectiv, în condițiile Titlului VII a Legii 247/2005 modificată. A fost obligată intimata C. C. pentru S. D. să emită prin decizie titlurile de despăgubiri în favoarea contestatoarei. A fost obligat M. Finanțelor P. să acorde contestatoarei despăgubirile cuvenite. Au fost obligate intimatele la cheltuieli de judecată în sumă de 520 lei. P. a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Contestatoarea este autoarea notificării transmisă cu nr. 310/13.08.2001 prin B. B. A. din D., intimatului Primarul municipiului D. (f.13). S-a constatat că notificarea respectivă nu a fost soluționată până la data prezentei acțiuni, nefiind epuizată prin aceasta procedura prevăzută de Legea 10/2001.
Este necontestată calitatea contestatoarei de persoană îndreptățită la reparațiunile prevăzute de Legea 10/2001 potrivit art. 4 din respectivul act normativ, ca moștenitoare a defuncților J. V. și F., proprietari tabulari ai imobilului casă, curte și grădină situat în D., ., înscris în CF 5205 D..
Este necontestată situația imobilului respectiv de a fi fost preluat abuziv de stat în perioada de referință, precum și faptul că acesta intră sub incidența Legii 10/2001, fiind expropriat prin Decretul 215/1968 și nr. 128/1982. Potrivit art. 24-28(2) din Legea 10/2001, Primăria (notificată) avea obligația ca în termen de 30 de zile să comunice contestatoarei ca persoană îndreptățită la reparațiuni elementele de identificare ale unității deținătoare a imobilului.
Potrivit raportului comisiei interne a Primăriei D., situația imobilului notificat s-a lămurit abia la 17.06.2004, după ce, în prealabil, contestatoarea a întreprins mai multe demersuri în acest sens, astfel că rezultatul i-a fost comunicat oficial acesteia prin Cabinetul avocatului său abia la data de 22.02.2005.
Această atitudine culpabilă a Primăriei constând în aceea că a lăsat în nelucrare notificarea transmisă de contestatoare a facilitat condițiile ca imobilul înregistrat în patrimoniul fostei S.P.I. Carmeta Plast și preluat de . ca urmare a fuziunii prin absorbție intervenită între ele, să fie înstrăinat prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat la data de 5.06.2003, către intimata . D..
S-a reținut că limitele investirii instanței nu includ cenzura actului autentic perfectat între cele două societăți intimate, astfel că sub aspectul valabilității tranzacției și în lipsa oricăror mențiuni în cartea funciară ori dovezi contrare se prezumă buna lor credință.
Expertiza tehnică efectuată în cauză a identificat imobilul în litigiu și a stabilit că este ocupat de incinta . D., în suprafață de 1653 mp, din care 948 mp ocupată de constructii. Același raport a concluzionat că imobilul notificat, înscris în CF 5202 D., la A+4, la nr.top. 3552-3553/10 și 3552-3553/11 având profil de casă, curte și grădină în suprafață reală de 1653 mp. a fost preluat de stat foștilor proprietari tabulari și transmis în administrare fostei I.P.I.C. CF.
Imobilul, inclus în zona industrială a mun. D., a devenit proprietatea SPI Carmeta Plast în baza HG nr. 834/1991, iar ulterior, ca urmare a fuziunii prin absorbție a trecut în patrimoniul . sub o expresie topografică nouă, care l-a înstrăinat actualei societăti deținătoare.
Expertul a apreciat că din imobilul în litigiu ar putea fi restituit în natură corpul de clădire C1, cu terenul aferent, în suprafață de 399 mp, iar pentru asigurarea accesului la acesta, a propus și o servitute de trecere. Imobilul în litigiu fiind preluat prin expropriere intră sub incidența Legii 10/2001.
Este de principiu, potrivit prevederilor Legii 10/2001, că imobilele preluate abuziv de stat se restituie în natură și numai în cazul în care aceasta nu este posibilă, imobilul se restituie în echivalent prin compensări cu bunuri ori servicii, ori despăgubiri în condițiile legii speciale. Una din excepțiile de la acesta îl constituie ipoteza reglementată în art.18 lit.c din același act normativ, respectiv ipoteza în care un atare imobil a fost înstrăinat cu respectarea prevederilor legale.
Așa fiind și văzând că societatea deținătoare nu face parte din categoria celor expres prevăzute de art. 21 din Legea 10/2001 și prezumând buna sa credință la dobândirea prin cumpărare a imobilului în litigiu, instanța a apreciat că în cauză dreptul contestatoarei la reparațiunile prevăzute de respectivul act normativ nu poate fi valorificat decât în condițiile art. 29 (1) și (2) din Legea 10/2001 după renumerotare prin intermediul instituției implicate în privatizare.
Fiind evidentă implicarea A. în procesul privatizării S.P.I. Carmeta Plast SA D. în patrimoniul căreia a fost înregistrat imobilul, instanța a constatat că, în concordanță art. 29 din legea 10/2001, această intimată are obligația emiterii deciziei de acordare a despăgubirilor în echivalent, către contestatoare.
Față de dispozițiile Titlului VII din legea 247/2005 instanța a apreciat că titlurile de despăgubire la care este îndreptățită contestatoarea urmează a fi emise prin decizie de C. C. pentru S. D., după epuizarea procedurii de evaluare a imobilului în litigiu.
Curtea de la Strasbourg a constatat, invariabil, în cauze vizând respectarea de către România a Convenției și Protocolului adițional nr.1 la aceasta, că restituirea imobilelor ce fac obiectul Legii 10/2001 prin echivalent sub forma despăgubirilor conform procedurii speciale instituite prin Legea 247/2005 este lipsită de eficacitate apreciind că Fondul „Proprietatea” nu funcționează în prezent, în condiții care să conducă la acordarea efectivă a despăgubirilor.
Potrivit dispozițiile art. 3 pct. 5, 6 din HG nr. 208/2005, M. Finanțelor P. reprezintă S., ca subiect de drept și obligații, în fața instanțelor de judecată, precum și în alte situații în care acesta participă nemijlocit la judecată, în nume propriu.
P. art. 8 din Legea 247/2005, legiuitorul a conferit la modul expres M.F.P. calitatea de reprezentant al statului ca acționar unic al Fondului Proprietatea și exercițiul tuturor drepturilor ce decurg din aceasta, iar prin art. 12 din același act normativ i-a conferit calitatea de administrator al acestui fond.
Legea 10/2001, de asemenea, îi conferă M.F.P. calitatea de instituție implicată în procesul retrocedării imobilelor preluate de stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 în situatiile în care autorul notificării nu cunoaște deținătorul imobilului preluat abuziv de stat, situație în care se afla și contestatoarea la momentul în care a adresat cererea sa (notificarea) Primăriei mun. D..
Pe cale de consecință, contestația a fost admisă, s-a constatat calitatea de persoană îndreptățită a contestatoarei de a beneficia de reparațiunile prevăzute de Legea 10/2001 în contul imobilului compus din casă, curte și grădină situat în intravilanul mun. D., astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză topografică și completările la acesta executat în cauză de expertul judiciar S. V., imobil ce a fost preluat abuziv de stat, prin expropriere, și a cărui restituire în natură, nu este posibilă. A obligat S. R. prin reprezentantul său M.F.P. să acorde acesteia despăgubiri în echivalent la valoarea actuală, de piață, ce va fi stabilită conform indicilor internaționali de evaluare, în condițiile Legii 274/2005 modificată prin decizie, de către C. C. pentru S. D..
Văzând că intimatele ., Primăria mun. D. nu au calitate de unități deținătoare a imobilului în litigiu, iar A., . D. nu au calitatea de unități investite cu soluționarea notificării, instanța a respins contestația față de aceștia pe excepția lipsei calității procesuale pasive.
Față de cele ce preced, contestația s-a admis doar față de C. C. pentru S. D., care a fost obligată să emită, în condițiile Legii 247/2005 și a N.M. de aplicarea acesteia, pe baza raportului final de evaluare a despăgubirilor cuvenite, decizia cuprinzând titlurile de despăgubiri, precum și față de M. Finanțelor P., care să acorde efectiv aceste despăgubiri contestatoarei, ca persoană îndreptățită.
În temeiul art. 274 cod procedură civilă, au fost obligate intimatele la cheltuieli de judecată de 520 lei.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanta și pârâții.
Reclamanta B. M. a solicitat, în principal, admiterea apelului și modificarea sentinței atacate în sensul de a dispune obligarea pârâtelor . București și A. P. SA D. la restituirea în natură a porțiunii din imobilul în litigiu, identificată prin raportul de expertiză topografică efectuat în cauză cu nr. top. nou 3556/x/1/2/3/a/1/1 compusă din construcție în suprafață de 140 mp și teren în suprafață de 399 mp;
- obligarea pârâtei A. la emiterea unei decizii cuprinzând propunerea de restituire prin echivalent a porțiunii din imobil ce nu poate fi restituită în natură, identificată conform raportului de expertiză efectuat în cauză;
În subsidiar, în situația în care se va reține lipsa calității procesuale pasive a pârâtelor . și ., respectiv imposibilitatea restituirii parțiale în natură a imobilului în litigiu, apelanta solicită modificarea sentinței în sensul de a se dispune obligarea pârâtei A. la emiterea unei decizii prin care să propună acordarea despăgubirilor pentru întregul imobil în litigiu.
În motivarea apelului, reclamanta susține că în mod eronat Tribunalul Hunedoara a reținut, fără temei, lipsa calității procesuale a pârâtelor ., . și A., cu toate că față de situația rezultată din actele dosarului, aceste pârâte sunt ținute la îndeplinirea obligației de restituire.
Din expertiza efectuată în cauză, rezultă că imobilul în litigiu a fost preluat de stat prin exproprieri succesive și dat în administrarea fostei Întreprinderi de Producție Industrială și pt. construcții căi ferate D., devenită ulterior ., societate cu capital de stat înființată în condițiile Legii 15/1990. Această societate a fost privatizată doar parțial, până la data intrării în vigoare a Legii 10/2001 și la data de 29.03.2002 a avut loc un proces de fuziune prin absorbție, în urma căruia întreg patrimoniul . a fost preluat de ..
Apelanta susține că este lovit de nulitate absolută contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 1373/5.06.2003 de BNP S. E. din D., prin care . a vândut imobilul către pârâta .. Potrivit datelor comunicate de A., atât la data intrării în vigoare a Legii 10/2001 cât și la data la care s-a realizat procesul de fuziune prin absorbție, statul român prin A. deținea o cotă din capitalul social al . D., iar față de dispozițiile art. 21 alin 2 din Legea 10/2001, această societate avea obligația restituirii în natură a imobilului. Aceasta cu atât mai mult cu cât prin notificarea înregistrată la B. B. A. sub nr. 330/2001, reclamanta a solicitat restituirea în natură a imobilului în litigiu. În urma realizării procesului de fuziune prin absorbție, la data de 29.03.2002 întreg patrimoniul . s-a transmis pârâtei ., deci inclusiv obligația indisponibilizării imobilului în litigiu în vederea restituirii în natură.
Deși prin raportul de expertiză tehnică topografică efectuat în cauză s-a stabilit că există posibilitatea restituirii în natură a porțiunii identificată cu nr. top nou 3556/x/1/2/3/a/1/1 în suprafață de 399 mp, Tribunalul Hunedoara a respins cererea apelantei, reținând lipsa calității procesual pasive a pârâtelor . și ., cu motivarea că instanța nu a fost sesizată cu cenzura actului autentic încheiat între cele două societăți comerciale. Consideră că această soluție este greșită, că este nul absolut contractul de vânzare-cumpărare iar buna credință a cumpărătoarei . nu are nici un fel de relevanță. Instanța de fond trebuia să ignore existența contractului de vânzare – cumpărare, care este un act nul absolut prin prisma art. 21 alin 5 din Legea 10/2001.
Cu privire la suprafața de teren ce nu poate fi restituită în natură, trebuie reținută calitatea procesual pasivă a A., instituție implicată în procesul de privatizare a ., urmând ca în baza art. 29 alin 1 din Legea 10/2001, pârâta să fie obligată la emiterea în favoarea reclamantei a deciziei de restituire prin echivalent a porțiunii din imobil ce nu poate fi restituită în natură.
Pârâtul S. R. prin M. Economiei și Finanțelor prin DGFP Hunedoara a solicitat modificarea sentinței atacate în sensul respingerii ca inadmisibilă a acțiunii formulate de B. M. față de S. R. reprezentat de M. Economiei și Finanțelor.
În motivarea apelului, pârâtul susține că în mod greșit a fost obligat la plata de despăgubiri către reclamantă pentru imobilul în litigiu care nu se poate restitui în natură, întemeind soluția pe practica Curții Europene a Drepturilor Omului. Potrivit sistemului nostru de drept, practica judecătorească nu este și nu poate constitui izvor de drept civil. Instanța de fond nu a arătat temeiul de drept internațional în baza căruia a dispus obligarea Statului R. la plata de despăgubiri bănești către reclamantă pentru imobilul revendicat în baza Legii 10/2001 și care nu se poate restitui în natură, întrucât în realitate, un asemenea temei de drept nu există. Art. 1 alin 2 din Legea 10/2001 stabilește că măsurile reparatorii prin echivalent constau în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite prin echivalent de entitatea învestită potrivit Legii 10/2001 cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite, altfel spus, în condițiile legii speciale despăgubirile urmează a se acorda sub formă de titluri de despăgubire care se convertesc în acțiuni emise de Fondul Proprietatea. Potrivit Titlului VII din Legea 247/2005, deciziile sau dispozițiile privind plata despăgubirilor în numerar sunt transmise Secretariatului Comisiei Centrale pentru S. D. în vederea analizării legalității respingerii cererii de restituire în natură și analizării cuantumului despăgubirilor prin echivalent propuse. Deci Titlul VII din Legea nr. 247/2005 stabilește exact etapele ce trebuie parcurse în vederea emiterii deciziei reprezentând titlu de despăgubire de către C. C. și nu există altă alternativă legală de soluționare a dosarelor privind acordarea de despăgubiri. Ca urmare, obligarea Statului R. la plata de despăgubiri bănești pentru imobilul în litigiu este nelegală.
Art. 8 din Legea 247/2005 care arată faptul că M. Economiei și Finanțelor reprezintă S. R. ca acționar al Fondului Proprietatea, nu poate constitui temei legal pentru obligarea Statului la plata de despăgubiri. Față de aceste argumente, apelantul consideră că este nelegală soluția instanței de fond și solicită a fi modificată în sensul respingerii ca inadmisibilă a acțiunii formulată față de acest pârât.
Pârâta C. C. pentru S. D. a solicitat modificarea sentinței apelate în sensul admiterii excepției lipsei calității sale procesual pasive cu privire la primele două petite ale cererii de precizare, și a excepției prematurității petitului referitor la obligarea pârâtei la emiterea deciziei conținând titlu de despăgubire în favoarea reclamantei.
În motivarea apelului, pârâta apreciază că în mod greșit a fost obligată să emită în condițiile Legii 247/2005 și a normelor de aplicare a acesteia, pe baza raportului final de evaluare a despăgubirilor cuvenite, a deciziei cuprinzând titlul de despăgubire în favoarea reclamantei.
Pârâta susține că procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea 247/2005 cu modificările și completările ulterioare, presupune soluționarea unei notificări formulate în temeiul Legii 10/2001 de către entitatea investită cu soluționarea notificării, iar în cauza supusă judecății, procedura administrativă prevăzută de Legea 10/2001 nu a fost finalizată, neexistând o dispoziție motivată cu privire la notificarea formulată de reclamantă. De aceea, nu poate fi declanșată nici procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea 247/2005. Chiar și instanța de fond a reținut faptul că notificarea reclamantei nu a fost soluționată, nefiind epuizată procedura prevăzută de Legea 10/2001. Întrucât nu a fost finalizată procedura administrativă prevăzută de Legea 10/2001, în mod greșit a fost obligată C. C. pt. S. D. la emiterea titlului de despăgubire, soluția fiind contrară aspectelor reținute în considerentele sentinței. De aceea, solicită admiterea excepției prematurității cererii reclamantei la obligarea pârâtei apelante la emiterea deciziei conținând titlul de despăgubire.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesual pasive a apelantei privind primele două petite ale cererii de precizare, excepție invocată prin întâmpinarea depusă la instanța de fond și asupra căreia aceasta nu s-a pronunțat, apelanta susține că în cadrul procedurii soluționării notificărilor formulate în temeiul Legii 10/2001, care este o obligație de a face, Comisiei Centrale nu i-au fost conferite nici un fel de competențe, astfel că se impune admiterea excepției lipsei calității procesual pasive a pârâtei apelante cu privire la primele două petite ale cererii de precizare formulată de reclamantă.
Instanța de fond a interpretat în mod greșit dispozițiile legale referitoare la atribuțiile Ministerului Finanțelor P. în procesul de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, dispoziții cuprinse atât în Legea 10/2001 cât și în Titlul VII din Legea 247/2005, obligând M. Finanțelor P. să despăgubească reclamanta, fiind astfel acordate duble despăgubiri pentru imobilul notificat de reclamantă, în condițiile în care a fost obligată și apelanta pârâtă la emiterea deciziei conținând titlul de despăgubire în favoarea reclamantei.
P. întâmpinarea depusă în dosar, pârâta intimată . a arătat că este de acord doar cu admiterea în parte a apelului în sensul obligării A. de a emite dispoziție prin care să se propună acordarea de despăgubiri pentru întregul imobil, întrucât A. este instituția publică responsabilă de privatizarea .. Consideră că în mod greșit s-a reținut lipsa calității procesual pasive a A., pentru că în lipsa dispoziției date de această instituție, nu ar mai avea cine să emită dispoziția prin care să se propună acordarea de despăgubiri. Mai arată că a cumpărat imobilul în litigiu în luna iunie 2003 de la ., societate care l-a dobândit în urma fuziunii cu . la 29.03.2002. Ambele societăți erau privatizate la data fuziunii și niciuna nu a primit notificare cu privire la cererea de retrocedare formulată de contestatoare. Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1373/2003 de BNP S. E. din D. a fost în deplină concordanță cu legea, iar părțile de bună credință. De aceea, consideră nefondată critica prin care se invocă nulitatea absolută a acestui contract. În ceea ce privește gradul de ocupare al terenului, susține că, deși instanța nu a reținut, societatea intimată a invocat faptul că, după expropriere, la construcția existentă pe teren s-au adăugat construcții noi, până la ocuparea unei suprafețe de 948 mp, fiind aplicabile disp. art. 19 din Legea 10/2001 care exclud posibilitatea restituirii în natură a imobilului preluat de stat.
Intimata . a depus, de asemenea, întâmpinare, prin care arată că este de acord cu admiterea în parte a apelului reclamantei, invocând argumente similare celor invocate de intimata ..
A. a depus întâmpinare la apelul reclamantei, solicitând respingerea acestuia și menținerea sentinței atacate în ceea ce privește lipsa calității sale procesual pasive. Motivează această lipsă a calității procesual pasive față de faptul că reclamanta nu a făcut dovada învestirii intimatei cu o notificare pe care să o soluționeze. Pe de altă parte, acțiunea reclamantei este inadmisibilă întrucât notificarea acesteia nu a fost încă soluționată, iar entitatea învestită este obligată să se pronunțe prin decizie sau dispoziție motivată asupra acestei notificări.
Primarul Municipiului D. a solicitat respingerea apelului reclamantei, invocând autoritatea de lucru judecat față de Primăria D., raportat la motivele de apel formulate și cere obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea întâmpinării arată că, față de acest intimat, a fost respinsă contestația față de lipsa calității procesual pasive și nu a fost atacată decât în ceea ce privește dispozițiile instanței față de . București și A..
Cauza a fost suspendată și după repunerea pe rol, pârâta C. C. pentru S. D. a solicitat introducerea în cauză a Comisiei Naționale pt. C. I., înființată în baza Legii 165/2013 și care preia atribuțiile acestei intimate.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, din oficiu și prin prisma motivelor de apel, Curtea constată următoarele:
Reclamanta B. M. a formulat o acțiune întemeiată pe Legea 10/2001 prin care solicită obligarea pârâtelor la soluționarea notificării pe care a formulat-o în termenul prevăzut de lege.
Sunt nefondate excepțiile prematurității acțiunii reclamantei și a inadmisibilității invocate de pârâte, în condițiile în care obiectul acesteia îl constituie tocmai obligarea pârâtelor să răspundă la notificare. Acțiunea nu este întemeiată pe art. 26 alin. 3 din Legea 10/2001, respectiv ca o contestație la dispoziție pentru a fi prematură sau inadmisibilă în lipsa dispoziției. P. decizia nr. 20/19.03.2007 dată de ICCJ în recurs în interesul legii s-a stabilit, în interpretarea art. 26 din legea 10/2001, că instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond nu numai contestația formulată împotriva deciziei/dispoziției de respingere a cererilor prin care s-a respins cererea de restituire în natură a imobilelor, ci și acțiunea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate. Așadar, din această perspectivă, acțiunea reclamantei este admisibilă.
Imobilul pentru care a formulat notificare reclamanta este în prezent, potrivit expertizei tehnice topografice efectuate în cauză, în posesia și proprietatea ., care l-a cumpărat prin act autentic de la . București.
P. decizia civilă nr. 737/2013 pronunțată de Curtea de A. A. I. în dosar nr._ * a fost admis recursul pârâtei . București, modificată decizia atacată în sensul respingerii apelului reclamantei B. M., fiind menținută sentința nr. 8611/2012 pronunțată de Judecătoria D..
P. sentința nr. 8611/2012 pronunțată de Judecătoria D. a fost respinsă excepția prescripției dreptului material la acțiune dar și acțiunea formulată de reclamanta B. M. în contradictoriu cu pârâtele . D. și . pentru constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare încheiat între cele două pârâte.
Așadar, prin hotărâre judecătorească irevocabilă a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta B. M. prin care a solicitat anularea contractului de vânzare cumpărare încheiat între cele două societăți comerciale vizând imobilul în litigiu. Cum această acțiune a fost respinsă irevocabil, terenul nu mai poate face obiectul restituirii în natură în temeiul Legii 10/2001, fiind consolidat dreptul de proprietate a . D..
Calitatea reclamantei de persoană îndreptățită la reparațiunile prevăzute de Legea 10/2001 nu a fost contestat, astfel că nu va mai fi analizat acest aspect, fiind menținută această constatare a tribunalului.
Având în vedere că persoana îndreptățită, B. M. a adresat Primarului municipiului D. notificarea întemeiată pe Legea 10/2001, la care sunt depuse și actele necesare doveditoare ale dreptului său, că societatea deținătoare a imobilului la data apariției Legii 10/2001 era . privatizată, în temeiul art. 28 și 29 alin 1și 2 din Legea 10/2001, Curtea va obliga pârâtul Primarul municipiului D. să înainteze A. dosarul contestatoarei în vederea stabilirii despăgubirilor.
Față de pârâta C. C. pentru S. D., al cărei succesoare este C. Națională pentru C. I. acțiunea este prematură, întrucât în această fază de soluționare a cererii reclamantei, această pârâtă nu are nici un fel de atribuție: cererea nu este soluționată și nu sunt stabilite despăgubiri. În condițiile în care Legea 10/2001 modificată prin Legea 247/2005 Titlul VII a stabilit exact procedura care trebuie urmată pentru soluționarea notificării, această pârâtă nu poate fi obligată - în acest stadiu procesual, la despăgubirea reclamantei.
Potrivit art. 28 alin. 3 din Legea 10/2001, în situația în care nu a fost identificată unitatea deținătoare, persoana îndreptățită poate chema în judecată S. prin M. Finanțelor P. solicitând restituirea în natură sau măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul pentru care s-a formulat notificarea. Întrucât unitatea deținătoare a fost identificată, ., nu sunt aplicabile dispozițiile acestei prevederi legale, astfel că se va respinge acțiunea reclamantei față de acest pârât.
Art. 8 din legea 247/2005 stabilește calitatea Ministerului Finanțelor P. de reprezentant al Statului R., în cadrul procedurilor de despăgubire derulate prin acordarea de despăgubiri prin Fondul Proprietatea. Motivarea instanței de fond întemeiată pe aceste prevederi legale excede cadrului procesual, în sensul că etapa administrativă de soluționare a notificării reclamantei este aceea de obligare a entității deținătoare la soluționarea notificării, în modalitatea stabilită de instanță, urmând ca la emiterea deciziei/dispoziției de soluționare să fie avute în vedere posibilitățile de acordare a despăgubirilor prin echivalent și cuantumul acestor despăgubiri.
Se va respinge acțiunea reclamantei și față de pârâtele . București și . D., pentru lipsa calității procesual pasive, având în vedere soluția pronunțată în dosar nr._ *, care a stabilit cu autoritate de lucru judecat valabilitatea contractului de vânzare cumpărare încheiat între cele două pârâte. Altfel spus, . este terț, cumpărător de bună credință a imobilului față de cererea formulată de reclamantă, care nu are nici un fel de obligație față de aceasta derivată din aplicarea legii 10/2001. Pe de altă parte, potrivit aceleiași hotărâri, bunul nu se putea restitui în natură reclamantei, chiar dacă el ar fi fost în patrimoniul ., actual, ., pentru că societatea era privatizată, astfel că nici în sarcina acestei pârâte nu se poate reține vreo obligație față de reclamantă.
Având în vedere toate aceste argumente de fapt și de drept, în temeiul art. 297 cod procedură civilă, se va admite apelul reclamantei și a pârâtelor S.
(continuarea deciziei civile nr. 90/05.12.2013 pronunțată de Curtea de A. A. I. – Secția I Civilă în dosar civil nr._ )
R. prin M. Economiei și Finanțelor prin DGFP Hunedoara continuat de Direcția Generală Regională a Finanțelor P. Timișoara, și apelul pârâtei C. Națională pentru C. I. succesor al Comisiei Centrale pentru S. D., și se va schimba sentința atacată în sensul celor menționate anterior.
În aplicarea dispozițiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, stabilesc:
Instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond nu numai contestația formulată împotriva deciziei/dispoziției de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ci și acțiunea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate.
P. aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite apelul declarat de reclamanta B. M., de pârâtul S. R. prin M. Economiei și Finanțelor prin DGFP Hunedoara continuat de Direcția Generală Regională a Finanțelor P. Timișoara, și apelul pârâtei C. Națională pentru C. I. succesor al Comisiei Centrale pentru S. D. împotriva sentinței civile nr. 349/1307.2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara–secția I civilă și în consecință schimbă sentința atacată și rejudecând cauza:
Admite contestația formulată de contestatoarea B. M. în contradictoriu cu intimatul Primarul municipiului D. și în consecință:
Obligă Primarul municipiului D. să înainteze dosarul contestatoarei B. M. la A. în vederea stabilirii despăgubirilor.
Respinge acțiunea față de pârâtele S. R. prin M. Economiei și Finanțelor prin DGFP Hunedoara, și C. Națională pentru C. I. succesor al Comisiei Centrale pentru S. D., pentru lipsa calității procesual pasive.
Respinge contestația formulată de reclamanta B. M. în contradictoriu cu . București și . D..
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 05.12.2013.
Președinte, A. N. | Judecător, M. F. C. | |
Grefier, M. R. |
Redc. A.N.
Tehn. E.H/A.N.
12 ex/14.01.2014
Jud. fond – I. M.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 205/2014. Curtea de Apel... | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 805/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
