Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Decizia nr. 28/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 28/2014 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 24-01-2014 în dosarul nr. 28/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA I CIVILA
DECIZIA CIVILĂ Nr. 28/2014
Ședința publică de la 24 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. G. N.-vicepreședinte
Judecător D. M.
Judecător M. F. C.
Grefier N. P.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de petenții S. C., S. M., S. A., S. C. împotriva deciziei civile nr. 177/A/2013 și a încheierii de ședință din data de 19.09.2013 pronunțate de Tribunalul Hunedoara în dosar civil nr._, având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară (Art.52 alin.2 Legea nr.7/1996).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat M. E. cu delegație la dosar pentru recurenții petenți și avocat P. E. cu delegație la dosar pentru intimata . L., lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței, procedura de citare este legal îndeplinită cu părțile la acest termen de judecată iar petenții nu și-au îndeplinit obligația stabilită în sarcina lor la termenul anterior de judecată, respectiv de a depune la dosar taxa judiciară de timbru în original.
Mandatara recurenților pârâți, avocat M. E. depune la dosar împuternicire avocațială, chitanță transport, originalul taxei judiciare de timbru datorată de petenți și concluzii scrise.
Mandatara intimatei pârâte, avocat E. P. depune la dosar împuternicire avocațială, chitanță reprezentând onorariu de avocat și întâmpinare.
Nefiind alte cereri formulate și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Mandatara recurenților petenți, avocat M. E. solicită admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului declarat împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond cu consecința admiterii plângerii împotriva încheierii de Cf. Solicită modificarea încheierii de ședință din data de 19.09.2013, în sensul înlăturării concluziilor avocatului intimatului pârât, față de împrejurarea că, împuternicirea avocațială depusă la dosar este doar în copie xerox. De asemenea, se solicită suspendarea judecării prezentei cauze până la soluționarea definitivă a dosarului nr._, având ca obiect legea 10/2001. Cu cheltuieli de judecată în toate fazele procesuală. Formulează și cerere de reducere a onorariului apărătorului ales al intimatului pârât, considerând că nu au fost respectate dispozițiile art. 274 alin. 3 C. pr. civ.
În drept invocă dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. pr. civ.
În cauză consideră că sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 7 C. pr. civ, întrucât hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii. Hotărârea pronunțată de Tribunalul Hunedoara cuprinde motive contradictorii, în considerentele acesteia reținându-se că nu s-a făcut dovada de către petenți că terenurile expropriate fac obiectul contestațiilor la Legea 10/2001. La dosarul cauzei se află expertiza judiciară efectuată în dosar având ca obiect litigiu la Legea 10/2001 care a stat la baza încheierii de CF atacată, astfel că instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 304 pct. 7 C. pr. civ.
Este incident în cauză și art. 304 pct. 8 C. pr. civ., deoarece instanțele au considerat că înscrierile din CF nu se încadrează Legii nr. 10/2001, nu este prevăzută înscrierea în CF a construcțiilor, nefiind respectate dispozițiile art. 21 alin. 5 din Legea nr. 10/2001, care sunt imperative, aspect ce atrage nulitatea absolută a încheierii.
Pct. 9 al art. 304 C. pr. civ. este incident în cauză, deoarece în mod greșit instanța de apel a considerat că înscrierea în CF nu se încadrează în prevederile art. 21 alin. 5 din Legea nr. 10/2001, aspect ce afectează dreptul reclamanților la restituirea terenului. Petenții au solicitat restituirea terenului în natură și nu acordarea de despăgubiri.
Menționează că înainte de a se pronunța încheierea atacată, s-a depus la dosar adresa Primăriei, prin care se atestă faptul că antecesorii recurenților au formulat notificare, iar biroul de CF nu a ținut cont de aceste aspecte, dezmembrarea, comasarea imobilului.
A solicitat reducerea cheltuielilor solicitate de avocatul intimatului, deoarece onorariu de 5000 lei solicitat reprezintă o activitate a avocatului care în prezenta cauză nu este elaborioasă și prin acordarea unui astfel de onorariu s-ar îngrădi dreptul reclamanților la justiție.
Depune concluzii scrise și solicită cheltuieli de deplasare în recurs.
Mandatarul ales al intimatului pârât, avocat P. E. solicită respingerea recursului, întrucât nu sunt îndeplinite prevederile art. 304 C. pr. civ.
Prevederile art. 21 din Legea nr. 10/2001 sunt clar limitativ expuse. S-a invocat nulitatea absolută a încheierii însă aceasta nu operează în prezenta cauză. Decretul de expropriere a fost înscris în CF la cererea Consiliului Local, iar clădirile de pe teren nu au legătură cu obiectul Legii 10/2001 în ceea ce privește terenul revendicat de petenți. Arată că este suficient teren pentru retrocedare, de 17.000 mp, astfel că poate fi retrocedat în natură terenul care nu este afectat de construcții aparținând intimatei. Depune la dosar decizia civilă nr. 298/2013 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia – Secția I Civilă, pronunțată la data de 18 aprilie 2013. P. decretul de expropriere nu se indică terenul identificat, solicitat de petenți, iar înscrierea în CF nu se circumscrie prevederilor art. 21 din Legea nr. 10/2001.
Consideră hotărârea pronunțată de Tribunalul Hunedoara ca legală și temeinică, solicitând respingerea recursului. În ceea ce privește critica referitoare la cheltuielile de judecată, arată că aceasta nu este fondată, instanța de judecată apreciind asupra complexității cauzei. Cu cheltuieli de judecată.
Instanța, în deliberare, față de actele dosarului, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
P. sentința civilă nr. 258/2013 pronunțată de Judecătoria Petroșani s-au respins excepția calității procesuale pasive invocată de către intimatul M. L., reprezentat de primar și excepția lipsei calității procesuale pasive a petenților, a lipsei de interes în promovarea acțiunii, a lipsei capacității procesuale pasive a intimatei și a lipsei calității de reprezentant a petenților pentru ceilalți proprietari care au fost expropriați, ridicate de către intimata S.C. I. U. S.R.L.
S-a respins plângerea formulată de către petenții S. C., S. M., S. A. și S. C. în contradictoriu cu intimații M. L., reprezentat de primar și S.C. I. U. S.R.L., împotriva încheierii de carte funciară, pronunțată la data de 18 decembrie 2003 în dosarul nr. 7517/2003, de către Biroul de carte funciară din cadrul Judecătoriei Petroșani. Au fost obligați petenții la plata sumei de 8.000 lei, cheltuieli de judecată către intimata S.C. I. U. S.R.L.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut și motivat următoarele:
În baza Decretului fostului Consiliu de Stat nr. 190 din 02 iunie 1984, în scopul realizării investiției Mutarea și Modernizarea Centrului de Sortare și Preindustrializare a Lemnului Uricani, jud. Hunedoara au fost expropriate, trecute în proprietatea statului și date în administrare directă a Întreprinderii Forestiere de Exploatare și Transport D., terenurile în suprafață de 39.700 m.p. situate în orașul L. și înscrise în CF nr. 957 Bărbăteni și 960 Bărbăteni.
La cererea numitului J. M., administratorul . L., secția de Carte Funciară din cadrul Judecătoriei Petroșani a dispus, prin încheierea pronunțată în dosarul nr. 7517, la data de 18 decembrie 2003, înscrierea dreptului de proprietate în baza documentației cadastrale prezente și a Decretului de Expropriere nr. 190/1984, cu privire la imobilele înscrise în CF nr. 57, 62, 915, 916, 957 și 960 Bărbăteni.
Petenții au arătat că prin notificarea nr. 105 din 23 august 2001, transmisă prin Biroul executorului judecătoresc D. E., în temeiul Legii nr. 10/2001, autorul lor, S. C. a solicitat restituirea în natură a terenului înscris în c.f. nr. 957 și 960 Bărbăteni, în suprafață de 14.860 mp., care a fost expropriat prin Decretul Consiliului de Stat nr. 190 din 02 iunie 1984, în valoare de 1.486 lei.
Aceștia pretind că, ulterior depunerii acelei notificări, a fost parcelat terenul înscris în c.f. nr. 957 și 960 Bărbăteni, s-a înscris decretul de expropriere, iar din încheierea eliberată rezultă că înscrierile din cartea funciară au fost efectuate cu nesocotirea dispozițiilor imperative prev. de art. 21 alin. 5 din Legea nr. 10/2001 .
Nici decretul de expropriere, nici planul de situație și nici tabelul anexă nu precizează că terenurile expropriate sunt înscrise în cărțile funciare respective și nici petenții nu au făcut dovada că terenurile la care se referă încheierea de carte funciară atacată privesc terenurile avute în vedere de decretul de expropriere.
P. încheierea de carte funciară pronunțată în dosarul civil nr. 7517/2003 la data de 18 decembrie 2003 Biroul de carte funciară din cadrul Judecătoriei Petroșani s-a dispus dezmembrarea imobilelor cuprinse în c.f. nr. 62, 915, 916, 957 și 960 Bărbăteni după care s-a dispus comasarea acestora într-o singură parcelă, cu număr topografic nou, în suprafață de 16.061 mp.
Având în vedere cele de mai sus instanța a constatat că prin încheierea de carte funciară respectivă nu s-a încălcat nici una din dispozițiile prevăzute de Legea nr. 10/2001.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel petenții S. C., S. M., S. A. și S. C., solicitând admiterea apelului în sensul admiterii plângerii și al anulării încheierii de CF, iar în subsidiar, a se diminua cuantumul cheltuielilor de judecată la care au fost obligați.
P. decizia civilă nr. 177/A/2013, Tribunalul Hunedoara a admis ca fondat apelul introdus de petenții S. C., S. M., S. A. și S. C., împotriva sentinței civile nr. 258/2013 pronunțată de Judecătoria Petroșani, ce a fost modificată parțial, în sensul că s-a stabilit la suma de 5000 lei cuantumul cheltuielilor de judecată la care sunt obligați petenții în favoarea intimatei .. S-a menținut în rest hotărârea apelată. S-a respins ca nefondat apelul introdus de intimatul în plângere M. L. împotriva aceleași sentințe. Au fost compensate parțial cheltuielile de judecată ale părților, din apel și după aceasta, au fost obligați petenții apelanți la plata sumei de 500 lei cu acest titlu către intimata ..
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut și motivat următoarele:
Apelul Municipiului L. s-a apreciat că este unul lipsit de interes câtă vreme prima instanță a respins plângerea petenților, în cauză fiind irelevant astfel, dacă acest intimat în plângere are sau nu calitate procesuală pasivă, câtă vreme prin dispozitivul hotărârii nu a fost obligat la nimic.
În consecință, apelul acestuia a fost respins.
Referitor la apelul petenților, pe fondul pricinii s-a reținut că soluția este legală și corectă.
Din cuprinsul art. 21 al. 5 din Legea 10/2001 rezultă clar care sunt operațiunile juridice vizând imobilele ce cad sub incinta legii sancționate cu nulitatea absolută.
În speță, prin încheierea de CF dată în dosarul 7517/2003, la 18.12.2003 s-a dispus dezmembrarea unor numere top, parcelarea altora și apoi comasarea și de asemenea s-a dispus și întabularea decretului de expropriere în favoarea Statului.
Dacă operațiunile de dezmembrare și comasare nu au nimic în comun cu cele interzise de art. 21 al. 5 din Legea 10/2001, cea de intabulare poate însă comporta discuții.
Operațiunea de întabulare a decretului de expropriere nu se poate însă asimila celei de „înstrăinare” avută în vedere de Legea 10/2001.
Astfel potrivit teoriei și practicii judiciare, trecerea în proprietatea Statului a unu imobil expropriat a operat și în lipsa înscrierii în CF a decretului de expropriere.
P. urmare, înscrierea în CF a dreptului de proprietate al Statului Român în anul 2003, în baza Decretului de expropriere cu nr. 190/1984 reprezintă o operațiune juridică fără vreo consecință juridică pentru aplicabilitatea dispoziției Legii 10/2001.
Astfel cererea formulată de petenți la Legea 10/2001 nu poate fi influențată ca soluționare de împrejurarea că Statul Român devenit deja proprietar în 1984 asupra terenului vizat de petenți, și-a înscris dreptul doar în 2003.
De asemenea, cererea petenților nu este afectată ca mod de soluționare nici de dezmembrarea și apoi comasarea imobilului ori de înscrierea lui sub alte numere top sau, în altă CF, în procedura Legii 10/2001 fiind relevante alte aspecte pentru retrocedarea imobilului sau acordare de despăgubiri persoanelor interesate.
Așa fiind soluția primei instanțe s-a constatat a fi legală și temeinică sub aspectele de fond.
Apelul petenților s-a găsit însă întemeiat referitor la cuantumul cheltuielilor de judecată la care aceștia au fost obligați.
Intimatul în plângere . nu putea beneficia conform art. 274 C. pr. civilă, de cheltuieli de judecată în faza procesuală a apelului ce a făcut obiect al dosarului_ al Tribunalului Hunedoara, deoarece prin decizia civilă 70/A/2012 dată în dosar, s-a admis apelul petenților și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare astfel că petenții, neavând calitate de părți căzute în pretenții, nu puteau fi obligați la plata către intimată (cu ocazia rejudecării) a sumei de 3000 lei onorar avocat.
Împotriva acestei ultime hotărâri au declarat recurs petenții S., invocând în drept prevederile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.
În expunerea criticilor se arată în esență următoarele:
- Instanța de apel nu a dat eficiență și prevederilor art. 273 alin. 3 C. proc. civ. în sensul de a se micșora cheltuielile de judecată, deoarece sunt nepotrivit de mari raportat la munca prestată de avocat și valoarea pricinii.
- Judecătoria a considerat că nu s-a făcut dovada că terenurile expropriate sunt înscrise în cărțile funciare la care se referă încheierea de carte funciară, iar tribunalul a confirmat acest lucru, deși la dosar se află expertiza judiciară efectuată în dosar nr. 3262/2010 având ca obiect litigiu la Legea nr. 10/2001, cât și documentația cadastrală întocmită de intimată, de întabulare.
- Instanța de apel a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, întrucât motivația deciziei nu are în vedere faptul că textul art. 21 alin. 5 din Legea nr. 10/2001 este imperativ și prevede, sub sancțiunea nulității absolute, că până la soluționarea procedurilor administrative, este interzisă înstrăinarea, concesionarea, locația de gestiune, asocierea în participațiune, ipotecarea, locațiunea, precum și orice înstrăinări sau subînscrieri în beneficiul unui nou chiriaș, schimbarea destinației, grevarea sub orice formă a bunurilor imobile – terenuri și/sau construcții notificate potrivit prevederilor prezentei legi.
Instanța a reținut greșit că înscrierea dreptului de proprietate al Statului în baza decretului de expropriere este o operațiune ce nu are nicio consecință juridică pentru aplicabilitatea Legii nr. 10/2001.
- Încheierea de ședință din 19.09.2013 se impune a fi modificată întrucât greșit i s-a permis avocatei intimatei să pună concluzii în baza unei împuterniciri copie xerox și în mod neîntemeiat s-a respins cererea de suspendare a judecății cauzei până la soluționarea definitivă a dosarului_ .
- Instanța de apel nu a analizat criticile referitoare la nulitatea actului juridic care a fost încheiat cu nerespectarea dispozițiilor legale.
P. întâmpinare, intimații . și M. L. au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În recurs nu s-au depus înscrisuri noi.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, Curtea constată recursul nefondat pentru următoarele:
E de menționat că, deși recurenții invocă în declarația de recurs dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., nu arată distinct criticile de nelegalitate care susțin fiecare motiv de recurs.
Dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. sunt incidente numai în situațiile în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Recurenții, deși invocă acest text legal, nu dezvoltă critici care să-l susțină. Mai mult, din analiza considerentelor hotărârii deciziei atacate, rezultă cu claritate punctul de vedere al instanței de apel în concordanță cu dispozițiile art. 261 pct. 7 C. proc. civ., iar decizia nu cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Susținerile recurenților referitoare la starea de fapt reținută de instanțele de fond, respectiv a existenței la dosar a expertizei judiciare efectuate în dosarul având ca obiect Legea nr. 10/2001 și a documentației cadastrale, exced prezentului recurs, solicitându-se practic reinterpretarea probatoriului.
Or, față de actuala configurație a dispozițiilor art. 304 C. proc. civ., care privește reformarea unei hotărâri în recurs numai pentru motive de nelegalitate, nu și de netemeinicie, instanța de recurs nu mai are competența de a cenzura situația de fapt stabilită prin hotărârea atacată și de a reevalua în acest sens probele, așa cum urmăresc recurenții, ci doar de a verifica legalitatea hotărârii prin raportare la starea de fapt pe care o constată, respectiv dacă, raportat la corecta situație de fapt definitiv stabilită de instanța de apel, s-au aplicat corect dispozițiile legale privitoare la plângerea de carte funciară.
Criticile ce se vor a fundamenta motivul de nelegalitate prev. de art. 304 pct. 8 C. pr. civ, sunt cu evidență de neprimit.
Pe de o parte, acest text legal are în vedere situația în care instanțele de fond au nesocotit principiul instituit de art. 969 C. civil de la 1868, potrivit căruia convențiile legale făcute au putere de lege între părțile contractante. P. urmare, actul juridic dedus judecății, la care se referă dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., interpretat greșit sau căruia i s-a schimbat natura și înțelesul vădit neîndoielnic, este act juridic în sens de negotium , interpretat contrar dispozițiilor art. 977 C. civil.
Or, în speță, obiectul litigiului îl constituie plângerea împotriva unei încheieri de carte funciară și nu un act juridic în sens de negotium.
Pe de altă parte, încheierea de carte funciară atacată s-a emis de către biroul de carte funciară cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data emiterii.
În acest context se impune a se arăta că dispozițiile legale pe care și-au întemeiat petenții atât plângerea, cât și recursul, respectiv art. 21 alin. 5 din Legea nr. 10/2001, nu sunt aplicabile în speță.
În primul rând, aceste dispoziții legale invocate au acest conținut – respectiv art. 21 alin 5 din Legea nr. 10/2001, abia de la republicarea Legii nr. 10/2001, în baza Legii nr. 247/2005. Acest text legal, referitor la indisponibilitatea imobilelor notificate în baza Legii nr. 10/2001 (în sens larg), au fost introduse prin art. 1 pct. 50 din Titlul I al Legii nr. 247/2005, publicată în M. Of. nr. 653/22 ianuarie 2005.
P. urmare, la data emiterii încheierii de carte funciară, în anul 2003, acest text legal nu era în vigoare, iar aplicarea lui retroactivă este inadmisibilă, știut fiind că se opune principiului neretroactivității legii civile, iar motivele nulității se analizează la momentul emiterii, respectiv încheierii actului juridic.
În al doilea rând, corect au reținut instanțele de fond că operațiunea de carte funciară, de înscriere în cartea funciară a decretului de expropriere a Statului Român, respectiv operațiunea de dezmembrare, nu are influență juridică pentru aplicabilitatea Legii nr. 10/2001. Și aceasta cu atât mai mult cu cât, în conformitate cu dispozițiile art. 26 din DL 115/1938 (aplicabil la data emiterii încheierii) exproprierea constituia una din excepțiile în care dreptul de proprietate se dobândește, fără înscrierea în cartea funciară.
Susținerile referitoare la încheierea de ședință din 19.09.2013 nu pot fi primite. Recurenții nu arată vătămarea pricinuită de concluziile apărătorului ales al intimatei pentru a opera dispozițiile art. 105 alin 2 C. proc. civ. (dispoziții, de altfel, care nu au fost invocate de recurenți).
Suspendarea cauzei în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ. este o suspendare facultativă, la aprecierea instanței, dacă constată îndeplinite cererile acestui text legal. Corect instanța de apel a reținut inaplicabilitatea în speță a acestui caz de suspendare facultativă invocat.
(continuarea deciziei civile nr. 28/2014 pronunțată în dosar_ 2020* de Curtea de Apel Alba Iulia – Secția I Civilă)
În concluzie, față de cele reținute mai sus, cu precădere cele referitoare la inaplicabilitatea dispozițiilor art. 21 alin 5 din Legea nr._, toate criticile referitoare la nulitatea actului juridic sunt cu evidență nefondate.
Nici susținerile referitoare la împrejurarea că instanța de apel nu a dat eficiență art. 273 alin 3 C. proc. civ. nu pot fi primite.
Cheltuielile de judecată, față de obiectul pricinii și munca apărătorului, nu se impuneau a fi reduse.
Pentru considerentele expuse, întrucât în cauză nu este incident nici unul din motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., va respinge ca nefondat prezentul recurs, hotărârea atacată fiind legală.
Față de dispozițiile art. 274 C. proc. civ., recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor de judecată efectuate de intimata . și justificate cu înscrisuri la dosar.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de petenții S. C., S. M., S. C. A. și S. C. împotriva deciziei nr. 177/A/2013 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr._ .
Obligă recurenții să plătească intimatei . suma de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24.01.2014.
Președinte, C. G. N. | Judecător, D. M. | Judecător, M. F. C. |
Grefier, N. P. |
Redc. CGN/27.01.2014
Tehnoredc. EH/2 ex/10.02.2014
Jud. fond: Ghe. I.
Jud. apel: C.A. N./M.A. C.
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 40/2013. Curtea de Apel... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 747/2013. Curtea de... → |
|---|
