Pretenţii. Decizia nr. 22/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 22/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 17-02-2015 în dosarul nr. 22/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA I CIVILA SI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE munca SI ASIGURARI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 22/2015
Ședința publică de la 17 februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. M. D.
Judecător:A. Doriani
Judecător: M. F. C.
Grefier: I. M.
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul C. M. împotriva deciziei civile nr. 341/A/2014 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ .
Se constată că la dosar au fost înregistrate note de ședință formulate de reclamantul recurent C. M..
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 10 februarie 2015, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 807/2012 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr._ a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul C. M. în contradictoriu cu pârâta S. Român prin M. Finanțelor P., având ca obiect restituirea prețului de piață a imobilului înscris în CF 3137 A. I., către reclamant, ca urmare a constatării nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare a acestuia.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
În temeiul contractului de vânzare-cumpărare nr._/13.12.1996, vânzătoarea . transmis către antecesorul reclamantului dreptul de proprietate asupra imobilului situat în A. I., ., ., în temeiul prevederilor Legii 112/1995.
La data de 03.10.2007, prin decizia civilă nr. 265/A/2007 dată de Curtea de Apel Alba Iulia și rămasă irevocabilă prin respingerea recursului de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 7472/27.11.2008, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr._/1996, fiind anulată și încheierea de intabulare cu privire la imobilul în litigiu. De asemenea, a dispus rectificarea cărții funciare prin restabilirea situației anterioare cu privire la imobilul în litigiu.
Potrivit prevederilor art. 50 alin. 2 din Legea 10/2001 republicată, cererile sau acțiunile în justiție privind restituirea prețului actualizat, plătit de chiriașii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu eludarea prevederilor Legii 112 /1995 au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, sunt scutite de la plata taxei de timbru.
Legea 10/2001 a fost modificată prin Legea nr. 1/2009, în sensul că s-a introdus un nou articol 50 ind. 1, care stabilește că proprietarii ale căror contracte de vânzare-cumpărare au fost încheiate cu respectarea prevederilor Legii 112/1995, cu modificările ulterioare, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, au dreptul la restituirea prețului de piață al imobilelor, stabilit conform Standardelor Internaționale de Evaluare, valoarea despăgubirilor urmând a fi stabilită prin expertiză.
De asemenea, Legea nr. 1/2009, a modificat și textul art. 50 alin. 3 din Legea 10/2001, având astfel următorul cuprins: restituirea prețului prevăzut de art. 2 și 2 ind. 1, se va face de către M. Economiei și Finanțelor din fondul extrabugetar, constituit potrivit prevederilor art. 13 alin. 6 din Legea 112/1995, cu modificările ulterioare.
Față de dispozițiile art. 50, 501 din Legea nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 1/2009, instanța a apreciat că trebuie realizată o distincție între prețul actualizat și prețul de piață al imobilului, care se cuvine persoanelor interesate, iar această distincție operează în raport cu modalitatea în care cumpărătorul unui imobil, în baza unui contract de vânzare-cumpărare încheiat în temeiul prevederilor Legii 112/1995, a pierdut bunul imobil, adică dacă s-a desființat contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu rea-credință ca urmare a admiterii acțiunii în constatarea nulității absolute sau ca urmare a admiterii unei acțiuni în revendicare, prin compararea titlurilor, ipoteză care presupune existența a două titluri valabile.
Instanța a apreciat că nu în toate cazurile în care chiriașii cumpărători au fost evinși, se pune problema acordării valorii de piață a imobilelor ce au format obiectul contractului de vânzare-cumpărare încheiat în temeiul Legii 112/1995, ci această valoare trebuie acordată numai în ipoteza în care se menține valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare încheiat în temeiul Legii 112/1995, dar chiriașii au fost evinși ca urmare a admiterii acțiunii în revendicare, prin compararea titlurilor.
În prezenta cauză, instanța de fond a constatat că antecesorul reclamantului nu se află în ipoteza reglementată de art. 50 ind. 1 din Legea 10/2001, respectiv a încheierii contractului de vânzare-cumpărare în temeiul Legii 112/1995 și a menținerii valabilității acestui contract, dar a evingerii chiriașilor prin efectul admiterii acțiunii în revendicare.
Prima instanță a constatat că prin decizia civilă nr. 265/A/2007, irevocabilă, a Curții de Apel A. I., pronunțată în dosar nr._, s-a reținut reaua-credință a antecesorului reclamantului, la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare. Ca urmare, s-a constatat că în cauza dedusă judecății a intervenit desființarea titlului de proprietate al antecesorului reclamantului pentru motive de nulitate absolută, iar reclamantul, în calitate de succesor în drepturi, nu se află în ipoteza reglementată de art. 501 din Legea 10/2001, respectiv a încheierii contractului de vânzare-cumpărare în temeiul Legii 112/1995 cu respectarea dispozițiilor acestui act normativ și a menținerii valabilității acestuia. Prin urmare reclamantul nu poate beneficia de modalitatea de despăgubire stabilită prin acest nou text de lege.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, solicitând schimbarea în tot a acesteia și admiterea acțiunii.
În expunerea de motive, apelantul a arătat că hotărârea instanței de fond a fost dată cu încălcarea art. 24 Cod procedură civilă și cu interpretarea greșită a dispozițiilor art. 50 ind. 1 și 50 alin. 2 Cod procedură civilă. Se susține că instanța se contrazice în motivarea sentinței, astfel: odată arată că s-a încheiat contract de vânzare cumpărare cu S. Român de către tatăl reclamantului apelant și s-a achitat prețul în întregime, clar respectându-se în întregime prevederile Legii nr. 112/1995, tatăl reclamantului apelant fiind chiriaș al statului în apartamentul în litigiu. De asemenea, chiar și instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 50 ind. 1, proprietarii a căror contracte de vânzare cumpărare au fost încheiate cu respectarea Legii nr. 112/1995 au dreptul la despăgubiri stabilite prin expertiză. Or, analizând actele depuse la dosar instanța reține că s-a cumpărat apartamentul în litigiu în baza legii menționate anterior, achitându-se în întregime prețul acestuia. Se trage de către instanță concluzia greșită că nu toți chiriașii cumpărători au dreptul la restituire a prețului de piață a imobilelor cumpărate. Or, introducerea art. 50 ind. 1 în Legea nr. 10/2001 stipulează expres că: proprietarii a căror contracte de vânzare cumpărare au fost încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995 cu modificările ulterioare au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile au dreptul la restituirea prețului de piață al imobilelor stabilit conform standardelor internaționale de evaluare, valoarea despăgubirilor urmând a fi stabilită prin expertiză.
Prin decizia civilă 341/A/2014, Tribunalul A. a respins apelul reclamantului, reținând următoarele:
Prin decizia civilă nr. 265/A/2007 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr._, s-a constatat irevocabil, nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare în ce privește imobilul înscris în CF 3137 A. I., reținându-se că acesta a fost încheiat după . Legii nr. 112/1995, astfel că intră sub incidența art. 45 (2) din Legea 10/2001.
Astfel, la acel moment, reclamantul apelant a avut la îndemână dreptul la acțiune întemeiat pe dispozițiile art. 50 din Legea nr. 10/2001, pentru restituirea prețului actualizat plătit de chiriașul cumpărător căruia i s-a desființat titlul.
De prețul de piață al imobilului ar fi beneficiat reclamantul dacă ar fi dovedit că a încheiat contractul de vânzare cumpărare cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 112/1995, însă potrivit deciziei Curții de Apel A. I., anterior menționat, s-a constatat irevocabil că, antecesorul reclamantului a încheiat contractul cu administratorului bunului preluat abuziv de S. Român, ambele părți fiind de rea credință la momentul contractării.
Așadar, este corectă aprecierea instanței de fond în sensul că reclamantul nu se regăsește în ipoteza art. 50 ind. 1 din Legea nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 1/2009.
Cât privește nelegalitatea sentinței apelate, pentru faptul că a fost pronunțată de judecătorul care a pronunțat anterior o hotărâre, această critică a fost înlăturată, întrucât sensul dispozițiilor art. 24 din codul de procedură civilă vizează numai hotărârile judecătorești care dezleagă fondul cauzei nu și cele prin care se soluționează excepții.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, solicitând, în principal, anularea hotărârii atacate și rejudecarea cauzei în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată, iar în subsidiar, casarea hotărârilor instanțelor de fond și de apel.
În motivarea recursului, reclamantul arată că hotărârile instanțelor de fond sunt nelegale, fiind date cu încălcarea dispozițiilor art. 24 C. pr. civ, întrucât judecătorul fondului s-a mai pronunțat anterior în cauză printr-o altă hotărâre. Interpretarea instanței de apel este contradictorie cu practica în materie.
Se mai arată că prin hotărârile atacate s-a făcut o interpretare greșită a dispozițiilor art. 50 ind. 1 și 50 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, întrucât antecesorul reclamantului a cumpărat imobilul cu respectarea Legii nr. 112/1995
și a achitat în întregime prețul. Introducerea art. 50 ind. 1 din Legea nr. 10/2001 s-a făcut tocmai pentru a despăgubi foștii chiriași, care au cumpărat imobile de la S. Român.
Recurentul critică reținerea instanței de apel cu privire la reaua – credință a părților contractului de vânzare – cumpărare, arătând că instanța nu observă că antecesorul său a plătit în întregime prețul și că dacă ar fi fost de rea credință, este evident că S. Român s-a îmbogățit fără just temei, aceasta fiind și rațiunea pentru care Legea 10/2001 a fost modificată în 2009.
Recurentul face trimitere și la practica judiciară în materie, anexând extrase din hotărâri judecătorești.
În drept se invocă art. 282 și urm. C. proc. civ.
Cererea de apel este scutită de la plata taxei judiciare de timbru.
Pârâtul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat (filele 13-15).
Analizând legalitatea sentinței atacate prin prisma criticilor formulate, Curtea reține următoarele:
Critica referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 24 C. proc. civ. nu poate fi primită. Prin sentința civilă nr. 807/2012, instanța de fond a respins ca prescrisă acțiunea reclamantului, astfel că, din perspectiva dispozițiilor art. 24 alin. C. proc. civ., judecătorul fondului nu este incompatibil să soluționeze acțiunea pe fond, după casarea primei hotărâri, întrucât discutarea prescripției dreptului material la acțiune nu implică examinarea fondului.
Critica referitoare la aplicarea greșită a dispozițiilor Legii nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 1/2009 este de asemenea nefondată.
Acțiunea reclamantului de obligare a pârâtului la plata prețului de piață al imobilului ce a formulat obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr._/13.12.1996 este întemeiată pe dispozițiile art. 501 din Legea nr. 10/2001. Acest text legal impune îndeplinirea cumulativă a două cerințe pentru restituirea prețului de piață al imobilului, și anume: contractul de vânzare-cumpărare să fi fost încheiat cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995 și acesta să fi fost desființat prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
În cauză, contractul încheiat de antecesorul reclamantului a fost desființat prin decizia civilă nr. 265/A/2007 a Curții de Apel A. I., astfel că această cerință a legii este îndeplinită.
În ce privește cauzele desființării contractului, considerentele deciziei de anulare sunt foarte clare, instanța reținând în mod expres reaua-credință a cumpărătorului. Ca urmare, cu ocazia constatării nulității contractului de vânzare-cumpărare încheiat de antecesorul reclamantului, a fost analizată respectarea Legii nr. 112/1995 la încheierea contractului și s-a reținut în mod irevocabil reau-credință a cumpărătorului.
Așadar, contrar susținerilor recurentului, instanța de apel a constatat în mod corect că nu este îndeplinită cerința prevăzută de art. 501 din Legea nr. 10/2001 privind respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995 la încheierea contractului de vânzare-cumpărare.
Împrejurarea susținută de recurent în sensul că tatăl său a plătit integral prețul, nu prezintă relevanță în ce privește aplicabilitatea dispozițiilor art. 501 din Legea nr. 10/2001, legea reglementând, în art. 50 alin. 2, posibilitatea acestor persoane de a solicita restituirea prețului, actualizat.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 C. pro. civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul de față.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamantul C. M. împotriva deciziei civile nr. 676/2014 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17.02.2015.
Președinte, L. M. D. | Judecător, A. Doriani | Judecător, M. F. C. |
Grefier, I. M. |
Red./Tehnored.MFC-17.03.2015
2 ex. IM-17.03.2015
Jud.apel-S. I.
Jud.fond-S. F.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 182/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 208/2014. Curtea de... → |
|---|
