Expropriere. Decizia nr. 129/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 129/2014 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 19-12-2014 în dosarul nr. 129/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA I CIVILA
DECIZIA CIVILĂ Nr. 129/2014
Ședința publică de la 19 Decembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. F. C.
Judecător A. N.
Grefier N. P.
Cu participarea din partea Parchetului de pe lângă C. de A. A. I.
Procuror V. L.
Pe rol se află pronunțarea asupra apelului declarat de pârâtul S. R. prin C.N.A.D.N.R. R. SA - DIRECȚIA REGIONALĂ DRUMURI ȘI PODURI CLUJ, împotriva sentinței civile nr. 1783/2014 pronunțată de Tribunalul A. în dosar civil nr._, având ca obiect expropriere.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se constată că s-a înregistrat la dosar, prin serviciul registratură al instanței, concluzii scrise formulate de apelantul pârât.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 18 decembrie 2014, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
C. DE A.
Asupra apelului civil de față,
P. acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului A. în dosar nr._, reclamanții S. S. și S. A. A. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul S. R., reprezentat de Ministerul Transporturilor, prin C. SA, să fie obligat acesta la anularea în parte a Hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 740/2012, precum si a procesului verbal de stabilire a cuantumului despăgubirii nr. 740/2012 în ceea ce privește persoana îndreptățită la despăgubire, Răurean D. și să se constate că reclamanții, în calitate de coproprietari, sunt persoane îndreptățite să beneficieze de despăgubirea aferentă imobilului expropriat - teren situat în S., în locul numit „La Moldița”, nr. cadastral 2286/2, cadastral vechi 1344/6, în suprafață de 1231 m.p., precum și în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor acordate; să fie obligat pârâtul la plata în favoarea reclamantei a sumei de 50.000 lei cu titlu despăgubiri pentru imobilul expropriat, sub rezerva majorării sumei dacă din raportul de evaluare reiese o sumă mai mare.
La data de 18.03.2014, reclamanții au formulat o precizare a petitului al doilea al acțiunii, în sensul că solicită obligarea pârâtei la plata în favoarea reclamanților a sumei de 50.000 lei cu titlu despăgubiri pentru imobilul expropriat, sub rezerva, majorării sumei dacă din raportul de evaluare reiese o sumă mai mare.
P. sentința civilă nr. 1783/2014, prima instanță a admis în parte acțiunea, a dispus anularea parțială a Hotărârii nr. 740/29.02.2012 și a procesului verbal de stabilire a cuantumului despăgubirii nr. 740/29.02.2012 emise de pârât, sub aspectul persoanelor îndreptățite la despăgubiri și a cuantumului despăgubirilor pentru suprafața de 1231 mp teren, expropriată.
A constatat că persoanele îndreptățite la acordarea de despăgubiri pentru imobilul expropriat sunt reclamanții S. S. și S. A. A., a stabilit valoarea despăgubirilor ce urmează a fi acordate reclamanților la suma de 16.741,60 lei și l-a obligat pe pârât la plata acestei sume în favoarea reclamanților.
A obligat pârâtul la plata în favoarea reclamanților a sumei de 62.138,40 lei, reprezentând prejudiciu pentru . urma exproprierii, a respins cererea privind obligarea pârâtului la plata în favoarea reclamanților a prejudiciului reprezentând folos nerealizat din exploatarea agricolă a terenului expropriat și l-a obligat pe pârât la plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamanților în sumă de 2600 lei .
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
P. titlul de proprietate nr._ emis de Comisia județeană A. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, numitului Râurean D. i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 5800 mp teren pe raza municipiului S., nr. top. 1344/6. P. contractul de vânzare-cumpărare autentificat de B.N.P. B. G. sub nr. 2128/2006, reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra parcelei identificată prin număr cadastral vechi 1344/6 în suprafață de 5800 mp.
În vederea realizării obiectivelor de interes național, județean și local conform Legii 255/2010 (în speță „Autostrada Orăștie – Sibiu”) reclamanții au fost expropriați de suprafața de 1231 mp din terenul proprietatea acestora, pentru care s-a stabilit o despăgubire în valoare de 4.246,95 lei, sens în care pârâta a emis Hotărârea nr. 740/29.02.2012.
În cauză s-a efectuat un raport de expertiză, conform art. 22 din Legea nr. 255/2010 și art. 21-27 din Legea nr. 33/1994, prin care s-a stabilit că prețul unui mp teren extravilan similar celui ce face obiectul litigiului este de 13,60 lei așa încât valoarea reală a despăgubirilor datorate reclamanților se cifrează la suma de 16.741,60 lei.
Din Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 740/2012 rezultă că suma de 4.246,95 lei stabilită inițial de expropriator cu titlu de despăgubiri aferentă terenului expropriat a fost consemnată la CEC la dispoziția numitei Râurean D. care nu are calitatea de persoană îndreptățită la despăgubiri. P. urmare, s-a apreciat că reclamanții sunt îndreptățiți la plata sumei de 16.741,95 lei, sumă la care a fost obligat pârâtul să o achite acestora cu titlu de despăgubire.
Cât privește valoarea prejudiciului solicitat de reclamanți și stabilit de experți ca fiind în sumă de 295,44 lei, s-a reținut că acesta nu a fost dovedit.
Dispozițiile art. 26 al. 2 din Legea nr. 33/1994 prevăd că despăgubirile vor fi stabilite de experți prin luarea în considerare inclusiv a daunelor aduse proprietarului sau, după caz, persoanelor îndreptățite, în funcție de dovezile prezentate de aceștia. În speță, s-a considerat că prejudiciul a fost stabilit în raport de valoarea folosului realizat de la data exproprierii și până la data achitării despăgubirii, folos calculat în două moduri, respectiv pe bază de rentă și pe bază de profit. Cum reclamanții nu au făcut nici dovada arendării terenului anterior exproprierii și nici a veniturilor realizate din recolta obținută, cererea vizând obligarea pârâtului la plata sumei de 298,44 lei cu titlu de prejudiciu a fost respinsă.
În schimb, prima instanță a apreciat ca fondată cererea de obligare a pârâtului la plata în favoarea reclamanților a sumei de 62.138,40 lei reprezentând prejudiciu pentru . urma exproprierii. Această parcelă cu nr. cadastral nou 2286/2 are o suprafață de 4569 mp, nu are cale de acces, așa cum rezultă din raportul de expertiză efectuat în cauză și din adresa emisă de Primăria S. nr._/28.05.2014. Înainte de expropriere, terenul avea deschidere spre DN 1 și putea fi utilizat pentru construcții fiind în aproprierea municipiului S.. P. urmare, s-a considerat că valoarea acestuia pe piață este diminuată prin faptul că nu mai are acces la DN 1 și nu mai este pretabil pentru construcții. Chiar dacă în opinia experților terenul poate fi utilizat în continuare ca și teren agricol, Tribunalul a apreciat că prejudiciul adus proprietarilor este egal cu 100 % din valoarea unitară a terenului expropriat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul S. R. prin C. – Direcția Regională de Drumuri și Poduri Cluj, solicitând schimbarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii.
În expunerea motivelor, apelantul susține că hotărârea este dată cu aplicarea greșită a legii, întrucât instanța a aplicat greșit dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, validând concluziile raportului de expertiză care nu s-a fundamentat integral pe tranzacții efective la nivelul unității administrativ-teritoriale.
O altă critică vizează încălcarea dispozițiilor art. 22 din Legea nr. 255/2010, apelantul susținând că instanța de fond a dispus neîntemeiat exproprierea unei suprafețe suplimentare de teren pentru care s-a acordat despăgubiri de 62.138,40 lei, dar în fapt dreptul de proprietate asupra acestui teren aparține tot reclamanților.
O ultimă critică se referă la depășirea atribuțiilor de către instanța de fond în soluționarea cererii, întrucât, deși experții au arătat că terenul neexpropriat poate fi folosit ca teren arabil, instanța a schimbat cu de la sine putere categoria de folosință în „curți construcții”, incluzând-o din extravilan în intravilan.
Reclamanții intimați au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepția inadmisibilității apelului declarat de Direcția Regională de Drumuri și Poduri Cluj, întrucât în cauză calitate procesuală are S. R. prin C. și nu Direcția în nume propriu. Pe fond s-a solicitat respingerea apelului ca nefondat (filele 14-17).
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma criticilor formulate, C. reține următoarele:
În ce privește excepția inadmisibilității, C. constată, contrar susținerii intimaților, că cererea de apel a fost formulată de reprezentantul expropriatorului, respectiv de C., prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Cluj, iar nu de Direcție în nume propriu. Ca urmare, Direcția Regională de Drumuri și Poduri Cluj nu este parte în cauză, ci are calitatea de reprezentant al C., calitate în care a stat și la fond, depunând înscrisuri și formulând obiecțiuni (filele 58, 68, 74, 119).
Pe cale de consecință, C. constată nefondată excepția invocată.
În ce privește motivul de apel privind aplicarea prevederilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, se reține că, potrivit art. 22 din Legea nr. 255/2010, expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii se poate adresa instanței judecătorești competente, acțiunea astfel formulată urmând a fi soluționată potrivit dispozițiilor art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994.
Conform art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994, la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză.
Contrar susținerilor apelantului, C. constată că prima instanță a aplicat corect normele legale menționate, ținând seama de prețurile cu care se vând imobilele la data întocmirii raportului de expertiză. Astfel, prin raportul de expertiză, experții au stabilit prețul terenului expropriat, luând în considerare contracte de vânzare-cumpărare recente, din perioada 2012-2013, care au ca obiect imobile cu caracteristici asemănătoare celui în litigiu (filele 100-101).
Ca urmare, aceste critici sunt nefondate, instanța de fond făcând o aplicare corectă a dispozițiilor legale incidente.
C. constată însă fondat apelul în ce privește critica referitoare la acordarea despăgubirilor pentru terenul rămas neexpropriat. Astfel, din suprafața totală de 5800 mp., aparținând reclamanților, a fost expropriată o parcelă de 1231 mp., adică aproximativ 20% din suprafața totală, rămânând neexpropriată .., ceea ce reprezintă aproape 80% din teren.
Din schițele atașate raportului de expertiză, rezultă că terenul expropriat nu fragmentează terenul reclamanților, ci este situat la marginea acestuia (fila 111).
De asemenea, din raportul de expertiză, coroborat cu titlul de proprietate nr._ și cu contractul de vânzare-cumpărare prin care reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu, rezultă că terenul expropriat este situat în extravilanul mun. S., având categoria de folosință arabil. Experții au constatat, cu ocazia deplasării la fața locului, că terenul rămas neexpropriat poate fi exploatat în continuare ca teren agricol.
Față de cele ce preced, C. constată că instanța de fond a reținut în mod greșit că terenul neexpropriat ar putea fi utilizat pentru construcții, ignorând în mod eronat constatările personale făcute de experți cu privire la exploatarea acestui teren. Această parcelă, atât prin suprafață, cât și prin amplasament, poate fi folosită în continuare potrivit categoriei de folosință, respectiv teren agricol.
Pe de altă parte, acordarea unor despăgubiri egale cu valoarea prețul de circulație al terenului neexpropriat, în condițiile în care nu s-a dispus și exproprierea lui, reprezintă o îmbogățire fără justă cauză, astfel că stabilirea unor astfel de despăgubiri este nelegală, nefiind circumscrise noțiunii de prejudiciu la care se referă art. 26 din Legea nr. 33/1994.
(continuarea deciziei civile nr. 129/19.12.2014 pronunțată de C. de A. A. I. – Secția I Civilă în dosar civil nr._ )
Eventualele prejudicii pe care reclamanții le-ar putea încerca prin exproprierea parcelei în discuție, ar putea consta în costurile amenajării unei noi căi de acces și reducerea valorii terenului pe care va fi amplasată această cale, ca urmare a schimbării categoriei de folosință.
Pentru toate considerente, C. constată că instanța de fond a stabilit despăgubirile de 62.138,40 lei, pentru . dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, astfel că, în temeiul art. 480 NCPC, va admite apelul de față și în consecință, va schimba în parte sentința atacată în ce privesc despăgubirile reprezentând prejudiciul pentru . sensul că va înlătura obligația pârâtului de a plăti aceste despăgubiri în cuantum de 62.138,40 lei.
Va menține în rest sentința atacată.
Pentru aceste motive:
În numele legii
DECIDE
Admite apelul declarat de S. R. prin C. – Direcția Regională de Drumuri și Poduri Cluj cu sediu în Cluj N., ., jud. Cluj, CUI RO_; J40/552/15.01.2004, împotriva sentinței civile nr. 1783/2014 pronunțată de Tribunalul A. – Secția Civilă, și în consecință:
Schimbă în parte sentința atacată în ce privesc despăgubirile reprezentând prejudiciul pentru . sensul că înlătură obligația pârâtului de a plăti aceste despăgubiri în cuantum de 62.138,40 lei.
Menține în rest sentința atacată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 19.12.2014.
Președinte, M. F. C. | Judecător, A. N. | |
Grefier, N. P. |
Redc. M.F.C.
Tehn. M.F.C.
6 ex/05.01.2015
Jud. fond – E. D.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 460/2014. Curtea de... | Obligaţie de a face. Hotărâre din 19-12-2014, Curtea de Apel... → |
|---|
