Acţiune în constatare. Decizia nr. 1165/2013. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1165/2013 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 05-06-2013 în dosarul nr. 27900/197/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,
DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1165/R Dosar nr._
Ședința publică din 5 iunie 2013
Completul compus din:
Președinte- C. Ș.
Judecător- A. P.
Judecător- C. J.
Grefier- M. C.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta C. M. împotriva deciziei civile nr.298 din 16 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 3o mai 2013 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul dispozițiilor art. 26o alin.1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru astăzi 5 iunie 2013
CURTEA
Constată că prin decizia civilă nr. 298/A din 16 noiembrie 2012 Tribunalul B. a respins cererea de apel formulată de apelanta pârâtă C. M. în contradictoriu cu intimatul reclamant A. E. I. împotriva sentinței civile nr.1770/10.02.2012 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul nr._, pe care a păstrat-o.
Pentru a pronunța această hotărâre Tribunalul B. a reținut următoarele:
Apelanta susține prin motivele căii de atac exercitate faptul că nu ar fi recunoscut în niciun fel limitele dintre proprietățile învecinate, pentru care a solicitat grănițuirea. Or, o astfel de recunoaștere a exprimat partea la interogatoriul administrat la cererea reclamantului. Astfel, pârâta a recunoscut faptul că toate construcțiile efectuate pe proprietatea sa la hotarul comun au fost realizate la limita terenului aflat în folosința celor doi proprietari. Deși administrarea probei cu interogatoriu a avut loc ulterior efectuării lucrării de expertiză, nu poate fi primită susținerea apelantei în sensul că nu ar fi recunoscut limitele proprietății sale chiar și parțial, respectiv la zidul construcțiilor realizate chiar pe graniță, de vreme ce aceasta a fost exprimată chiar prin întâmpinare. Prin acest act de procedură, pârâta a arătat că în urmă cu 40 de ani, părinții săi, cu acordul părinților reclamantului, au edificat construcții la limita terenului aflat în folosință veșnică. În consecință, construcțiile neautorizate, reprezentate de expert în planul de situație din anexa nr.2 între punctele 67 - 56 - 47- 45 (C2) sunt realizate la limita dintre proprietăți și constituie un indiciu clar pentru a stabili granița conform celor prezentate de expert.
Apelanta susține că expertul nu ar fi avut în vedere probele de la dosarul cauzei, respectiv interogatoriul părților și depozițiile martorilor. Instanța nu poate primi o astfel de critică, întrucât probele evocate au fost administrate ulterior realizării lucrării de specialitate, iar constatările expertului au un caracter tehnic.
Apelanta arată că expertul nu ar fi răspuns la obiectivul 2 al expertizei, întrucât nu a calculat suprafața reală ce-i aparține reclamantului, conform cotei sale de moștenire și nu a răspuns la celelalte obiective, ținând cont de această stare de fapt. Or, analizând conținutul raportului de expertiză, instanța constată că expertul a răspuns acestui obiectiv. Expertul a precizat că suprafața măsurată a terenului reclamantului este egală cu suprafața înscrisă în cartea funciară (diferența în plus de 0,09 mp fiind neglijabilă) și că aceasta este conformă cu cota de moștenire primită prin sentința civilă nr. 2905/7.04.2006 a Judecătoriei B. pronunțată în dosarul nr._/2005 și sentința civilă din data de 18.08.2008 a aceleiași instanțe, prin care se dispune intabularea în cartea funciară a situației create prin dezmembrare. În mod corect prima instanță a respins obiecțiunile formulate de pârâtă, conform dispozițiilor încheierii de ședință din data de 4.11.2011, apreciind că expertul a răspuns întocmai obiectivelor stabilite și încuviințate de instanța de judecată.
Răspunsul la interogatoriu al reclamantului, în sensul că la vizionare la fața locului acesta ar fi afirmat că terenul deținut ar fi mai mare decât cel înscris în cartea funciară cu circa ,,o lățime de fular” în lungul graniței, nu poate constitui un temei pentru admiterea obiecțiunilor la raportul de expertiză, față de constatările pur tehnice și de specialitate ale raportului de expertiză și față de faptul că instanța a trebuit să țină cont atât de recunoașterea pârâtei din întâmpinare, cu privire la edificarea construcțiilor la limita dintre proprietăți, cât și de hotărârile judecătorești menționate mai sus.
Nici declarațiile martorilor audiați în cauză nu sunt de natură a modifica constatările expertului din raportul întocmit. Astfel, ambii martori au făcut referire la modul în care a fost delimitată limita dintre proprietăți prin înțelegerea dintre autorii părților în litigiu.
Apelanta a făcut referire la suprafața în plus constatată de expert față de suprafața înscrisă în cartea funciară a terenului aparținând martorei G. L., imobil înscris la nr. cod. 8588, nr. top. 133/3/2/11/2. Instanța nu poate lua în considerare acest aspect, întrucât în cauză nu a fost formulată o cerere de grănițuire și/sau revendicare în contradictoriu cu această persoană, iar măsurarea întregului teren din care provine proprietatea reclamantului, ca urmare a unei dezmembrări anterioare, realizată în baza unei hotărâri judecătorești, excede cadrului procesual dedus judecății. În speță s-a dedus judecății doar cererea de grănițuire dintre imobilele proprietatea reclamantului și a pârâtei, orice referire la alte imobile fiind străină de natura prezentului litigiu.
Apelanta a susținut prin motivele de apel, ca și în cuvântul acordat asupra tezei probatorii invocată pentru administrarea unui raport de expertiză în apel, neconcordanța dintre suprafața de carte funciară și cea reală, însă o astfel de afirmație nu poate fi primită, întrucât instanța nu a fost sesizată cu o cerere de rectificare a suprafeței de CF, astfel că, la realizarea lucrării de specialitate, expertul nu se putea raporta decât la valorile înscrise în evidențele de cartea funciară.
Instanța de fond, ca și instanța de apel nu a putut analiza corectitudinea realizării dezmembrării realizate printr-o altă expertiză tehnică și confirmată prin hotărâri judecătorești intrate în puterea lucrului judecat, limitele prezentei judecăți fiind stabilirea graniței dintre proprietatea reclamantului și cea a pârâtei.
Nu s-a putut reține faptul că expertul și-a depășit atribuțiile sau că ar fi ignorat obiective încuviințate de instanța de judecată, pentru considerentele menționate anterior, care nu se impun a fi reluate.
Împotriva hotărârii de mai sus a formulat recurs pârâta C. M. iar prin motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art.3o4 pct.7, 8 și 9 Cod procedură civilă, soluția atacată este criticată pentru următoarele considerente:
Din cuprinsul raportului de expertiză nr._/2011al expertului M. P. C., reiese că proprietatea pârâtei are o suprafață de 397,91 mp, față de cea din cartea funciară de 431 mp, iar terenul construit și neconstruit, proprietatea pârâtului reconvențional are o suprafață de 12o mp cât este înscris în CF. Expertul a concluzionat greșit că pârâtul reconvențional nu ocupă o porțiune din terenul pârâtei .
Se arată că recurenta nu a recunoscut în nici un fel granița dintre imobilul său și cel a la pârâtului reconvențional . Prin urmare a formulat obiecțiuni la expertiză, care ai fost respinse în mod greșit .
La întocmirea raportului nu s-a ținut cont de dispozițiile martorilor și recunoașterea pârâtului reconvențional prin interogatoriu că ocupă o suprafață din terenul pârâtei. Motivația instanței de apel că recunoașterea pârâtului reconvențional nu poate constitui un temei pentru a admite obiecțiunile la expertiză este total greșită. Este de neacceptat faptul că o recunoaștere a pârâtului nu este luată în seamă la stabilirea reală a stării de fapt.
De asemene, se reține de către instanță că pârâta a recunoscut edificarea construcțiilor la limita dintre proprietăți. Acest fapt nu poate fi interpretat că a recunoscut linia de graniță dintre proprietăți.
Așa cum s-a arătat în cererea de apel, din dispoziția martorului G. M. rezultă în mod clar că mutarea gardului dintre proprietăți s-a efectuat prin ocuparea a cca 2o cm din terenul proprietatea pârâtei.
Intimatul reclamant A. E. I. a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului pentru aceleași considerente arătate în fața instanței de apel.
Recursul este nefondat.
Din reglementarea actuală a motivelor de recurs (art.3o4 pct.1-9 Cod procedură civilă) rezultă că recursul este o cale extraordinară de atac bazată numai pe motive de nelegalitate și nu de netemeinicie.
Ori, prin motivele de recurs arătate mai sus recurenta, în concret, critică modul în care instanța de fond și cea de apel au apreciat probele (interogatoriu și expertiza tehnică) care au condus-o la soluția atacată. Instanța de recurs nu este îndrituită să reaprecieze probele și nici să verifice dacă instanța de apel a săvârșit o gravă eroare de fapt, în contextul în care art.3o4 pct.11 Cod procedură civilă a fost abrogat prin O.U.G nr. 138/2ooo. Pe de altă parte stabilirea liniei de graniță dintre proprietățile părților s-a realizat în baza unei expertize tehnice de specialitate a cărei forță probantă nu mai poate fi răsturnată prin interpretări trunchiate din declarațiile reclamantului la interogatoriu
Pentru a produce efectele juridice invocate de către recurentă, achiesarea unei părți trebuie să fie neechivocă, respectiv să exprime voința acesteia în sensul de a recunoaște pretențiile ridicate împotriva sa de către partea adversă, ceea ce semnifică o recunoaștere, adeziune, renunțare chiar la pretențiile sale.
În speță, poziția procesuală a reclamantului față de pretențiile pârâtei din cererea reconvențională a fost în mod consecvent de negare a acestora iar din răspunsurile la interogatoriul acestuia nu o altă poziție procesuală . Față de aceste considerente, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă recursul pârâtei va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta C. M. împotriva sentinței civile nr. 298/A/16 noiembrie 2012 a Tribunalului B. pe care o menține .
IREVOCABILĂ .
Dată și citită în ședința publică, astăzi 5 iunie 2013
Președinte, Judecător, Judecător,
C. Ș. A. P. C. J.
Grefier,
M. C.
red. C. Ș - 26.o6.2o13
tehnored.M.C - 03.07.2013
jud. fond C. N.
jud. apel A. B., M. B.
2 exemplare
| ← Pretenţii. Decizia nr. 490/2013. Curtea de Apel BRAŞOV | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
