Legea 10/2001. Decizia nr. 1668/2013. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1668/2013 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 25-09-2013 în dosarul nr. 8495/62/2007
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE ,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1668/R
Ședința publică de la 25 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. Ș.
Judecător A. P.
Judecător M. C. T.
Grefier G. G.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului recursurilor declarate de contestatoarele M. M. L. R., Fătăcean M. O., pârâții . B., M. B. prin primar și intervenienții accesorii M. L., M. N., M. D., H. L. N., J. I., K. G., Ț. G., I. E., Istrătescă C. și I. S., împotriva sentinței civile nr. 59/S din 11 martie 2013, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul civil nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 12 septembrie 2013, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie.
În vederea deliberării, instanța a amânat pronunțarea cauzei pentru 18 septembrie 2013 și apoi 25 septembrie 2013.
CURTEA
Constată că prin sentința civilă nr.59/S/2013, Tribunalul B. a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului M. B. prin Primar, invocată de acesta.
A admis în parte contestația formulată în baza prevederilor Legii nr. 10/2001, astfel cum a fost precizată de contestatoarele M. M. L. R. și Fătăcean M. Ortansa, în contradictoriu cu intimații .. și M. B. prin Primar, și a dispus modificarea în parte a Deciziei nr. 564/5.10.2007 emisă de intimata .., în sensul că dispune restituirea în natură către contestatoare, în cote egale, a imobilului identificat drept corp garaj, înscris în c.f._ B., nr. top. 9152/2.
A obligat intimatul M. B. prin Primar să restituie în natură contestatoarelor suprafața de teren identificată prin raportul de expertiză tehnică nr._/2012, întocmit de expertul P. R. M., drept lotul nr. 2, cu nr. top. nou 9152/5/2, în suprafață de 567 mp, și să formuleze propunere pentru acordarea de despăgubiri către contestatoare pentru suprafețele de teren imposibil de restituit în natură, reprezentând restul terenului înscris sub nr. top. 9152/5, în suprafață de 1128,84 mp minus suprafața de 567 mp menționată mai sus, și respectiv 9152/6, în suprafață de 1599,18 mp, ocupat de blocuri de locuințe.
A respins restul pretențiilor contestatoarelor.
A admis în parte cererea de intervenție accesorie formulată în favoarea intimaților de intervenienții M. L. M., M. N., M. D., H. L. N., J. I., K. G., Ț. G., I. C., I. S. și I. E..
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de intimatul M. B., excepție de fond, absolută și peremptorie, instanța a dispus unirea acesteia cu fondul cauzei, apreciind că, pentru dezlegarea acesteia, este necesară administrarea de probe, pentru a se stabili dacă acesta are calitatea de unitate deținătoare, în înțelesul prevederilor Legii nr. 10/2001, în acest scop fiind întocmit de către expertul P. R. M. un raport de expertiză topografică.
Din conținutul acestei lucrări rezultă că pe suprafața de teren cu nr. top. nou 9152/6, creat prin dezmembrare, sunt edificate blocuri de locuințe, respectiv cele situate în B., ., cu acces din .> Potrivit prevederilor art. 10 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 republicată, în cazul în care pe terenurile pe care s-au aflat construcții preluate în mod abuziv s-au edificat noi construcții, autorizate, persoana îndreptățită va obține restituirea în natură a părții de teren rămase liberă, iar pentru suprafața ocupată de construcții noi, cea afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.
Potrivit dispozițiilor cuprinse în partea introductivă a Capitolului 2 al Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, teza I, în înțelesul acestor norme metodologice, sintagmele și formulările prevăzute de lege au următoarele semnificații: - unitate deținătoare este entitatea cu personalitate juridică care exercită, în numele statului, dreptul de proprietate publică sau privată cu privire la un bun ce face obiectul legii (minister, primărie, instituția prefectului sau orice altă instituție publică).
Dată fiind destinația parcelei de teren identificate mai sus, rezultă că intimatul M. B. are calitatea de unitate deținătoare, exercitând dreptul de proprietate publică locală asupra acestui imobil, astfel încât are calitatea de unitate deținătoare asupra acestuia, iar intimata .. a procedat în mod corect transmițând cererea de restituire Primăriei B., în ceea ce privește această parcelă de teren.
Referitor la parcelele având destinația de teren construit și neconstruit, care intră în componența imobilului din B., .. 102, instanța constată că, după cum rezultă din contractele de vânzare-cumpărare prin care intervenienții au dobândit drepturile lor de proprietate asupra apartamentelor conform Legii nr. 112/1995, aceste acte de înstrăinare au avut ca obiect exclusiv apartamentele, terenul aferent acestora fiind dobândit în proprietate în baza Ordinelor de Prefect emise conform Legii nr. 18/1991, atașate în copie contractelor de vânzare-cumpărare care însoțesc cererea de intervenție.
Conform susținerilor intimatei .., aceasta nu deține în administrare terenul construit și neconstruit aferent imobilului construcție, aspect care rezultă și din actul de dezmembrare autentificat sub nr. 3834/1996 de notarul public B. E., prin care intimata a procedat la dezmembrarea imobilului construcție pe apartamente, fără a se face vreo mențiune cu privire la teren, potrivit acestui act părțile de uz comun generale fiind branșamentele de gaz și canalizare, iar părțile de uz comun speciale fiind holul dintre apartamentele 4 și 5, fundațiile și pereții comuni.
În urma dezmembrării, dreptul de proprietate asupra parcelelor rezultate prin această operațiune a fost înscris în cartea funciară pe numele vechiului proprietar, conform notării de la B 20 din c.f._ B., acesta fiind, potrivit mențiunii de la B 19, Statul Român, iar ulterior au fost înscrise în favoarea intervenienților, respectiv a autorilor unora dintre aceștia, drepturile de proprietate asupra apartamentelor cumpărate în temeiul Legii nr. 112/1995.
În consecință, intimatul M. B. are calitatea de unitate deținătoare și în ceea ce privește terenul construit și neconstruit aferent imobilului construcție, în temeiul dispoziției legale citate mai sus, astfel că excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de acesta, urmează a fi respinsă.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța a reținut că motivele contestației vizează în primul rând necompetența intimatei .. în ceea ce privește soluționarea cererii de restituire, nerestituirea construcției cu destinația de garaj, precum și nerestituirea unei porțiuni de teren, rămasă liberă, neidentificată de contestatoare la data introducerii acțiunii.
Referitor la primul motiv al contestației, instanța a reținut că, pentru imobilele având destinația de locuințe, trecute în proprietatea Statului și aflate în domeniul privat al Municipiului B., intimata .. are calitatea de unitate deținătoare în înțelesul Legii nr. 10/2001, fiind constituită prin actul de voință al Consiliului Local B., în calitate de asociat unic, și având ca obiect principal de activitate administrarea acestei categorii de bunuri.
În ceea ce privește motivul vizând nerestituirea în natură a imobilului cu destinația de garaj, instanța a reținut că acesta este întemeiat.
Potrivit prevederilor art. 19 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 republicată, în situația imobilelor-construcții care fac obiectul notificărilor formulate potrivit procedurilor prevăzute la cap. III și cărora le-au fost adăugate, pe orizontală și/sau verticală, în raport cu forma inițială, noi corpuri a căror arie desfășurată însumează peste 100% din aria desfășurată inițial și dacă părțile nu convin altfel, foștilor proprietari li se acordă sau, după caz, propun măsuri reparatorii prin echivalent, care vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită potrivit legii cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite, sau despăgubiri acordate în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Din interpretarea per a contrario a acestei dispoziții legale rezultă că, în ipoteza imobilelor cărora le-au fost adăugate noi corpuri a căror arie desfășurată este de sub 100% din aria desfășurată inițială, acestea se restituie în natură, urmând regimul juridic al bunului principal.
Acest text de lege reprezintă o aplicație a principiului accesiunii, aplicabil în speță și în considerarea faptului că terenul de sub garaj a fost restituit în natură contestatoarelor, construcția având caracter accesoriu în raport cu bunul principal, care este terenul.
În speță, după cum rezultă din evidențele de carte funciară, . care este amplasat garajul, având nr. top. 9152/2, este în suprafață de 26,35 mp, astfel încât nici construcția cu această destinație nu poate ocupa o suprafață mai mare, ceea ce, în mod evident, reprezintă mai puțin de 100% din aria desfășurată a imobilului.
În raport cu cele ce preced, instanța a constatat că se impune restituirea în natură către contestatoare și a corpului de construcție având destinația de garaj.
În ceea ce privește motivul de contestație vizând posibilitatea restituirii în natură a unei suprafețe de teren, instanța a încuviințat proba cu expertiza tehnică specialitatea topografie, din lucrarea întocmită de expertul P. R. M. rezultând, așa cum s-a arătat mai sus, că . nr. top. 9152/6 este ocupată de blocul de locuințe din ., fiind așadar incidente prevederile art. 10 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 republicată, citate mai sus, în sensul că acest teren nu poate fi restituit în natură, contestatoarele fiind îndreptățite la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent.
Cu privire la terenul construit și neconstruit aferent imobilului cu adresa administrativă .. 102, instanța reține în primul rând că afirmația contestatoarelor în sensul că intervenienții nu ar fi dobândit în proprietate altceva decât apartamentele deținute anterior cu titlul de închiriere nu corespunde adevărului, la dosar fiind depuse în copie adresele prin care acestora li se aduce la cunoștință atribuirea, prin Ordin al Prefectului, a suprafețelor de teren aferente acestor apartamente, drepturile de proprietate fiind înscrise ca atare în cartea funciară.
Restul terenului aferent imobilului construcție are destinația de curte a imobilului, servind totodată drept cale de acces către apartamente, pe . în spatele imobilului, astfel cum este figurat pe schițele întocmite de expert și cum s-a constatat cu ocazia cercetării locale, se află o parcelă de teren liberă, care este folosită de proprietarii apartamentelor pentru accesul auto și pentru parcare și pe care se află amplasate două garaje fără fundație și două magazii, parcelă identificată de expert drept lotul 9152/6, și care se află în continuare în proprietatea Statului, nefiind înstrăinată, aceasta putând face așadar obiectul restituirii.
Instanța a înlăturat propunerea contestatoarelor de restituire în natură a suprafeței de teren aflate între corpurile de clădire, reprezentând curtea propriu-zisă a imobilului, având în vedere în primul rând că intervenienților le-au fost atribuite, prin Ordinul Prefectului, suprafețe mai mari de teren decât suprafețele apartamentelor cumpărate, ceea ce rezultă din compararea suprafețelor apartamentelor, astfel cum acestea rezultă din contractele de vânzare-cumpărare, cu suprafețele de teren menționate în adresele de înștiințare (filele 48-65 din ultimul volum al dosarului), deci suprafețele aferente apartamentelor, în sensul de suprafețe necesare normalei întrebuințări a construcțiilor, iar nu numai cele ocupate propriu-zis de apartamente.
În aceste condiții, instanța a avut în vedere că este posibil ca această modalitate de restituire să afecteze suprafețele deja atribuite intervenienților, dând astfel naștere unui conflict de drepturi, concretizat în existența a două titluri asupra aceluiași imobil, ceea ce ar fi de natură să conducă la litigii ulterioare.
În al doilea rând, instanța a reținut că suprafața de teren cu destinația de curte servește întregului imobil, asigurând accesul intervenienților către apartamentele proprietatea lor și către anexele existente în curte, iar această suprafață este relativ mică, propunerea expertului conducând la fărâmițarea excesivă a terenului și având de asemenea potențial litigios, dată fiind configurația imobilului, care are dispuse unități locative și anexe de ambele părți ale curții (stânga-dreapta), aceste aspecte fiind constatate în mod nemijlocit și de către instanță, cu ocazia cercetării locale.
În raport cu cele ce preced, instanța a apreciat că numai porțiunea de teren aflată în spatele imobilului poate avea funcționalitate de sine stătătoare și poate fi restituită în natură, fiind liberă din punct de vedere juridic, iar anexele amplasate pe aceasta neavând caracterul unor construcții definitive.
În ceea ce privește unitatea deținătoare debitoare a obligației de restituire, instanța a reținut că contestatoarele au chemat în judecată și M. B. prin Primar, căruia intimata .. i-a trimis spre soluționare notificarea vizând restituirea terenului.
După cum s-a stabilit prin Decizia nr. XX/2007 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond nu numai contestația formulată împotriva deciziei/dispoziției de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ci și acțiunea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate.
În consecință, reținând că intimata .. a remis această cererea intimatului M. B. la data de 17.10.2007, instanța s-a pronunțat asupra fondului dreptului, pentru a nu tergiversa soluționarea cererii de restituire, reținând totodată că în cauză sunt dovedite și necontestate aspectele referitoare la calitatea notificatoarelor de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii, în înțelesul Legii nr. 10/2001, precum și la preluarea întregului imobil, în componența sa inițială, în temeiul Decretului nr. 92/1950.
În ceea ce privește porțiunile înstrăinate din imobil, precum și cele ocupate de construcții, curte, anexe, instanța a constatat că notificatoarele sunt îndreptățite la măsuri reparatorii în echivalent, potrivit textelor de principiu de la art. 1 alin. 2, art. 26 alin. 1 și a textelor cu caracter special prevăzute de art. 7 alin. 1 ind. 1, art. 10 alin. 2 și art. 18 lit. c din același act normativ, cu mențiunea că în prezenta hotărâre nu se va specifica natura măsurilor reparatorii în echivalent ca fiind aceea a despăgubirilor bănești, astfel cum a solicitat reprezentanta convențională a contestatoarelor la ultimul termen de judecată, având în vedere că aceste măsuri nu pot fi acordate decât în modalitatea care este prevăzută de lege în momentul pronunțării hotărârii, iar nu în considerarea unor posibile modificări legislative viitoare.
În fine, referitor la cererea de intervenție accesorie formulată în interesul intimaților, instanța a făcut aplicarea principiului dependenței procesuale, urmând a admite în parte această cerere, având în vedere că cererea principală va fi admisă numai în parte, precum și că apărările intimaților sunt, de asemenea, întemeiate numai în parte.
Față de aceste considerente, în baza art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 republicată și a celorlalte texte de lege menționate mai sus, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului M. B. prin Primar, invocată de acesta; va admite în parte contestația formulată în baza prevederilor Legii nr. 10/2001, astfel cum a fost precizată de contestatoarele M. M. L. R. și Fătăcean M. Ortansa în contradictoriu cu intimații .. și M. B. prin Primar, și în consecință va dispune modificarea în parte a Deciziei nr. 564/5.10.2007 emisă de intimata .., în sensul că va dispune restituirea în natură către contestatoare, în cote egale, a imobilului identificat drept corp garaj, înscris în c.f._ B., nr. top. 9152/2.
A obligat intimatul M. B. prin Primar să restituie în natură contestatoarelor suprafața de teren identificată prin raportul de expertiză tehnică nr._/2012, întocmit de expertul P. R. M., drept lotul nr. 2, cu nr. top. nou 9152/5/2, în suprafață de 567 mp, și să formuleze propunere pentru acordarea de despăgubiri către contestatoare pentru suprafețele de teren imposibil de restituit în natură, reprezentând restul terenului înscris sub nr. top. 9152/5, în suprafață de 1128,84 mp minus suprafața de 567 mp menționată mai sus, și respectiv 9152/6, în suprafață de 1599,18 mp, ocupat de blocuri de locuințe, urmând a respinge restul pretențiilor contestatoarelor, referitoare la restituirea în natură a altor suprafețe de teren.
În baza art. 49 alin. 3 C.pr.civ. instanța a admis în parte cererea de intervenție accesorie formulată în favoarea intimaților de intervenienții M. L. M., M. N., M. D., H. L. N., J. I., K. G., Ț. G., I. C., I. S. și I. E..
Împotriva hotărârii de mai sus au formulat recurs toate părțile.
P. motivele formulate de contestatoarele M. M. L. R. și F. M. O. și întemeiate pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod proc.civ., soluția atacată este criticată în ceea ce privește nerestituirea în natură a tuturor suprafețelor de teren libere în înțelesul Legii nr.10/2001, respectiv a suprafeței de 1198,54 m.p.cuprinzând: top.9152/4/2- 43,35 m.p.; top.9152/2 -26,35 m.p.; top.9152/5 -1128,84 m.p.-total 1198,54 m.p.
În mod nelegal, instanța de fond a dispus restituirea numai a unei suprafețe de 567 mp, respectiv lotul II cu un nr. top nou – 9152/5/2, din suprafața de 1198,54 mp, iar pentru restul a propus acordarea de despăgubiri prin echivalent, încălcând structura și formatul topurilor existente în CF, creând un nou top cu nr. 9152/5/2 de 567 mp, care nu corespunde cu nici unul din loturile înscrise în prezent în CF și în raportul de expertiză topo, ca fiind suprafață liberă de construcții.
Instanța încălcat principiul restituirii în natură, esența Legii 10/2001.
Motivarea instanței cum că diferența de tern liberă de 567 mp, reprezintă teren aferent construcției, fiind necesar chiriașilor cumpărători ai locuințelor, este absolut nelegală, deoarece chiriașii cumpărători nu au cumpărat teren, contractele acestora de vânzare-cumpărare atestând cumpărarea locuințelor, deci construcții, fără teren. Aceștia nu pot pretinde un drept asupra terenului din curte și chiar a terenului de sub construcție, decât în măsura în care au primit prin Ordinul Prefectului titlul de proprietate.
Motivarea instanței referitoare la partea din terenul liber care este necesar pentru servitutea de trecere chiriașilor cumpărători, prin Legea nr. 112/1995, nu este legală, deoarece Legea nr. 10/2001, prin cauza de față reglementează raporturile juridice numai dintre Statul Român și proprietari, nu are legătură cu persoanele neimplicate în acest raport juridic.
Se consideră nelegală și hotărârea instanței de fond, de admitere în principiu a cererii de intervenție accesorie a chiriașilor cumpărători.
Intervenția în interes propriu a altor persoane decât cele îndreptățite, este inadmisibilă, deoarece Legea nr. 10/2001 reglementează strict raporturile juridice dintre Stat și proprietari.
Cu privire la despăgubiri, se critică soluția instanței de fond, care a acordat despăgubiri în echivalent pentru terenul ce nu poate fi restituit, pentru spațiile vândute, pentru terenul acordat prin Ordinul Prefectului fără a individualiza în mod concret noțiunea de echivalent.
P. motivele de recurs formulate de pârâtul M. B. prin primar se solicită casarea și trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât hotărârea care, în condițiile art.25 alin.4 din Legea nr.10/2001 ar trebui să facă dovada proprietății, nu este aptă de a fi pusă în executare întrucât cele 5 loturi ale imobilului cu nr.top.9125/5 dezmembrate prin expertiza efectuată în cauză, nu sunt identificate corect, expertul neprecizând care sunt construcțiile – cu și fără autorizație – și nici pe unde se realizează accesul la drumul public, astfel încât se impune suplimentarea probatoriului.
P. motivele de recurs formulate de pârâta ., soluția atacată este criticată în ceea ce privește restituirea garajului ce nu exista la data preluării și care a fost edificat ulterior pe cheltuiala chiriașului de la acea dată în baza aprobării nr._/25 dec.1980.
P. motivele de recurs formulate de intervenienții cumpărători ai unor spații din imobilul în litigiu în baza Legii nr.112/1995, se critică hotărârea atacată sub toate aspectele admise de către prima instanță, solicitându-se respingerea în tot a contestației și recunoașterii dreptului lor la despăgubiri bănești pentru întregul imobil. În subsidiar se solicită restituirea doar a terenului liber, fără afectarea dreptului acestora de acces cu mijloc auto pe accesul existent, amenajat de către aceștia.
Analizând recursurile pârâților precum și toate actele și lucrările dosarului, curtea reține că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Motivele de recurs formulate de reclamante nu pot fi primite întrucât la pronunțarea hotărârii atacate, instanța de fond a ținut cont atât de actuala situație de carte funciară cât și de propunerile de dezmembrare făcute prin expertiza tehnică efectuată în cauză, iar necesitatea dezmembrării și creării topului nr.9152/5/2 în suprafață de 567 m.p. a fost determinată tocmai de situația juridică a imobilului, din care rezultă că doar această suprafață este „liberă” în sensul Legii nr.10/2001, respectiv nu face parte nici din construcțiile vândute în temeiul Legii nr.,112/1995 către chiriași, nici din terenul pe care s-au construit blocuri și nici din terenul aferent acestor imobile construcții ce nu pot fi restituite în natură.
Într-adevăr, potrivit art.7 din Legea nr.10/2001 „Nu se restituie în natură terenurile aferente imobilelor care au fost înstrăinate în temeiul dispozițiilor Legii nr.112/1995”, iar potrivit art.10 alin.2 din aceeași lege, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent atât pentru construcțiile noi autorizate cât și pentru suprafețele ocupate de astfel de construcții noi și cele afectate de „servituți legale”. P. urmare, legiuitorul a prevăzut expres situația terenurilor de natura celor ce fac obiectul litigiului, terenuri care, deși nu au fost incluse în contractele de vânzare-cumpărare a apartamentelor „vândute pe baza Legii nr.112/1995”, ele sunt exceptate expres de la restituirea în natură, tocmai pentru a preîntâmpina eventuale litigii viitoare pentru probleme de drept comun.
Protejarea dreptului de proprietate al cumpărătorilor pe Legea nr.112/1995 nu trebuie să intre în conflict cu reconstituirea dreptului de proprietate al foștilor proprietari.
De asemenea, curtea reține că hotărârea atacată nu cuprinde nici pretinsele erori de calcul invocate de către reclamante, deoarece această hotărâre modifică doar în parte decizia nr.564/5.10.2007 emisă de S.C. „R.” SRL, iar la calculul suprafețelor totale de teren, trebuie să se țină cont și de cele ce fac obiectul unor dispoziții nemodificate prin sentința atacată.
Totodată nu poate fi reținut nici motivul de recurs invocat de M. B. prin primar, potrivit căruia hotărârea atacată nu cuprinde determinarea exactă a loturilor și descrierea componenței acestora precum și a modalităților de acces și servitute în favoarea imobilelor afectate. După cum s-a arătat, decizia organului administrativ și cea a instanței de fond constituie un tot unitar ce trebuie să poată fi pus în executare cu ajutorul expertizei tehnice omologate de către instanță, iar accesul și dreptul de servitute al părților a fost asigurat tocmai prin modalitatea aleasă de a se restitui în natură doar suprafața de teren liberă, ce nu este afectată de astfel de interdicții legale.
În ceea ce privește recursul . curtea reține că acesta este nefondat întrucât garajul în litigiu este o construcție demontabilă ce nu justifică o încălcare a principiului restituirii în natură.
Pentru aceleași considerente nu sunt fondate nici motivele de recurs invocate de către intervenienți, potrivit cărora se solicită să nu se restituie nici o suprafață de teren reclamanților, întrucât prin aceasta s-ar încălca principiul restituirii în natură ori de câte ori este posibil, principiu prevăzut de Legea nr.10/2001. Ori, din expertiza tehnică efectuată în cauză, rezultă că pentru terenul de 567 m.p. de sub top.nr.9152/5/2 nu există nici un impediment legal la restituirea în natură.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile formulate de către recurenții reclamanți M. M. L. R. și Fătăcean M. Ortansa, de către recurenții pârâți M. B. prin primarși . B. precum și de către intervenienții M. L. M., M. N., M. D., H. L. N., J. I., K. G., K. A., Ț. G., I. C., I. S. și I. E. împotriva deciziei civile nr. 59/S/11.03.2013 a Tribunalului B. pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.09.2013.
Președinte, C. Ș. | Judecător, A. P. | Judecător, M. C. T. |
Grefier, G. G. |
Red. CȘ – 26.09.13
Dact. GG – 4.11.13
2 ex.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 826/2013. Curtea de Apel BRAŞOV | Succesiune. Decizia nr. 1875/2013. Curtea de Apel BRAŞOV → |
|---|
