Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Decizia nr. 943/2013. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 943/2013 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 29-04-2013 în dosarul nr. 1152/197/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE ,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIa civilă Nr. 943/R Dosar nr._
Ședința publică din data de 29 aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: D. R. - judecător
Judecător: M. C. T.
Judecător: N. G.
Grefier: N. A.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de petenta Asociația Agricolă „Agro 2001”, împotriva deciziei civile nr.313 din data de 27 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul B., în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 22 aprilie 2013 când părțile au lipsit, cele constatate fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta decizie iar instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru astăzi 29 aprilie 2013.
CURTEA :
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr.8676/20.06.2012 Judecătoria B. a respins ca neîntemeiată plângerea CF formulată de către petenta Asociația Agricolă „ Agro 2001”, în contradictoriu cu intimata S.C.S. C. S.A.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel petenta Asociația Agricolă „ Agro 2001”.
Prin decizia civilă nr.313/. a respins apelul și a păstrat sentința instanței de fond.
Pentru a se pronunța astfel, s-a reținut că motivul de apel privind soluționarea cauzei în lipsa părților care nu au solicitat judecata în lipsă, este nefondat. Prevederile art.242 alin 1 pct. 2 C.proc.civ., nu conțin sancțiunea aplicabilă în cazul încălcării acestora, fiind incidente ca urmare dispozițiile art. 105 alin.2 C.pr.civ., potrivit cărora actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor. Or, apelanta nu a invocat vătămarea produsă de nesocotirea art. 242 alin.1 pct.2 C.pr.civ. care să conducă la ineficiența actelor de procedură îndeplinite de prima instanță. Mai trebuie subliniat faptul că judecarea pricinii se realizează potrivit procedurii necontencioase reglementate de art. 331-339 C.pr.civ., că nu se puteau administra alte probe decât cele care au fost anexate cererii de înscriere în CF, iar în cursul judecății prezentei căi de atac apelanta putea să-și formuleze toate apărările ca și în fața primei instanțe.
În ce privește neîndeplinirea procedurii de citare cu intimata . în cursul judecății în primă instanță, tribunalul a reținut că dispozițiile legale referitoare la citarea părților sunt instituite în beneficiul persoanelor care sunt citate, astfel încât numai acestea pot invoca neîndeplinirea procedurii de citare. Potrivit dispozițiilor art. 108 alin.2 C.pr.civ., viciul referitor la îndeplinirea procedurii de citare a unei părți poate fi invocat doar de această parte interesată și nu de partea adversă.
În consecință, și acest motiv de apel este nefondat.
Tribunalul a apreciat că nici criticile pe fondul cauzei nu sunt întemeiate.
În mod corect prima instanță a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 151 alin. 9 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, potrivit cărora ,,de la data întocmirii procesului-verbal de sechestru, bunurile sechestrate sunt indisponibilizate. Cât timp durează executarea silită debitorul nu poate dispune de aceste bunuri decât cu aprobarea dată, potrivit legii, de organul competent.
În consecință, interdicția instituită de dispozițiile art. 151 alin.9 este aplicabilă și în cazul executării silite a bunurilor imobile, ipoteca legală înscrisă în evidențele de CF constituind piedică la intabulare.
În condițiile în care prevederile art. 151 din codul de procedură civilă au fost corect aplicate, astfel cum s-a arătat mai sus, instanța reține că registratorul are competența legală de a invoca aceste prevederi, având în vedere art. 63 alineatul 1 indice 1 din Ordinul ANCPI nr. 633/2006, potrivit cărora registratorul va respinge cererea de înscriere a actului juridic a cărui nulitate absolută este prevăzută în mod expres de lege sau pentru neîndeplinirea unor condiții speciale prevăzute de reglementările în vigoare. Or, actul nu îndeplinește cerințele instituite de ultima teză a articolului menționat. Registratorul de carte funciară nu a constatat și nu avea competența de a constata nulitatea absolută a actului care a intervenit ulterior indisponibilizării, ci a apreciat că acesta a încălcat dispoziții legale imperative, astfel că nu se putea dispune înscrierea în cartea funciară.
În ce privește sentința civilă nr. 1371/2010 a Tribunalului D., instanța a constatar că în mod corect prima instanță a reținut faptul că numai dispozitivul hotărârii este susceptibil de executare, nefiind permis ca acesta să fie completat cu dispoziții cuprinse în considerentele acesteia.
Cu privire la soluția de respingere a plângerii pe considerentul că pe terenul în discuție ar fi edificate construcții, care nu au făcut obiectul convenției de vânzare-cumpărare, instanța a constatat că aceasta este corectă în raport de dispozitivul sentinței civile nr. 1371/16.09.2010 a Tribunalului D., care făcea referire doar la suprafețele de teren. D. prin încheierea de ședință din 22.09.2011 s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în hotărârea menționată și au fost precizate și construcțiile.
Prima instanță a dat eficiență dispozițiilor art. 72 alin.2 din Ordinul ANCPI nr. 633/2006, apreciind în mod corect că nu este admisibilă depunerea în cadrul plângerii împotriva încheierii de carte funciară a unor înscrisuri noi (respectiv încheierea de îndreptare a erorii materiale), care nu au fost atașate cererii inițiale de înscriere în cartea funciară. Plângerea de carte funciară se judecă conform procedurii necontecioase, încheierea neavând putere de lucru judecat, astfel încât petenta se poate adresa din nou cu o cerere de înscriere, la care să se atașeze noul înscris invocat în fața primei instanțe.
Ca urmare, nu s-a procedat la cenzurarea sentinței pronunțate de Tribunalul D., ci la cercetarea formală a dispozițiilor acesteia, pentru a se determina dacă aceasta conține elementele necesare în vederea înscrierii acestora în evidențele de carte funciară.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 296 C.pr.civ., instanța a respins cererea de apel formulată și a păstrat hotărârea ca fiind legală și temeinică.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs petenta Asociația Agricolă „ Agro 2001”, criticând hotărârea pentru interpretarea și aplicarea greșită a legii.
În dezvoltarea motivelor de recurs, se arată că instanța de apel face confuzii cu privire la limitele competenței registratorului de carte funciară, în sensul că, procedura de înscriere în cartea funciară implică verificarea de către registrator doar în ce privește forma nu și fondul dreptului ce se solicită a fi înscris. Registratorul avea obligația să pună în executare hotărârea intrată în puterea lucrului judecat, care nu poate fi cenzurată de nicio instanță de judecată, cu atât mai mult de către O.C.P.I. Invocarea prevederilor art.151 din O.G. nr.92/2003 nu poate fi primită, deoarece nici registratorul de C.F și nici instanța de judecată nu au legitimitatea să invoce această presupusă nelegalitate, ci doar persoanele interesate, printr-o acțiune adresată instanței de judecată, nulitatea absolută a actelor care intervin ulterior indisponibilizării neoperând de drept. Înscrierea ipotecii legale în favoarea unei terțe persoane anterior pronunțării hotărârii judecătorești nu conduce la interdicția de înstrăinare a imobilelor grevate de această sarcină, întrucât dreptul de ipotecă rămâne în continuare înscris în favoarea creditorului.
Se susține că, judecătorul fondului a fost într-o evidentă eroare, întrucât din analiza extrasului de C.F. nr._ C. și din conținutul convenției de vânzare cumpărare nr.79/23.07.2007 rezultă că, pe terenul în litigiu, respectiv nr.top. 3542/1/252 –drum-nu există edificate construcții.
În drept, se invocă prevederile art.304 pct.8 și 9 C.proc.civ.
Examinând hotărârea prin prisma criticilor formulate în recurs și a temeiurilor juridice invocate, curtea reține că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Cu privire la critica ce vizează înscrierea dreptului de proprietate asupra terenului conform sentinței Tribunalului D., se reține că aparent, prin invocarea unei hotărâri judecătorești ca temei al „ intabulării” pretinse, cererea petentei ar fi doar o formalitate pentru registratorul de CF. Cu toate acestea prevederile art. 30 din Legea 7/1996 în forma actualizată, respectiv art. 63 din Ordinul 633/2006 permit o evaluare formală a actului juridic dacă se constată că acesta nu întrunește condițiile cerute de lege pentru validitate.
In speță, s-a invocat o piedică de C.F., un impediment la întabulare prin existența unei indisponibilizări a bunului ce reprezintă interdicție la vânzare sancționată cu nulitatea absolută - art. 9, 10 din O.G 92/2003. Este adevărat că, în practică s-a concretizat opinia conform căreia „ nulitatea absolută” a actului juridic nu poate fi constatată de registratorul de C.F., ci ea este atributul instanțelor care vor pronunța o hotărâre judecătoreasca în acest sens în cadrul unei proceduri contencioase, însă, există și opinii în doctrină potrivit cărora în cazul unei indisponibilizări a bunului rezultată din lege– ex: interdicția vânzării bunului timp de 10 ani inserată în Legea 112/1995 - registratorul de CF poate respinge înscrierea actului translativ de proprietate, doar după o analiza formală a actului.
In speță, chiar dacă se solicită înscrierea dreptului de proprietate în baza intabulării dispuse prin hotărâre judecătorească, trebuie remarcat scopul pentru care se solicită înscrierea, respectiv cel descris de art. 48 din Ordinul 633/2006: opozabilitatea față de eventualii titulari de drepturi reale cu același obiect. Sentința civilă care validează convenția de vânzare și dispune intabularea pentru terenurile vândute, este opozabilă doar părților în cauză, însă potrivit înscrierilor din C.F., asupra imobilului C.F._ C. top 3542/1/252 menționat la foaia de sarcini este înscris dreptul de ipotecă pentru creanțe bugetare în favoarea D.G.F.P. B. –A.F.P.C. conf. art. 8,9 din O.G 92/2003, față de care sentința nu este opozabilă.
Aceste înscrieri în favoarea creditorilor sunt efectuate anterior convenției de vânzare dintre S.C. S. C. S.A. și recurentă, deci anterior sentinței invocate. Ele sunt opozabile recurentei, conform art. 48 alin. 2 din Ordinul 633/2006, astfel că, în mod corect s-a constatat o piedică de C.F. la momentul cererii de înscriere a noului subdobânditor .
Față de aceste considerente, instanța va respinge recursul și va menține ca legală hotărârea instanței de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursul declarat de recurenta Asociația Agricolă ,,AGRO 2001” împotriva deciziei civile nr. 313/. pronunțată de Tribunalul B., pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 29.04.2013.
Președinte, D. R. | Judecător, M. C. T. | Judecător, N. G. |
Grefier, N. A. |
Red.D.R./21.05.2013
Tehnored.N.A. 23.05.2013- 3 ex.
Jud apelSS matei/OD P.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 1165/2013. Curtea de Apel... | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
