Legea 10/2001. Decizia nr. 52/2013. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 52/2013 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 19-06-2013 în dosarul nr. 7712/62/2007*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie,
de conflicte de muncă și asigurări sociale
DECIZIA CIVILĂ NR.52/Ap DOSAR Nr._
Ședința publică din 19 iunie 2013
Completul constituit din:
Președinte – G. C. – judecător
– N. G. – judecător
– L. N. – grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de intimatul M. B. prin Primar împotriva sentinței civile nr.7/S pronunțată de Tribunalul B. la data de 18 ianuarie 2008 în dosarul civil nr._, - cauză înregistrată spre rejudecare ca urmare a casării deciziei civile nr.108/. a Curții de Apel B..
La apelul nominal, făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa apelantului pârât M. B. prin Primar, a intimaților contestatori G. I. și P. M., și a intimatei pârâte P. M. B. – Biroul de Aplicare a Legii 10/2001.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 12 iunie 2013, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta.
Instanța, pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 19 iunie 2013.
CURTEA,
Asupra apelului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 7/18.01.2008 pronunțată de Tribunalul B., a fost admisă contestația formulată de contestatorii G. I., domiciliat în B., ., și P. M., domiciliată în B., ., ., în contradictoriu cu intimatul M. B., reprezentat legal de Primar, reprezentat în instanță de consilier juridic A. Zamora, și, în consecință:
A anulat dispoziția nr._/24.09.2007, emisă de intimatul M. B., prin reprezentantul său legal.
A obligat intimatul să emită, in condițiile reglementate de Legea nr.10/2001, o nouă dispoziție, prin care să acorde contestatorilor măsura reparatorie prin echivalent constând în compensarea cu un alt bun imobil, pentru următoarele imobile:imobilul-teren, în suprafață de 258 mp., înscris, inițial, în C.F. nr._, sub nr. top 7415/1/d/1/2 și trecut, ulterior, în C.F. nr._ B., imobilul-teren, în suprafață de 163,20 mp., înscris in C.F. nr._ B., sub nr. top 7415/2/d/1/1/2 și imobilul-teren, în suprafață de 147,70 mp., înscris în C.F. nr._ B., sub nr. top. 7415/2/d/1/1/3.
A anulat contestația formulată de contestatorii G. I. și P. M., în contradictoriu cu intimata P. M. B. - Direcția Juridică și de Administrație Publică - Biroul de Aplicare a Legii nr. 10/2001, ca urmare a admiterii excepției lipsei capacității procesuale de folosință a acestei intimate.
Pentru a pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin Dispoziția nr._24.09.2007, emisă de intimatul M. B., prin reprezentantul său legal, s-a propus acordarea de despăgubiri bănești, în condițiile Titlului VII din Legea nr. 2472005, astfel cum aceasta a fost modificată prin O.U.G. nr. 812007, contestatorilor, pentru terenul în suprafață de 258 mp., înscris, inițial în C.f . nr. 2173, sub nr. top . 74152d12, care a fost, ulterior, înscris în C.f. nr._ B. și a fost respinsă notificarea pe care aceștia au formulat-o pentru terenul în suprafață de 1630, 20 mp., înscris în C. f . nr._ B., sub nr. top 74152d112 și pentru terenul în suprafață de 147, 70 mp., înscris în C. f. nr._ B., sub nr. top 74152d11 3. ( filele 7-10).
În legătură cu critica adusă de contestatori dispoziției atacate sub aspectul modalității de restituire a terenul în suprafață de 258 mp., înscris, inițial în C.f . nr. 2173, sub nr. top . 74152d12, care a fost, ulterior, înscris în C.f. nr._ B., tribunalul a reținut următoarele:
Prin dispozițiile art.1 alin.1 și art.26 alin.1 din Legea nr.10/2001 se instituie în sarcina entității învestită, potrivit legii cu soluționarea notificării, obligația ca mai întâi să acorde persoanei îndreptățite, în compensare alte bunuri sau servicii și doar, în cazul în care persoana îndreptățită nu își exprimă acordul pentru instituirea acestei măsuri reparatorii prin echivalent, sau când această măsură reparatorie prin echivalent nu poate opera din motive obiective, să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, ca măsură reparatorie prin echivalent.
De asemenea, prevederile art.26 alin.(1) din Legea nr.10/2001, stabilesc pentru entitatea învestită potrivit legii cu soluționarea notificării obligația de a motiva, prin decizia sau, după caz, prin dispoziția pe care o emite, alegerea uneia dintre măsurile reparatorii prin echivalent, ca modalitate de restituire a imobilului cu privire la care a fost formulată notificarea.
În speță, intimatul M. B. nu a arătat, în dispoziția atacată, care au fost considerentele pentru care nu a respectat ierarhia măsurilor reparatorii prin echivalent, instituite de art. 26 alin (1) din Legea nr. 10/2001, propunând în mod direct contestatorilor, ca măsură reparatorie prin echivalent, pentru imobilul în litigiu, acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Din cele mai sus expuse, rezultă că, la data emiterii dispoziției contestate era în vigoare Hotărârea nr. 432/2006 a Consiliului Local al M. B., care atestă existența, în patrimoniul intimatului M. B. a unor terenuri ce pot fi acordate în compensare, ca măsură reparatorie în echivalent, conform dispozițiilor Legii nr.10/2001 și care instituie modalitatea în care această măsură va fi stabilită pentru fiecare caz în parte.
De asemenea, tribunalul a reținut că, din înscrisurile pe care contestatorii le-au depus la dosarul cauzei în probațiune, reiese că, în patrimoniul M. B. există și alte bunuri disponibile ce pot fi acordate în compensare ca măsură reparatorie în echivalent, în condițiile Legii nr. 102001, semnificate în acest sens fiind dispozițiile cuprinse în hotărârea Consiliului Local al M. B. nr. 4262005, aflată la fila 15 din dosarul cauzei .
În ceea ce privește critica adusă de contestatori dispoziției atacate sub aspectul modului de soluționare a notificării pe care aceștia au formulat-o pentru terenul în suprafață de 1630, 20 mp., înscris în C.f. nr._ B., sub nr. top 74152d112 și pentru terenul în suprafață de 147, 70 mp., înscris în C.f. nr._ B., sub nr. top 74152d11 3, tribunalul a apreciat că aceasta este, la rândul său întemeiată, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Imobilele, cu destinația de teren, mai sus identificate, au trecut în proprietatea statului în temeiul unui contract de donație autentificat.
Conform dispozițiilor Legii nr.10/2001, în sensul legii, prin imobile preluate în mod abuziv se înțelege și imobilele ce au fost donate statului, în temeiul unor contracte de donație încheiate în formă autentică, dar cu condiția ca, în acest caz, să se facă dovada anulării contractului de donație printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
Ținând seama de aceste prevederi legale, intimatul M. B. a solicitat contestatorilor, prin adresa pe care a expediat-o acestora, la data de 13.03.2003, să facă dovada desființării pe cale judecătorească a contractului de donație, în baza căruia statul a devenit proprietarul bunurilor revendicate (fila 58) .
Ca urmare a acestei solicitări, contestatorii au înregistrat, la data de 3.07.2003, pe rolul Judecătoriei B., a acțiune prin care au solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de donație autentificat sub nr. 8192/19.11.1979, ce a avut ca obiect material terenul în suprafață de 1630, 20 mp., înscris în C.f. nr._ B., sub nr. top 74152d112 și pentru terenul în suprafață de 147,70 mp., înscris în C.f. nr._ B., sub nr. top 74152d11 3. ( fila 59)
Prin sentința civilă nr.5787/11.06.2004, Judecătoria B. a constatat nulitatea absolută a contractului de donație mai sus menționat, astfel cum au solicitat contestatorii, și a dispus și restabilirea situației anterioare de carte funciară. ( filele 46-48)
În temeiul acestei dispoziții, intimatul a concluzionat că, contestatorii nu mai pot obține măsuri reparatorii, în condițiile reglementate de Legea nr. 10/2001, pentru imobilele arătate, deși cunoștea că, contestatorii au învestit instanțele doar cu o acțiune în constatarea nulității titlului cu care statul a preluat aceste imobile, ca urmare a solicitării pe care el le-a adresat-o în acest sens .
Împotriva acestei sentințe s-a declarat apel de apelantul Municipul B. prin Primar, criticându-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia civilă nr.108/2012 pronunțată de Curtea de Apel B., a fost respins apelul declarat de M. B., prin Primar, păstrându-se ca legală și temeinică sentința atacată.
Pentru a pronunța astfel instanța de apel a reținut următoarele:
Cu privire la primul motiv: Este real că prin Sentința civilă nr. 5787/2004, a Judecătoriei B. s-a constatat nulitatea donației autentificate sub nr. 8192/1979, având ca obiect suprafața de teren de 1630,20 mp înscrisă în CF nr._ B., nr. top. 7415/2/d/1/1/2 și terenul în suprafață de 147,70 mp înscris în CF nr._ B. sub nr. top. 7415/2/d/1/1/3, hotărâre pe baza căreia s-au respins prin dispoziția în prezent atacată pretențiile contestatorilor, însă acea sentință nu a avut decât menirea să consolideze calitatea lor de persoane îndreptățite în condițiile inexistenței titlului statului.
În condițiile în care terenurile în discuție sunt ocupate de construcții este iluzoriu a se crede că vreodată contestatorii își vor vedea efectivitatea dreptului lor de proprietate, încât principiul reparației integrale consacrat de chiar art.1, precum și art.7 și 9 din Legea nr. 10/2001 ar fi abolit, or nu acesta a fost scopul adoptării actului normativ de reparație.
D. urmare acest prim motiv a fost respins, sentința fiind la adăpost de orice critică.
Cu privire la motivul doi: Conform art. 1 alin. 2 și 3 din Legea nr. 10/2001, în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent. Măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite, sau despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Prima instanță a dispus legal obligarea la acordarea măsurii reparatorii prin compensare fără a identifica însă vreun imobil supus acestei operațiuni. Pe acest considerent se și apără intimatul în apel, susținând că nu dispune de imobile susceptibile de a fi atribuite în compensare, însă curtea reține că motivul nu reprezintă o critică adusă sentinței și de altfel sub acest aspect nici nu a fost invocat vreun aspect de nelegalitate sau netemeinicie.
În apel cauza a fost suspendată pentru a fi soluționat un litigiu având ca obiect juridic o acțiune oblică prin care contestatorii au tins la aducerea în patrimoniul statului a unei suprafețe de teren de 561,25 mp înscrisă în CF_ B. sub nr. top. 7431/6, susceptibilă de a face obiect al măsurii reparatorii prin compensare și aceasta în directa aplicare a dispozitivului sentinței în prezent atacate.
Prin Sentința civilă nr. 6237/2011, a Judecătoriei B., rămasă în final irevocabilă prin Decizia civilă nr. 982/R/2012, a Curții de Apel B., a fost admisă acțiunea oblică iar terenul în suprafață de 561,25 mp, susidentificat a devenit proprietatea tabulară a statului și deci poate face obiect al compensării dispuse de tribunal.
În vederea compensării, care presupune o anumită echivalență între imobilele ce fac obiectul operațiunii juridice, s-a întocmit raportul de expertiză extrajudiciară nr. 1816/2012, de către .., și cu care intimatul apelant a fost de acord, încât raportul, devenind unul judiciar și probă în cauză, face parte integrantă din prezenta decizie. Din același raport reiese că terenurile, cel care a fost expropriat de la contestatori, în suprafață totală de 568,90 mp și cel care va fi atribuit în compensare, respectiv terenul înscris în CF_ B. sub nr. top. 7431/6, în suprafață de 561,24 mp ce a făcut obiectul acțiunii oblice mai sus amintite, sunt sensibil egale ca suprafață și valoare fiind situate în aceeași zonă, încât fără dubiu compensarea celor două imobile este posibilă și va face obiectul dispoziției de primar la care se referă dispozitivul sentinței tribunalului, în prezent atacată cu apel.
În acest mod nu mai subzistă nici așa-zisa critică din motivul doi de apel, care la rândul său va fi respins.
Față de considerentele expuse, în baza art. 296 Cod procedură civilă, apelul a fost respins, păstrându-se sentința atacată ca legală și temeinică cu considerentele suplimentare ale instanței de apel.
Împotriva acestei decizii s-a declarat recurs de recurentul M. B. prin Primar, criticându-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia civilă nr. 1312/2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, a fost admis recursul și decizia atacată a fost casată cu trimitere spre rejudecare aceleiași instanțe cu următoare motivare:
Așa fiind, în măsura în care dispun cu privire la compensarea cu alt imobil, instanțele au obligația de a-l identifica și de a verifica regimul său juridic actual și, respectiv, de a statua dacă acesta corespunde din punct de vedere juridic anual și, respectiv, de a statua dacă acesta corespunde din punct de vedere valoric cu cel care nu poate fi restituit.
Totodată, instanțele au a verifica dacă imobilul atribuit în compensare este înscris în tabelul întocmit de entitatea deținătoare în conformitate cu dispozițiile art.1 alin.5 din Legea nr.10/2001 sau după caz, dacă refuzul de înscriere în acest tabel se dovedește a fi unul abuziv.
Or, instanța de apel, deși a identificat terenul înscris în CF_ B. sub nr.top.7431/6, în suprafață de 561,24 mp ce a făcut obiectul acțiunii oblice, ca fiind suprafața de teren ce poate fi atribuită în compensare contestatorilor, aceasta nu a procedat la verificări privind situația juridică actuală a acestei suprafețe, dacă este afectată sau nu de utilități publice, dacă este liberă de construcții și dacă face parte din bunurile ce pot fi acordate în compensare.
Spre o atare finalitate, urmează ca instanța de rejudecare să reanalizeze pricina din perspectiva dispozițiilor Legii nr.10/2001, incidente în cauză, să administreze toate probatoriile necesare stabilirii depline a situației de fapt conform considerentelor anterior expuse, să dispună completarea sau refacerea expertizei efectuate în cauză, să solicite înscrisurile necesare de la pârâtă, inclusiv tabelul cu bunurile ce pot fi acordate în compensare, să facă aplicarea dispozițiilor legale privind echivalența valorică a bunurilor, să dispună administrarea oricăror alte probe pertinente, concludente și utile soluționării cauzei, în vederea lămuririi tuturor circumstanțelor ei și pentru o corectă aplicare a legii.
Totodată, este de observat că statuarea instanței de apel este corectă cât privește sentința civilă nr.5787/2004 a Judecătoriei B. prin care s-a constatat nulitatea donației autentificate sub nr.8192/1979, având ca obiect suprafața de teren de 163,20 mp înscrisă în CF nr._ B., nr.top. 7415/2/d/1/1/2 și terenul în suprafață de 147,20 mp înscris în CF nr._ B. sub nr.top. 7415/2/d/1/1/3, sentința având menirea să consolideze calitatea contestatorilor de persoane îndreptățite în condițiile inexistenței titlului statului.
Astfel, pentru aceste suprafețe de teren, în mod legal s-a reținut că notificatorii sunt îndreptățiți să beneficieze de măsuri reparatorii instituite de Legea nr.10/2001.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de Apel B., cu același număr unic de dosar.
În cauză, au fost administrate probe noi, respectiv proba cu înscrisuri precum și proba cu expertiza tehnică topo.
Principalele critici din apel sunt următoarele:
I. Este contestată calitatea reclamanților de persoane îndreptățite să beneficieze de măsurile reparatorii instituite de legea 10/2001, cu privire la terenul în suprafață de 163,20 m.p. înscris în CF_ B. sub nr. top 7415/2/d/1/1/2 și a terenului în suprafață de 147,70 m.p. înscris în CF nr._ B. cu nr. top. 7415/2/d/1/1/3, întrucât prin sentința civilă nr. 5787/2004 pronunțată de Judecătoria B., reclamanții au redevenit proprietari tabulari asupra acestor terenuri prin faptul că prin această hotărâre s-a dispus revenirea la situația anterioară. Apelanta apreciază că în această situație nu se mai putea propune de către entitatea deținătoare acordarea unor măsuri reparatorii pentru aceste imobile-terenuri.
II. O altă critică vizează faptul că în mod eronat prima instanță a refuzat propunerea de acordare de despăgubiri bănești în condițiile titlului VII din legea 247/2005 pentru imobilul teren în suprafață de 258 m.p. înscris în CF_ sub top. 7415/2/d/1/2 trecut ulterior în CF_, întrucât apelanta nu dispune de suficiente terenuri pentru a fi acordate tuturor notificatorilor. Se mai arată că nu au fost avute în vedere dispozițiile art. 26 alin. 1 din legea 10/2001 și nici faptul că unitatea deținătoare nu este obligată să acorde bunuri sau servicii în compensare în situațiile în care acest lucru nu este posibil.
Oferta unității deținătoare este menționată în cuprinsul HCL 432/2006, prin care s-a pus la dispoziția Comisiei pentru aplicarea Legii 10/2001, o suprafață de teren, pășune, de 30 ha din trupul Stoaffen, hotărâre care a fost republicată conform HCL 918/2007 prin care se stabilește și valoarea de piață a terenului.
Examinând sentința atacată în raport de criticile invocate și de îndrumările deciziei de casare, instanța reține următoarele:
I. În legătură cu prima critică din apel, care vizează lipsa calității de persoane îndreptățite, pentru suprafețele de teren de 163,20 m.p. și 147,70 m.p. această chestiune a fost dezlegată, în mod definitiv și irevocabil prin decizia de casare pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Astfel, potrivit dispozițiilor sentinței civile nr.5787/2004 pronunțată de Judecătoria B., s-a constatat nulitatea actului de donație autentificat sub nr. 8192/1979, prin care antecesorii contestatorilor au donat imobilele înscrise în CF_ B., sub nr. top. 7415/2/d/1/1/3 compus din teren în suprafață de 163,20 m.p. și CF_ B. sub top. 7415/2/d/1/1/3 compus din teren în suprafață de 147,70 m.p.
Faptul că prin hotărârea judecătorească s-a dispus repunerea părților în situația anterioară, nu înseamnă că contestatorii nu mai sunt îndreptățiți să solicite aceste imobile. Repunerea în situația anterioară a părților, vizează în realitate, numai situația de carte funciară în măsura în care mai este posibil și dacă nu au intervenit modificări în respectivele cărți funciare, pentru în fapt, nu mai este posibilă o astfel de repunere. Din probele administrate în cauză rezultă că, pe terenurile respective s-au construit blocuri de locuințe, astfel că în executarea dispozitivului, privind repunerea părților în situația anterioară, nu mai poate opera restituirea în natură, imobilele nefiind libere.
Prin această sentință, este consolidată așa cum se reține și în decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, calitatea de persoane îndreptățite a contestatorilor asupra terenurilor în suprafață de 163,20 m.p și 147,70 m.p. cu datele de identificare de mai sus.
II. În legătură cu modalitatea de restituire.
Întrucât terenurile în discuție nu sunt libere, contestatorii pot beneficia în temeiul disp. art. 10 alin. 2 din Legea nr.10/2001, de măsuri reparatorii prin compensare.
Pentru acordarea de către entitatea învestită cu soluționarea notificării, de măsuri reparatorii prin echivalent constând în compensarea cu alte bunuri sau servicii, în situațiile reglementate de dispozițiile art.1, 2 și 6 din Legea nr.10/2001, este necesar acordul persoanei îndreptățite, acord pe care contestatorii nu l-au exprimat.
În ceea ce privește acordarea de despăgubiri, nici această modalitate nu este cea ideală pentru soluționarea speței de față, întrucât există alternativa acordării măsurilor reparatorii prin echivalent, alternativă care tinde să realizeze satisfacție reală și efectivă a contestatorilor.
Scopul edictării Legii nr.10/2001, a fost tocmai acela a asigurării unei reparații efective și reale și nu al asigurării unor speranțe iluzorii, acesta fiind preferabil în raport cu modalitatea de restituirea în echivalent în condițiile legii speciale prin titluri de despăgubire.
În acest sens s-a pronunțat și C.E.D.O. în cauza T. și G., reținându-se ca numai astfel este atins scopul legii și că acesta reprezintă o modalitate de restituire efectivă și echitabilă.
Legat de faptul că imobilul propus a fi acordat la schimb, nu a fost trecut pe listele cu bunuri oferite în acest de entitatea deținătoare, nici acest argument nu poate fi reținut. Se constată, perseverența unității deținătoare, respectiv a M. B. prin Primar, în a nu soluționa în mod judicios, notificările contestatorilor. Atitudinea culpabilă a intimatei rezultă din faptul că, s-a identificat un imobil propus pentru schimb, că acest imobil este liber și nu este afectat de lucrări de utilitate publică, conform concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză, exista posibilitatea ca intimata să îl treacă pe lista bunurilor propuse spre schimb, și nu a făcut-o, recurgând la procedurile judiciare pe parcursul celor șase ani. (24.10.2007 data introducerii cererii de chemare în judecat). În plus contestatorii au inițiat și obținut pe cale judiciară, printr-o acțiune oblică, introducerea în patrimoniul statului a imobilului solicitat la schimb constând în teren de 561,25 m.p. înscris în CF_ B. sub nr. top. 743/6. Nici după toate aceste demersuri judiciare, entitatea deținătoare nu a depus diligențe pentru a înscrie bunul pe listele privind bunurile în compensare, așa încât pe această cale, se poate costata decât atitudinea sa culpabilă.
Referitor la valoarea celor două imobile, acesta este sensibil egală, aflându-se în aceiași zonă a M. B., fiind relativ apropiate, ca amplasament.
Nu poate fi comparată valoarea imobilului propus spre schimb de entitatea deținătore, pentru care s-a emis H.C.L. nr.432/2007 și nr.918/2007, pentru că există o diferență de valoare evidentă, terenul vizat prin aceste hotărâri înscriindu-se în categoria „pășune”, iar imobilele preluate de la antecesorii contestatorilor fiind terenuri intravilane.
Prin urmare nici acest argument nu poate fi reținut.
Față de toate aceste considerente instanța apreciază că apelul nu este întemeiat și în consecință va fi respins iar sentința primei instanțe va fi păstrată ca legală și temeinică.
Instanța va lua act de faptul că intimații nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE :
Respinge apelul declarat de apelantul intimat M. B. prin Primar împotriva sentinței civile nr. 7/2008 a Tribunalului B., pe care o păstrează.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către intimații contestatori.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 19 iunie 2013.
Președinte, Judecător,
G. C. N. G.
Grefier,
L. N.
Red. N.G./ 27.06.2013
Tehnored: L.N./02.07.2013 – 6 ex. -
Judecător fond: L. S.
| ← Rectificare carte funciară. Decizia nr. 651/2013. Curtea de... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 887/2013. Curtea de Apel BRAŞOV → |
|---|
