Anulare act. Decizia nr. 636/2013. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 636/2013 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 26-03-2013 în dosarul nr. 1621/338/2011
ROMÂNIA
Curtea de Apel B.
Secția civilă și pentru cauze cu
minori și de familie, de conflicte
de muncă și asigurări sociale
DECIZIA CIVILĂ NR.636/R DOSAR NR._
Ședința publică din 26 martie 2013
PREȘEDINTE C. V. - judecător
M. L. - judecător
G. Ș. - judecător
C. N. - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanții T. L. și T. C. - R. împotriva deciziei civile nr.213 din 04.09.2012 pronunțată de Tribunalul B..
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 19 martie 2013, când partea prezentă a pus concluzii, așa cum rezultă din încheierea de ședință din acea zi și când instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea la data de 26 martie 2013.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin Decizia civilă nr. 213/. a respins apelul declarat de apelanții T. L. și T. C.-R. împotriva sentinței civile nr. 215/10.02.2012 pronunțată de Judecătoria Zărnești, în dosarul nr._, pe care a păstrat-o.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:
Din interpretarea probatoriului administrat, instanța de fond a stabilit în mod întemeiat starea de fapt, interpretând judicios dispozițiile legale incidente.
Așa cum corect a reținut și instanța de fond, potrivit art. 960 Cod Civil, dolul este o cauză de nulitate a convenției numai atunci când mijloacele viclene întrebuințate de o parte sunt atât de evidente încât, fără acestea, cealaltă parte nu ar fi contractat.
Ori, din înscrisurile înaintate de C. de Aplicare a Legilor Fondului Funciar Zărnești la solicitarea instanței de fond, s-a reținut că actul care a stat la baza emiterii adeverinței nr. 339/10.10.1991 îl reprezintă cererea nr. 872/18.03.1991, formulată de către intimata pârâtă după defunctul ei soț (fila 36 și 37 dosar fond). Pe verso-ul cererii formulată de intimată au fost menționate suprafețele de teren solicitate a-i fi atribuite și locul situării acestora, iar suprafața de teren ce a făcut obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare figurează printre acestea.
Prin urmare, prezentarea de către intimată a adeverinței nra.339/10.10.1991 la momentul încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare nu reprezintă un mijloc de inducere în eroare a apelanților, ci dovada stabilirii dreptului de proprietate asupra terenului arabil situat în locul numit „Gropile” – orașul Zărnești. De altfel, și pe verso-ul adeverinței nr. 339/1991 este menționat și terenul ce a făcut obiectul antecontractului, ca fiind în suprafață de 0,10 ha.
Prin actul încheiat, intimata a precizat că acest teren figurează în adeverința nr. 339/1991 ca având suprafața de 1000 mp însă, în realitate are o suprafață de 1474 mp, obligându-se să rectifice suprafața prin formalitățile prevăzute de lege, în cazul în care nu va fi trecută în titlul de proprietate suprafața reală.
Dimpotrivă, pe verso-ul cererii formulată de intimată în nume personal și pentru fratele ei C. Ghe. N. (fila 42 dosar fond), în calitate de moștenitori ai defunctului C. G., înregistrată sub nr. 873/18.03.1991, este menționat terenul arabil situat în locul numit „Gropile”, în suprafață de 0,08 ha. Intimata nu a intenționat să înstrăineze acest teren, aspect ce rezultă din mențiunea făcută de aceasta prin antecontractul de vânzare-cumpărare, cu privire la suprafața terenului înstrăinat. Ca urmare a formulării acestei cereri, a fost emisă adeverința nr. 970/25.10.1991 privind stabilirea dreptului de proprietate în favoarea celor doi moștenitori, iar pe verso apar menționate suprafețele de teren arabil și fâneață, în suprafață totală de 3,26 ha, printre care figurează și terenul în suprafață de 0,8 ha.
Față de aceste considerente, acțiunea apelanților reclamanți întemeiată în drept pe dispozițiile art. 960 și 961 Cod Civil, este nefondată, nefiind dovedită în cauză intenția intimatei pârâte de inducere în eroare a apelanților, pentru a-i determina să încheie antecontractul de vânzare cumpărare având ca obiect terenul arabil în suprafață reală de 1474 mp.
În consecință, constatând că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 276 Cod Procedură Civilă, a fost respins apelul declarat de apelanții reclamanți ca neîntemeiat.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții, criticând-o sub aspectul motivelor de modificare prevăzute de art. 304 pct.8 și 9 C. pr. civ., arătând că sunt întrunite cerințele dolului, ca viciu de consimțământ din moment ce s-au suprapus fraudulos trei elemente, respectiv suprafața, locul situării și adeverința de proprietate nr. 339/1991, iar antecontractul de vânzare-cumpărare nu poate fi executat din moment ce terenul în discuție a fost atribuit în coproprietate, pe baza unei alte adeverințe.
În recurs s-a administrat proba cu înscrisuri.
Recursul este fondat.
Antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 16.01.2007, s-a întemeiat pe adeverința nr. 339/1991, eliberată de Comisia Orășenească Zărnești, prilej cu care pârâta a declarat pe proprie răspundere că terenul are în realitate o suprafață de 1474 mp, în raport de care s-a stabilit și prețul, că face obiectul acestei adeverințe și nu există constituit vreun drept în favoarea vreunei terțe persoane.
În realitate terenul urmărit de reclamanți să intre în proprietatea lor, situat la locul numit „Gropile”, face obiect al Titlului de proprietate nr._/2011, emis pe baza unei alte adeverințe de proprietate, nr. 970/1991 și nu cea menționată în antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat între părți și este identificat ca fiind ., nr. 2618/6/14. Ceea ce este deosebit de important este faptul că terenul cumpărat de reclamanți nu constituie proprietatea exclusivă a pârâtei, cum aceasta a garantat, ci a fost atribuit în coproprietate acesteia și unei terțe persoane, fapt care prefigurează elementele dolului ca viciu de consimțământ, mai ales că a ascuns reclamanților că însăși aceasta a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în nume propriu cât și pentru terța persoană și cunoștea amplasamentul terenului, din moment ce i s-a reconstituit dreptul de proprietate și nu constituit, încât să existe o lipsă a elementului intențional sau o simplă reprezentare falsă a realității. Mai mult, la data perfectării antecontractului de vânzare-cumpărare, adeverința nr. 970/1991, ce a stat la baza emiterii titlului de proprietate pentru terenul atribuit în coproprietate, exista, iar pe versoul acesteia este menționat locul numit „Gropile”, deci cunoștea la data încheierii convenției cu reclamanții, că terenul cumpărat de aceștia fac obiectul acestei adeverințe și nu a celei cu nr. 339/1991, menționată în antecontract.
Conform art. 960 Cod civil, dolul este o cauză de nulitate a convenției când mijloacele viclene întrebuințate de una din părți, sunt astfel, încât este evident că, fără aceste mașinații, cealaltă parte n-ar fi contractat.
În accepțiunea textului dolul, ca viciu de consimțământ, este o eroare provocată, partea inducând cealaltă parte contractantă în eroare, determinând-o să contracteze, știind că în lipsa acestor manevre dolosive nu ar fi contractat. În condițiile date, când pârâta a ascuns că terenul se află în coproprietate, deși cunoștea acest fapt, fiind cea care a formulat cererea de reconstituire și pentru terța persoană, cunoștea că amplasamentul nu este cel stabilit prin adeverința nr. 339/1991, ci prin adeverința nr. 970/1991, existentă la data antecontractului de vânzare-cumpărare, cerințele dolului sunt îndeplinite, fiind evident că fără inducerea provocată a erorii, reclamanții nu ar fi contractat, aceștia nedorind să cumpere un teren în coproprietate, curtea stabilind că instanțele de fond au făcut o greșită aplicare a normei menționate fapt ce atrage incidența motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct.9 Cod procedură civilă.
Cum potrivit art. 961 Cod civil., dolul constituie motiv de anulare a convenției, fiind un viciu de consimțământ în sensul art. 953 Cod civil, fiind îndeplinite cerințele motivului de modificare prevăzut de art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, în baza art. 312 alin.1-3 Cod. Procedură civilă. ci, recursul va fi admis, iar decizia atacată modificată, în sensul admiterii apelului declarat împotriva sentinței judecătoriei, cu consecința admiterii acțiunii, anulării convenției părților și obligarea pârâtei la restituirea prețului primit, conform dispozitivului prezentei decizii.
Întrucât, prin admiterea recursului și în final a acțiunii, pârâta se află în culpă procesuală, în baza art. 274 Cod procedură civilă, este obligată la plata cheltuielilor de judecată, în toate instanțele, în cuantum de 8061, 69 lei, reprezentând taxe judiciare de timbru.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții T. L. și T. C. R. împotriva Deciziei civile nr. 213/. B., pe care o modifică în tot în sensul că admite apelul declarat de aceiași reclamanți împotriva Sentinței civile nr. 215/2012, a Judecătoriei Zărnești, pe care o schimbă în tot în sensul că:
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții T. L. și T. C. R. împotriva pârâtei B. M. și în consecință:
Anulează antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat între părți și autentificat de BNP S. Coriolan A. sub nr. 76/16.01.2007.
Dispune repunerea părților în situația anterioară și obligă pârâta B. M. să plătească reclamanților T. L. și T. C. R. suma de_ euro (_ lei), cu titlu de preț.
Obligă pârâta B. M. să plătească reclamanților T. L. și T. C. R. suma de 8061,69 lei cheltuieli de judecată în toate instanțele.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de azi, 26.03.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. V. M. L. G. Ș.
GREFIER,
C. Năapr
Red.M.L./ 11.04.2013
Dact.C.N./24.04.2013
- 3 exemplare –
Jud. apel – D.O. P.
- S. Șt. M...
| ← Succesiune. Decizia nr. 387/2013. Curtea de Apel BRAŞOV | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 108/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
