Rectificare carte funciară. Decizia nr. 651/2013. Curtea de Apel BRAŞOV

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut următoarele:

Calitatea procesuală pasivă, presupune existența unei identități intre persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat in raportul juridic dedus judecății, respectiv, față de care se poate realiza interesul respectiv.

Potrivit CF_ B., proprietar tabular asupra imobilului casă de piatră și curte în suprafață de 1085,40 mp, înscris sub nr. top 5907/1/3/1/1, 5909/1/3/1/1, 5910/1/3/1/1, 5911/1/3/1/1 este înscris S. Român, cu drept de naționalizare.

P. acțiunea principală formulată în cauză, intimații reclamanți au solicitat rectificarea CF_, ori, așa cum corect a reținut și instanța de fond, potrivit art. 22 lit. a din Lg. 7/1996, înscrierea unui drept se poate efectua numai împotriva aceluia care, la înregistrarea cererii sale, era înscris ca titular al dreptului asupra căruia înscrierea urmează să fie făcută.

P. urmare, in mod corect, instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului R., întrucât interesul intimaților reclamanți nu se poate realiza decât in contradictoriu cu proprietarul tabular al imobilului înscris în CF_ B., sub nr. top 5907/1/3/1/1, 5909/1/3/1/1, 5910/1/3/1/1, 5911/1/3/1/1.

In ceea ce privește calitatea de reprezentant al Statului R., instanța de fond a stabilit in mod întemeiat că aparține Ministerului Finanțelor Publice, intrucât in cauză, sunt incidente dispozițiile art. 25 din Decretul nr. 31/1954, potrivit cărora, S. este reprezentat in raporturile in care participă nemijlocit, in nume propriu, ca subiect de drepturi și obligații, prin Ministerul Finantelor Publice.

Relativ la excepția lipsei calității procesuale active a intimaților reclamanți, invocată de apelantul pârât P., instanța a constatat că este neîntemeiată.

Calitatea procesuală activă presupune existența unei identități intre persoana reclamantului și cel care ar fi titularul dreptului afirmat.

In materie imobiliară, dovada dreptului de proprietate se poate face prin titlu de proprietate, care poate fi orice act juridic translativ de proprietate, cât și prin existența unui mod originar de dobandire a proprietății.

Acțiunea în anularea contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de intimații reclamanți cu privire la imobilul ce face obiectul prezentei acțiuni a fost respinsă prin sentința civilă nr. 20/2006 a Tribunalului B., rămasă irevocabilă prin decizia nr. 7027/24.10.2007 a ICCJ București.

In consecință, deținând contracte de vânzare-cumpărare valabile asupra apartamentelor situate în imobilul situat în B., .. 5, intimații reclamanți au calitate procesuală activă în cauză.

P. încheierea ședinței publice din data de 18.09.2008, în mod întemeiat, instanța de fond a respins în principiu cererea de intervenție formulată de apelantul pârât.

P. intervenția principală la care se referă art. 49 alin. 2 Cod Procedură Civilă, și care se exercită împotriva părților inițiale, terțul urmărește realizarea sau conservarea unui drept al său, tinzând deci să câștige pentru sine obiectul procesului. Așa cum se prevede și în art. 50 alin. 1 Cod Procedură Civilă, această cerere de intervenție se face în forma prevăzută pentru cererea de chemare în judecată, respectiv, cu menționarea părților, a obiectului cererii și a valorii lui.

Ori, în speță, intimații reclamanți, în calitate de proprietari ai apartamentelor 1, 4, 5, 6, 7 a, 9, 10 au solicitat rectificarea CF_ B. în sensul de a se evidenția alcătuirea reală a acestuia, dezmembrarea nr. top componente și intabularea drepturilor lor de proprietate.

Așa cum a reținut și instanța de fond, obiectul cererii de intervenție este diferit de cel al acțiunii principale, neavând legătură cu acesta. Mai mult, asupra apartamentelor 1, 4, 5, 6, 7 a, 9, 10, intimații dețin titluri valabile de proprietate, în această situație, apelantul neputând câștiga « pentru sine obiectul procesului ».

Imobilul înscris în CF_ a suferit mai multe dezmembrări, apartamentele 2, 3, 8 și 11 fiind înscrise în alte cărți funciare, fără a fi evidențiate părțile de uz comun și cota parte din acestea aferente fiecărui apartament în parte.

P. expertiza efectuată în cauză, în raport de suprafața apartamentelor 2, 3, 8 și 11, expertul a stabilit pentru acestea în mod corect, o cotă aferentă părților de uz general de 3,16/10.

Împotriva hotărârii de mai sus a formulat recurs pârâtul S. Român prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B. și intervenientul P. C..

P. motivele de recurs formulate de S. Român este criticată soluția de respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive a acestuia, față de prevederile art. 25 din Decretul nr. 31/1954, conform cărora „S. este subiect de drepturi și obligații numai în cazurile în care participă în mod direct în raporturile juridice”.

P. motivele de recurs formulate de intervenientul P. C., se arată că instanțele de fond au ignorat faptul că imobilul în litigiu a fost preluat de S. Român fără titlu valabil, aspect constatat prin decizia nr. 142/2000 a Curții de Apel B., iar intabularea dreptului de proprietate a statului este ilegală, la fel ca și vânzarea celor 7 apartamente către chiriași. Tratarea diferită a celor 3 apartamente restituite în natură față de cele 7 apartamente vândute ilegal chiriașilor, este nelegală, fiind încălcate prevederile Legii nr. 112/1995, potrivit cărora doar imobilele preluate cu titlu pot fi vândute chiriașilor cu contracte de închiriere valabil încheiate la data intrării în vigoare a acestei legi.

La cererea recurentei, cauza a fost suspendată la data de 6 octombrie 2011, până la 16 martie 2013, pentru soluționarea irevocabilă a contestației formulată de P. C. împotriva deciziei de restituire în natură a imobilului în litigiu în baza Legii nr. 10/2001.

Recursurile sunt nefondate.

Calitatea procesuală pasivă a Statului Român a fost corect stabilită în raport de obiectul acțiunii deduse judecății (rectificare de CF și dezmembrare imobil) și calitatea de proprietar a Statului Român asupra unei părți din imobilul în litigiu.

Criticile formulate de intervenientul P. C. referitoare la valabilitatea titlului Statului Român asupra imobilului în litigiu nu au relevanță față de obiectul acțiunii, respectiv dezmembrarea pe apartamente a imobilului în litigiu. Cu privire la acest aspect există o hotărâre judecătorească (sentința civilă nr. 241/S/2010 a Tribunalului B. rămasă irevocabilă privind respingerea apelurilor și recursurilor prin decizia nr. 187/. de Apel B. și decizia nr. 124/2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție) prin considerentele căreia se statuează asupra nevalabilității titlului statului asupra imobilului în litigiu și se dispune restituirea în natură a părții din imobil liberă și prin echivalent în ceea ce privește apartamentele vândute în temeiul Legii nr. 112/1995.

Toate aceste aspecte dezlegate anterior prin hotărâri judecătorești irevocabile, nu mai pot fi puse în discuție în cauza dedusă judecății.

În ceea ce privește motivele ce țin de valabilitatea celor 7 contracte de vânzare-cumpărare încheiate în temeiul Legii nr. 112/1995 acestea puteau fi analizate doar în cadrul acțiunii având ca obiect anularea acestor contracte, ori, prin sentința civilă nr. 20/s/2006 a Tribunalului B. (menținută prin deciziile 232/2006 și 7027/2007 ale Curții de Apel B. și respectiv ÎCCJ) s-a respins ca prescrisă acțiunea și s-a constatat valabilitatea acestor contracte iar aceste constatări nu mai pot fi contrazise printr-o altă hotărâre.

Față de considerentele ce preced, în temeiul art. 312 cod procedură civilă, recursurile celor două părți vor fi respinse.

Pentru aceste motive,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursurile formulate de recurenții S. Român prin MFP prin DGFP B. și P. C. împotriva deciziei civile nr. 128/. a Tribunalului B., pe care o menține.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi 27 martie 2013.

Red. CȘ – 27.03.13

Dact. GG – 7.05.13

2 ex.