Revendicare imobiliară. Decizia nr. 108/2013. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 108/2013 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 23-10-2013 în dosarul nr. 9350/62/2007
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie,
de conflicte de muncă și asigurări sociale
DECIZIA CIVILĂ NR.108/Ap DOSAR NR._
Ședința publică din 23 octombrie 2013
Completul compus din:
Președinte – L. F. – judecător
– C. B. – judecător
– L. N. – grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de reclamanții S. L., S. P. Ș., S. E. A., S. F. M., K. J. E. prin mandatar S. F. M., KONTROS A. M. prin mandatar S. F. M., S. R. E. prin mandatar S. F. M., S. J. G., S. T. EDVIN, S. E. P. prin mandatar S. F. M., K. J. E., S. P. Ș., S. E. A. și S. L., împotriva sentinței civile nr.30/S din 01 februarie 2013, pronunțate de Tribunalul B. – Secția I-a Civilă, în dosarul nr._ .
La apelul nominal, făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa apelanților reclamanți S. L., S. P. Ș., S. E. A., S. F. M., K. J. E. prin mandatar S. F. M., Kontros A. M. prin mandatar S. F. M., S. R. E. prin mandatar S. F. M., S. J. G., S. T. Edvin, S. E. P. prin mandatar S. F. M., K. J. E., S. P. Ș., S. E. A. și S. L., a intimaților reclamanți L. M., L. F., L. B. K., a intimaților pârâți .., M. B. – prin primar, D. I., D. M., P. N., B. N., B. T., I. Ș., Ș. R., Ș. E., .. B. și S.C. I. C. S.R.L..
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 16 octombrie 2013, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 23 octombrie 2013.
CURTEA,
P. acțiunea formulată cererea înregistrată sub nr. 2645/197, la data de 26.02.2007, pe rolul Judecătoriei B., reclamanții S. I. F., S. L., S. P. S., S. E. A., S. F. M., K. J. E., L. M., L. B. K. si L. F. au chemat în judecată pârâții D. M., D. I., B. T., B. N., P. N., I. S., S. R., S. E., ., SC I. C. SRL, ., S. R., reprezentat legal de Ministerul Finantelor Publice, si M. B., reprezentat legal de Primar, solicitând instanței ca, în urma probelor ce se vor administra, să pronunțe o sentință, prin care să constate că pârâtul S. R. a preluat fără titlu valabil cota de ½ parte din imobilul situat în M. B., ., înscris în cartea funciară nr. 387 B., sub nr. top. 5443, compus din construcție și teren în suprafață de 333 mp., care a aparținut defunctei L. E., născută Agner, să îi oblige pe pârâți să le lase în deplină proprietate și posesiei acest imobil și să rectifice situația de carte funciară, prin radierea dreptului de proprietate ce a fost întabulat asupra acestui imobil în favoarea pârâtului S. R. și prin reînscrierea acestui drept în favoarea proprietarului inițial.
P. sentința civilă nr. 30/01 februarie 2013 Tribunalul B. a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții S. J. F., decedat pe parcursul desfășurării și continuată de succesorii în drepturi ai acestuia, K. A. M., S. R. E., S. J. G., S. T. E. și S. E. P., prin mandatar S. F. M., domiciliați în Satu M., .. 90, județul Satu M., S. L., prin mandatar S. F. M., domiciliat în Satu M., .. 90, județul Satu M., S. P. Ș., prin mandatar S. F. M., domiciliat în Satu M., .. 90, județul Satu M., S. E., prin mandatar S. F. M., domiciliată în Satu M., .. 90, județul Satu M., S. F. M., domiciliat în Satu M., .. 90, județul Satu M., K. J. E., domiciliată în Satu M., ..88, județul Satul M., L. M., domiciliată în M. B., ..2, L. B. Kristina, domiciliată în M. B., ..2 L. F., domiciliat în M. B., ..2, toți reprezentați în instanță de avocat R. C., în contradictoriu cu pârâții D. M., D. I., B. T., B. N., domiciliați în M. B., ., . instanță de avocat B. P., P. N., I. Ș., Ș. R., Ș. E., domiciliați în M. B., ., . instanță de avocat Alboni F., ., cu sediul în M. B., ., reprezentată legal de administrator, reprezentată convențional de avocat P. S. – M., ., cu sediul în M. B., ., reprezentată legal de administrator, reprezentată în instanță de avocat M. A., ., cu sediul în M. B., ., nr. 29, reprezentată legal de administrator unic, reprezentată în instanță de consilier juridic S. R. G., M. B., reprezentat legal de primar, S. R., reprezentat legal de Ministerul Finanțelor Publice,reprezentat convențional de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului B., cu sediul ales la sediul reprezentantului convențional, situat în M. B., B- dul M. K., nr. 7.
A obligat reclamanții să achite pârâților P. N., I. Ș., Ș. R. și Ș. E. suma de 3500 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.
A obligat reclamanții să achite pârâtei . suma de 2000 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele considerente:
Procedura de restituire instituită de Legea nr.10/2001 cuprinde două etape distincte, și anume: procedura prealabilă, care are un caracter obligatoriu, astfel încât, de la data intrării în vigoare a legii, cererile de restituire în natură sau în echivalent, inclusiv acțiunile în revendicarea imobilelor preluate fără titlul valabil formulate împotriva persoanelor juridice deținătoare direct la instanțele judecătorești sunt inadmisibile și procedura judiciară, care este ulterioară, facultativă și subsidiară, persoanele nemulțumite de modul de soluționare a cererilor de restituire în natură sau prin echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv de către stat, putând ataca în justiție, în termenele și în modalitățile prevăzute de lege, deciziile sau dispozițiile emise de persoanele juridice notificate.
Susținerile făcute de reclamanți în sensul că, pot promova direct în instanță o acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 6 din Legea nr.213/1998 și pe cele ale art. 480-481 Cod civil, sunt nefondate
După . Legii nr.10/2001, acțiunea în revendicarea imobilelor preluate fără titlu, formulată în condițiile dreptului comun (art. 480-481 Cod civil; art. 6 din Legea nr.213/1998) nu poate fi primită, ea fiind inadmisibilă.
Exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe, între care și stabilirea unor termene, după a căror expirare, valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă.
Procedura prealabilă obligatorie reglementată de Legea nr.10/2001 nu încalcă nici prevederile art.6 alin.(1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, deoarece această procedură are în vedere tocmai celeritatea determinării situației juridice a imobilelor ce formează obiectul său de reglementare, satisfăcând astfel cerința soluționării cererii de restituire într-un termen rezonabil și nici prevederile art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție, având ca scop asigurarea stabilității și securității raporturilor civile
Față de dispozițiile deciziei civile nr.33/2008 pronunțată în interesul legii de Înalta Curtea de Casație și Justiție, revendicarea unui bun imobil care face partea din categoria imobilelor ce constituie obiectul de reglementare a Legii nr.10/2001, pe calea dreptului comun, poate avea loc numai în cazul în care, între dispozițiile actului normativ menționat și Convenția Europeană a Drepturilor Omului sunt semnalate neconcordanțe și cu condiția ca titularul acțiunii să facă dovada că a existat o cauză obiectivă ce l-a împiedicat să uzeze de procedura specială instituită de Legea nr. 10/2001, precum și cu condiția de a nu fi afectate alte drepturi de proprietate .
În cauza de față aceste cerințe nu sunt îndeplinite, întrucât, așa cum însăși reclamanții au arătat, bunul imobil din litigiu nu mai face parte din patrimoniul statului, el constituind în prezent obiectul dreptului de proprietate al pârâților, fiind dobândit de aceștia cu titlu de cumpărare în conformitate cu prevederile Legii nr.112/1995.
Legea nr.10/2001, aplicabilă raportului juridic creat între părți, apără efectele actelor juridice prin care au fost constituite drepturi în favoarea altor persoane, între care se află și actul juridic în baza căruia pârâții au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului din litigiu, acte juridice care nu au fost desființate printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
Între aceste efecte este, în mod evident, asigurarea tuturor atributelor care rezultă din calitatea de proprietar a terțului subdobânditor, fără pericolul unei evicțiuni ulterioare, datorată unor cauze preexistente la momentul dobândirii dreptului de proprietate, cum este cea privitoare la nevalabilitatea titlului de proprietate constituit în favoarea statului.
Or, în condițiile în care titlurile de proprietate pe care pârâții le au asupra imobilului în litigiu s-au consolidat prin nedesființarea lor ca urmare a pronunțării unei hotărâri judecătorești, tribunalul apreciază că solicitarea reclamanților de obligare a pârâților la lăsarea acestui imobil în deplină proprietate și posesie nu poate fi admisă.
Fiind părțile aflate în culpă procesuală, reclamanții au fost obligați, în conformitate cu prevederile cuprinse în art. 274 din Codul de procedură civilă, să achite pârâților P. N., I. Ș., Ș. R. și Ș. E. suma de 3.500 lei iar pârâtei . suma de 2000 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții S. I. F., S. L., S. P. S., S. E. A., S. F. M., K. J. E., Kontroș A. M., S. R. E., S. J. Goerg, S. T. Edvin, Solyom E. Piroșka prin care au solicitat, în principal schimbarea în sensul admiterii acțiunii, în subsidiar suspendarea judecării cauzei până la soluționarea irevocabilă a dosarelor_ ,_ și_/197/2007 al Judecătoriei B. ce au ca obiect ieșirea din indiviziune aparent existentă între reclamanți și pârâți
În motivarea apelului se arată următoarele:
La fond s-a cerut suspendarea cauzei până la soluționarea dosarelor_ ,_ și_/197/2007 al Judecătoriei B. ce au ca obiect ieșirea din indiviziune aparent existentă între reclamanți și pârâți .
În ipoteza în care se consideră că numai jumătate de imobil rămasă în proprietatea tabulară a antecesoarei constituie bun în sensul primului protocol, instanța trebuie să suspende cauza până la soluționarea pentru dosarele în care s-a solicitat ieșirea în indiviziune, numai la acel moment reclamanții având posibilitatea de a revendica concret o anumită parte a imobilului și nu doar o cotă ideală din acesta
Nici L. E. antecesoarea reclamanților, nici L. F. nu puteau face obiectul naționalizării, deci potrivit art.1 alin. 4 și 5 din H.G. nr.20/1996 jumătatea din imobil ce a aparținut lui L. E. a fost greșit naționalizată, deci nu putea face obiectul legii 112/1995.
Cu atât mai mult nu putea fi vândută chiriașilor cealaltă jumătate a imobilului rămasă în proprietatea tabulară a lui L. Josefin până la decesul ei survenit în 1993.
Principiul unanimității nu se aplică, reclamanții ca succesori ai proprietarilor deposedați abuziv au revendicat tot imobilul având calitate procesuală activă, iar instanța a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților
Legea 10/2001 nu poate obscula cererile reclamanților .
Având în vedere că L. Josefin a rămas proprietara tabulară a cotei de ½ din imobil până în anul 1993 când a decedat și că pârâții nu contestă această situație, e evident că prevederile legii 10 /2001 care poartă numai cu privire la imobilele preluat abuziv de stat în nu sunt incidente relativ la respectiva cotă de proprietate, o dovadă fiind și împrejurarea că pârâții au cerut ieșirea din indiviziune Față de decizia nr.33/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție în care se arată că este posibil ca într-o acțiune în revendicare reclamantul să se poată prevala la rândul său de un bun. Având în vedere că proprietatea tabulară a antecesoarei asupra cotei de ½ nu a fost contestată niciodată, e evident că reclamanții se pot prevala de un bun în sensul art. 1 din Protocol și trebuie să li se asigure accesul la acțiunea în revendicare prin comparare de titluri
Pârâții nu sunt de bună credință, întrucât au fost notificați să nu cumpere spațiile închiriate. Buna credință a cumpărătorilor cât și a vânzătoarei R. este infirmată suplimentar de faptul că deși se putea vinde cel mult o jumătate din imobil, s-a vândut o cotă de peste 90% din imobil .
Intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice B. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, arătând că acțiunea este inadmisibilă în considerarea Legii nr.10/2001 .
Pârâtul M. B. a depus întâmpinare prin care invocă inadmisibilitatea acțiunii, arătând că pentru acest imobil s-a depus notificarea 950/2001 în temeiul Legii nr.10/2001.
Intimata . arată că acțiunea în revendicare pe drept comun este inadmisibilă, procedura Legii nr.10/2001 fiind obligatorie.
Pârâții D. I. și M., B. T., B. N. și P. N. au depus concluzii scrise prin care au arătat că prin apel reclamanții tind la modificarea obeictuliu acțiunii în sensul că obiect al procesului nu îl reprezintă preluarea abuzivă de către Stat a cotei de ½ din imobil, ci cota de ½ ce aparține antecesoarei L. Josefine, cerere pentru prima oară formulată în apel, acțiunea fiind inadmisibilă pe drept comun, pârâții au titlu de proprietate consolidat în dosarul_/197/2003 al Judecătoriei B.
Intimata . a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului arătând că reclamanții au urmat procedura Legii nr.10/2001, acțiunea pe drept comun fiind inadmisibilă.
Curtea constată apelul nefondat, pentru următoarele considerente:
Acțiunea în revendicare formulată de reclamanți are ca obiect imobilul situat în M. B., ., înscris în cartea funciară nr. 387 B., sub nr. top. 5443, compus din construcție și teren în suprafață de 333 mp., care a aparținut defunctei L. E., preluat de stat în baza decretului de naționalizare nr. 92/1950 și vândut de stat pârâților, imobil a cărui restituire în natură a fost solicitată de reclamanți prin notificare în baza Legii nr.10/2001 la data de 10.07.2001.
Contractele de vânzare cumpărare prin care pârâții au dobândit imobilul au făcut obiectul unei acțiuni în constatarea nulității absolute finalizată prin respingerea acțiunii prin sentința civilă nr.3427/12.04.2007 a Judecătoriei B., rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 681/4.04.2012, ca atare buna sau reaua credință a cumpărătorilor nu mai poate fi pusă în discuție în prezenta cauză, dreptul de proprietate al pârâților fiind recunoscut irevocabil .
Corect instanța de fond a respins cererea reclamanților de suspendare a prezentei cauze până la soluționarea dosarelor_ ,_ și_/197/2007 al Judecătoriei B. ce au ca obiect ieșirea din indiviziune aparent existentă între reclamanți și pârâți, aceste dosare fiind suspendate până la rezolvarea prezentei cauze care poartă asupra dreptului de proprietate al reclamanților .
Obiectul acțiunii este cota de ½ naționalizată de stat ce a aparținut bunicii reclamanților E. L., născută Agner și nu cota de ½ ce aparține antecesoarei L. Josefine pretinsă prin cererea de apel pentru prima oară, cerere inadmisibilă potrivit art. 294 Cod procedură civilă potrivit căreia în apel nu se poate schimba obiectul acțiunii, motiv pentru care nici proba cu expertiza și interogatoriu solicitate prin cererea de apel nu sunt concludente, cererea de repunere pe rol a cauzei pentru suspendarea cauzei și administrarea probelor cu expertiza și interogatoriu fiind nefondată .
În ceea ce privește cota de ½ naționalizată de stat ce a aparținut bunicii reclamanților E. L., revendicarea acesteia în temeiul dreptului comun este inadmisibilă întrucât există legea 10/2001 care reglementează regimul juridic al imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 de către stat .
În cauza A. și alții contra României din 12.10.2010, publicată în M.O. nr. 778/22.11.2010 s-a reținut că un reclamant nu poate pretinde o încălcare a art. 1 din Protocolul nr. 1 decât în măsura în care hotărârile pe care le critică se referă la "bunurile" sale în sensul acestei prevederi. În continuare arată Curtea că existența unui "bun actual" în patrimoniul unei persoane este în afara oricărui dubiu dacă, printr-o hotărâre definitivă și executorie, instanțele i-au recunoscut acesteia calitatea de proprietar și dacă în dispozitivul hotărârii ele au dispus în mod expres restituirea bunului și că transformarea într-o "valoare patrimonială", în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1, a interesului patrimonial ce rezultă din simpla constatare a ilegalității naționalizării este condiționată de întrunirea de către partea interesată a cerințelor legale în cadrul procedurilor prevăzute de legile de reparație și de epuizarea căilor de atac prevăzute de aceste legi.
În speță nicio instanță sau autoritate administrativă internă nu le-a recunoscut reclamanților în mod definitiv un drept de a li se restitui imobilul în litigiu .
Speranța de a i se recunoaște un vechi drept de proprietate, a cărui exercitare efectivă nu a fost posibilă o perioadă îndelungată, nu poate fi considerat ca „bun” în sensul art. 1 din Primul Protocol la Convenție .
În cauza Pincova și Pinc v Republica Cehă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului acceptă că obiectivul general al legilor de restituire, acela de a atenua consecințele anumitor încălcări ale dreptului de proprietate cauzate de regimul comunist, este unul legitim, cu toate acestea însă consideră necesară a se asigura că această atenuare a vechilor încălcări nu creează noi neajunsuri disproporționate
P. decizia nr.33/2008 instanța supremă a statuat că, în cazul în care reclamantul apreciază că între legea internă și Convenția Europeană a Drepturilor Omului există neconcordanțe, el poate să le invoce în cadrul unei acțiuni în revendicare, fiind însă necesar să se analizeze, în funcție de circumstanțele concrete ale cauzei, în ce măsură legea internă intră în conflict cu Convenția și dacă admiterea acțiunii în revendicare nu ar aduce atingere unui alt drept de proprietate, de asemenea, ocrotit, ori securității raporturilor juridice.
În cauza dedusă judecății, se constată că, aceste cerințe nu sunt îndeplinite, întrucât nu există o neconcordanță între Legea nr.10/2001 nu este în contradicție cu dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului și nici a doua condiție nu este îndeplinită, întrucât admiterea acțiunii ar încălca dreptul de proprietate al pârâților .
Față de considerentele mai sus arătate, în baza art.296 Cod procedură civilă Curtea va respinge apelul declarat de reclamanții S. I. F., S. L., S. P. S., S. E. A., S. F. M., K. J. E., L. M., L. B. K. si L. F. și va păstra sentința Tribunalului B.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, fiind în culpă procesuală, reclamanții vor fi obligați să plătească . cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariu avocat, conform dispozitivului .
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE :
Respinge cererea de repunere pe rol formulată de apelanții S. I. F., S. L., S. P. S., S. E. A., S. F. M., K. J. E., Kontroș A. M., S. R. E., S. J. Goerg, S. T. Edvin, Solyom E. Piroșka
Respinge apelul declarat de reclamanții S. I. F., S. L., S. P. S., S. E. A., S. F. M., K. J. E., Kontroș A. M., S. R. E., S. J. Goerg, S. T. Edvin, Solyom E. Piroșka împotriva sentinței civile nr.30/1.02.2013 pronunțată de Tribunalul B., pe care o menține.
Obligă apelanții să plătească intimatei . suma de 2000 lei cheltuieli de judecată în apel .
Cu recurs în 15 zile de la comunicare
Pronunțată în ședința publică astăzi 23 octombrie 2013.
Președinte, Judecător,
L. F. C. B.
Grefier,
L. N.
Red. L.F./ 24.10.2013
Tehnored. L.N. / 29.10.2013 / - 33 ex-
Judecător fond: L. S.
| ← Anulare act. Decizia nr. 636/2013. Curtea de Apel BRAŞOV | Rectificare carte funciară. Decizia nr. 651/2013. Curtea de... → |
|---|
