Grăniţuire. Decizia nr. 83/2013. Curtea de Apel BRAŞOV

Stabilește linia de granița între imobilul proprietatea reclamantei înscrisă în C.F. nr. 163 S., nr. top. 111, 112 și 113 si imobilul proprietatea paratei P. E. C.A., înscrisa în C.F. nr. 59 S., nr. top 99 și 100, conform raportului de expertiza întocmit de expertul G. A., anexa 4 b, pe aliniamentul pct. 5-_-_-A-B-C-D.

Respinge restul pretențiilor.

Obliga parata P. E. C.A. la plata sumei de 1180 lei cheltuieli de judecata către reclamanta.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta R. L., solicitând anularea hotărârii apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.

Examinând sentința apelată în raport cu motivele invocate prin cererea de apel, actele și lucrările dosarului tribunalul a constatat următoarele

Din rapoartele de expertiză tehnică întocmite în cauză de către expertul tehnic ing. G. A., rezultă că imobilul proprietatea reclamantei are o suprafață reală, rezultată în urma măsurătorilor efectuate, mai mare decât cea înscrisă în cartea funciară.

Prin petitele 3 și 4 ale cererii de chemare în judecată, a fost învestită să stabilească suprafața reală a imobilului proprietatea reclamantei și să procedeze la rectificarea notării de suprafață a respectivului imobil, pentru a pune în acord situația reală cu cea de carte funciară, însă, prima instanță a analizat și s-a pronunțat numai în parte asupra acestor pretenții, respectiv numai din perspectiva erorilor pretinse de apelanta - reclamantă a se fi strecurat cu ocazia unor comasări și dezmembrări efectuate în anul 1908, fără a se pronunța asupra cererii privind rectificarea de suprafață, având în vedere diferențele în plus ale imobilului proprietatea apelantei - reclamante, evidențiate prin lucrările tehnice efectuate în cauză.

Această omisiune s-a răsfrânt și asupra modului de soluționare a petitului privind grănițuirea suprafețelor, deoarece, cu toate că nu a dispus rectificarea notări suprafeței de carte funciară a imobilului proprietatea apelantei - reclamante, prima instanță, în mod greșit, a procedat la stabilirea liniei de hotar dintre imobilul proprietatea acesteia și imobilul proprietate intimatei - pârâte P. E. C.A., având ca și referențial suprafețele rectificate, dar neevidențiate în cartea funciară.

Omisiunea de a se pronunța asupra petitului privind rectificarea notării suprafeței de carte funciară, echivalează cu nesoluționarea fondului, ceea ce, în conformitate cu dispozițiile art. 297 alin. 1teza I C.pr.civ. impune anularea hotărârii apelate.

Ca urmare a solicitării exprese formulate de către apelanta - reclamantă, prin cererea de apel, potrivit dispozițiilor art. 297 alin. 1teza a II C.pr.civ., în urma anulării hotărârii pronunțate de către prima instanță, cauza va fi trimisă spre rejudecare acestei instanțe.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs în termen, motivat parata P. E. C.A. S., solicitând modificarea deciziei date in apel, respingerea apelului ca nefundat, păstrarea sentinței_/07.10.2011.

Susține următoarele:

Hotărârea a fost dată cu încălcarea legii, respectiv a art. 297 alin. 1 Cod procedură civilă. Nu exista motive de anulare a sentinței și de trimitere a cauzei spre rejudecare. În mod greșit s-a dispus anularea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe. Instanța de fond s-a pronunțat asupra tuturor petitelor cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată și precizată.. Aceasta rezultă din respingerea restului pretențiilor. Există și un argument pentru care judecătoria a respins pretențiile constând în rectificare de CF și intabulare a suprafeței reale de teren, iar acestea sunt prezentate în considerentele sentinței la fila 7 paragraful 5 din sentință.

Se susține că au fost încălcate dispozițiile art. 129 alin. ultim, art. 294 alin. 1 si 295 alin. 1 Cod procedură civilă

Instanța este ținută să soluționeze obiectul cererii, ori în speță reclamanta nu a cerut rectificarea CF în sensul art. 36 din Decretul Lege 115/1938, ci a cerut în mod expres ca această rectificare să se facă în detrimentul proprietății recurentei, ceea ce presupune privarea recurentei de o suprafața de 3000 mp, aspect ce ține de soluționarea unei acțiuni în revendicare.

Recurenta susține că instrucțiunile de casare exced obiectului cererii de chemare în judecataă și motivelor apelului. Nu a fost respectat caracterul devolutiv al apelului. Se mai arată că, neexistând motiv pentru trimiterea cauzei spre rejudecare, instanța de apel trebuia să retină cauza spre soluționare și să administreze probele cere se impuneau.

Intimata reclamantă R. L. a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea recursului. Arată că decizia atacată este corectă, deoarece în cauză se impune efectuarea unei noi probe cu expertiză, având în vedere că există neconcordanțe între rapoartele depuse succesiv de același expert. Omisiunea de a se pronunța asupra petitului privind rectificarea notarii suprafeței de CF echivalează cu nesoluționarea fondului.

Analizând recursul formulat instanța constată că este fondat.

În mod greșit s-a reținut în decizia din apel că judecătoria nu a soluționat cererea în fond, pe considerentul că nu a analizat petitele 3 și 4 din cererea de chemare în judecată.

Pronunțarea asupra tuturor pretențiilor deduse judecății nu trebuie să se regăsească formal doar în dispozitivul sentinței, ci și în considerente, ori din analiza dispozitivului sentinței_/07.10.2011, se reține că prin „ respingerea restului pretențiilor” instanța a dispus cu privire la toate pretențiile reclamantei, iar argumentele pentru care acestea au fost respinse, cu referire expresă la pretențiile vizând rectificarea de Cf, sunt expuse în considerentele sentinței. Motivarea succintă a instanței cu privire la acestea, nu echivalează cu o nemotivare, deoarece ea atinge motivul pentru care reclamanta a cerut rectificarea suprafeței de CF.

. art. 295 Cod procedura civilă, instanța de apel în mod greșit a trimis cauza spre rejudecare, îndrumând instanța să completeze expertiza tehnică sau să fie efectuată o noua expertiză. Efectul devolutiv al apelului are consecințe și asupra probelor care pot fi administrate în apel, instanța de apel putând încuviința refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanța, precum și administrarea altor probe, dacă le consideră necesare pentru soluționarea cauzei. De aceea este nelegală soluția instanței de apel de a desființa hotărârea primei instanțe și a trimite cauza spre rejudecare primei instanțe pe motiv că este necesară administrarea de noi probe în scopul lămuririi complete a raporturilor deduse judecății, cum s-a specificat în finalul considerentelor deciziei din apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul formulat de recurenta P. Evanghelică CA S. împotriva deciziei civile nr. 147/14 mai 2o12 a Tribunalului B. pe care o casează și trimite cauza la Tribunalul B. pentru soluționarea apelului.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședința publică azi, 23 ianuarie 2o13.

Președinte, Judecător, Judecător,

A. P. C. J. C. Ș.

Grefier,

M. C.

red. A.P – 24.01.2013

tehmnored. M.C – 13.02.2013

jud.fond - I.V.

jud. apel - D.M., L.S.

2 exemplare