Partaj judiciar. Decizia nr. 1979/2013. Curtea de Apel BRAŞOV

Curtea de Apel BRAŞOV - Sentințe și decizii civile / 2013

Decizia nr. 1979/2013 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 04-11-2013 în dosarul nr. 33067/197/2010

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL B.

SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE ,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIa civilă Nr. 1979/R Dosar nr._

Ședința publică din data de 04 noiembrie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE: M. C. T. - judecător

Judecător: N. G.

Judecător: C. J.

Grefier: N. A.

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamanții F. R. și F. R. E. și de pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice, împotriva deciziei civile nr.60/. 21 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul B., în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare, se constată lipsa părților.

Procedura legal îndeplinită.

Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 21 octombrie 2013, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta decizie iar instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru 28 octombrie 2013, apoi pentru astăzi 4 noiembrie 2013.

CURTEA :

Asupra recursului de față:

Constată că prin sentința civilă nr. 5788/2012 pronunțată de Judecătoria B., s-a respins excepția prescripției dreptului de opțiune succesorală al autorului reclamanților și excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, ca neîntemeiate .

S-a admis în parte acțiunea civilă formulată, completată și precizată de reclamanții F. R. A. și F. R. E. în contradictoriu cu pârâții MUNICIPIUL B., prin primar, S.C." R. " S.R.L., S. ROMÂN, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat în teritoriu de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B., T. I. cu ultimul domiciliu în mun. B., .. 19, . parcursul soluționării cauzei și continuată în contradictoriu cu moștenitorii TRÂMBITAS F., și TRÂMBITAS I. A., B. P. A., S. A., POPÎRCĂ M. M., POPÎRCĂ T. - cu ultimul domiciliu în mun. B., .. 19, . parcursul soluționării cauzei si continuată în contradictoriu cu moștenitoarea POPÎRCĂ M. M., B. C.- R., R. A., M. LETIȚIA și G. M., D. G. G..

S-a admis cererea de intervenție în interes propriu formulată anterior completării cererii de chemare în judecată, de intervenientele principale G. M. și M. LETIȚIA în contradictoriu cu reclamanții F. R. A. și F. R. E. .

S-a admis în parte cererea de intervenție în interes propriu formulată anterior completării cererii de chemare în judecată de intervenienta principală D. G. G., prin mandatar I. M. Letiția în contradictoriu cu reclamanții F. R. A. și F. R. E. și cu pârâții MUNICIPIUL B., prin primar, S. ROMÂN, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat în teritoriu de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. și S.C. " R. " S.R.L. B. și în consecință:

S-a constatat că reclamanții F. R. A. și F. R. E., în calitate de succesori ai defunctei P. E., dețin în coproprietate, fiecare cu cota de ½ parte, cota de 1/3 parte din următoarele apartamente situate în imobilul din B., .. 19, intabulat în CF nr._ B.:

. la subsol, compus dintr-o cameră, 1 bucătărie, 1 cămară, 1 boxa în pivniță și 1 boxă în pod, cu cota de 1/15 din părțile de uz comun descrise în cartea funciară, intabulat sub nr. top. 5856/1/1/1/l/l/a/l;

. la parter, în partea stângă a intrării, compus din 2 camere, bucătărie, cămară, baie, wc, debara, vestibul, balcon, pivniță și cota de 2/ 15 din părțile de uz comun descrise în cartea funciară, intabulat sub nr. top. 5856/1/1/1/1/1a/2 ;

. la parter, în partea dreaptă a intrării, compus din 2 camere, bucătărie, cămară, baie, antreu, wc, balcon, terasă, boxa pivniță și podul despărțit cu nr. 3 cu cota de 2/15 din părțile de uz comun descrise în cartea funciară, intabulat sub nr. top. 5856/l/l/l/l/l/a/3;

. la etajul I în partea dreaptă a intrării, compus din 2 camere, bucătărie, cămară, baie, wc, balcon, terasă, boxa în pivniță și podul despărțit cu nr. 5, cu cota de 2/15 din părțile de uz comun descrise în cartea funciara, intabulat sub nr. top. 5856/l/l/l/l/l/a/5 ;

. la etajul II în partea stângă a intrării, compus din: 2 camere, 1 bucătărie, 1 baie, 1 cămară, 1 antreu, wc, 1 balcon, 1 terasă, 1 boxă în pivniță și podul despărțit cu nr. 6 cu cota de 2/15 din părțile de uz comun descrise in cartea funciară, intabulat sub nr. top. 5856/l/l/l/l/l/a/6 ;

. la etajul II în partea dreaptă a intrării, compus din 2 camere, bucătărie, cămară, antreu, wc, 1 balcon, 1 terasa, 1 boxă în pivniță și podul despărțit cu nr. 7 cu cota de 2/15 din părțile de uz comun descrise în cartea funciară, intabulat sub nr. top. 5856/l/l/l/l/l/a/7 ;

. la mansardă în partea stângă a intrării, compus din 1 cameră, baie, antreu, balcon, terasă, boxă în pivniță și podul despărțit cu nr. 8 cu cota de 1/15 din părțile de uz comun descrise în cartea funciară, intabulat sub nr. top. 5856/l/l/l/l/l/a/8 ;

. la mansardă în partea dreaptă a intrării compus dintr-o cameră, 1 antreu, 1 baie, 1 balcon, 1 terasă, 1 boxa în pivnița și podul despărțit cu nr. 9, cu cota de 1/15 din părțile de uz comun descrise în cartea funciară, intabulat sub nr. top. 5856/l/l/l/l/l/a/9 .

S-a constatat că pârâtul S. ROMÂN deține în proprietate cota de 2/3 parte din . la subsol,compus dintr-o cameră, 1 bucătărie, 1 cămară, boxa în pivniță și 1 boxă în pod, cu cota de 1/15 din părțile de uz comun descrise în cartea funciară, intabulat sub nr. top. 5856/1/1/1/l/l/a/l;

S-a constatat că părțile de uz comun sunt: terenul construit și neconstruit de 799, 20 mp, poarta principală de intrare, fundațiile, fațada casei, casa scărilor, zidurile casei, partea dinspre răsărit a podului pentru uscat rufe, acoperișul clădirii, spălătoria, un wc, . pod și la pivniță, instalația principală de apa, canalizare, electrică și gaz metan.

S-a constatat că pârâtul S. ROMÂN a deținut în proprietate cota de 2/3 parte din următoarele . nr. top. 5856/l/l/l/l/l/a/2 ; 3 - intabulat sub nr. top. 5856/l/l/l/l/l/a/3 ; 5 - intabulat sub nr. top. 5856/l/l/l/l/l/a/5 ; 6 - intabulat sub nr. top. 5856/l/l/l/l/l/a/6 ; 7- intabulat sub nr. top. 5856/l/l/l/l/l/a/7 ; 8 - intabulat sub nr. top. 5856/l/l/l/l/l/a/8 ; 9 - intabulat sub nr. top. 5856/l/l/l/l/l/a/9 ;

S-a constatat că pârâtul S. ROMÂN, prin Municipiul B. și S.C. " R. " S.R.L. B. a înstrăinat, în temeiul Legii nr. 112/1995 si a Legii nr. 10/2001, cota de 2/3 din următoarele apartamente: 2 - intabulat sub nr. top. 5856/l/l/l/l/l/a/2 ; 3 - intabulat sub nr. top. 5856/l/l/l/l/l/a/3 ; 5 - intabulat sub nr. top. 5856/l/l/l/l/l/a/5 ; 6 - intabulat sub nr. top. 5856/l/l/l/l/l/a/6 ; 7- intabulat sub nr. top. 5856/l/l/l/l/l/a/7 ; 8 - Intabulat sub nr. top. 5856/l/l/l/l/l/a/8 ; 9 - intabulat sub nr. top. 5856/l/l/l/l/l/a/9 ;

S-a constatat că:

-sunt coproprietari tabulari în indiviziune asupra . T. I. cu cota de 10/12 parte și pârâtul B. P. A. cu cota de 2/12 parte - contract de vânzare - cumpărare nr._/1998 încheiat cu B. I. și B. A.-M.-E.- autorii pârâților ;

-sunt coproprietare tabulare în indiviziune asupra . M. LETIȚIA si G. M., fiecare cu cota de ½ parte, înscris in CF 14.420 B. sub nr. top. 5856/l/l/l/l/l/a/3 situat in B., .. 19, . prin cumpărare de autoarea pârâtelor D. V., conform contractului de vânzare - cumpărare nr._/22.01.1997 încheiat cu S.C." R. " S.R.L. B. si respectiv moștenire testamentara pentru pârâta - intervenienta în interes propriu G. M. asupra locuinței si potrivit Ordinului Prefectului jud. B. nr. 172/1998 asupra terenului

este proprietară tabulară asupra . S. A. -contract de vânzare - cumpărare nr._/1997 încheiat cu G. I. - autoarea pârâtei;

este proprietar tabular asupra . B. C. -R. - contract de vânzare - cumpărare nr._//1997 ;

-este proprietară tabulară asupra . POPÎRCĂ M. -M. - contract de vânzare - cumpărare nr._/1996 încheiat cu Popîrcă M. - M. și Popîrcă T. ;

- este proprietar tabular asupra . R. A. - contract de vânzare - cumpărare nr._//1998 ;

-este proprietară asupra . D. G. G. - contract de vânzare - cumpărare nr._/ 2005 - drept de proprietate neintabulat în cartea funciară pe numele pârâtei.

S-a constatat că pârâta-intervenientă principală D. G. G. a dobândit cu bună-credință dreptul de proprietate asupra apartamentului situat în mun. B., .. 19, . CF_ B. sub nr. top. 5856/l/l/l/l/l/a/9 compus din camera, baie, antreu, balcon, terasa, boxa pivnița și boxa pod, în suprafață totală de 36, 35 mp, prin contractul de vânzare - cumpărare nr._/16.06.2005 încheiat cu S. R., prin Municipiul B. și cu S.C " R. " S.R.L. B., în temeiul Legii nr. 10/2001.

Au fost obligați pârâții S. ROMÂN, T. F. și T. I. A., în calitate de succesori ai defunctului T. I., B. P. A., M. Letiția, G. M., S. A., B. C., Popîrcă M. -M., în nume propriu și în calitate de succesoare a defunctului Popîrcă T., R. A. și D. G. G. să lase reclamanților în deplină proprietate și posesie cota de 1/3 parte din apartamentele pe care le dețin în proprietate.

S-a constatat că apartamentele situate în imobilul din B., .. 19 au fost evaluate de expert ing Ț. D. - raport de expertiză tehnică judiciară nr._/ 2008 la suma totală de 2.154.528 lei astfel:

..970 lei;

..482 lei;

..482 lei:

..428 lei;

..113 lei;

..113 lei:

..970lei;

..970 lei.

S-a constatat că reclamanților le revine suma de 718.176 lei ( 1/3 din 2.154.528 lei) iar pârâților suma de 1.436.352 lei ( 2/3 din 2.154. 528 lei).

S-a dispus sistarea stării de indiviziune asupra apartamentelor nr: 1, 2, 3, 5, 6, 7, 8, 9 situate în imobilul din B., .. 19, intabulat în CF nr._ B. prin formarea a opt loturi si atribuirea acestora în natură potrivit petitului cererii de intervenție în interes propriu formulata de pârâtele-interveniente principale M. LETIȚIA și G. M. după cum urmează:

LOTUL nr. 1 - se atribuie reclamanților F. R. A. și F. R. E. (în cota de Vi parte fiecare ) si se compune din . la subsol, compus dintr-o cameră, 1 bucătărie, 1 cămară, 1 boxă în pivniță și 1 boxă în pod, cu cota de 1/15 din părțile de uz comun descrise în cartea funciară, intabulat sub nr. top. 5856/1/1/1/l/l/a/l - în valoare de 131.970 lei.

LOTUL nr. 2 - se atribuie pârâților T. F. și T. IOANAURELIN, în calitate de succesori ai defunctului T. I. (în cota de 10/12 parte) și pârâtului B. P. A. ( în cota de 2/12 parte) și se compune din . la parter, în partea stângă a intrării, compus din 2 camere, bucătărie, cămară, baie, wc, debara, vestibul, balcon, pivniță și cota de 2/ 15 din părțile de uz comun descrise în cartea funciară, intabulat sub nr. top. 5856/l/l/l/l/l/a/2 - în valoare de 336.482 lei

LOTUL nr. 3 - se atribuie pârâtelor M. LETIȚIA și G. M., (în cota de ½ parte fiecare) și se compune din . la parter, în partea dreaptă a intrării, compus din 2 camere, bucătărie, cămară, baie, antreu, wc, balcon, terasă, boxa pivniță și podul despărțit cu nr. 3 cu cota de 2/15 din părțile de uz comun descrise în cartea funciară, intabulat sub nr. top. 5856/l/l/l/l/l/a/3- în valoare de 336.482 lei .

LOTUL nr. 4 - se atribuie pârâtei S. A. și se compune din . la etajul I în partea dreaptă a intrării, compus din 2 camere, bucătărie, cămară, baie, wc, balcon, terasă, boxa în pivniță și podul despărțit cu nr. 5, cu cota de 2/15 din părțile de uz comun descrise în cartea funciara, intabulat sub nr. top. 5856/l/l/l/l/l/a/5 - în valoare de 365.428 lei.

LOTUL nr. 5 - se atribuie pârâtului B. C.- R. și se compune din . la etajul II în partea stângă a intrării, compus din: 2 camere, 1 bucătărie, 1 baie, 1 cămară, 1 antreu, wc, 1 balcon, 1 terasă, 1 boxă în pivniță și podul despărțit cu nr. 6 cu cota de 2/15 din părțile de uz comun descrise in cartea funciară, intabulat sub nr. top. 5856/l/l/l/l/l/a/6 - în valoare de 360.113 lei

LOTUL nr. 6 - se atribuie pârâtei POPÎRCĂ M. - M. și se compune din . la etajul II în partea dreaptă a intrării, compus din 2 camere, bucătărie, cămară, antreu, wc, 1 balcon, 1 terasa, 1 boxă în pivniță și podul despărțit cu nr. 7 cu cota de 2/15 din părțile de uz comun descrise în cartea funciară, intabulat sub nr. top. 5856/l/l/l/l/l/a/7 - în valoare de 360.113 lei.

LOTUL nr. 7- se atribuie pârâtului R. A. și se compune din . la mansardă în partea stângă a intrării, compus din 1 cameră, baie, antreu, balcon, terasă, boxă în pivniță și podul despărțit cu nr. 8 cu cota de 1/15 din părțile de uz comun descrise în cartea funciară, intabulat sub nr. top. 5856/l/l/l/l/l/a/8 - în valoare de 131.970 lei

LOTUL nr. 8 - se atribuie pârâtei D. G. G. și se

compune din . la mansardă în partea dreaptă a intrării compus dintr-o cameră, 1 antreu, 1 baie, 1 balcon, 1 terasă, 1 boxa în pivnița și podul despărțit cu nr. 9, cu cota de 1/15 din părțile de uz comun descrise în cartea funciară, intabulat sub nr. top. 5856/l/l/l/l/l/a/9 - în valoare de 131.970 lei.

S-a constatat că rămân în indiviziune părțile de uz comun care sunt: terenul construit și neconstruit de 799, 20 mp, poarta principală de intrare, fundațiile, fațada casei, casa scărilor, zidurile casei, partea dinspre răsărit a podului pentru uscat rufe, acoperișul clădirii, spălătoria, un wc, . pod și la pivniță, instalația principală de apa, canalizare, electrică și gaz metan, din care reclamanților, în calitate de succesori ai defunctei P. E. le revine cota de 1/3 parte din terenul construit aferent apartamentelor 2, 3, 5, 6, 7, 8, 9.

Au fost obligați reclamanții să plătească STATULUI ROMÂN, prin Ministerul Finanțelor Publice, suma de 87. 980 lei cu titlu de sultă, reprezentând cota de 2/3 parte din apartamentul nr. 1 proprietatea statului.

Au fost obligați pârâții TRÂMBIȚAS F. și T. I. A. și pârâtul B. P. A. (în raport de cota de proprietate pe care o deține fiecare din imobil) să plătească reclamanților suma de 112.161 lei cu titlu de sultă - reprezentând cota de 1/3 parte din apartamentul nr. 2 proprietatea reclamanților.

Au fost obligate pârâtele M. LETIȚIA și G. M. ( în raport de cota de proprietate pe care o deține fiecare din imobil) să plătească reclamanților suma de 112. 161 lei cu titlu de sultă - reprezentând cota de 1/3 parte din apartamentul nr. 3 proprietatea reclamanților.

A fost obligată pârâta S. A. să plătească reclamanților suma de 121.809 lei cu titlu de sultă - reprezentând cota de 1/3 parte din apartamentul nr. 5 proprietatea reclamanților.

A fost obligat pârâtul B. C. - R. să plătească reclamanților suma de 120.037 lei cu titlu de sultă - reprezentând cota de 1/3 parte din apartamentul nr. 6 proprietatea reclamanților.

A fost obligată pârâta POPÎRCĂ M. - M. să plătească reclamanților suma de 120.037 lei cu titlu de sultă - reprezentând cota de 1/3 parte din apartamentul nr. 7 proprietatea reclamanților.

A fost obligat pârâtul R. A. să plătească reclamanților suma de 43.990 lei cu titlu de sultă - reprezentând cota de 1/3 parte din apartamentul nr. 8 proprietatea reclamanților.

A fost obligată pârâta D. G. G. să plătească reclamanților suma de 43.990 lei cu titlu de sultă - reprezentând cota de 1/3 parte din apartamentul nr. 9 proprietatea reclamanților.

S-a dispus întabularea în CF nr._ B. a dreptului de proprietate asupra apartamentului nr. 1 in favoarea reclamanților, în cote de ½ parte fiecare, cu titlu de moștenire și sistare stare de indiviziune.

S-a dispus întabularea în CF nr._ B. a dreptului de proprietate asupra apartamentului nr. 9 în favoarea pârâtei - intervenientă principală D. G. G. cu titlu de cumpărare și sistare stare de indiviziune.

S-a respins petitul acțiunii civile având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare - cumpărare nr._// 2005 încheiat între pârâta - intervenientă principală D. G. - G. și pârâta S.C. " R. " S.R.L. B. având ca obiect . imobilul din B., .. 19, ca neîntemeiat.

S-a respins petitul cererii de intervenție în interes propriu formulată de intervenientă principală DRAG AN G. - G. privind rectificarea CF nr._ B., în sensul radierii de la B + 36 a dreptului de proprietate al defunctei P. E. asupra cotei de 1/3 parte din imobilul de la A + 9, apartamentul proprietatea sa, deoarece titlul în baza căruia s-a intabulat P. E. asupra cotei de 1/3 din imobil de la A + 9 nu este valabil, ca neîntemeiat.

Au fost compensate între reclamanți și pârâții persoane fizice, cu excepția pârâtului B. P. A. cheltuielile de judecată reprezentând onorarii avocațiale.

Au fost obligați pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat în teritoriu de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. T. F. și T. I. A., în calitate de succesori ai defunctului T. I., B. P. A., M. Letiția, G. M., S. A., B. C., Popîrcă M. - M., în nume propriu și în calitate de succesoare a defunctului Popîrcă T., R. A. și D. G. G. să plătească reclamanților suma de 1.690 lei cheltuieli de judecată parțiale, reprezentând 2/3 din valoarea expertizei tehnice nr._ / 2009 efectuată de expert Ț. D. și respinge restul cheltuielilor de judecată solicitate de reclamanți, ca neîntemeiate.

În temeiul art. 275 din C.pr. civilă a fost respinsă solicitarea reclamanților de a obliga pârâții S.C. "R." S.R.L. B. și MUNICIPIUL B. la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.

Au fost obligați reclamanții F. R. - A. având CNP -_ și F. R. - E. având CNP -_ să plătească expertului Ț. D. suma de 726 lei reprezentând diferența onorariu aferent raportului de expertiză tehnica nr._/ 2012.

Împotriva acestei sentințe s-a declarat apel de apelanții T. F., T. I. S. român prin MFP prin DGFP B., B. C. R., Popârcă M. M., R. A. G. M., M. Letiția, D. G. Gerogeta, F. R., F. R. E., Municipiul B. și S. A., criticându-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

P. decizia civilă nr. 60/2013 pronunțată de Tribunalul B. s-au respins apelurile declarate de apelantul pârât S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B. și apelanții reclamanți F. R. și F. R. E. împotriva sentinței civile nr.5788/26.04.2012 pronunțate în dosarul civil nr._ al Judecătoriei B..

S-au admis apelurile declarate de apelanții pârâți B. C. R. decedat în cursul judecării apelului și continuat de moștenitorul M. L. A., Popîrcă M. M., R. A., G. M., M. Letiția, D. G. G., de apelantul pârât Municipiul B. prin primar, apelanta pârâtă S. A., apelanții pârâți T. F. și T. I. A. împotriva sentinței civile nr.5788/26.04.2012 pronunțate în dosarul civil nr._ al Judecătoriei B. pe care a schimbat-o în parte, după cum urmează:

S-a admis în parte acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanții F. R. A. și F. R. E. în contradictoriu cu pârâții MUNICIPIUL B. prin primar, S. ROMÂN, prin Ministerul Finanțelor Publice prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B., T. I. decedat pe parcursul soluționării cauzei și continuată în contradictoriu cu moștenitorii TRÂMBITAS F., TRÂMBITAS I. A., B. P. A., S. A., POPÎRCĂ M. M., POPÎRCĂ T. decedat pe parcursul soluționării cauzei si continuată în contradictoriu cu moștenitoarea POPÎRCĂ M. M., B. C.- R., R. A., M. LETIȚIA și G. M., D. G. G..

S-a constatat că reclamanții F. R. A. și F. R. E., în calitate de succesori ai defunctei P. E. și pârâtul S. Român dețin în coproprietate cota de 1/3 reclamanții, respectiv 2/3 pârâtul din următoarele apartamente situate în imobilul din B., .. 19, intabulat în CF nr._ B.:

- . la subsol, compus dintr-o cameră, 1 bucătărie, 1 cămară, 1 boxa în pivniță și 1 boxă în pod, cu cota de 1/15 din părțile de uz comun descrise în cartea funciară, intabulat sub nr. top. 5856/1/1/1/l/l/a/1 în valoare de 131.970 lei potrivit raportului de expertiză tehnică judiciară nr._/2008 întocmit de exp.ing.Ț. D., ce face parte integrantă din prezenta.

- . la mansardă în partea dreaptă a intrării compus dintr-o cameră, 1 antreu, 1 baie, 1 balcon, 1 terasă, 1 boxa în pivnița și podul despărțit cu nr. 9, cu cota de 1/15 din părțile de uz comun descrise în cartea funciară, intabulat sub nr. top. 5856/l/l/l/l/l/a/9 în valoare de 131.970 lei potrivit aceluiași raport de expertiză.

S-a dispus sistarea stării de indiviziune asupra apartamentelor nr.1, 9 situate în imobilul din B., .. 19, intabulat în CF nr._ B. prin formarea a două loturi si atribuirea acestora în natură, după cum urmează:

LOTUL nr. 1- se atribuie reclamanților F. R. A. și F. R. E. (în cota de ½ parte fiecare ) si se compune din . la subsol, compus dintr-o cameră, 1 bucătărie, 1 cămară, 1 boxă în pivniță și 1 boxă în pod, cu cota de 1/15 din părțile de uz comun descrise în cartea funciară, intabulat sub nr. top. 5856/1/1/1/l/l/a/l - în valoare de 131.970 lei.

LOTUL nr. 2 - se atribuie pârâtului S. Român și se compune din . la mansardă în partea dreaptă a intrării compus dintr-o cameră, 1 antreu, 1 baie, 1 balcon, 1 terasă, 1 boxa în pivnița și podul despărțit cu nr. 9, cu cota de 1/15 din părțile de uz comun descrise în cartea funciară, intabulat sub nr. top. 5856/l/l/l/l/l/a/9 - în valoare de 131.970 lei.

Au fost obligați reclamanții F. R. A. și F. R. E. la plata către S. Român a unei sulte egalizatoare în valoare de 43.990 lei.

A fost obligat pârâtul S. Român să lase în deplină proprietate și posesie reclamanților apartamentul nr.1 din imobilul situat în B., ..19.

S-a dispus intabularea în CF_ B. a dreptului de proprietate al reclamanților asupra imobilului de sub A+1 cu nr.top. 5856/1/1/1/l/l/a/1 cu titlul de moștenire și ieșire din indiviziune precum și intabularea dreptului de proprietate al Statului Român asupra imobilului de sub A+9 cu nr.top. 5856/l/l/l/l/l/a/9 cu titlul de ieșire din indiviziune.

S-au respins restul pretențiilor cererii principale ca nefondate.

S-au menținut dispozițiile sentinței privind respingerea excepțiilor prescripției dreptului material la acțiune și excepția lipsei calității procesual active a reclamanților F. R. A. și F. R. E..

S-au menținut dispozițiile sentinței privind admiterea cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientele M. Letiția și G. M. în sensul constatării că intervenientele M. Letiția și G. M. sunt coproprietare asupra apartamentului nr.3 din CF nr._ B., nr.top. 5856/l/l/l/l/l/a/3.

S-au menținut dispozițiile sentinței privind admiterea în parte a cererii de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta D. G. G., respectiv admiterea petitului privind constatarea dobândirii de către intervenienta D. G. G. a dreptului de proprietate asupra apartamentului nr.9 înscris în CF_ B., nr.top.5856/1/1/1/1/1/a/9, întabularea dreptului de proprietate al acesteia asupra apartamentului menționat cu titlul de drept de cumpărare precum și soluția de respingere a petitului privind rectificarea de carte funciară în privința acestui apartament.

A fost obligat pârâtul S. Român la plata către reclamanții F. R. și F. R. E. a sumei de 422,33 lei reprezentând cheltuieli de judecată la fond.

A fost obligat reclamanții F. R. și F. R. E. la plata către pârâta S. A. a sumei de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată la fond, către pârâta G. M. a sumei de 1200 lei reprezentând cheltuieli de judecată la fond, către pârâta M. Letiția a sumei de 700 lei reprezentând cheltuieli de judecată la fond, către pârâtul R. A. a sumei de 1900 lei reprezentând cheltuieli de judecată la fond, către pârâta M. L. A., moștenitoare a pârâtului decedat B. C. R. a sumei de 1900 lei reprezentând cheltuieli de judecată la fond, către pârâta D. G. G. a sumei de 800 lei reprezentând cheltuieli de judecată la fond și către pârâta Popîrcă M. M. a sumei de 1900 lei reprezentând cheltuieli de judecată la fond.

S-a respins cererea pârâților T. I. A. și T. F. de acordare a cheltuielilor de judecată la fond.

Au fost obligați apelanții reclamanți F. R. și F. R. E. la plata către apelantul pârât T. I. A. a sumei de 1500 lei reprezentând cheltuieli de judecată în apel, la pata către apelanta pârâtă S. A. a sumei de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată în apel, la plata către apelantul pârât R. A. a sumei de 1500 lei reprezentând cheltuieli de judecată în apel, la plata către apelanta M. L. A. a sumei de 1750 lei reprezentând cheltuieli de judecată în apel, la plata către apelanta pârâtă Popîrcă M. a sumei de 1500 lei reprezentând cheltuieli de judecată în apel, la plata către apelanta pârâtă M. Letiția a sumei de 1500 lei reprezentând cheltuieli de judecată în apel, la plata către apelanta pârâtă D. G. G. a sumei de 400 lei reprezentând cheltuieli de judecată în apel.

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul B. a reținut următoarele:

În mod corect instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului de opțiune succesorală după defuncta P. E. precum și excepția lipsei calității procesual active a reclamanților, motiv de apel invocat de apelanții pârâți B. Constntin R., Popîrcă M. M., R. A., M. Letiția, G. M., D. G. G. precum și de pârâtul Municipiul B..

Astfel, imobilul cu nr.top.5856/1/1/1/1/1 teren înscris în CF_ B. a aparținut lui Gross Adolf și Gross I. în cote de ½ fiecare (B1, 3). Asupra cotei de ½ aparținând lui Gross Adolf decedat s-a intabulat dreptul de proprietate în favoarea moștenitorilor Gross Geza și Gross V.. În anul 1949 s-a intabulat pe imobilul teren construcția edificată, iar prin actul cf nr.1375/21.06.1949 s-a procedat la dezmembrarea construcției în 9 apartamente, terenul fiind inclus în părțile de uz comun.

Apartamentul nr.4 a fost înstrăinat la nivelul anului 1949 și nu face obiectul prezentei cauze, iar în anul 1963 s-a dispus întabularea Statului român asupra apartamentelor din imobil, mai puțin asupra apartamentului nr.4, în temeiul Decretului nr. 92/1950. S. român a naționalizat astfel cota de ½ din imobil, mai puțin apartamentul 4, aparținând lui Gross I., precum și cota de ½ ce aparține lui Gross Geza și Gross V. împreună, mai puțin .> Sentința civilă nr.2809/10.02.1998 a Judecătoriei B., irevocabilă prin respingerea apelurilor și recursurilor, a constatat că reclamanta P. E. este succesoarea legală a defunctului Gross Geza în calitate de soție supraviețuitoare, precum și faptul că o cotă de 1/3 din imobil compus din cele 8 apartamente ( mai puțin apartamentul 4), a fost preluat abuziv de către S. român. S-a dispus totodată radierea dreptului de proprietate al Statului asupra cotei de 1/3 și înscrierea cotei de 1/3 pe numele reclamantei cu drept de moștenire. S-a luat totodată act că se renunță la judecata contestației împotriva Hotărârii nr.97/1996 a Comisiei Județene pentru aplicarea Legii 112/1995 cât și la restituirea cotei de 1/3 din imobil.

S-a invocat în apelul pârâților T. F. și T. I. faptul că autoarea reclamanților P. E. a moștenit doar cota de ¼ din imobil, și nu de 1/3 astfel cum s-a reținut.

Într-adevăr, autorul lui P. E., Gross Geza, era proprietar doar asupra cotei de ¼ din imobil ( ½ din ½), și astfel doar atât putea transmite soției sale P. E., însă sentința civilă nr.2809/1998 a Judecătoriei B. a intrat în puterea lucrului judecat stabilind că P. E. deține cota de 1/3 din cele 8 apartamente și dispunând rectificarea cărții funciare prin intabularea dreptului de proprietate al acesteia asupra cotei de 1/3. În aceste condiții nu se poate stabili în acest litigiu că este diferită cota cuvenită reclamanților, fără a se încălca autoritatea de lucru judecat a hotărârii judecătorești menționate anterior.

P. E. a testat întreaga sa avere mobilă și imobilă în favoarea lui F. I. A., iar prin declarația autentificată sub nr.1603/13.04.1998 acesta a acceptat expres succesiunea defunctei P. E..

Din certificatul de legatar nr.24/14.04.2006 rezultă că data decesului lui P. E. este 26.03.1998, astfel că declarația autentificată de acceptare a moștenirii a intervenit în termenul de 6 luni de acceptare a succesiunii. De asemenea, prin acest certificat de legatar s-a stabilit că F. I. A. are calitatea de moștenitor testamentar al defunctei P. E.. Aceasta este și concluzia instanței de fond, însă acceptarea succesiunii nu a fost tacită, ci expresă, față de declarația menționată anterior.

Reclamanții sunt moștenitorii defunctului F. I. A., astfel cum rezultă din certificatul de moștenitor nr.2/2005 și 25/2006 eliberate de BNPA Notarex București.

Tribunalul a reținut astfel că s-a făcut dovada calității procesual active a reclamanților, în mod corect instanța de fond respingând excepția prescripției dreptului de opțiune succesorală și pe cea a lipsei calității procesual active.

Nu prezintă importanță faptul că apelul și recursul declarate împotriva sentinței civile nr.2809/10.02.1998 s-au judecat în contradictoriu cu P. E., care era decedată la acel moment, F. I. A. acceptând expres, astfel cum s-a arătat, moștenirea după defuncta P. E..

Față de considerentele expuse, instanța nu a reținut acest motiv de apel invocat de apelanții pârâți B. Constntin R.,Popîrcă M. M., R. A., M. Letiția, G. M., D. G. G. precum și de pârâtul Municipiul B..

Referitor la obiectul cererii de chemare în judecată, motiv de apel invocat de apelanții pârâți T. F. și T. I. și apelanții pârâți B. C. R., Popîrcă M. M., R. A., M. Letiția, G. M., D. G. G., tribunalul a constatat că acesta este întemeiat.

Astfel, prin cererea de chemare în judecată înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei B. sub nr._/197/2006, reclamanții F. R. și F. R. E. au solicitat ieșirea din indiviziune asupra celor 8 apartamente ale imobilului, potrivit cotei pe care o dețin de 1/3 din acestea, să le fie lăsat în deplină proprietate și posesie lotul ce li se va atribui ca urmare a ieșirii din indiviziune, titlul lor fiind preferabil față de cel al pârâților, constatarea nulității contractelor de vânzare-cumpărare încheiate după . Legii 10/2001, precum și intabularea în cartea funciară a situației nou create.

În motivarea acțiunii au arătat că doar la sfârșitul anului 2005 au aflat despre existența sentinței civile nr.2809/1998, și, întrucât apartamentele au fost vândute, s-au putut intabula doar asupra cotei de 1/3 din apartamentele 3, 6 și 9. Întrucât prin această sentință a dobândit dreptul de proprietate cu efect declarativ, sunt repuși în dreptul pe care îl au asupra cotei din imobil de la data naționalizării, astfel că au un titlu prioritar față de cel al chiriașilor cumpărători. S-a mai arătat că acele contracte de vânzare-cumpărare ce vor cădea în lotul lor vor fi desființate, iar ale celorlalți se vor consolida retroactiv.

În drept au fost invocate prevederile art. III titlul 1 din Legea 247/2001, art.728 C.civ., art.480-483 C.civ., art.50 din Legea 10/2001, Decretul Lege 115/1938.

P. precizarea de acțiune de la fila 89, reclamanții au chemat în judecată și coproprietarii apartamentelor 2 și 3, ultimul fiind S., despre care s-a menționat că, în eventualitatea în care nu va fi posibilă formarea unui lot în natură corespunzător cotei de proprietate a reclamanților, acesta să fie obligat la sultă.

Ulterior reclamanții au depus un înscris intitulat „Întâmpinare și precizare de acțiune” (f.213) prin care s-a menționat, în legătură cu excepția tardivității acțiunii, că petitul 4 vizează constatarea nulității absolute doar a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate după . Legii 10/2001. S-a arătat că, prin raportare la contractele de vânzare –cumpărare anterioare, că nu mai este posibilă constatarea nulității acestora, față de împlinirea termenului de prescripție, astfel că acești pârâți cumpărători au un titlu asupra imobilului. În raport cu aceștia, acțiunea are caracterul unei acțiuni tipice de revendicare prin compararea de titluri, titlul reclamanților fiind preferabil.

La termenul de judecată din 10.05.2010 reclamanții prin reprezentant au arătat că revendicarea este petitul principal al acțiunii, întrucât nu se poate dispune partajarea decât după compararea titlurilor părților, iar valoarea cotei revendicate de 1/3 din imobil este de 991.236 lei. Față de această valoare, instanța de fond a declinat competența în favoarea Tribunalului B..

Întrucât și această instanță și-a declinat competența în favoarea Judecătoriei B., Curtea de Apel B. a fost sesizată în vederea pronunțării regulatorului de competență.

P. sentința civilă nr.12/25.10.2010 s-a stabilit că aparține Judecătoriei B. competența de soluționare a cauzei. S-a arătat în motivarea sentinței că prima instanță a procedat greșit, întrucât trebuia să verifice dacă precizarea de acțiune de la fila 213 este făcută cu respectarea termenului prevăzut de art.132 C.pr.civ., dacă în realitate nu este o modificare de acțiune și dacă aceasta mai era posibilă după administrarea probatoriului pe parcursul celor 4 ani de judecată, probatoriu ce a avut în vedere că obiectul cererii de chemare în judecată este ieșirea din indiviziune. Inversarea ordinii capetelor de cerere precum și precizarea valorii obiectului cererii de chemare în judecată nu trebuia transformată de părți în posibilitatea de a ignora normele imperative privind competența materială. În consecință, Curtea a constatat că în mod greșit a fost învestit Tribunalul B., astfel că pricina a fost trimisă pentru continuarea judecății către Judecătoria B..

Instanța de fond a reținut în sentința atacată că nici Tribunalul B., și nici Curtea de Apel B. nu au stabilit expres care este petitul principal al acțiunii, procedând la analizarea cu prioritate a petitului privind revendicarea prin compararea titlurilor.

Sentința pronunțată în procedura regulatorului de competență stabilește că Judecătoriei B. îi aparține competența de soluționare a cauzei. De asemenea, faptul că în motivarea acesteia se arată că instanța de fond trebuia să procedeze la verificarea termenului pentru precizarea acțiunii și a caracterului acesteia, precum și faptul că părților nu le este permis ca prin inversarea petitelor și indicarea valorii să încalce normele imperative de competență, rezultă că instanța superioară a reținut faptul că petitul principal este cel de ieșire din indiviziune, astfel cum a fost formulat inițial.

Dacă ar fi apreciat că revendicarea este petitul principal, față de valoarea cotei de 1/3 din imobil astfel cum a fost declarată, competența ar fi aparținut în primă instanță Tribunalului B., față de prevederile art.2¹ lit.b C.pr.civ. Stabilind însă că Judecătoria B. este instanța competentă, rezultă că în mod evident s-a apreciat că petitul principal este cel de partaj, doar în această situație competența aparținând în primă instanță judecătoriei ca instanță de fond, indiferent de valoare bunului supus partajului.

Față de aceste considerente, rezultă că trebuie analizat în speță cu prioritate petitul privind partajarea imobilului, și nu revendicarea, dispoziția instanței superioare ce a stabilit competența în favoarea Judecătoriei B. fiind obligatorie. Este întemeiat astfel acest motiv de apel invocat de apelanții pârâți T. F. și T. I. și apelanții pârâți B. C. R., Popîrcă M. M., R. A., M. Letiția, G. M., D. G. G..

În privința partajului, instanța a reținut că prin sentința civilă nr.2809/10.02.1998 a Judecătoriei B. s-a dispus rectificarea cărții funciare prin radierea dreptului de proprietate al Statului român și intabularea dreptului de proprietate în favoarea lui P. E. asupra cotei de 1/3 din apartamentele imobilului, mai puțin apartamentul 4.

Întrucât cumpărătorii locuințelor în temeiul Legii 112/1995 își intabulaseră dreptul de proprietate, cererea adresată biroului de carte funciară a putut fi soluționată doar în sensul intabulării dreptului de proprietate în favoarea lui P. E. asupra cotei de 1/3 din apartamentele asupra cărora încă era înscris S. român drept proprietar, adică apartamentele 1 de la subsol și 9 de la mansardă.

În prezent situația de carte funciară se prezintă astfel: apartamentele 1 și 9 sunt în coproprietatea lui P. E., cotă de 1/3 și S. român, cotă de 2/3, apartamentul 2 parter aparținând lui T. F. și T. I., apartamentul 3 parter aparținând lui G. M. și M. Letiția, apartamentul 5 etaj 1 aparținând lui S. A., apartamentul 6 etajul 2 aparținând lui B. C. R., apartamentul 7 etajul 2 aparținând lui Popîrcă M. M., Popîrcă T., B. C. R., iar apartamentul 7 etajul 2 aparținând lui R. A..

În privința apartamentului nr.9 s-a formulat cerere de intervenție de către D. G. G. prin care aceasta a solicitat să se constate că a dobândit dreptul de proprietate asupra acestuia, să se dispună rectificarea cf prin radierea dreptului de proprietate asupra cotei de 1/3 din acesta aparținând lui P. E. și să se întabuleze dreptul său de proprietate asupra apartamentului cu titlul de drept de cumpărare.

S-a constatat că reclamanții sunt coproprietari doar asupra a 2 apartamente din cele 9 ale clădirii, astfel că doar acestea pot face obiectul cererii de partaj.

În privința cotei de 1/3 ce a fost recunoscută în favoarea defunctei P. E. prin sentința civilă nr.2809/1998 a Judecătoriei B., asupra celorlalte apartamente asupra cărora aceasta nu și-a putut intabula dreptul de proprietate, aceasta și respectiv moștenitorii săi, aveau posibilitatea să atace în instanță în termenul de prescripție special impus de legiuitor contractele de vânzare-cumpărare încheiate în temeiul Legii 112/1995. De asemenea, putea formula, în temeiul legii speciale 10/2001, cerere de restituire în natură sau acordare măsuri reparatorii pentru apartamentele ce nu se pot acorda în natură întrucât contractele de vânzare-cumpărare nu au fost atacate în instanță sau instanța nu le-a anulat.

Astfel, fostul proprietar avea la dispoziție mai multe căi speciale pe care nu le-a utilizat. Mai mult, prin sentința civilă nr.2809/1998 a Judecătoriei B. s-a luat act de renunțarea reclamantei P. E. la judecarea contestației împotriva Hotărârii nr.97/1996 a Comisiei Județene de Aplicare a Legii 112/1995 prin care s-a respins cererea sa de restituire în natură a cotei de 1/3 din imobil precum și la judecarea cererii privind restituirea cotei de 1/3 din imobil.

Or, a solicita în prezent revendicarea direct în instanță a cotei de 1/3 din imobil de la chiriașii cumpărători este inadmisibil, Decizia în interesul legii 33/2008 stabilind că, în privința acțiunilor întemeiate pe dispozițiile dreptului comun, având ca obiect revendicarea imobilelor preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, formulate după . Legii nr. 10/2001, concursul dintre legea speciala si legea generala se rezolva in favoarea legii speciale, conform principiului specialia generalibus derogant, chiar daca acesta nu este prevăzut expres in legea speciala.

In cazul in care sunt sesizate neconcordante intre legea speciala, respectiv Legea nr. 10/2001, si Convenția europeana a drepturilor omului, aceasta din urma are prioritate. Aceasta prioritate poate fi data in cadrul unei acțiuni in revendicare, întemeiata pe dreptul comun, in măsura in care astfel nu s-ar aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securității raporturilor juridice.

În speță nu se poate proceda la compararea titlurilor la fel ca într-o acțiune în revendicare clasică, întemeiată pe dreptul comun, căci se aduce atingere dreptului de proprietate al pârâților cumpărători și securității raporturilor juridice, atâta timp cât contractele acestora de vânzare-cumpărare, nefiind atacate în instanță, apar ca fiind valabil încheiate.

Sunt reținute astfel ca întemeiate motivele invocate prin apelul formulat de apelanta pârâtă S. A., astfel că acest apel a fost admis.

Față de considerentele expuse, tribunalul a constatat că instanța de fond trebuia să procedeze la soluționarea cu prioritate a petitului privind partajarea imobilului, și doar ulterior a petitului de revendicare.

Apartamentul nr.9 a fost vândut chiriașei D. G. G. care nu și-a întabulat dreptul de proprietate. Cererea privind constatarea nulității contractului său de vânzare-cumpărare a fost respinsă de către instanța de fond, dată fiind buna credință a acesteia, iar soluția nu a fost criticată prin cererile de apel formulate în cauză.

Pentru respectarea dreptului de proprietate al acestei cumpărătoare al cărei contract a fost menținut ca valabil de către instanța de fond, tribunalul va dispune ieșirea din indiviziune asupra celor 2 apartamente, în temeiul dispozițiilor art.669 și 679 al.2 NCCiv, prin atribuirea apartamentului 1 către reclamanți, și a apartamentului 9 către S. român. Cele 2 apartamente supuse partajului au fiecare valoarea de 131.970 lei, astfel cum a fost stabilită de către expertul numit în cauză.

Întrucât reclamanții dețin cota de 1/3 din acestea, iar S. român cota de 2/3, prin atribuirea către fiecare din aceste părți a unui apartament, rezultă că reclamanții trebuie să achite Statului suma de 43.990 lei reprezentând sultă egalizatoare.

În privința celorlalte apartamente, acestea aparțin pârâților chemați în judecată în cotă de 1/1, acestea neputând face obiectul cererii de partaj, astfel cum corect au arătat prin cererile de apel apelanții B. C. R., Popîrcă M. M., R. A., M. Letiția, G. M., D. G. G., Municipiul B. și T. F., T. I. .

Nu se poate reține susținerea apelanților T. F. și T. I. privind faptul că și apartamentul nr.6 este supus partajului, reclamanții fiind proprietari asupra cotei de 1/3 din acesta, având în vedere că intabularea inițială a acestora și asupra acestui apartament a fost rectificată prin încheierea nr.8759/13.03.2006 a OCPI B..

De asemenea, nu se poate reține motivul de apel invocat de apelanții pârâți T. F. și T. I. privind nesoluționarea de către instanța de fond a excepției prescripției dreptului material la acțiune în privința petitului privind constatarea nulității contractelor de vânzare-cumpărare, și soluționarea direct a petitului pe fond.

Astfel, la termenul de judecată din 07.05.2007 instanța de fond a luat act de faptul că pârâții T. F. și T. I., alături de alți pârâți, nu mai susțin excepția prescripției dreptului material la acțiune, față de precizarea reclamanților că petitul privind constatarea nulității absolute vizează doar contractul încheiat de intervenienta D. G. G..

În consecință, nu s-a mai pus în discuție această excepție, ea nemaifiind susținută.

În privința petitului de revendicare formulat de reclamanți, acesta poate fi admis doar în privința apartamentului 1 ce a fost atribuit apelanților reclamanți, astfel că instanța va dispune obligarea Statului Român să lase în deplină proprietate și posesie reclamanților acest apartament. Totodată se va dispune intabularea dreptului de proprietate al reclamanților asupra acestui apartament cu titlul de ieșire din indiviziune. Restul pretențiilor cererii principale vor fi respinse ca nefondate.

În privința cererilor de intervenție în interes propriu formulate de intervenientele M. Letiția și G. M., respectiv D. G. G., având în vedere că prin apelurile formulate nu sunt criticate soluțiile în privința acestora, instanța va menține dispozițiile sentinței privind admiterea primeia în sensul constatării că intervenientele M. Letiția și G. M. sunt coproprietare asupra apartamentului nr.3, precum și admiterea în parte a celei de-a doua cereri în sensul admiterii petitului privind constatarea dobândirii de către aceasta a dreptului de proprietate asupra apartamentului 9 precum și întabularea dreptului de proprietate al acesteia asupra apartamentului menționat cu titlul de drept de cumpărare precum și soluția de respingere a petitului privind rectificarea de carte funciară de carte funciară în privința acestui apartament.

Împotriva acestei decizii s-a declarat recurs de recurenții S. Român prin MFP prin DGFP B., F. R. și F. R. E. criticându-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În ceea ce privește recursul declarat de recurentul S. Român prin DGFP B. decizia este criticată în principal pentru faptul că a fost obligat la cheltuieli de judecată, deși trebuia să se facă aplicarea dispozițiilor art. 275 din codul de procedură civilă pentru că pârâtul nu s-a opus admiterii cererii de chemare în judecată.

O altă critică vizează diminuarea în mod nejustificat a cuantumului sultei egalizatoare, suma rezultată fiind infimă în raport cu cota de proprietate de 2/3 pe care o deține S. Român.

În ceea ce privește recursul declarat de recurenții F. R. și F. R. E., decizia este criticată pentru faptul că s-au făcut aprecieri în cuprinsul considerentelor legate de cota de proprietate deținută de recurenți, lucru care nu este permis în condițiile în care există o hotărâre judecătorească, ce a statuat asupra acestui lucru.

O altă critică vizează modul de interpretare al caracterului principal sau accesoriu al capătului de cerere privind acțiunea în revendicare prin comparare de titluri cu cel privind ieșirea din indiviziune. Este evident că între compararea titlurilor și revendicare există o legătură indisolubilă, iar în cadrul hotărârii prin care s-a calificat natura acțiunii ca fiind una în revendicare nu s-a stabilit și ordinea în care trebuiau soluționate cererile, cererea în revendicare având o pondere de mai mare importanță în cadrul acțiunii, cererile fiind strâns legate, trebuiau soluționate împreună.

Cea de-a treia critică din recurs vizează modul de sistare al stării din indiviziune asupra imobilului cu ignorarea dispozițiilor sentinței civile nr. 2809/1998 pronunțată de Judecătoria B.. Întrucât pârâții au dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentelor pe care le dețineau cu contract de închiriere și apoi și-au intabulat dreptul de proprietate, antecesoarea recurenților nu și-a mai putut intabula dreptul de proprietate decât asupra cotei de 1/3 din apartamentele nevândute, cu excepția apartamentului 4.

A patra critică din recurs vizează modul de soluționare al cereri privind compararea titlurilor respectiv a titlului de proprietate al antecesoarei recurenților și al foștilor chiriași deveniți proprietari în baza legii 112/1996, invocându-se cauza D. contra României.

În continuarea motivelor de recurs s-au invocat considerente de echitate, ce trebuiau avute în vedere în cadrul acțiunii de partaj precum și faptul că S. Român avea în proprietate numai cota de 2/3 și a vândut cu rea credință mai mult decât avea dreptul.

Se mai subliniază faptul că sultele acordate avantajează în mod evident S. Român și că indiferent de modalitatea de partaj această parte trebuie să suporte în raport cu recurenții asigurarea respectării cotei de 1/3 din întreg imobilul.

Instanța de apel, chiar și considerând că numai cele două apartamente sunt supuse partajului, acestea nu trebuiau să fie în totalitate atribuite iar S. Român, cu obligarea la plata sultei în favoarea recurenților.

În cea de-a cincia critică, se invocă faptul că instanța de fond nu a motivat deloc criticile din apelul formulat de prezenții recurenți.

În final se mai arată că la partaj nu a fost avută în vedere valoarea cotei de 1/3 din terenul aferent imobilului astfel cum a fost stabilită de expertul Ț. D..

Examinând decizia atacată în raport de criticile formulate instanța apreciază că ambele recursuri sunt nefondate și în consecință vor fi respinse iar decizia atacată va fi menținută ca legală și temeinică în baza dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă pentru următoarele considerente.

I. În ceea ce privește recursul declarat de recurentul S. Român prin MFP prin DGFP B., acesta nu este fondat și în consecință va fi respins.

În cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 275 din codul de procedură civilă, potrivit căruia recunoașterea pretențiilor la prima zi de înfățișare exonerează partea de plata cheltuielilor de judecată.

Ne aflăm în prezența unei acțiuni de ieșire din indiviziune, care profită și recurentei, motiv pentru care sarcina cheltuielilor ocazionate cu acest proces, trebuie să revină părților în litigiu, proporțional cu cota parte de proprietate a fiecărui coindivizar.

P. urmare este lipsită de relevanță susținerea recurentei potrivit căreia recunoașterea pretențiilor reclamanților până la prima zi de înfățișare, exonerează partea de plata cheltuielilor de judecată.

În ceea ce privește cuantumul sultei egalizatoare pentru apartamentul nr. 1 și diminuarea nejustificată a acesteia, potrivit afirmațiilor recurentei, acesta nu este o critică de legalitate, care să poată fi încadrată în dispozițiile art. 304 din Codul de procedură civilă.

Nemulțumirea față de cuantumul sultei și temerea că se poate crea o inechitate ca urmare a partajului, cu consecințele producerii unui prejudiciu, trebuiau materializate în eventuale obiecțiuni și discutate în cadrul apelului.

În consecință recursul declarat de recurentul S. Român este nefondat și în consecință va fi respins.

1. Referitor la recursul declarat de recurenții reclamanți F. R. și F. R. E., legat de prima critică din recurs, nu se poate reține că instanța de apel a încălcat excepția autorității de lucru judecat. S-a invocat de către recurenți faptul că instanța de apel, a menționat în cuprinsul considerentelor că antecesoarea acestora beneficia în realitate de o cotă de ¼ și nu de 1/3.

Instanța de apel, a înserat în cuprinsul considerentelor o apreciere personală, care însă nu are conotații juridice, întrucât la partajarea imobilului s-a ținut cont de cota reclamanților de 1/3 și nu de ¼ așa cum s-a menționat în considerente. P. urmare nu ne aflăm în prezența unei încălcări a autorității de lucru judecat, prin raportare la sentința civilă nr. 2809/1998 pronunțată de Judecătoria B..

În consecință, instanța apreciază că această critică din recurs nu este întemeiată și va fi respinsă.

2. Cea de-a doua critică din recurs vizează ordinea în care au fost soluționate capetele de cerere cu care a fost sesizată instanța de judecată.

Nici această critică nu este întemeiată și în consecință va fi respinsă, întrucât nu este o critică de nelegalitate care să poată fi încadrată în cuprinsul dispozițiilor art. 304 Cod procedură civilă. Toate capete de cerere cu care a fost sesizată instanța au fost analizate și soluționate, fără a avea importanță ordinea în care acestea au fost soluționate. P. sentința civilă nr. 12/2010 pronunțată de Curtea de Apel în soluționarea regulatorului de competență, nu s-a stabilit și de altfel nici nu se putea stabili cu putere de lucru judecat, o anumită ordine în care să fie soluționate capetelor de cerere cu care a fost investită instanța de judecată. Între acestea există o strânsă legătură astfel că soluționarea partajului este indisolubil legată de calitatea de proprietar și de întinderea dreptului de proprietate.

3. În ceea ce privește modul de soluționare al capătului de cerere privind compararea titlurilor de proprietate, cel a recurenților reclamanți în calitate de moștenitori ai fostei proprietare cu cel al foștilor chiriași deveniți proprietari prin cumpărarea apartamentelor pe baza legii 112/1996, instanța de apel, a dat o soluționare judicioasă acestui capăt de cerere.

S-a reținut în mod corect de instanța de apel, că recurenții nu au uzat de calea procedurală pusă la îndemâna foștilor proprietari cu privire la anularea contratelor de vânzare - cumpărare, într-un termen limitat așa cum a fost stabilit prin legea 10/2001. De asemenea s-a mai reținut că recurenții reclamanți nu au procedat la intabularea dreptului de proprietate asupra cotei de 1/3 din imobilul în discuție, așa cum a fost restituit prin sentința civilă nr. 2809/1998 pronunțată de Judecătoria B., iar în lipsa oricărei diligențe în acest sens, dreptul de proprietate al pârâților s-a consolidat.

Compararea titlurilor de proprietate ale celor două categorii de proprietari, respectiv a recurenților în calitate de moștenitori ai fostei proprietare, asupra cotei de 1/3 din imobil, consfințit printr-o sentință judecătorească și neintabulat, cu titlul de proprietate al foștilor chiriași, cumpărători de bună credință care sunt înscriși în prezent în cartea funciară, ar trebui să se facă cu încălcarea principiului „primul în timp mai tare în drept”.

P. prezenta acțiune, în care recurenții în calitate de moștenitori ai fostei proprietare solicită partajarea în natură a cotei de 1/3 din întreg imobilul chiar și din apartamentele vândute către pârâți, se tinde în realitate la revendicarea unei părți din imobil. Ori, potrivit dispozițiilor deciziei nr. 33/2008 pronunțată de ÎCCJ în soluționarea unui recurs în interesul legii, acțiunea în revendicare întemeiată pe dispozițiilor art. 480 din Codul civil, nu mai este admisibilă decât în măsura în care exisă contradicție între norma internă și CEDO.

Înalta Curtea de Casație și Justiție a hotărât că proprietarul bunului preluat abuziv de stat și ulterior înstrăinat unui terț, nu poate redobândi acel bun printr-o acțiune în revendicare întemeiată pe dreptul comun, în condițiile în care nu a uzat de procedura specială instituită de legea 10/2001, privind anularea contractelor de vânzare cumpărare. În caz contrar dacă s-ar aprecia că există posibilitatea de a recurge la dreptul comun în materia revendicării, respectiv codul civil, în defavoarea legii speciale de reparație, ar însemna să se încalce principiul „sprecialia generalibus derogant” și s-ar ajunge la o judecare formală a cauzei, în care instanța să acorde preferință titlului mai vechi, făcând abstracție de efectele create prin aplicarea legii speciale.

Cauza „D. contra României” nu este aplicabilă speței de față. În prezenta cauză ne aflăm în prezența unor raporturi juridice consolidate, prin cumpărarea apartamentelor de către chiriașii cumpărători de bună credință, care sunt titulari ai unor drepturi de proprietate necontestate în instanță. Nu ne aflăm în prezența unei legitime speranțe, ci chiar în prezența unui drept de proprietate, care este ocrotit de dispozițiile art. 6 din CEDO și de art. 1 din Protocolul I Adițional la CEDO, iar prin admiterea unei astfel de acțiuni, s-ar aduce atingere gravă securității raporturilor juridice și sociale.

Într-o speță similară, în cauza R. contra României și altele care au urmat, Curtea Europeană a constatat că atingerea adusă dreptului reclamantei la respectarea bunurilor sale a rupt, în defavoarea sa justul echilibru ce trebuia păstrat între protecția proprietății și cerințele interesului general, ceea ce a condus la încălcarea art. 1 din Protocolul I adițional la CEDO.

Așadar, nici această critică din recurs nu este întemeiată și în consecință va fi respinsă.

4. S-a mai invocat de către recurenți, lipsa nemotivării apelului declarat de aceștia. Din considerentele deciziei atacate rezultă că au fost analizate toate aspectele invocate în apelurile declarate de părți, printr-o motivare amplă și bine argumentată, chiar dacă lipsește trimiterea expresă la apelul declarat de părți.

În consecință nici această critică nu este întemeiată.

5. În ultimă critică de recurs este vizat faptul că, la partajul terenului nu s-a avut în vedere valoarea cotei de 1/3 din terenul aferent imobilului. Dacă partea ar fi constatat lipsa unei evaluări a terenului în raportul de expertiză, avea posibilitatea să formuleze obiecțiuni la lucrare sau să uzeze de căile procedurale puse la îndemână de legiuitor, respectiv a completării deciziei sau lămuririi dispozitivului. A invoca în recurs aspecte care țin de netemeinicia unei hotărâri judecătorești, echivalează cu atribuirea caracterului devolutiv acestei căi de atac, ceea ce nu este permis.

P. urmare nici această critică nu este întemeiată și în consecință va fi respinsă.

Față de toate aceste considerente, instanța apreciază că recursul este nefondat și în consecință va fi respins iar decizia pronunțată în apel va fi menținută ca legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

Respinge recursurile formulate de recurenții S. Român prin MFP prin DGFP B., F. R. și F. R. E. împotriva deciziei civile nr. 60/21.02.2013 pronunțată de Tribunalul B..

Obligă recurenții la plata cheltuielilor de judecată în recurs către intimații S. A. în cuantum de 1008,30 lei, Popârcă M. M. – 1500 lei, G. M. 1515 lei, M. L. A. – 1000 lei și R. A. 1500 lei.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi 4.11.2013.

Președinte,

M. C. T.

Judecător,

N. G.

Judecător,

C. J.

Grefier,

N. A.

Red.NG/28.11.2013

Tedhnored.N.A. 04 Decembrie 2013- 2 ex.

Jud apelM.B./A.I.

← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr....		Grăniţuire. Decizia nr. 1646/2013. Curtea de Apel BRAŞOV →

Partaj judiciar. Decizia nr. 1979/2013. Curtea de Apel BRAŞOV

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Partaj judiciar. Decizia nr. 1979/2013. Curtea de Apel BRAŞOV