Rezoluţiune contract. Decizia nr. 1899/2013. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1899/2013 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 23-10-2013 în dosarul nr. 3897/197/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie,
de conflicte de muncă și asigurări sociale
DECIZIA CIVILĂ NR.1899/R DOSAR NR._
Ședința publică din23 octombrie 2013
Completul constituit din:
Președinte – L. F. – judecător
– C. B. – judecător
– G. C. – judecător
– L. N. – grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul G. G. împotriva deciziei civile nr. 210/. 14 mai 2013, pronunțate de Tribunalul B. – Secția I Civilă în dosarul civil nr._
La apelul nominal, făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa recurentului pârât G. G. și a intimatei reclamante B. U..
Procedura este îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 16 octombrie 2013, când partea prezentă a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 23 octombrie 2013.
CURTEA
Prin sentința civilă nr._/23.10.2012, pronunțată de Judecătoria B., a fost admis petitul 1 al cererii de chemare în judecată, formulată de reclamanta B. U., în contradictoriu cu G. G., a constatat intervenită rezoluțiunea de plin drept a contractului de vânzare-cumpărare nr. 2040/09.07.2008, autentificat la Biroul Notarial D. E., cu privire la imobilul situat în S., .. 3, jud. B., înscris în cartea funciară nr. 990 a localității S., la A+1, cu nr. topo 973/2 nr. cad. 2268 și a respins cererea reclamantei având ca obiect cheltuieli de judecată aferente petitului 1.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele considerente:
Între părți, respectiv reclamanta in calitate de vânzător și pârât în calitate de cumpărător a intervenit contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2040/09.07.2008 de BNP D. E. și B. E. având ca obiect imobilul situat în S., .. 3, jud.B., inscris în CF 990 S. sub nr. topografic 973/2, nr. cadastral 2268 format din teren în suprafață de 112,80 mp si construcții aferente compuse din casa de locuit S+P+M si o magazie de lemn, pentru prețul de 85.000 euro. ( f.27-29).
În baza acordului dintre părți, autentificat prin încheiere sub numărul 2040, la Biroul Notarial D. E., pârâtul a achitat din prețul total de_ euro, suma de_ euro anterior semnării contractului, suma de 2000 euro odată cu semnarea acestuia, iar restul de_ euro urma să fie achitată în rate lunare de câte_ euro, până în data de 15 a fiecărei luni, respectiv ultima rată de 9000 euro trebuia achitată până în data de 15.02.2009.
Ulterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare pârâtul a achitat sumele de bani: 3000 euro în data de 09.10.2008, echivalentul în lei a 1380.95 euro în data de 22.10.2008, ehivalentul în lei a 1746.49 euro în 30.10.2008, și suma de 5000 euro în data de 22.12.2008, în total suma de_.44 euro din prețul total de_ euro, încetând apoi orice plată.
În cuprinsul contractului părțile au prevăzut că în caz de neplată a restului de preț până la termenele arătate mai sus, contractul încheiat se va rezoluționa de plin drept, fără vreo somație prealabilă ori punere în întârziere, și fără intervenția instanței de judecată, care va putea doar să constate rezoluțiunea, operând pactul comisoriu de gradul IV.
Mai mult, la inițiativa pârâtului, la data de 01.05.2012 a intervenit predarea în fapt a imobilului de la pârâtul cumpărător către reprezentantul reclamantei vânzătoare in baza pactului comisoriu inserat in contract ( f.26). acțiune 16.02.2012
Sunt întrunite toate condițiile pentru ca rezoluțiunea convențională să intervină în baza pactului comisoriu înserat, acesta fiind desființat retroactiv de la data încheierii contractului, respectiv 09.07.2008.
Astfel, vânzătoarea și-a îndeplinit obligația de predare a bunului, precum și obligația de a da, transferul proprietății operând chiar din data încheierii contractului. Cumpărătorul în schimb a refuzat să-și respecte obligațiile contractuale în mod culpabil din data de 22.12.2008, încetând să efectueze plățile următoare. Dispozițiile art. 1021 cod civil din 1864 au caracter dispozitiv, de la care părțile au derogat prin pactul comisoriu de ultim grad, în sensul că rezoluțiunea intervine de plin drept, fără posibilitatea instanței de a acorda un termen de grație, și fără să fie necesară punerea în întârziere a debitorului.
Față de atitudinea cooperantă și de recunoaștere a pârâtului în ceea ce privește petitul 1 al cererii, atât prin întâmpinare, cât și prin predarea imobilului anterior primului termen de judecată și văzând că acesta nu a fost pus în întârziere anterior promovării cererii, în baza art. 275 Cod procedură civilă, s-a respins cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor judiciare aferente petitului 1.
Pin Sentința civilă nr. 2512 din 11..02.2013, pronunțată de Judecătoria B. în același dosar, a fost respinsă ”cererea de lămurire și completare” a Sentintei civile nr._/23.10.2012 pronuntata de Judecatoria B. in dosarul cu numărul de mai sus, cerere formulată de reclamanta B. U., în contradictoriu cu pârâtul G. G., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele considerente:
Petenta reclamantă invocă o presupusă omisiune a instanței de a insera în cuprinsul hotărârii judecătorești conținutul expres al pactului comisoriu de gradul patru și respectiv omisiunea de a se pronunța cu privire la o sumă de bani ambele aspecte urmând a fi calificate potrivit art. 84 drept cerere de completare a sentinței civile, nefiind specificată de reclamantă nici o chestiune care să facă trimitere la necesitatea lămuririi dispozitivului.
În ce privește lipsa inserării în cuprinsul sentinței a conținutului explicit al pactului comisoriu de gradul IV, instanța reține că dacă această presupusă omisiune vizează chiar dispozitivul sentinței, pe de o parte nici petitul formulat prin cererea de chemare în judecată nu are un astfel de conținut ci doar motivele de fapt ale cererii astfel cum au fost dezvoltate, iar pe de altă parte nici o normă de procedură nu obligă instanța să enunțe în dispozitiv dispozițiile contractuale cărora le dă eficiență, fiind în mod evident de aspecte ce țin de motivarea sentinței. Mai mult instanța s-a pronunțat cu privire la petitul având ca obiect rezoluțiunea, neputându-se susține că ar fi vorba de o omisiune.
În ce privește presupusa omisiune a instanței de a se pronunța cu privire la suma de_,44 euro achitată de pârât, instanța a reținut că reclamanta nu a formulat o astfel de cerere și prin urmare instanța nu putea dispune peste limitele investirii, reținând că și această solicitare probabil își are justificarea în omisiunea reclamantei însăși de a solicita repunerea părților în situația anterioară, subsecvent rezoluțiunii contractului.
Împotriva acestor hotărâri a declarat apel reclamanta solicitând admiterea petitului 1 al cererii de chemare în judecată, așa cum a fost formulat în sensul pronunțării și cu privire la suma de 27.127,44 euro din totalul de 85.000 euro, pierdută de acesta conform clauzei penale inserată în contract, cu cheltuieli de judecată conform chitanțelor aflate la dosarul de fond .
Prin decizia civilă nr. 210/14.03.2013 Tribunalul B. a admis apelul formulat de reclamanta B. U., împotriva Sentinței civile_ din 23.10.2012, pronunțată de Judecătoria B., pe care o schimbă în parte, astfel că aliniatul 2 al dispozitivului acesteia va avea următorul conținut:
A constatat intervenită rezoluțiunea de plin drept a contractului de vânzare-cumpărare nr. 2040/09.07.2008, autentificat la Biroul Notarial D. E., cu privire la imobilul situat în S., .. 3, jud. B., înscris în cartea funciară nr. 990 a localității S., la A+1, cu nr. topo 973/2 nr. cad. 2268, în temeiul pactului comisoriu de gradul IV inserat în contract .
A obligat pârâtul G. G. la plata sumei de 6633 lei cheltuieli de judecată în fond.
A respins apelul aceleiași reclamante împotriva sentinței civile 2512 din 11.02.2013, pronunțată de Judecătoria B. în același dosar.
În temeiul art.18 din O.U.G. nr.51/2008, obligă intimatul G. G. la plata sumei de 3316,5 lei taxe de timbru către stat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de apel a reținut, în esență, următoarele considerente:
Instanța de fond a reținut, în mod corect intervenirea condițiilor rezoluțiunii și a dispus în consecință, dar a omis a menționa în dispozitivul sentinței atacate și temeiul în baza căruia a intervenit această sancțiune, în condițiile în care a fost solicitată de către reclamantă această mențiune
Cu privire la suma de 27.127,44 euro din totalul de 85.000 euro, se reține că aceasta nu a fost solicitată prin cererea inițială prin care nu s-a solicitat în mod expres nici repunerea părților în situația anterioară urmare rezoluțiunii, ci doar în fața instanței de apel, cerere inadmisibilă potrivit art. 296 din Codul de procedură civilă.
Aceste două critici le-a adus apelanta aceleiași sentințe și pe calea cererii de lămurire și completare formulată în fața instanței de fond, cerere soluționată prin sentința civilă nr. 2512 din 11.02.2013, apelul împotriva acesteia dovedindu-se nefondat și va fi respins pentru aceleași considerente de mai sus.
Capătul de cerere vizând lipsa de folosință a fost disjuns la termenul de judecată la care prima instanță a rămas în pronunțare, criticile privind această soluție adoptată putând face obiectul căii de atac ce va fi eventual promovată împotriva soluției dată în dosarul desprins din cel de față .
Raportat la soluția adoptată de prima instanță și confirmată sub aspectul intervenirii rezoluțiunii de instanța de control judiciar, aceasta din urmă consideră că se impune obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în raport cu admiterea cererii, acesta fiind obligat și la plata către stat a sumei în limitele căreia a fost admisă cererea de ajutor public judiciar formulată de către apelanta reclamantă .
Cât privește onorariul avocațial a cărui dovadă s-a făcut în fața instanței de fond, tribunalul reține că aceasta a fost depusă după închiderea dezbaterilor astfel că, având în vedere caracterul accesoriu al cererii de acordare a cheltuielilor de judecată care respectă regimul oricărei cereri adresate instanței, nerespectându-se dispozițiile art. 112 alin. 1 pct. 5, alin. 2 și 138 Cod procedură civilă, nu vor fi acordate cheltuielile cu acest titlu.
Împotriva acestei sentințe a declarat recursul pârâtul G. G. prin care a solicitat în principal admiterea excepției lipsei de interes, admiterea apelului și respingerea primului capă de cerere ca lipsit de interes, iar în subsidiar modificarea hotărârii în sensul respingerii apelului ca nefondat.
1. Motivul pentru care reclamanta a promovat acțiunea este neachitarea de către pârât a diferenței de preț.
Anterior luării la cunoștință de existența prezentului dosar, recurentul a notificat reclamanta cu privire la rezoluțiunea contracutului de vânzare cumpărare nr.2040/2008 în baza pactului comisoriu de grad 4, inclusiv a solicitat să se prezinte pentru predarea imobilului, imobil care s-a predat la data de 1.05.2012, astfel că acțiunea este lipsită de interes
2. Instanța s-a pronunțat pe ce nu s-a cerut.
Apelanta a solicitat ca instanța să se pronunțe cu privire pierderea de către pârât a sumei de 27.127,44 euro achitată apelantei și nicidecum cu privire la menționarea temeiului de drept în baza căruia a operat rezoluțiunea.
O astfel de completare a dispozitivului poate constitui cel mult o omisiune care putea fi îndreptată pe calea specială prevăzută de art.281 Cod procedură civilă, nefiind vorba despre o schimbare a hotărârii.
3.Greșit a fost obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată constând în plata taxei de timbru și la obligarea către stat a sumei în limitele căreia a fost admisă cererea de ajutor public judiciar în apel, în condițiile în care potrivit art. 275 Cod procedură civilă pârâtul a recunoscut pretențiile, solicitând să se constate intervenită rezoluțiunea.
Curtea constată parțial fondat recursul declarat de pârât, pentru următoarele considerente:
1.În primul motiv de recurs recurentul a invocat lipsa de interes a reclamantei în formularea acțiunii, motiv care nu poate fi invocat prima oară în recurs omisio medio, în condițiile în care pârâtul nu a declarat apel împotriva sentinței de fond.
2.Prin apelul formulat reclamanta a solicitat admiterea petitului 1 al cererii de chemare în judecată, așa cum a fost formulat, în sensul pronunțării și cu privire la suma de 27.127,44 euro din totalul de 85.000 euro, pierdută de acesta conform clauzei penale inserată în contract, respectiv reclamanta reproșează instanței de fond că nu a făcut referire în cuprinsul hotărârii la cuprinsul pactului comisoriu, nesolicitând inserarea temeiului rezoluțiunii, respectiv pactul comisoriu de gradul 4, astfel instanța de apel a acordat ceea ce nu s-a cerut, fiind incidente dispozițiile art. 304 pct 6 Cod procedură civilă.
În ce privește lipsa inserării în cuprinsul sentinței a conținutului explicit al pactului comisoriu de gradul IV, nu există o obligație a instanței de a menționa în dispozitiv dispozițiile contractuale cărora le dă eficiență, aspecte care trebuie să se regăsească doar în considerentele sentinței.
Faptul că instanța de fond nu a inserat în dispozitiv temeiul rezoluțiunii nu are nicio consecință asupra soluției, fiind evident că rezoluțiunea a operat în baza pactului comisoriu de gradul 4, aspect ce rezultă din considerentele sentinței .
3. Cu privire la cheltuielile de judecată, în mod greșit a fost obligat pârâtul la plata taxei judiciare de timbru suportate de reclamantă la fond în condițiile în care la prima zi de înfățișare a recunoscut pretențiile reclamantei, solicitând prin întâmpinare să se constate rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare, cu atât mai mult cu cât a și predat imobilul la 01.05.2012, fiind incidente dispozițiile art. 275 Cod procedură civilă.
Față de considerentele mai sus arătate, în baza art. 304 pct. 6 și 9 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei Tribunalului, va respinge apelul declarat de reclamantă și va păstra sentința instanței de fond .
Dispozițiile deciziei privind obligația pârâtului la plata sumei de 3316,5 lei taxă de timbru către stat, în temeiul art.18 din O.U.G. nr.51/2008 vor fi înlăturate față de respingerea apelului reclamantei .
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE :
Admite recursul declarat de pârâtul G. G. împotriva deciziei civile nr. 210/14.03.2013 pronunțată de Tribunalul B., pe care o modifică în parte în sensul că:
Respinge apelul declarat de reclamanta B. U., împotriva Sentinței civile nr._ din 23.10.2012, pronunțată de Judecătoria B., pe care o păstrează
Menține dispozițiile deciziei privind respingerea apelului declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 2521/11.02.2013 a Judecătoriei B.
Înlătură dispozițiile deciziei privind obligația pârâtului la plata sumei de 3316,5 lei taxă de timbru către stat, în temeiul art. 18 din OUG 51/2008.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi 23 octombrie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
L. F. C. B. G. C.
Grefier,
L. N.
Red L.F./ 24.10.2013
Tehnored. L.N. / 30.10.2013 / - 2 ex-
Judecător fond: R.G. M.
Judecător apel:V. M.
| ← Succesiune. Decizia nr. 1506/2013. Curtea de Apel BRAŞOV | Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 1616/2013. Curtea... → |
|---|
