Reparare prejudicii erori judiciare. Decizia nr. 50/2013. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 50/2013 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 17-06-2013 în dosarul nr. 861/64/2010**
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie ,de conflicte de muncă și asigurări sociale
DECIZIA CIVILĂ Nr. 50/ApDosar nr._
Ședința publică din data de 17 iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. Ș.
Judecător M. C. T.
Grefier E. P.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de reclamanții A. C., B. I., B. R., B. V., C. F., C. I., C. T., C. R., C. S., D. I., D. C., F. C., G. L., G. G., G. M., G. E., B. (fostă H.) C. M., K. E., K. I. I., L. E. J., M. D., M. S., M. D., N. D. O., N. O., O. A., O. I., P. M., P. M., P., (fostă R.) C., R. R., S. A., S. M., Ș. M., S. D., T. M., U. I. și S. J., acesta din urmă în nume propriu și în calitate de mandatar al reclamanților și de reclamantele M. A. și B. C. M., împotriva sentinței civile nr. 2327 din data de 5 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ .
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 10.06.2013, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 17.06.2013.
CURTEA :
Asupra apelului civil de față,
Constată că prin sentința civilă nr. 2327/5.06.2012 Tribunalul C. a respins ca neîntemeiată, acțiunea reclamanților A. C., B. I., B. R., B. V., C. F., C. I., C. T., C. R., C. S., D. I., D. C., F. C., G. L., G. G., G. M., G. E., B. C. M., K. E., K. I. I., L. E. J., M. D., M. S., M. D., N. D. O., N. O., O. A., O. I., P. M., P. M., P. C., R. R., S. A., S. M., Ș. M., S. D., S. J., T. M., U. I., reprezentați de mandatar S. J., cât și acțiunea reclamantei M. A., formulată împotriva pârâților M. Administrației și Internelor, Ministrul Administrației și Internelor, Instituția P. Județului C. și C. Național pentru Combaterea Discriminării, având ca obiect constatare discriminare și plata unor despăgubiri, așa cum a fost modificată și precizată .
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanții sunt funcționari publici în cadrul Instituției P. Județului C. și au obținut (prin sentința civilă nr.104/03.02.2009 a Tribunalului C., modificată în parte prin decizia nr.366/R/19.05.2009 a Curții de Apel B., ambele pronunțate în contradictoriu cu Instituția P. Județului C. și cu M. Internelor și Reformei Administrative), acordarea și plata suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare începând cu data de 01.01.2004 și pe viitor (corespunzător duratei raportului de serviciu pentru fiecare reclamant în parte ), până la încetarea raportului de serviciu ori noi dispoziții legale,
Suplimentele de 25 % fiecare din salariul de bază, acordate de instanța fondului au fost înlăturat în recurs de Curtea de Apel B., aceasta reținând că nu există dispoziții legale care să prevadă acest procent și nici vreo altă grilă în baza căreia să se poată determina aceste sporuri, așa încât din moment ce prevederile art..31 lit.c și lit.d din Legea nr.188/1999 nu indică în concret cuantumul de 25%, instanța nu îl poate acorda pentru că altminteri s-ar substitui legiuitorului.
Mai exact, conform considerentelor deciziei sale, Curtea de Apel B. a menținut dispoziția generică din sentință referitoarea la acordarea și plata celor două suplimente, stabilind că aceste suplimente, ca elemente componente ale salariului de bază ale funcționarilor publici, trebuie acordate acestora odată cu încetarea motivelor care au condus la suspendarea lor, făcând mențiunea că cele două suplimente au fost suspendate prin OUG nr.92/2004 și OG nr.2/2006, fără a fi abrogate în mod expres sau implicit.
Cu alte cuvinte, s-a decis că suplimentele în sine nu se pot valorifica prin acordare și plată la momentul pronunțării hotărârilor în fond și în recurs, în primul rând pentru că aceste drepturi nu sunt cuantificate din punct de vedere legal și în al doilea rând pentru că au fost suspendate prin acte ale Guvernului, ceea ce echivalează cu posibilitatea ducerii la îndeplinire pe cale de executare silită a sentinței civile nr.104/03.02.2009 a Tribunalului C., numai din momentul în care respectivele drepturi salariale vor fi devenit active, prin dispariția cauzei lor de suspendare, respectiv din momentul în care cuantumul suplimentelor va fi fost în mod expres stabilit prin vreo dispoziție legală .
Ca atare, Curtea de Apel B. nu a negat dreptul reclamanților la obținerea celor două suplimente, stabilind însă în mod irevocabil că la acel moment procesual drepturile salariale există în sinea lor, ca și ipoteză a legii aplicabilă reclamanților, dar nu pot fi valorificate pe tot intervalul de timp solicitat pentru că există cauze legale de suspendare a lor, creanța fiind una nici determinată dar nici determinabilă, în sensul că nu este prevăzută ca și cuantum concret de către Legea nr.188/1999 și nici nu poate fi cuantificată prin intermediul unor acte normative subsecvente acestei legi.
Reclamanții pretind că funcționarii publici încadrați la Instituția P. din județele menționate în adresa Ministerului Administrației și Internelor, ar fi obținut în mod eșalonat executarea unor hotărâri judecătorești prin care li s-au acordat cele două suplimente, subliniind că Instituțiilor P. B., Dâmbovița, D., Gorj, M., O., Satu M. și Suceava le-ar fi fost repartizate credite bugetare în baza acestor titluri executorii.
Într-adevăr la filele 26 -30 din dosarul declinat se găsește depusă sentința civilă nr.1251/09.12.2008 a Tribunalului Dâmbovița, irevocabilă prin nerecurare, prin care funcționari publici din cadrul Instituției P. Dâmbovița au obținut plata suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare pentru perioada 2005-2008 și pentru viitor, fără arătarea cuantumului suplimentului, în timp ce prin sentința civilă nr.544/CA/17.12.2008 a Tribunalului Satu M. aceleași suplimente au fost acordate unor colegi de-ai reclamanților, de această dată cu indicarea cuantumului suplimentelor, respectiv în procent de 25% din salariul de bază.
Deși reclamanții au depus la dosar înscrisuri referitoare la bugetele pe anii 2010, 2011 ale Instituțiilor P. Dâmbovița și Gorj, bugete care înscriu și cheltuieli cu drepturile salariale, din aceste înscrisuri nu rezultă că funcționarii publici care activează în cadrul acestor două instituții au încasat sume de bani reprezentând suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare, din adresa nr._/22.11.2010 a Direcției Generale Financiare a Ministerului Administrației și Internelor reieșind că deși celor 8 județe mai sus menționate le-au fost alocate credite bugetare pentru plata sumelor din titluri executorii, în fapt plățile nu au fost aprobate, deoarece procedura de efectuare a plăților nu a fost stabilită prin ordin al ordonatorului principal de credite, ulterior, conform înscrisurilor de la filele 76 și 77 din vol.II dosar, mai rezultând că acestor 8 județe le-au fost diminuate creditele bugetare cu sumele acordate prin adresa nr._/08.02.2010, adresă invocată de reclamanți odată cu introducerea acțiunii, pentru ca în final plata sumelor prevăzute în titluri executorii să fie eșalonată pentru anii 2012, 2013 și 2014 conform OUG nr.45/2010 pentru modificarea OUG nr.71/2009.
Pentru a exista o discriminare în sensul art.2 din OG nr.137/2000 între reclamanți și alți colegi de ai lor din țară care activează în cadrul celor 8 instituții ale prefectului mai sus enumerate, trebuie ca aceștia, cu toții, să se afle în situații identice sau cel puțin comparabile din punct de vedere al acordării și plății suplimentului postului și a celui corespunzător treptei de salarizare, or, așa cum s-a menționat anterior nu există vreo dovadă a împrejurării că funcționari publici din alte județe și care au obținut pe cale judecătorească recunoașterea dreptului la cele două suplimente, ar fi încasat în concret contravaloarea acestora, cel puțin parțial, în ciuda nestabilirii prin sentință a cuantumului suplimentelor .
Deși titlul executoriu emis de Tribunalul Dâmbovița este parțial identic la nivelul dispozitivului său cu titlul executoriu de care se prevalează reclamanții ( în sensul că în ambele titluri se acordă aceleași suplimente într-un mod generic dar pe perioade diferite de timp ), nu există la dosar vreun înscris care să probeze în mod indubitabil că M. Administrației și Internelor împreună cu Instituția P. Județului Dâmbovița au repartizat și pus în plată fie chiar și în mod eșalonat către funcționari publici ai acestei prefecturi, sume de bani provenind din contravaloarea celor două suplimente, prin urmare, tribunalul nu poate reține că reclamanții sunt tratați în mod deosebit față de alți colegi ai lor din țară, mai exact nu are date certe care îi permit să concluzioneze că s-ar fi creat o situație care pune în lumină excluderea reclamanților de la beneficiul unui drept câștigat în condiții similare cu alți colegi de-ai lor.
Așa fiind, fapta discriminatorie nu există, inexistența faptei conduce la inexistența despăgubirilor, în carnetele de muncă ale reclamanților nu poate fi înscris un supliment al cărui procent nu este indicat în hotărâri judecătorești sau în lege iar cât privește incompatibilitatea dintre prevederile OUG nr.71/2009 și cele ale convenției europene care consacră dreptul la un proces echitabil și dreptul la respectarea unui bun sau cel puțin a speranței legitime, pentru a se ușura calea stabilirii și plății despăgubirilor necesare acoperirii prejudiciului produs de fapta ilicită de discriminare, tribunalul a arătat că din moment ce nu a recunoscut reclamanților un drept de creanță în forma despăgubirilor, este de prisos a analiza compatibilitatea legislației interne cu cea europeană, un atare demers fiind inutil din punct de vedere practic.
Împotriva hotărârii de mai sus au formulat apel reclamanții A. C., B. I., B. R., B. V., C. F., C. I., C. T., C. R., C. S., D. I., D. C., F. C., G. L., G. G., G. M., G. E., B. (fostă H.) C. M., K. E., K. I. I., L. E. J., M. D., M. S., M. D., N. D. O., N. O., O. A., O. I., P. M., P. M., P., (fostă R.) C., R. R., S. A., S. M., Ș. M., S. D., T. M., U. I., S. J., M. A. și B. C. M., iar prin motivele de apel soluția atacată este criticată pentru următoarele considerente:
Instanța de fond s-a pronunțat fără să se fi lămurit pe deplin asupra situației de fapt, soluția fiind vădit nelegală, întrucât a fost dată cu încălcarea principiului rolului activ instituit de art. 129 Cod procedură civilă, potrivit căruia judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.
Reclamanții apreciază că instanța, deși a reținut că plata sumelor urma să fie eșalonată începând cu anul 2012, nu a stăruit pentru aflarea adevărului sub acest aspect, ci s-a pronunțat având în vedere doar acea parte din înscrisuri care viza diminuarea creditelor bugetare.
Dreptul funcționarilor publici din cadrul celor opt instituții ale prefectului, inclusiv al celor din cadrul Instituției P. județul Dâmbovița la alocarea creditelor bugetare pentru plata sumelor reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare a fost recunoscut de M. Administrației și Internelor prin adresa nr._/08.02.2010, fiind reconfirmat, prin adresa nr._/27.05.2010. M. Administrației și Internelor nu a negat niciun moment faptul că funcționarii publici din cadrul Instituției P. județul Dâmbovița nu ar fi îndreptățiți la alocarea și la plata acestor sume pentru că instanța nu a stabilit cuantumul lor, cum s-a întâmplat în cazul nostru, nici cuantumul acestor sume, singurul aspect pus în discuție a fost cel privind anul în care începe eșalonarea plății.
La data de 3 iulie 2012 a intrat în vigoare Ordinul nr. 138 al Ministrului Administrației și Internelor pentru stabilirea procedurii pentru efectuare a plății titlurilor executorii în M. Administrației și Internelor, conform OUG nr.71/2009, iar la data de 06.08.2012, Direcția Finanțare Administrație din cadrul Ministerului Administrației și Internelor a emis Circulara cu nr._, privind plata sumelor prevăzute în titluri executorii și supuse prevederilor OUG nr. 71/2009, prin care comunică Instituțiilor P. că „au fost deschise credite bugetare pentru plata primelor trei rate trimestriale prevăzute în anul 2012, conform solicitărilor dumneavoastră”, precizând și modul în care se face plata.
Acest înscris confirmă încă o dată existența faptei discriminatorii care a fost invocată, respectiv excluderea reclamanților de la beneficiul unui drept câștigat în condiții similare, prin punerea în executare a titlurilor executorii doar pentru funcționarii publici din cadrul celor 8 instituții ale prefectului, inclusiv Dâmbovița, precum și încălcarea principiului potrivit căruia „pentru muncă egală, plata trebuie să fie egală” și a celui privind „egalitatea în fața legii”.
P. întâmpinarea formulată de M. Administrației și Internelor se arată că față de materia în care se judecă litigiul (contencios administrativ), hotărârea primei instanțe este atacabilă doar cu recurs, nu și cu apel. De asemenea, se invocă lipsa calității procesual pasive a ministrului R. S. ca persoană fizică întrucât, din interpretarea prevederilor art. 2 alin.2, art. 7 alin. 1 din Legea nr. 340/2004 și anexa 2 la Ordinul M.A.I. nr.S/192/30.08.2010, prefectul are calitate de ordonator terțiar de credite și are dreptul de a angaja, lichida și ordona cheltuieli în limita alocațiilor bugetare aprobate. Pe fondul cauzei se apreciază ca fiind corect raționamentul Tribunalului C. prin care acțiunea reclamanților a fost respinsă ca neîntemeiată.
Analizând cu precădere excepțiile de ordin procedural invocate prin întâmpinare Curtea reține că acestea sunt nefondate.
În legătură cu calificarea căii de atac împotriva hotărârii atacate Curtea reține că în mod corect reclamanții au formulat apel iar nu recurs întrucât petitul principal al acțiunii dedusă judecății îl constituie despăgubiri rezultate din discriminare iar potrivit art. 27 alin. 1 din OG nr. 137/2000 astfel de pretenții se judecă potrivit dreptului comun, ceea ce înseamnă că, față de valoarea obiectului cererii (peste 500.000 RON) potrivit art. 2 pct. 1 lit. b Cod procedură civilă competența materială în primă instanța aparține tribunalului iar calea de atac este cea a apelului, conform art. 282 ind. 1Cod procedură civilă.
În legătură cu excepția lipsei calității procesual pasive a ministrului afacerilor externe R. S. invocată de acesta prin întâmpinare, Curtea reține că aceasta este nefondată deoarece prin acțiunea dedusă judecății, astfel cum a fost precizată, reclamanții au chemat în judecată M. Administrației și Internelor ca instituție juridică prin reprezentanții ei legali, ministrul nefiind chemat în judecată în nume propriu ca persoană fizică astfel cum greșit se invocă prin întâmpinare.
Pe fond, apelul reclamanților este neîntemeiat .
În delimitarea noțiunii de „discriminare” trebuie pornit de la interpretarea sistematică și teologică a întregului act normativ ce reglementează prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, respectiv OG nr. 137/2000.
Potrivit definiției legale, prin discriminare se înțelege „orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie sociale, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare ., apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței și exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic și social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice”.
După cum rezultă din acțiunea dedusă judecății astfel cum aceasta a fost modificată, reclamanții solicită să se constatate că sunt supuși unui tratament discriminatoriu determinat de refuzul M.A.I. de a le achita sumele aferente suplimentului postului și treptei de salarizare obținute prin hotărâre judecătorească irevocabilă, să se achite cu titlu de despăgubire sumele aferente acestui drept salarial iar M.A.I. să fie obligat la emiterea actului administrativ de repartizare a sumelor necesare achitării acestor drepturi și să se constatate incompatibilitatea OUG nr. 71/2009 cu privire la art. 1 și art. 6 din Protocolul adițional nr.1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și achitarea sumelor fără aplicarea procedurii de eșalonare prevăzută de această ordonanță.
Din analiza acțiunii nu rezultă indicarea vreunui criteriu concret de discriminare care să atragă aplicabilitatea OG nr.137/2013 ci practic se urmărește executarea sentinței civile nr.104/2009 a Tribunalului C. prin obligarea intimatei la plata unei despăgubiri echivalentă cu aceleași drepturi salariale, plată care să fie executată într-o singură tranșă, fără aplicarea procedurii de eșalonare prevăzută de OG nr.71/2009.
În legătură cu eșalonarea plății drepturilor salariale pentru personalul din sectorul bugetar provenite din titluri executorii dispusă de legiuitor prin OUG nr. 71/2009, Curtea reține că această eșalonare are un caracter legal și obligatoriu și nu contravine prevederilor art.6 și art. 1 din protocolul nr. 1 adițional la Convenția Drepturilor Omului, astfel cum s-a pronunțat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului într-o cauză similară, cauza D. și alții contra României.
În fapt, reclamanții au obținut recunoașterea drepturilor lor salariale printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă ce poate și trebuie pusă în executare de către debitori, însă executarea trebuie să respecte procedura instituită de OUG nr. 71/2009 iar această modalitate legală de executare nu constituie un criteriu de discriminare și nici nu poate sta la baza unor despăgubiri în acest sens câtă vreme sumele cuprinse în titlu executoriu se vor achita actualizate cu indicele prețurilor de consum indicat de Institutul Național de S., conform art. 1 alin. 3 din OUG nr.71/2009. Faptul că pârâții nu au achitat nici o tranșă din aceste drepturi salariale în timp ce alți colegi din țară au încasat o parte din acestea reprezintă aspecte ce țin de executarea hotărârilor judecătorești ce constituie titlu executoriu și nu se pot constitui în motive de discriminare care să justifice obținerea unui nou titlu executoriu pentru aceleași pretenții.
P. urmare, Curtea reține că în mod legal prima instanță a respins acțiunea dedusă judecății, iar în baza art. 297 Cod procedură civilă apelul reclamanților A. C., B. I., B. R., B. V., C. F., C. I., C. T., C. R., C. S., D. I., D. C., F. C., G. L., G. G., G. M., G. E., B. (fostă H.) C. M., K. E., K. I. I., L. E. J., M. D., M. S., M. D., N. D. O., N. O., O. A., O. I., P. M., P. M., P., (fostă R.) C., R. R., S. A., S. M., Ș. M., S. D., T. M., U. I., S. J., M. A. și B. C. M. va fi respins.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE :
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de către intimatul M. A. Interne prin ministrul afacerilor interne R. S. precum și cererea de recalificare a căii de atac.
Respinge apelul formulat de apelanții reclamanții A. C., B. I., B. R., B. V., C. F., C. I., C. T., C. R., C. S., D. I., D. C., F. C., G. L., G. G., G. M., G. E., B. C. M., K. E., K. I. I., L. E. J., M. D., M. S., M. D., N. D. O., N. O., O. A., O. I., P. M., P. M., P. C., R. R., S. A., S. M., Ș. M., S. D., S. J., T. M., U. I. și M. A., împotriva sentinței civile nr. 2327/05.07.2012 a Tribunalului C., pe care o menține.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 17.06.2013.
Președinte, C. Ș. | Judecător, M. C. T. | |
Grefier, E. P. |
Red.C.Ș./18.06.2013
Tehnoredact.E.P./21.06.2013 – 44 ex.
Jud. fond N. O.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Legea 10/2001. Decizia nr. 13/2013. Curtea de Apel BRAŞOV → |
|---|
