Anulare act. Decizia nr. 1057/2015. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1057/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 21-09-2015 în dosarul nr. 1057/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECTIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1057/ApDosar nr._
Ședința publică din data de 21 septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. N.
Judecător C. Ș.
Grefier E. P.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor declarate de reclamanta S.C. „I. F.” S.R.L. T. S. și de pârâtul M. T. S. prin primar, împotriva sentinței civile nr. 1441 din data de 4 noiembrie 2010 pronunțată de Tribunalul C., în dosarul nr._ (după casare cu trimitere spre rejudecare).
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 7.09.2015, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi. Instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 14.09.2015, iar apoi pentru astăzi, 21.09.2015.
CURTEA :
Deliberând asupra cauzei de față constată următoarele:
1. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului C. la data de 10.07.2008, sub nr. de dosar_, reclamanta . a solicitat în contradictoriu cu pârâții M. T. S. prin primar și Instituția Prefectului județului C. anularea dispozițiilor emise de fostul primar al municipiului T. S. prin care în mod nelegal a fost restituită către fostul proprietar o parte din suprafața de teren aferentă complexului Băile Fortyogo, teren despre care s-a susținut că potrivit legii a devenit proprietatea privată a municipiului T. S..
2. Prin notele scrise depuse la fila 38 din dosarul nr._, reclamanta a precizat că solicită anularea următoarelor dispoziții de restituire emise de primarul municipiului T. S.: nr.485/12.06.2008, nr.486/12.06.2008 și nr.534/19.07.2007.
3. Prin sentința civilă nr. 1585/04.11.2008, pronunțată de Tribunalul C. s-a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei . și s-a respins acțiunea ca fiind formulată.
4. Prin decizia civilă nr.18/. a Curții de Apel B. a fost desființată sentința civilă nr.1585/04.11.2008 a Tribunalului C. cauza fiind trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe, stabilindu-se că prima instanță este competentă din punct de vedere material pentru soluționarea acțiunii care este una de drept comun în constatarea nulității absolute a unor acte juridice emise cu încălcarea Legii nr.10/2001.
5. În rejudecare dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului C. sub nr._ și în această fază procesuală reclamanta a formulat o nouă precizare de acțiune – f.10, 11 dosar nr._ prin care a învederat că înțelege să cheme în judecată pe pârâții municipiul T. S. prin primar, N. L. Dezso, T. E. P., N. G. și N. F. jr. solicitând constatarea nulității absolute parțiale a dispozițiilor de restituire nr.534/19.07.2007, nr.485/12.06.2008 și nr.486/2008 emise de Primarul municipiului T. S. cu privire la suprafața aferentă complexului Balnear Fortyogo (22.689 mp teren construit și neconstruit), respectiv cu privire la suprafața restituită din terenul înscris în CF nr.185 Ruseni cu nr.top 454, 455, 456, 457, 458, 459, 460, 461 și 462 și suprafața acordată ca măsură reparatorie prin echivalent, din suprafața înscrisă în CF nr.492 Ruseni, nr.top 448, 447 și 446 și CF nr.316 Ruseni cu nr.top 444, 445 și 453.
6. La termenul de judecată din 28 mai 2009 Tribunalul C. a luat act de renunțarea reclamantei la judecata cu pârâtul Instituția Prefectului județului C., după care în urma decesului pârâtului N. L.-Dezso la 19.11.2008, reclamanta a depus o completare de acțiune (f.22) prin care a introdus în proces pe succesoarele acestuia, respectiv pe pârâtele N. E., soție supraviețuitoare și S. E. –E., legatară cu titlu universal.
7. Prin precizarea de acțiune depusă la dosar la fila 3 vol. II - dosar fond reclamanta a indicat că își restrânge pretențiile în sensul că nu mai solicită constatarea nulității dispoziției nr.485/12.06.2008 referitoarea la restituirea terenului în suprafață de 6695 mp, deoarece acest teren nu se află în incinta complexului Balnear Fortyogo, obiectul acțiunii sale fiind reprezentat strict de constatarea nulității dispozițiilor nr.486/12.06.2008 și nr.534/19.07.2007 emise de Primarul municipiului T. S. cu privire la terenul în suprafață de 28.767 mp, respectiv terenul de 12.290 mp, restituit prin cele două dispoziții, teren pe care se află amplasat complexul Balnear Fortyogo.
8. Prin sentința civilă nr. 1441 din 4 mai 2010 a Tribunalului C. s-a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantei ., formulată împotriva pârâților N. E., S. E.-E., T. E. P., N. G., N. F. Jr. și a pârâtului M. T. S. prin primar, având ca obiect constatarea nulității dispozițiilor nr.486/12.06.2008 și nr.534/19.07.2008 emise de Primarul municipiului T. S. cu privire la suprafețele de teren de 28.767 mp și 12.290 restituite prin cele două dispoziții, așa cum a fost completată și precizată.
S-a respins cererea pârâților N. E., S. E.-E., T. E. P., N. G., N. F. Jr. de acordare a cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Cele două dispoziții atacate sunt cele cu numerele 534/19.07.2007 și 486/12.06.2008 (f.19,20 și 23,24 dosar nr._ ), ambele fiind emise de Primarul municipiului T. S. pentru soluționarea unor notificări depuse în baza Legii nr.10/2001, prin cea dintâi dispoziție restituindu-se în natură lui N. L. Dezso, T. E. P., N. G. și N. F. junior imobilul înscris în CF nr.185 Ruseni cu număr top 454 ,455, 456, 457 ,458, 459, 460, 461 și 462 reprezentând teren în suprafață de 12.290 mp situat în municipiul T. S. . județ C. iar prin cea de-a doua s-a stabilit ca în favoarea acelorași persoane îndreptățite în locul terenului imposibil de restituit în natură să se acorde în compensare ca măsură reparatorie terenul situat în Fortyogo F.N, înscris în CF .nr.492 Ruseni cu număr top 448, 447, 446 și CF nr.316 Ruseni cu număr top 444, 445 precum și număr top 453, în suprafață totală de 28.767 mp.
Inopozabilitatea deciziei nr.356/R/23.09.2004 a Curții de Apel B. face ca pentru acești pârâți să prevaleze în continuare dispozițiile art.24 alin.1 din Legea nr.550/2002 care stabilesc suspendarea oricărei proceduri de vânzare până la data încheierii procedurii de restituire prevăzute de Legea nr.10/2001 dar și dispozițiile art.21 alin.5 din Legea nr.10/2001 care prevăd că “sub sancțiunea nulității absolute, până la soluționarea procedurilor administrative și, după caz, judiciare, generate de prezenta lege, este interzisă înstrăinarea, concesionarea, locația de gestiune, asocierea în participațiune, ipotecarea, locațiunea, precum și orice închiriere sau subînchiriere în beneficiul unui nou chiriaș, schimbarea destinației, grevarea sub orice formă a bunurilor imobile - terenuri și/sau construcții notificate potrivit prevederilor prezentei legi.”
În fapt, prin dispoziția nr.534/19.07.2007 s-a restituit în natură, adică pe vechiul amplasament, un teren de 12.290 mp, care potrivit planului de situație întocmit de expert M. E. corespunde numerelor topografice 454, 455, 456, 457, 458, 459/1 în timp ce suprafața de teren acordată în compensare prin dispoziția nr.486/12.06.2008 se referă la terenul de 28.767 mp care corespunde pe același plan de situație numerelor topografice 446/1, 447, 448, 446/2, 453/2, 459/2 și 460/1.
Această suprafață de teren a fost acordată prin compensare deoarece deși autorii pârâților, N. F. și N. L. Dezso au avut în proprietate și numerele top 461 –arătură de 7208 mp (din care s-a restituit doar nr.top 461/1 prin dispoziția nr.485/12.06.2008), respectiv numerele top 462 – arătură de 6906 mp și 475- arătură de 19.014 mp, așa cum s-a reținut prin dispoziția nr.486/12.06.2008, vechile amplasamente ale acestor terenuri, vecine cu cele acordate prin compensare, nu au mai putut fi restituite, ele formând obiectul unor reconstituiri a dreptului de proprietate în baza Legii nr.18/1991.
În ceea ce privește terenul de 28.767 mp acordat în compensare prin dispoziția nr.486/12.06.2008, construcțiile, căile de comunicație și celelalte amenajări aflate pe acest teren ocupă suprafața de 4525 mp iar restul terenului de 24.242 este amenajat ca și zonă verde.
Cu toate acestea tribunalul nu poate pronunța o soluție de constatare a nulității parțiale a celor două dispoziții, tocmai pornind de la soluția clasică a Codului civil Român, aceea că bunul principal este terenul iar bunul accesoriu este construcția, soluție care se traduce în adagiul „ superficies solo cedit ” – proprietarul terenului devine proprietarul construcției și nu invers așa cum a prevăzut legiuitorul prin art.10 alin.2 din Legea nr.10/2001 când a stabilit că “ în cazul în care pe terenurile pe care s-au aflat construcții preluate în mod abuziv s-au edificat noi construcții, autorizate, persoana îndreptățită va obține restituirea în natură a părții de teren rămase liberă, iar pentru suprafața ocupată de construcții noi, cea afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.”
Soluția legiuitorului român nu doar că încalcă concepția tradițională a dreptului civil român referitor la relația bun principal ( teren ) – bun accesoriu (construcție) dar vine să creeze o adevărate privare de proprietate care contravine prevederilor art.1 din Protocolul nr.1 la CEDO, câtă vreme această privare este combinată cu absența unei indemnizații la valoarea reală a terenului ocupat de noile construcții .
Între a aplica reglementarea națională din legea specială de reparație sau a acorda prioritate reglementării europene în materia dreptului de proprietate, în mod categoric tribunalul va da satisfacție respectării noțiunii de “ bun “ și “ proprietate “ astfel cum acestea sunt privite în practica instanței de contencios european a drepturilor omului.
In nenumărate hotărâri ale Curții Europene a Drepturilor Omului, acestea fiind cunoscute apărătorilor părților și instanțelor superioare, instanța de la Strasbourg a stabilit că în prezent, Guvernul României nu a demonstrat că sistemul de despăgubiri pus la punct în iulie 2005 prin Legea nr. 247/2005 ar permite beneficiarilor acestei legi, să obțină în baza unei proceduri și a unui calendar previzibil, o despăgubire egală cu valoarea de piață a bunurilor de care au fost privați, totul culminând cu acea hotărâre pilot împotriva României în legătură cu nerespectarea art.1 din Protocolul nr.1 la Convenție, privind proprietatea, hotărâre atrasă de cauzele A. contra România și S. contra România, în urma căreia Curtea Europeană a Drepturilor Omului, dorind să sancționeze Statul Român, a dispus suspendarea pe o perioadă de 18 luni a tuturor cererilor rezultate din aceeași problematică generală, cea a restituirii proprietăților preluate de statul comunist.
Practic în ipoteza art.10 alin.2 din Legea nr.10/2001 cade numai topograficul 455 menționat în dispoziția nr.453/19.07.2007, aici fiind vorba de un teren pe care s-au aflat construcții, atât terenul cât și construcțiile fiind preluate în mod abuziv, după care construcțiile vechi au fost demolate sau incorporate în alte construcții noi, soluția Legii nr.10/2001 – art.10 alin.1 și 2 - stabilind că pentru terenurile ocupate și construcțiile demolate măsurile reparatorii se stabilesc numai prin echivalent, restituirea în natură făcându-se numai pentru partea de teren rămasă liberă.
Or, terenul rămas liber din cel restituit prin dispoziția nr.453/19.07.2007 are suprafața de 5.547 mp dintr-un total de 12.290 mp iar terenul liber din cel acordat în compensare prin dispoziția nr.486/12.06.2008 are suprafața de 24.242 mp dintr-un total de 28.767 mp, ceea ce înseamnă că o eventuală nulitate a dispozițiilor poate fi numai parțială.
Acest raționament pornește de la împrejurarea că dreptul de proprietate este un drept absolut care nu s-a stins nici în perioada cât obiectul dreptului a fost deținut de Statul Român, dispoziția de restituire în natură neconstituind un drept nou ci recunoscând un drept preexistent, prin urmare „de jure ” pârâții sau antecesorii lor au continuat să fie proprietari chiar și atunci când statul construia pe terenul lor, respectiv inclusiv după momentul în care statul și-a intabulat dreptul cu titlu de naționalizare.
Pentru terenul acordat prin compensare în temeiul dispoziției nr.486/12.06.2008 este de arătat că acesta nu a aparținut vreodată pârâților ci dispoziția le-a oferit un teren echivalent cu cel care nu le-a putut fi restituit, (soluție echitabilă din moment ce terenul preluat de Stat și cel acordat în compensare se găsesc în aceeași zonă) practic le-a recunoscut un drept real mai vechi dar cu un obiect nou, astfel că nefiind proprietarii acestui teren la momentul ridicării construcțiilor care ocupă 4.525 mp, pârâții nu beneficiază de regula accesiunii, știut fiind că accesiunea imobiliară artificială ca mod de dobândire a proprietății, presupune ca cel care devine proprietar prin accesiune este proprietar al terenului la momentul încorporării materialelor de construcții în terenul său, or, acest lucru nu se verifică în cauza de față.
Critica reclamantei că terenurile din cele două dispoziții ar fi trebuit să facă obiectul Legii 18/1991, nu poate fi primită pentru că de la naționalizarea lor când erau înscrise ca „arătură” și până în prezent când sunt arondate unui complex balnear, este evident că acestea au devenit terenuri dintr-o amenajare urbană .
Situația cauzei de față nu este altceva decât litigiul dintre cei care se luptă pentru păstrarea unui câștig („ certat de lucro captando”) – în persoana pârâților N. E., S. E.-E., T. E. Parschiva, N. G. și N. F. jr, cele două dispoziții atacate putând fi considerate un câștig în materia restituirii proprietăților sau reparației acestora, și cea care se luptă pentru a evita o pierdere („ certat de damno vitando ”), în persoana reclamantei ., instanța preferând pe cei care încearcă să păstreze un câștig câtă vreme pierderea pe care se străduiește să o evite reclamanta nu este o pierdere veritabilă, dreptul de a participa în baza Legii nr.550/2002 la procedura de cumpărare a unui imobil, nefiind un drept câștigat față de pârâți, pentru aceștia imobilul rămânând unul notificat chiar înainte de apariția Legii nr.550/2002 – notificări comunicate deținătorului imobilului la 27.06.2001 și 06.02.2002, legea fiind publicată în Monitorul Oficial nr.803/05.11.2002.
9. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta . Tg S. și pârâtul M. Tg. S. prin Primar.
În motivarea cererii de apel reclamanta arată că instanța avea obligația să aplice legea specială, respectiv dispozițiile art. 10 al. 2 din Legea 10/2001 care au un caracter imperativ. Încălcarea acestora reprezintă o cauză de nulitate absolută a celor două dispoziții de primar.
Existența sau inexistența autorizației de construire constituie elementul determinant ce se răsfrânge asupra situației juridice a întregului fond imobiliar.
În temeiul Legii 10/2001 persoanele îndrituite nu pot dobândi decât ceea ce au deținut odinioară ca proprietari-atât și nimic mai mult.
În legătură cu incidența art. 1 din Protocolul adițional la Convenție instanța nu a avut în vedere decât primul aliniat al art. 1 nu și pe al doilea, conform căruia dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții.
În temeiul acestei reglementări a fost adoptată și norma juridică inclusă în art. 2.
Relativ la întârzierea cu care ar putea interveni restaurarea dreptului de proprietate în condițiile aplicării OUG nr. 62/2010, considerentele sentinței au un caracter general, neprobat și nu pot servi sacrificării principiului legalității în favoarea celui al celerității.
În legătură cu restaurarea dreptului de proprietate prin echivalent, măsurile reparatorii pot fi combinate.
Dintre numeroasele variante entitatea învestită cu soluționarea notificărilor a ales-o pe cea mai pernicioasă pentru reclamant în calitate de deținător și al dreptului eventual de proprietate.
Privitor la pretinsa inopozabilitate față de persoanele îndrituite la reconstituirea dreptului de proprietate a deciziei nr. 672/2004 a Curții de Apel B., se susține că terții nu pot ignora existența unei situații juridice căreia judecata i-a dat naștere.
Relativ la incidența locuțiunilor „certat de lucro captando” și certat de damno vitando” nu au aplicabilitate în speță.
În dezvoltarea motivelor de apel pârâtul M. Tg. S. prin Primar susține că situația juridică a terenurilor ce formează obiectul dispozițiilor atacate este aceea care rezultă din Cartea funciară, respectiv reprezintă dreptul de proprietate al Municipiului Tg. S. asupra unității Complex Balnear Fortyogo.
Instanța nu a analizat dacă prin emiterea celor două dispoziții atacate s-au încălcat norme de drept imperativ, terenurile fiind afectate de construcții noi care nu existau la data preluării. Aplicabilitatea tezei a doua a Deciziei 33/2008 a ÎCCJ, conduce către aceeași măsură a anulării dispozițiilor în cauză.
Dispozițiile din art. 10 ale Legii 10/2001 nu pot fi potrivnice legiuitorului, întrucât reprezintă text de lege care trebuie să fie respectat.
Principiul „superficies solo credit” nu poate fi aplicat față de legea specială, deoarece la data edificării construcțiilor, intimații nu au fost proprietarii acestor terenuri.
Instanța trebuia să aplice legea și nu să prefere o soluție sau alta în funcție de legăturile sau apartenența, mai mult sau mai puțin interesată.
10. Prin decizia civilă nr. 621/., pronunțată de Curtea de Apel B. s-au respins apelurile declarate de apelanta reclamantă . și apelantul pârât M. Tg S. prin primar împotriva sentinței civile nr. 1441/4.11.2010 a Tribunalului C..
11. Împotriva deciziei civile nr. 62/., pronunțată de Curtea de Apel B. au declarat recurs recurenta reclamantă . și recurentul pârât M. Tg S. prin primar.
12. Prin decizia civilă nr. 6235/15.10.2002 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-au admis recursurile declarate de reclamantă . și pârât M. Tg S. prin primar împotriva sentinței civile nr. 62/., pronunțată de Curtea de Apel B.; s-a casat decizia recurată și s-a trimis cauza spre rejudecare Curții de Apel B..
În conformitate cu prevederile art. 315 Cod procedură civilă Înalta Curte de Casație și Justiție a decis prin decizia civilă nr. 6235/15.10.2002 trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, pentru o completă lămurire a situației de fapt pe aspectul caracterului autorizat/neautorizat al construcțiilor noi, edificate după preluare pe terenul restituit în natură prin dispoziția nr.534/19.07.2007, pe baza probelor administrate, inclusiv a înscrisurilor noi depuse în recurs și, dacă va fi cazul, pe bază de probe suplimentare, ordonate chiar din oficiu.
De asemenea, Înalta Curte a menționat în decizia de casare ca în funcție de rezultatul acestor verificări de fapt, instanța de trimitere să aprecieze asupra legalității măsurii de restituire în natură și, implicit, a legalității dispoziției nr.534/19.07.2007, raportat la prevederile art.10 alin.2 din Legea nr.10/2001, care exceptează de la restituirea în natură suprafețele de teren ocupate de construcții noi, autorizate, edificate după preluare. De asemenea, instanța de trimitere să stabilească, pe baza probelor administrate, inclusiv, dacă este cazul, prin suplimentarea probatoriului, dacă din terenul restituit în natură, după excluderea suprafeței ocupate de construcții noi, autorizate și a celei aferente bunei utilizări a acestor construcții, rămâne vreo suprafață care să poată fi socotită liberă în funcție de afectațiunea sa concretă, respectiv care să nu fie utilă pentru buna funcționare a Complexului Balnear Fortyogo, în caz contrar urmând a se dispune asupra reparației prin echivalent, sub forma propunerii de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv (Titlul VII din Legea nr.247/2005), conform art.1 alin.2 și art.26 alin.1 din Legea nr.10/2001.
Înalta Curte de Casație și Justiție a arătat în decizia de casare că în rejudecare se va avea în vedere dezlegarea dată prin prezenta decizie cu privire la caracterul nelegal al măsurii compensării dispuse prin dispoziția nr.486/12.06.2008, urmând ca instanța de trimitere să dispună în consecință, inclusiv asupra formei de reparație prin echivalent cuvenită persoanelor îndreptățite, conform art.1 alin.2 și art.26 alin.1 din Legea nr.10/2001.
13. În urma casării dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel B. la data de 27.12.2012, sub nr. de dosar_ .
Prin încheierea de la termenul de judecată din data de 25.03.2015, în temeiul dispozițiilor art. 243 alin.1 Cod procedură civilă, s-a dispus suspendarea judecării apelurilor declarate de reclamanta S.C. „I. F.” S.R.L. și de pârâtul M. T. S. prin primar, împotriva sentinței civile nr.1441 din data de 4 noiembrie 2010 pronunțată de Tribunalul C., în dosarul nr._, până la arătarea moștenitorilor defunctei T. E. P. și dovedirea calității de moștenitor.
Prin încheierea de ședință de la termenul din 27.01.2014 s-a admis cererea de repunere pe rol formulată de apelanta reclamantă . și s-a constatat transmiterea calității procesuale pasive a defunctei a defunctei T. E. P., către T. P. F., T. J., S. B., T. S. și T. G..
În rejudecarea apelurilor, instanța a încuviințat și administrat proba cu expertiză tehnică specialitatea topografie(f. 167-188 vol. I; f. 21-36 vol. II) și proba cu expertiză tehnică specialitatea construcții(f. 89-124 vol. II).
De asemenea, instanța de apel a încuviințat cererea în probațiune formulată de intimații pârâți, privind emiterea unei adrese către Primăria Municipiului T. S. cu solicitarea de a comunica situația prezentă a terenurilor libere ce pot fi oferite prin compensare beneficiarilor Legii nr.10/2001 și dacă există un teren ce poate fi oferit în compensație.
La adresa instanței Primăria Municipiului T. S. a răspuns prin adresele nr._/12.06.2014 (f. 157 vol. I),_/30.09.2014 (f. 189 vol. I),_/16.10.2014 (f. 194 vol. I), nr. 6085/17.03.2015 (f. 41-42 vol. II); nr._/20.05.2015 (f. 67 vol. II) și nr._/18.06.2015 (f. 80 vol. II ).
14. Rejudecând apelurile declarate în cauză în raport de actele și lucrările dosarului, motivele de apel invocate și dispozițiile instanței de casare, curtea reține următoarele:
În decizia instanței de recurs s-a statuat că în raport de învestirea instanței cu o acțiune în nulitatea unor dispoziții de restituire emise în baza Legii nr. 10/2001, trebuie verificată legalitatea dispozițiilor atacate din perspectiva normelor legale în baza cărora au fost emise, și anume a normelor Legii nr. 10/2001.
Prima instanța în mod greșit nu a analizat legalitatea celor două dispoziții atacate din perspectiva dispozițiilor Legii nr. 10/2001 și a făcut o comparare a drepturilor de proprietate a reclamantei și a intimaților.
Prin dispoziția nr. 486/12.06.2008 (f. 23-24 dosar nr._ ) emisă de Primarul Municipiului T. S. s-a respins cererea de restituire în natură pentru imobilul (teren), situat în T. S., ., formulată de notificatorii (intimați în cauză) N. L. Dezso, T. E. P., N. G. și N. F. junior și s-a stabilit ca în favoarea persoanelor îndreptățite în locul terenului imposibil de restituit în natură să se acorde în compensare ca măsură reparatorie terenul situat în Fortyogo F.N, înscris în CF .nr.492 Ruseni cu număr top 448, 447, 446 și CF nr.316 Ruseni cu număr top 444, 445 precum și număr top 453, în suprafață totală de 28.767 mp.
Din raportul de expertiză tehnică întocmit la fond reiese că terenul în suprafață de 28.767 mp atribuit prin dispoziția nr. 486/12.06.2008 se află în incinta Complexului Balnear Fortyogo, iar pe acest teren se află o parte din construcții, alei acces, bazine înot, teren joacă pentru copii și teren tenis, care ocupă o suprafață de 4525 mp, iar restul terenului este amenajat ca zonă verde pe care se află copacii (f. 167 vol. I dosar nr._ ).
Prin raportul de expertiză specialitatea topografie întocmit în apel de expert A. C. (f. 22-26 vol. II apel) au fost identificate construcțiile existente pe terenurile ce fac obiectul celor două dispoziții de restituire, rezultând că o parte din construcțiile edificate pe terenul ce face obiectul dispoziția nr. 486/12.06.2008 sunt autorizate (C2-magazie, C3-magazie, C4-hotel, C6-gospodărie apă minerală, C8-centrală termică, C9-șopron, C13-bazin, C16-wc), iar o parte din acestea sunt neautorizate (C12-vestiare, C14-bazin, C15-placă de beton și C17-terasă).
Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat prin decizia civilă nr. 6235/15.10.2002 asupra caracterului nelegal al dispoziției nr. 486/12.06.2008 (f. 23-24 dosar nr._ ) emisă de Primarul Municipiului T. S. apreciind că terenul acordat prin decizie nu putea face obiectul măsurii compensării, nefiind un bun disponibil în sensul Legii nr.10/2001.
Potrivit art. 315 alin. 1 Cod procedură civilă problema de drept dezlegată de instanța de control judiciar prin decizia civilă nr. 6235/15.10.2002 este obligatorie pentru instanța de apel, iar susținerea intimaților potrivit căreia analiza instanței de apel trebuie să aibă în vedere doar suprafața de 12.290 mp nu poate fi reținută de instanță față de dispozițiile clare din decizia de casare.
Având în vedere înscrisurile depuse la dosar de fond la filele 46-70 volumul I; autorizațiile pentru executare lucrări nr. 304/10.09.1974; 306/10.09.1997; 172/17.06.1975; nr.120/29.11.1983 și cele statuate prin decizia civilă nr. 6235/15.10.2002, instanța de apel apreciază ca sunt întemeiate motivele de apel invocate cu privire la dispoziția nr.486/12.06.2008, iar prima instanța a apreciat în mod greșit că dispoziția nr. 486/12.06.2008 (f. 23-24 dosar nr._ ) emisă de Primarul Municipiului T. S. este legală.
Prin dispoziția nr. 534/19.07.2007 (f. 19-20 dosar nr._ ) emisă de Primarul Municipiului T. S. s-a dispus restituirea în natură lui N. L. Dezso, T. E. P., N. G. și N. F. junior a imobilul înscris în CF nr.185 Ruseni cu număr top 454 ,455, 456, 457 ,458, 459, 460, 461 și 462 reprezentând teren în suprafață de 12.290 mp.
Din probele administrate atât în fața primei instanțe cât și în fața instanței de apel în cel de al doilea ciclu procesual a rezultat că pe terenul în suprafață de 12.290 mp ce face obiectul dispoziției nr. 534/19.07.2007 există mai multe construcții.
Din raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert Szanto E. J. (f. 139-169) reiese că pe terenul ce face obiectul dispoziției nr. 534/19.07.2007 există mai multe construcții (C1-restaurant; C4-Hotel; C5-Corp legătură; C7-bază de tratament; C10-cabină portar; C11-bar (restaurant); C18 – bazin) care ocupă o suprafață de 1372 mp, iar aceste construcții (cu excepția C10 – cabină portar – în suprafață de 6 mp) au fost edificate în baza autorizațiilor de construire nr. 172/1975 și 29/30.03.1984. În raportul de expertiză se menționează că pentru o bună utilizare a construcțiilor edificate pe suprafața de teren în cauză ar fi necesară o suprafață minimă de 12.024 mp, iar pentru o bună funcționare a întregului complex balnear suprafața minimală este de 27.522 mp.
Art. 10 alin. 2 Legea nr. 10/2001 (forma în vigoare la data emiterii dispozițiilor contestate) prevede că în cazul în care pe terenurile pe care s-au aflat construcții preluate în mod abuziv s-au edificat noi construcții, autorizate, persoana îndreptățită va obține restituirea în natură a părții de teren rămase liberă, iar pentru suprafața ocupată de construcții noi, cea afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.
Față de dispozițiile instanței de casare și de situația de fapt ce rezultă din probele administrate în cauză, inclusiv în apel, instanța apreciază întemeiat motivul de apel invocat atât de reclamanta S.C. „I. F.” S.R.L. cât și de pârâtul M. T. S. privind greșita apreciere a prevederilor art. 10 alin. 2 Legea nr. 10/2001, având în vedere că pe terenul restituit în baza dispoziției nr. 534/19.07.2007 se aflau construcții noi, autorizate prin autorizațiile pentru executare lucrări nr. 172/17.06.1975 și 29/30.03.1984, iar terenul neconstruit este necesar pentru buna utilizare a complexului. Cele menționate prin concluziile scrise de intimați privind modificările efectuate în CF-ul imobilului în anul 2008 nu poate conduce instanța de apel la o altă concluzie având în vedere că mențiunea din cartea funciară privind destinația terenului nu prezintă importanță în stabilirea suprafeței de teren necesare bunei utilizări a construcțiilor autorizate din incinta complexului.
Din adresele nr._/12.06.2014 (f. 157 vol. I ),_/30.09.2014 (f. 189 vol. I ),_/16.10.2014 (f. 194 vol. I ), nr. 6085/17.03.2015 (f. 41-42 vol. II); nr._/20.05.2015 (f. 67 vol. II) și nr._/18.06.2015 (f. 80 vol. II ) emise de Primăria Municipiului T. S. reiese că nu s-a întocmit o listă cu terenurile ce pot fi acordate în compensare. În adresa nr._/18.06.2015 (f. 80 vol. II ) emisă de Primăria Municipiului T. S. se menționează că nici nu va fi întocmită o astfel de listă față de deficitul de teren. Înscrisul nr.3604/06.07.2015, emis de OCPI C. și atașat de intimați concluziilor scrise nu poate fi avut în vedere de instanța de apel față de cele comunicate de Primăria Municipiului T. S. prin adresele menționate mai sus și de faptul că acest înscris a fost depus după închiderea dezbaterilor.
Art. 1 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 prevede că în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent. Măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite, sau despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Art. 26 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 prevede că dacă restituirea în natură nu este posibilă, deținătorul imobilului sau, după caz, entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării este obligată ca, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, în termenul prevăzut la art. 25 alin. (1), să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în situațiile în care măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptățită.
Având în vedere răspunsul dat de Primăria Municipiului T. S. prin adresele menționate mai sus din care rezultă că la nivelul acestei unități administrative nu s-a întocmit o listă cu terenurile ce pot fi acordate în compensare, curtea va constata că intimații sunt îndreptățiți la despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv (Titlu VII din Legea nr. 247/2005).
Pentru motivele expuse, curtea, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă va admite apelurile declarate de apelanții . și M. T. S. împotriva sentinței civile nr. 1441 din 4 mai 2010 a Tribunalului C., pe care o va schimbă în tot în sensul că va admite acțiunea formulată și precizată de reclamanta . în contradictoriu cu pârâți M. T. S., prin primar, N. G., N. F. jr., S. E. – E. în calitate de succesoare a defuncților N. L.-Dezso și N. E.; T. G., T. P. F., T. J., T. S. și S. B., în calitate de succesori ai defunctei T. E. P.; va constată nulitatea dispoziției nr. 486/12.06.2008 în ceea ce privește restituirea în favoarea notificatorilor N. L. Dezso, T. E. P., N. G. și N. F. junior, în compensare, ca măsură reparatorie a terenului situat în Fortyogo F.N, înscris în CF .nr.492 Ruseni cu număr top 448, 447, 446 și CF nr.316 Ruseni cu număr top 444, 445 precum și număr top 453, în suprafață totală de 28.767 mp; va constata că pentru imobilul(teren) situat în T. S., ., pentru care s-a respins cererea de restituire în natură prin dispoziția nr. 486/12.06.2008, notificatorii N. L. Dezso, prin succesor S. E. – E., T. E. P., prin T. G., T. P. F., T. J., T. S. și S. B.; N. G. și N. F. junior sunt îndreptățiți la despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv(Titlu VII din Legea nr. 247/2005); va constată nulitatea dispoziției nr. 534/19.07.2007, emisă de Primarul Municipiului T. S. în ceea ce privește restituirea în natură în favoarea notificatorilor N. L. Dezso, T. E. P., N. G. și N. F. junior a imobilul înscris în CF nr.185 Ruseni cu număr top 454 ,455, 456, 457 ,458, 459, 460, 461 și 462 reprezentând teren în suprafață de 12.290 mp și va constată că pentru imobilul înscris în CF nr.185 Ruseni cu număr top 454 ,455, 456, 457 ,458, 459, 460, 461 și 462 reprezentând teren în suprafață de 12.290 mp, notificatorii N. L. Dezso, prin succesor S. E. – E., T. E. P., prin T. G., T. P. F., T. J., T. S. și S. B., N. G. și N. F. junior sunt îndreptățiți la despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv(Titlu VII din Legea nr. 247/2005).
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă instanța va obliga pârâtul M. T. S., prin primar, la plata către reclamanta . a sumei de 5003 lei reprezentând cheltuieli de judecată în fond(avans onorariu expert și onorarii avocat) dovedite cu înscrisurile care se regăsesc la file 145 vol. I dosar fond și file 7-8 vol. II dosar fond. Instanța va obliga doar pârâtul M. T. S., prin primar, la plata cheltuielilor de judecată de la fond deoarece acesta este emitentul dispozițiilor contestate și poartă responsabilitatea pentru emiterea acestor acte cu nerespectarea prevederilor Legii nr. 10/2001.
În ceea ce privește cheltuieli de judecată efectuate în apel instanța reține că prin admiterea ambelor apeluri intimații pârâți N. G., N. F. jr., S. E. – E.; T. G., T. P. F., T. J., T. S., S. B. sunt cei care cad în pretenții și pe cale de consecință, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă, vor fi obligați la plata către apelanta . a sumei de 5837 lei reprezentând cheltuieli de judecată în apel(onorarii experți) dovedite cu înscrisurile care se regăsesc la file 151, 201 vol. I dosar apel și file 45, 77 și 177 vol. II dosar apel.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE :
Admite apelurile declarate de apelanții . și M. T. S. împotriva sentinței civile nr. 1441 din 4 mai 2010 a Tribunalului C., pe care o schimbă în tot în sensul că:
Admite acțiunea formulată și precizată de reclamanta . în contradictoriu cu pârâți M. T. S., prin primar, N. G., N. F. jr., S. E. – E. în calitate de succesoare a defuncților N. L.-Dezso și N. E.; T. G., T. P. F., T. J., T. S. și S. B., în calitate de succesori ai defunctei T. E. P..
Constată nulitatea dispoziției nr. 486/12.06.2008 în ceea ce privește restituirea în favoarea notificatorilor N. L. Dezso, T. E. P., N. G. și N. F. junior, în compensare, ca măsură reparatorie a terenului situat în Fortyogo F.N, înscris în CF .nr.492 Ruseni cu număr top 448, 447, 446 și CF nr.316 Ruseni cu număr top 444, 445 precum și număr top 453, în suprafață totală de 28.767 mp.
Constată că pentru imobilul(teren) situat în T. S., ., pentru care s-a respins cererea de restituire în natură prin dispoziția nr. 486/12.06.2008, notificatorii N. L. Dezso, prin succesor S. E. – E., T. E. P., prin T. G., T. P. F., T. J., T. S. și S. B.; N. G. și N. F. junior sunt îndreptățiți la despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv(Titlu VII din Legea nr. 247/2005).
Constată nulitatea dispoziției nr. 534/19.07.2007, emisă de Primarul Municipiului T. S. în ceea ce privește restituirea în natură în favoarea notificatorilor N. L. Dezso, T. E. P., N. G. și N. F. junior a imobilul înscris în CF nr.185 Ruseni cu număr top 454 ,455, 456, 457 ,458, 459, 460, 461 și 462 reprezentând teren în suprafață de 12.290 mp.
Constată că pentru imobilul înscris în CF nr.185 Ruseni cu număr top 454 ,455, 456, 457 ,458, 459, 460, 461 și 462 reprezentând teren în suprafață de 12.290 mp, notificatorii N. L. Dezso, prin succesor S. E. – E., T. E. P., prin T. G., T. P. F., T. J., T. S. și S. B., N. G. și N. F. junior sunt îndreptățiți la despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv(Titlu VII din Legea nr. 247/2005).
Obligă M. T. S., prin primar, la plata către reclamanta . a sumei de 5003 lei reprezentând cheltuieli de judecată în fond.
Obligă intimații N. G., N. F. jr., S. E. – E.; T. G., T. P. F., T. J., T. S., S. B. la plata către apelanta . a sumei de 5837 lei reprezentând cheltuieli de judecată în apel.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 21.09.2015.
Președinte, D. N. | Judecător, C. Ș. | |
Grefier, E. P. |
Red.D.N./21.09.2015
Tehnored.E.P./28.09.2015 – 13 ex.
Jud. fond N. O.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
.
Secția civilă
Dosar nr._
Din 29.09.2015
COMUNICARE NR._
emisă la data de 29.09.2015
Domnule T. S., cu domiciliul în Germania,_ Buch a Wald Hauptstrasse nr. 8, vă comunicăm decizia civilă nr. 1057/. 21.09.2015 pronunțată de Curtea de Apel B. în dosarul nr._ , în cauza civilă având ca obiect apelurile declarate de reclamanta . Tg. S. și de pârâtul M. T. S. prin primar, împotriva sentinței civile nr. 1441 din data de 4 noiembrie 2010 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ (după casare cu trimitere spre rejudecare), în contradictoriu cu intimații N. F. jr., N. G., S. E. – E. și T. E. P. – decedată.
Președinte,
D. N. Grefier,
E. P.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
.
Secția civilă
Dosar nr._
Din 29.09.2015
COMUNICARE NR._
emisă la data de 29.09.2015
Doamnă S. B., cu domiciliul în Germania, 3400 Gottingen, Ginsterweg nr. 16, vă comunicăm decizia civilă nr. 1057/. 21.09.2015 pronunțată de Curtea de Apel B. în dosarul nr._ , în cauza civilă având ca obiect apelurile declarate de reclamanta . Tg. S. și de pârâtul M. T. S. prin primar, împotriva sentinței civile nr. 1441 din data de 4 noiembrie 2010 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ (după casare cu trimitere spre rejudecare), în contradictoriu cu intimații N. F. jr., N. G., S. E. – E. și T. E. P. – decedată.
Președinte,
D. N. Grefier,
E. P.
| ← Revendicare imobiliară. Sentința nr. 175/2015. Curtea de Apel... | Legea 10/2001. Decizia nr. 542/2015. Curtea de Apel BRAŞOV → |
|---|
