Revendicare imobiliară. Sentința nr. 175/2015. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 175/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 23-09-2015 în dosarul nr. 1085/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECTIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1085/Ap. Dosar nr._
Ședința publică din 23 septembrie 2013
Completul compus din:
Președinte- A. P.
Judecător- D. N.
Grefier- M. C.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului formulat de pârât C. S. Național Poiana B. împotriva sentinței civile nr.175/S din 21 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 17 septembrie 2015 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi.
Instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul dispozițiilor art.396 (1) Noul cod de procedură civilă instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi 23 septembrie 2013.
CURTEA
Asupra apelului de față;
Constată că, prin sentința civilă nr.175/21.10.2014, Tribunalul B. a dispus următoarele:
A admis acțiunea civilă formulată de reclamanții Tatușescu D., Tatușescu M., și Tatușescu S.-D.-I. și cererea de intervenție în interes propriu formulată de interveninentul C. D. D. în contradictoriu cu pârâtul C. S. Național Poiana B. și, în consecință:
A obligat pârâtul C. S. Național Poiana B. să lase, reclamanților și intervenientului, în deplină proprietate și posesie imobilul teren în suprafață de 1593 mp, situat în Poiana B., identificat în CF_ B. (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr._), nr. cadastral_ (nr. top_/2/8).
A obligat pârâtul C. S. Național Poiana B. la plata sumei de 39.131,40 euro către reclamanții Tatușescu D. și Tatușescu M. și la plata sumei de 39.131,40 euro către intervenientul C. D.-D., cu titlu de despăgubiri reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a imobilului teren mai sus identificat, aferente perioadei 31.07._14.
A obligat intervenientul C. D.-D. la plata sumei de 2772 lei către stat, cu titlu de taxe judiciare de timbru.
A obligat pârâtul C. S. Național Poiana B. la plata sumei de 10.819 lei către reclamanții Tatușescu D. și Tatușescu M. și a sumei de 8339 lei către intervenientul C. D.-D., cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța acesta sentință, instanța a reținut următoarele:
P. cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. de mai sus și precizată ulterior, reclamanții T. D., T. M., T. S. și intervenientul C. D. D. au solicitat obligarea pârâtului C. S. Național Poiana B. să le lase în deplină proprietate și posesie imobilul teren înscris în CF_ B., (provenită din conversia pe hârtie a CF_) identificat la A+1, sub nr. top_ în suprafață de 1593 mp deținut fără titlu valabil și obligarea pârâtului la plata contravalorii folosului de tras pentru lipsa de folosință a terenului în cuantum de 39.131 euro pentru reclamanți și 39.131 euro pentru intervenient, sumă precizată după efectuarea expertizei tehnice judiciare de evaluare.
Inițial cererea de chemare în judecată a fost formulată și de către intervenient, dar anulată în ce-l privește pe acesta prin Încheierea de ședință din data de 17.02.2014
Reclamanții și intervenientul sunt coproprietari asupra terenului în suprafață de 1593 mp înscris în CF_ B. (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr._), nr. cadastral_, nr. top_/2/8 (fila 4) în cote de 4/8 pentru reclamanții T. D., T. M., T. S. și 4/8 pentru intervenientul C. D. D..
Reclamanții au susținut că acest teren este ocupat de pârât pentru activități sportive, acesta din urmă necontestând dreptul lor dar susținând că nu i-a împiedicat niciodată să folosească terenul, cel de fotbal fiind amplasat pe un alt număr topografic și neavând legătură cu imobilul în litigiu.
P. Raportul de expertiză tehnică nr._ din 23.05.2014, întocmit de expert tehnic judiciar F. I., a fost identificat terenul în litigiu și stabilită contravaloarea lipsei de folosință a suprafeței de 1593 mp, expertul concluzionând că terenul este încorporat în incinta stadionului pârâtului și are aceeași suprafață cu cea înscrisă în cartea funciară. Astfel, susținerile pârâtului privind amplasarea terenului de fotbal nu au relevanță, concluzia expertului confirmând ocuparea terenului reclamanților de către pârât.
Același expert arată că suprafața de 600 mp se suprapune efectiv peste pista de atletism, 757 mp peste o parte din semicercul de turnantă și 176 mp este zonă verde înierbată care asigură pentru sportivi o perdea de protecția eficientă contra prafului și poluării fonice (filele 152-153 vol. 1)
P. același raport de expertiză se stabilește și contravaloarea lipsei de folosință a terenului la nivelul sumei de 71.962,8 euro pentru perioada 21.07._14 în raport de o valoare lunară de 1575 euro, funcție de care a fost și precizată cererea de către părți, prejudiciul total pentru perioada 21.09._14 fiind de 78.262,8 euro, reclamanților și intervenientului revenindu-le câte 39.131 euro corespunzător cotei de 1/2 pentru fiecare dintre aceștia.
Încălcarea dreptului de proprietate este manifestată prin împiedicarea de a exercita atribute esențiale ale acestuia precum posesia și folosința, prima reprezentând o stare de fapt care constă în stăpânirea unui lucru în mod direct și nemijlocit de către un subiect de drept care se consideră a fi proprietar asupra acestuia, conform art. 1846 Cod civil, respectiv art. 916 din Noul Cod Civil.
Ocuparea fără drept a terenului în discuție de către pârât și lipsa de preocupare a acestuia pentru clarificarea situației juridice a terenului au natura juridică a unei fapte ilicite, legătura de cauzalitate dintre aceasta și prejudiciul creat fiind evidentă și atrage răspunderea civilă delictuală în condițiile prevederilor art. 998-999 cod civil vechi, ce se regăsesc și în art. 1357 și următoarele din Noul cod civil, aplicabil speței potrivit art. 6 al 6 din același cod, întrucât vizează efecte viitoare ale unei situații juridice născută anterior intrării în vigoare a acestuia, derivate din raporturile de proprietate.
De asemenea, prin art.480 din Codul Civil (art. 550 noul civil) este consacrat dreptul proprietarilor de a dispune în mod exclusiv și absolut de bunul lor putând cere tuturor celorlalți să respecte acest drept, art. 481 prevăzând că unica situație în care proprietatea poate fi cedată este cea reclamată de utilitatea publică, ceea ce nu este cazul în speță. Nu s-a dovedit nici existența vreunei situații legale de limitare a exercitării atributelor dreptului de proprietate, nici manifestarea voinței proprietarilor în condițiile legii în sensul limitării exercitării acestuia drept, cum rezultă din prevederile art. 556 Noul cod civil.
Întrucât intervenientul C. D.-D. nu a achitat decât parțial taxa judiciară de timbru, respectiv 3792 lei în loc de 6564 lei, a fost obligat și la plata diferenței de 2772 lei către stat, cu acest titlu.
În temeiul art. 453 al. 1 din Codul de procedură civilă, pârâtul C. S. Național Poiana B. va suporta și cheltuielile de judecată în sumă de 10.819 lei ale reclamanților Tatușescu D. și Tatușescu M., reprezentând taxe de timbru – 6564 lei ( filele 199, 200, 201 vol. 1 ), onorariu expert - 1775 lei ( filele 130 și 189 ) și onorariu apărător – 2480 lei ( fila 15 vol. 2 ), precum și cele în sumă de 8339 lei ale intervenientului C. D.-D., reprezentând taxe de timbru – 6564 lei ( fila 13 vol. 2 și diferența de mai sus ) și onorariu expert - 1775 lei ( filele 125 și 188 vol. 1 ).
Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâtul C. S. Național Poiana B. prin reprezentantul legal, criticând sentința pentru nelegalitate si netemeinicie, solicitând admiterea apelului si schimbarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamanților si cererea intervenientului.
Se invoca următoarele critici:
În mod greșit instanța de fond a admis acțiunea proprietarilor imobilului si a reținut că plata folosului de tras este întemeiată.
În realitate instanța a nesocotit apărările pârâtei din care rezulta ca nu i-a împiedicat pe reclamanți sa folosească imobilul teren înscris în CF_ B. top_/2/8 în suprafața de1593 mp. Deși a solicitat instanței de fond să le pună în vedere reclamanților și intervenientului să probeze lipsa posesiei și împrejurarea că pârâtul s-a opus ca proprietarii imobilului să îl folosească, din niciunul din înscrisurile depuse nu s-a probat lipsa folosinței terenului și opoziția pârâtului. Instanța de fond a respins chiar și proba cu martori prin care pârâtul dorea să dovedească faptul că nu i-a împiedicat pe reclamanți să folosească imobilul. Relativ la susținerile reclamanților prin care se arată ca aceștia au făcut demersuri pentru a încheia o tranzacție cu pârâtul pentru vânzarea terenului în cauză, apelantul pârât susține că nu putea să își exprime acordul pentru o astfel de tranzacție deoarece este o instituție publică, finanțată de la bugetul de stat conform H.G 1179/13.11.1996 și nu are calitatea de ordonator de credite, neavând fonduri pentru achiziționarea terenului.
Susține că nu contestă dreptul de proprietate al reclamanților și intervenientului, nu i-a împiedicat să folosească terenul, deci nu sunt de acord să plătească despăgubirile pentru lipsa de folosință a terenului așa cum a dispus instanța de fond. Terenurile și clădirile care se afla în administrarea apelantului așa cum este și terenul în speță, sunt puse la dispoziție gratuit federațiilor și loturilor olimpice naționale pentru pregătire, deci apelantul nu obține venituri din folosința acestui teren cu destinația de activitate sportivă, așa cum susțin intimații reclamanți. În acest sens face trimitere la normele de folosire a bazelor sportive aflate în administrarea instituțiilor din subordinea ANST nr. 2345/13.12.2010.
În ceea ca privește expertiza efectuată la fond, apelantul arată că expertul a realizat expertiza fără a solicita vreo informație de la reprezentantul legal al apelantului.
Raportul de expertiza judiciara nu conține Certificatul de Urbanism pentru terenul studiat, din care să rezulte zona de amplasament, destinația terenului, regimul construcțiilor în zona, P.O.T. (procentul de ocupare a terenului), C.U.T. (coeficientul de utilizare al terenului), activitățile care se pot desfășura si restricțiile legal impuse prin PUZ în vigoare la data efectuării expertizei.
Un aspect foarte important este acela că, la data întocmirii raportului de expertiză tehnică judiciară erau si sunt in vigoare Standardele Internaționale de Evaluare (IVS), ediția 2011, despre care nu se face vorbire. Standardele de evaluare ANEVAR 2014, aprobate de către Conferința Naționala ANEVAR prin hotărârea nr. 3/05.04.2014 publicată în Monitorul Oficial nr. 275/15.04.2014 vor intra în vigoare începând cu data de 1 iulie 2014 cu excepția GME500 si
GME530.
Rezultă că expertiza a fost efectuată după niște standarde care nu erau în vigoare la momentul respectiv încălcând astfel principiul de drept „tempus regit actum,,
Metoda folosită pentru a determina "valoarea prejudiciului rezultat din neutilizarea terenului de către proprietarii acestuia, denumită "tehnica dezvoltării și parcelării" este total eronată, deoarece a fost aplicată unei parcele care nu mai poate fi parcelată conform. PUZ Poiana B., în vigoare la data întocmirii expertizei .
Scenariul propus de expert este unul subiectiv și părtinitor, iar acesta nu se bazează pe informații științifice și reale. Chiar dacă terenul ar fi "construibil „ în calculul de capitalizare a veniturilor obținute din exploatarea terenului (CMBU), prin diverse utilizări, veniturile si cheltuielile nu sunt fundamentate economic (structura costurilor, surse de finanțare pentru investiții, alte venituri din exploatarea construcțiilor speciale de pe teren, gradul de ocupare - sezonalitate activități sportive, studiul pieței specifice - activități sportive - în Poiana B., pe ultimii 3 ani de la data introducerii acțiunii în instanța, etc); pag. 12 din Raportul de expertiză tehnica judiciară;
Pentru calculul efectuat in raportul de expertiză tehnică judiciară, expertul judiciar nu a solicitat conducerii Complexului S. Național Poiana B. nici un fel de informații privind activitățile sportive desfășurate, costurile aferente, surse de finanțare sau profitabilitatea acestora.
P. similitudine, s-ar fi putut efectua un calcul economic real si s-ar fi ținut cont de toate restricțiile legal impuse folosirii parcelei de teren de 1593 mp, dacă terenul ar fi "construibil" - conform PUZ Poiana B..
O altă decizie discutabilă a instanței de fond, o reprezintă nesancționarea intervenientului în interes propriu pentru insuficienta timbrare a cererii introductive. În acest sens instanța, în loc să constate că până la închiderea dezbaterilor, intervenientul nu s-a conformat dispozițiilor legale și nu a completat taxa judiciară de timbru, a acoperit această omisiune prin includerea obligației de plată a taxei în dispozitivul hotărârii.
Intimații au formulat întâmpinări în cauză solicitând respingerea apelului, arătând că terenul revendicat este amenajat ca teren sportiv,pista de atletism și că este vădită imposibilitatea de folosință a terenului de către adevărații proprietari, prin destinația specială care i-a fost dată terenului în urma amenajărilor efectuate de apelant.
In probațiune s-au de pus înscrisuri și planșe fotografice.
Analizând apelul formulat de apelantul pârât, instanța constată că este fondat în parte, atrăgând în temeiul art.480 alin.1 Cod procedură civilă schimbarea în parte a sentinței atacate.
Instanța de fond a reținut corect că reclamanții T. sunt proprietarii imobilului revendicat înscris în CF_ cu nr. top vechi_/2/8 cu cota de ½ din imobil, iar intervenientul principal C. D. D. este proprietar asupra celeilalte cote de ½ din același imobil Potrivit datelor de CF, reclamanții T. și-au înscris dreptul de proprietate în CF în baza sentinței civile nr.5547/2000 din dosar civil_/1999 al Judecătoriei B. în data de 29.05.2000, iar intervenientul C. și-a înscris dreptul în CF în 27.06.2005, în baza certificatului de moștenitor 78/2005, cu titlu de succesiune. Așadar, reclamanții și intervenientul sunt coindivizari asupra imobilului în cauza. Imobilul a fost identificat conform expertizei topo efectuată de expert F. I. și are amplasamentul așa cum este stabilit prin schița de la anexa 7 din expertiză fiind amenajat ca pista pentru alergare cu suprafața de tartan - 660mp, sector turnantă amenajat cu suprafața de tartan-757 mp și zonă verde înierbată -176 mp și se află în imediata apropiere a celorlalte terenuri redobândite de reclamanți cu nr. top vechi_/1/17,_/1/29/4,_/1/18,_/1/19/2 din cf_ așa cum rezultă din schița anexată cererii de chemare în judecată și sentinței civile nr.107/22.02.2011 a Tribunalului B. rămasă definitivă și irevocabilă prin neexercitarea căii de atac - 97 vol. I dosar fond. Potrivit declarațiilor intimaților reclamanți doar terenurile identificate în sentința civilă nr. 107/2011 a Tribunalului B. au făcut obiectul unui contract de vânzare-cumpărare încheiat între reclamanții T. și MTS, nu și terenul din prezenta cauză - întâmpinarea fila 31 dosar apel și susținerile de la termenul din 18.06.2015.
Acțiunea reclamanților și intervenția principală sunt fundamentate în ceea ce privește folosul de tras pe răspunderea civilă delictuală și pe dispozițiile art. 550 noul Cod civil și pe acest considerent, intimații reclamanți susțin că pentru plata folosului de tras nu trebuie justificată punerea în întârziere a debitorului, acesta fiind de drept în întârziere conform art. 1523 litera e din noul cod.
Apelantul prin apelul formulat chiar acest aspect îl pune in discuție raportat la situația de drept și de fapt stabilită de instanța de fond, respectiv împrejurarea că pârâtul nu a fost pus în întârziere pentru obligația de plata a lipsei de folosința a terenului revendicat, nu s-a opus ca reclamanții să exercite atributul folosinței imobilului și nu contestă dreptul de proprietate al intimaților.
Într-adevăr, revendicarea imobilului teren în suprafața de 1593 mp a fost corect admisă de instanța de fond și apelantul nu aduce critici hotărârii sub acest aspect, necontestând titlul coproprietarilor reclamanții și intervenient, însă în ceea ce privește obligația de plată a despăgubirilor pentru lipsa de folosință a acestui teren în mod greșit instanța de fond a admis pretențiile reclamanților și ale intervenientului principal stabilind cuantumul despăgubirilor retroactiv datei cererii de chemare în judecată pe trei ani, începând cu 31.07.2010, fără a cerceta dacă și pentru acest teren s-a formulat notificare pentru folosul de tras și pentru obligația de predare a imobilului, așa cum s-a realizat în situația terenurilor învecinate ce au făcut obiectul litigiului soluționat prin sentința civilă nr.107/22.02.2011 a Tribunalului B., în urma căreia s-a dispus ca pârâtul din acea cauza C. S. Național Poiana B. să plătească reclamanților Tătusescu D., M. și S. suma de 764.360,8 euro reprezentând lipsa de folosință a terenurilor din cf_. Așadar, reclamanții erau deprinși cu procedura de acordare a despăgubirilor pentru lipsa de folosință a terenurilor aflate în administrarea complexului, încă din dosarul civil_ finalizat prin sentința 107/2011 . Nu se poate reține că înscrisurile depuse de intimații reclamanți la termenul din 17.09.2015 fac dovada punerii în întârziere a pârâtului pentru obligația de plata a despăgubirilor pentru lipsa de folosință pe cei trei ani anteriori datei cererii de chemare în judecată din prezentul dosar, deoarece, din conținutul acestora rezultă că înscrisurile intitulate „proces verbal” din 3.09.2008, din 1.10.2009, din 04.05.2010 vizează efectiv demersurile părților pentru negocierile privind folosul de tras și intențiile de vânzare cu privire la terenurile ce au făcut doar obiectul dosarului civil_ finalizat prin sentința 107/2011, așa cum rezultă chiar din considerentele sentinței, pagina 2, astfel că efectele acestor înscrisuri nu pot fi extinse și în prezenta cauza în scopul suplinirii lipsei notificării conform art. 1522 Cod civil. In speță nu este de drept în întârziere deținătorul terenului, respectiv apelantul pârât, deoarece fapta sa nu antrenează o răspundere civilă delictuală, nefiind vorba de un posesor de rea credință. . au făcut dovada calității posesorului de rea credința a apelantului, ci din contră, se observă și din considerentele și înscrisurile intitulate procese verbale din 3.09.2008, din 1.10.2009, din 04.05.2010, complexul sportiv, nu a contestat niciodată dreptul de proprietate al reclamanților și intimatului, fiind chiar de acord cu încheierea unui contract de vânzare cumpărare pentru terenurile învecinate prezentului teren în litigiu, contract ce s-a încheiat cu ordonatorul său de credite MTS, fapt confirmat și de reclamanți. Încheierea contractului de vânzare cumpărare pentru terenurile ce au făcut obiectul dosarului_ finalizat prin sentința 107/2011 a intervenit după obținerea despăgubirilor cu titlu de folos de tras în suma de 764.360 euro, astfel că s-ar putea remarca intenția reclamanților de a obține despăgubiri și pentru lipsa de folosința a terenului din prezenta cauză, în cazul în care părțile nu încheie un contract de vânzare cumpărare pentru terenul în cauză, așa cum s-a întâmplat în situația celorlalte terenuri învecinate. Este adevărat că prin destinația și transformările terenului, respectiv amenajările efectuate de apelant ca teren de sport, acesta își pierde utilitatea avută inițial, astfel că reclamanții nu ar fi putut să îl folosească nestingheriți, însă, despăgubirile pentru lipsa de folosință nu pot fi acordate decât de la data punerii în întârziere îndeplinită în speță prin cererea de chemare în judecată din 31.07.2013.
Având în vedere că dispoziția instanței de fond referitoare la revendicarea terenului nu este contestată, urmează a se aplica efectele acțiunii în revendicare, respectiv restituirea fructelor, cum este cazul în speță.
Trebuie să se facă distincție după cum posesorul pârât a fost de bună sau de rea credință în privința dreptului pe care l-a pretins asupra bunului. Posesorul de bună credință, cel care nu a cunoscut viciul titlului său, putea să rețină fructele încasate până la data intentării acțiunii în revendicare de către adevăratul proprietar, el însă trebuie să restituie fructele pe care le-a încasat după perioada intentării acțiunii în revendicare de adevăratul proprietar, deoarece se consideră că buna sa credință a încetat odată cu introducerea acțiunii.( C. B. –Drepturile reale principale. Ed. Hamangiu 2015) .
Pentru aceste considerente se va admite în parte apelul formulat și se va schimba în parte sentința în sensul respingerii pretențiilor reclamanților și intervenientului privind folosul de tras pe perioada 31.07._13, având în vedere că apelantului nu i s-a cerut eliberarea terenului, acesta exercitând netulburat dreptul de administrare în conformitate cu H.G 1179/13.11.1996 de înființare a Complexului Național Poiana B., Protocolului de predare primire din 8.12.1996, Ordinul 295/13.02.1991 al MTS așa cum rezultă din răspunsul la interogatoriu dat de reprezentantul legal al apelantului.
După data cererii de chemare în judecată, pârâtul fiind pus in întârziere pentru predarea terenului și a fructelor acestuia, se cuvine plata despăgubirilor acordate inițial la fond. Chiar dacă pârâtul a exprimat acordul cu privire la admiterea cererii în revendicare nu a făcut nici un demers pentru punerea la dispoziția reclamanților și intervenientului a terenului în litigiu sau de mutare a gardului împrejmuitor pentru a nu afecta accesul acestora la propriul teren. Nu este suficientă doar manifestarea verbală de voință pentru a se considera că terenul revendicat este lăsat la dispoziția reclamanților proprietari de către posesorul neproprietar, ci pentru a justifica în continuare buna credința a posesorului și după momentul notificării prin cererea de chemare în judecată, acesta trebuie să facă dovada punerii în fapt la dispoziția reclamanților și intervenientului a terenului revendicat. Câtă vreme din conținutul expertizei și din planșele foto necontestate rezultă că terenul în cauză este împrejmuit, nu se poate reține că nu le-a fost îngrădit accesul la acest teren. Pentru aceste considerente, instanța de apel va păstra dispoziția sentinței cu privire la plata despăgubirilor reprezentând folos de tras pentru perioada de după formularea cererii de chemare în judecată.
În legătura cu motivele de apel ce țin de veridicitatea concluziilor raportului de expertiză, instanța constată că nu sunt fondate. Expertiza s-a realizat cu procedura de convocare a părților, iar împrejurarea învederată de apelant referitoare la imposibilitatea reprezentantului legal de a se prezenta la fața locului la momentul convocării de către expert nu constituie motiv de nulitate a expertizei. Expertul a justificat folosirea criteriilor de evaluare a lipsei de folosință, raportându-se la data evaluării, acesta fiind momentul la care se stabilește valoarea justa a proprietății evaluate. Raportarea la standardele de evaluare anevar 2014 nu este nelegală pentru considerentul arătat în motivele de apel, deoarece, această ediție nouă de standarde aprobată în 2014, publicată și în MO 275/15.04.2014, încorporează standardele inițiale de evaluare din 2013, precum și alte standarde și ghiduri de evaluare anterioare specifice evaluării bunurilor elaborate de către ANEVAR la care se mai adăuga trei standarde de evaluare noi, respectiv SEV 232, SEV 400 și SEV 450 asigurându-se astfel compatibilitatea cu EVS standardele europene de evaluare, potrivit mențiunilor din preambulul acestor standarde. Apelantul remarcă faptul că aceste standarde au fost aprobate prin Hotărârea 3/05.04.2014 publicată în MO 275/15.04.2014, însă citează doar parțial explicațiile ANEVAR cu privire la momentul intrării acestora în vigoare, reținând trunchiat că ele ar fi în vigoare doar de la data de 01.07.2014, tocmai pentru a susține că expertiza se fundamentează pe niște standarde neaplicabile încă. Potrivit mențiunilor din preambulul acestor standarde, ele intră în vigoare începând cu 01.07.2014, însă, „aplicarea anticipată a acestora este încurajată, cu excepția GME 500 și GME 550 ale căror date de intrare în vigoare depind de momentul emiterii de către autoritățile competente a cerințelor legale în acest sens”. In speță evaluarea care s-a făcut prin raportare la aceste standarde nu afectează valabilitatea expertizei și justifică o apreciere cât mai „ dreaptă”, actuală, a despăgubirilor rezultate din lipsa de folosință a bunului după momentul notificării realizat așa cum s-a stabilit prin cererea de chemare în judecată, apropiată de momentul încetării calității pârâtului de posesor de bună credință conform art. 948 si 566 alin. 2 Cod civil.
În legătura cu susținerea din finalul motivelor de apel prin care se arată că instanța de fond trebuia să anuleze ca insuficient timbrată cererea de intervenție și nu să-l dea în debit pe intervenient cu diferența de taxa de timbru, instanța de apel constată critica nefondată, taxa de timbru achitată de intervenient la fond fila 13 dosar fond vol. II în cuantum de 3792 lei reprezintă echivalentul taxei de timbru aferenta pretențiilor privind lipsa de folosința – pretențiile din cererea fila 1 vol. II fond în suma de 39.131 euro. In condițiile în care intervenientul a timbrat parțial pretențiile din cererea sa de intervenție principala, respectiv doar pretențiile privind folosul de tras, nu poate fi adoptată soluția anularii cererii ca insuficient timbrate, ci trebuie soluționată raportat la pretențiile legal timbrate. Așadar, în mod corect s-a admis cererea acestuia privind folosul de tras, fără a se anula acest petit. In ceea ce privește petitul având ca obiect revendicarea terenului pentru cota de ½, . intervenientul nu a timbrat și pentru aceste pretenții, însă acest aspect nu poate fi invocat direct în apel, având în vedere că partea a obținut deja o hotărâre pe fondul pretențiilor, iar anularea ca insuficient timbrată a cererii în revendicare pentru cota de ½ s-ar dispune cu încălcarea prevederilor art. 6 din CEDO .
Pentru toate aceste considerente, instanța va admite în parte apelul formulat în temeiul art. 480 alin.1 Cod procedură civilă și va schimba în parte sentința dispunând asupra cuantumului despăgubirilor acordate coindivizarilor cu titlu de folos de tras doar de la data cererii de chemare în judecată, prin raportare la cuantumul acestora stabilit în expertiză de 1575 euro pe lună, durată pentru care se acorda fiind de 13 luni și 21 zile (_.09.2014). Pretențiile reclamanților și intervenientului fiind admise în parte, cuantumul cheltuielilor de judecată va fi diminuat proporțional cu pretențiile admise. Astfel, pentru reclamanții Tatușescu cuantumul cheltuielilor de judecată reprezentând taxa de timbru va fi de 2499 lei raportat la pretențiile admise și onorariul apărătorului va fi acordat parțial în suma de 2000 lei în loc de 2480 lei, la care se vor adăuga cheltuielile cu raportul de expertiză în suma de 1775 lei, în total rezultând suma de 5514 lei cu titlu de cheltuieli de judecată cuvenite în fond pentru reclamanții Tatușescu în baza art.453 alin.2 Cod procedură civilă. Pentru intervenient suma totală a cheltuielilor de judecată pentru fond în baza art. 453 alin. 2 Cod procedură civilă va fi 4274 lei ( 2499 lei taxa de timbru aferentă pretențiilor admise conform soluției din apel și 1775 onorariu expertiză).
În ceea ce privește cererea apelantului de acordare a cheltuielilor de judecată în apel, instanța constată că este tardiv dovedită, cu încălcarea art. 452 raportat la art. 394 Cod procedură civilă, astfel că o va respinge. Pentru fond, pârâtul a solicitat cheltuieli de judecată pe cale separată conform mențiunii din încheierea de la termenul din 17.10.2014.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelantul pârât C. S. Național Poiana B. împotriva sentinței civile nr. 175/21.10.2014 a Tribunalului B., pe care o schimbă în parte, în sensul că:
Admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții Tatușescu D., cu domiciliul în B., .. 12 B,, Tatușescu M., cu domiciliul în B., . B, . S.-D.-I., (decedată în timpul procesului în 16.09.2014, cu moștenitori ceilalți reclamanți) și cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul C. D. D., CNP_, cu domiciliul ales în București, ., .-4, sector 2, La Societatea Civilă Profesională de Avocați „C. și Asociații”, în contradictoriu cu pârâtul C. S. Național Poiana B., C.I.F._, cu sediul în Municipiul B. - Poiana B., .. 11, județul B..
Obligă pârâtul C. S. Național Poiana B. la plata sumei totale de 21.562,8 euro (in loc de 78.262,8 euro cum s-a dispus la fond) cu titlu de despăgubiri pentru lipsa de folosința a terenului înscris în CF_ B., nr. cadastral_ cu nr. top_/2/8, în suprafață de 1593 mp, din care 10.781,4 euro către reclamanții Tatușescu D. și Tatușescu M. în loc de 39.131,40 euro cum s-a dispus prin sentință cu titlu de despăgubiri pentru lipsa de folosința a terenului indicat și restul de 10.781,4 euro către intervenientul C. D.-D., în loc de 39.131,40 euro cum s-a dispus prin sentință, cu același titlu, pentru perioada 31.07._14.
Respinge restul pretențiilor cu titlu de despăgubiri reprezentând lipsa de folosința a terenului, formulate de reclamanți si intervenientul principal C. D. D. până la concurenta sumei totale de 78.262,8 euro pentru perioada 31.07._13.
Păstrează restul dispozițiilor sentinței.
Obligă pârâtul C. S. Național Poiana B. la plata sumei de 5.514 lei către reclamanții Tatușescu D. și Tatușescu M. și a sumei de 4274 lei către intervenientul C. D.-D., cu titlu de cheltuieli de judecată pentru fond, în loc de 10.819 lei, respectiv in loc de 8339 lei, cum s-a dispus prin sentință.
Respinge cererea apelantului de acordare cheltuieli de judecată in apel ca tardiv dovedite.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.09.2015.
Președinte, Judecător,
A. P. D. N.
Grefier,
M. C.
red. A.P – 13.10.2015
tehnored. M.C – 14.10.2015
jud. fond . V. M.
6 exemplare
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 533/2015. Curtea de Apel BRAŞOV | Anulare act. Decizia nr. 1057/2015. Curtea de Apel BRAŞOV → |
|---|
