Legea 10/2001. Decizia nr. 542/2015. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 542/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 23-09-2015 în dosarul nr. 542/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECTIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 542/R
Ședința publică din 23 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. F.
Judecător C. B.
Judecător G. Ș.
Grefier I. I.
Pentru astăzi a fost amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate pârâtul M. B. PRIN PRIMAR și de intervenienții M. D. și M. I., împotriva sentinței civile nr. 103 din 02.06.2015 pronunțată de Tribunalul B..
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în cadrul ședinței de judecată din 16 septembrie 2015, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi. Instanța, a amânat pronunțarea în vederea deliberării și pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise la data de 23 septembrie 2015.
CURTEA
Constată că, prin sentința civilă nr. 103 din 02.06.2015 pronunțată de Tribunalul B., s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții F. R. JOHANNA, A. C. A. și W. H. R., toți prin mandatar F. Klaus Friedrich, în contradictoriu cu pârâtul M. B. prin Primar, și în consecință: A fost obligat pârâtul să emită dispoziție de restituire în natură a imobilelor situate în B., .. 60, înscrise în c.f. 246 B., nr. top. 2518/2/1/1/2 – loc de casă în suprafață tabulară de 220 mp, 2518/2/1/1/1/1 – loc de casă în suprafață tabulară de 505 mp și 2518/1/1/1/2 – loc de casă în suprafață tabulară de 210 mp, identificate prin raportul de expertiză tehnică nr._/2013, întocmit de expertul F. G., cu instituirea unui drept de folosință special în favoarea reclamanților, în condițiile O.U.G. nr. 184/2002. S-au respins cererile formulate și precizate de reclamanți privind restituirea prin echivalent a imobilelor identificate mai sus. S-a respins cererea de intervenție accesorie formulată în folosul pârâtului de intervenienții accesorii MĂLĂIA I. și MĂLĂIA D.. A fost obligat pârâtul să plătească reclamanților suma de 4.500 lei reprezentând cheltuieli de judecată parțiale.
În motivarea sentinței s-a reținut următoarele:
Prin notificarea înregistrată sub nr. 2091/13.08.2011 la S.C.P.E.J. T. – D. – Koppandi (fila 3 din volumul I al dosarului), notificatorii F. R., Ihl Susanne și W. H. au solicitat acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilul situat în B., .. 60, înscris în c.f. sub nr. top. 2517, 2518, cu motivarea că acesta a fost edificat de tatăl lor, W. R. E., decedat la data de 8.06.1999, imobilul fiind naționalizat în anul 1958 și estimat la valoarea de 60.000 dolari la data formulării notificării.
Prin adresa aflată la fila 4 a volumului I al dosarului, Prefectura Județului B. a înaintat Primăriei Municipiului B. această cerere, în urma modificărilor legislative survenite ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005.
La rândul său, această autoritate a înaintat cererea către .., care a emis Decizia nr. 853/14.07.2010 (filele 15-18 din același dosar), prin care a fost respinsă cererea de restituire prin echivalent sub forma despăgubirilor bănești, cu motivarea că această măsură reparatorie nu mai era prevăzută de lege la data soluționării notificării, fiind formulată propunere de restituire prin echivalent în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru imobilul teren cu nr. top. nou 2518/1, trecut în c.f. nou înființată_, imobilul teren cu nr. top. 2518/2/3, trecut în c.f. nou înființată_ B., imobilele teren cu nr. top. 2518/2/2 și 2518/2/1/2, precum și pentru imobilele construcție cu nr. top. 2517/1, 2517/2, 2517/3, 2517/4, inclusiv terenurile construite și neconstruite aferente acestora, reținându-se în esență că imobilele menționate mai sus constituie în prezent proprietatea altor persoane, cele cu destinația de construcție fiind înstrăinate în temeiul Legii nr. 112/1995.
În ceea ce privește imobilele reprezentând terenuri neconstruite, înscrise în c.f. 246 B., nr. top. 2518/2/1/1/2 – loc de casă în suprafață tabulară de 220 mp, 2518/2/1/1/1/1 – loc de casă în suprafață tabulară de 505,80 mp și 2518/2/1/1/1/2 – loc de casă în suprafață tabulară de 210 mp, care fac obiectul prezentului litigiu, .. a reținut că acestea nu se află în administrarea sa, astfel încât a transmis cererea de restituire Primăriei Municipiului B..
În privința calității de persoane îndreptățite, .. a reținut că notificatorii au făcut dovada acestei calități, conform actelor de stare civilă depuse și certificatului de moștenitor nr. 58/7.06.2007, iar notificatoarea A. C. A. este moștenitoarea defunctei notificatoare Ihl Susanne.
Având în vedere apărarea pârâtului în sensul că este necesar a se stabili în prealabil dacă reclamanții au formulat notificare și pentru imobilele cu destinația de teren, sau numai cu privire la construcție, instanța reține că, potrivit cererii de restituire, notificatorii inițiali au arătat că solicită restituirea imobilului „situat în M. B., .. 60, înscris în cartea funciară B. sub nr. top. 2517 și 2518”.
Potrivit prevederilor art. 6 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, prin imobile, în sensul acestei legi, se înțeleg terenurile, cu sau fără construcții, cu oricare dintre destinațiile avute la data preluării în mod abuziv, precum și bunurile mobile devenite imobile prin încorporare în aceste construcții.
Această dispoziție cuprinsă în legea specială este în acord cu teoria generală a drepturilor reale imobiliare, potrivit cu care, în această materie, bunul principal este terenul, construcția fiind încorporată în acesta.
În consecință, dată fiind și definiția legală expresă, este de neconceput revendicarea pe calea legii special exclusiv a unei construcții, fiind posibilă numai revendicarea imobilului, astfel cum acesta este definit de lege.
Ținând seama că cererea de restituire formulată în cauză vitează imobilul „situat în M. B., .. 60, înscris în cartea funciară B. sub nr. top. 2517 și 2518”, este evident că notificarea vizează întregul imobil, compus din teren și construcții, cele două numere topografice menționate fiind cele inițiale, din care provin, prin dezmembrare, toate cele având aceeași rădăcină (2517/…, 2518/…).
În ceea ce privește apărarea potrivit căreia notificatorii ar fi solicitat exclusiv acordarea de despăgubiri bănești, așa încât nu ar fi îndreptățiți să solicite restituirea în natură a parcelelor de teren în litigiu, Tribunalul reține că ordinea de acordare a măsurilor reparatorii cuprinse în legea specială nu se află la latitudinea persoanei îndreptățite, restituirea în natură fiind obligatorie ori de câte ori aceasta este posibilă, ceea ce rezultă atât din interpretarea dispozițiilor art. 1 alin. 1 și 2, art. 7 alin. 1 și 3 din Legea nr. 10/2001, cât și din cea a dispozițiilor cuprinse la art. 16, art. 21 alin. 1 din Legea nr. 165/2013, prevederi legale din care rezultă cu claritate că ordinea de acordare a măsurilor reparatorii este următoarea: restituire în natură (ca regulă, ori de câte ori este posibil), restituire în echivalent prin compensare cu alte bunuri și servicii și respectiv restituire prin compensarea prin puncte, conform Legii nr. 165/2013.
Așa fiind, instanța a înlăturat ca neîntemeiată apărarea privind pretinsa modificare de către reclamanți a opțiunii referitoare la natura măsurilor reparatorii solicitate.
În ceea ce privește fondul cauzei, Tribunalul a reținut că, potrivit dispozițiilor Deciziei nr. XX/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond nu numai contestația formulată împotriva deciziei/dispoziției de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ci și acțiunea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate, urmând ca, în această situație, să examineze fondul raportului litigios.
Instanța a reținut că, în speță, deși decizia prin care .. a dispus înaintarea către pârât a notificării formulate în vederea restituirii imobilelor ce nu se aflau în administrarea acestei societăți datează din anul 2010, pârâtul nu a procedat la soluționarea cererii.
În consecință, instanța a analizat în fond îndeplinirea condițiilor legale referitoare la calitatea reclamanților de persoane îndreptățite, existența dreptului de proprietate al autorului reclamanților la data preluării, modalitatea și momentul preluării, precum și la posibilitatea de restituire în natură a imobilelor în cauză.
În acest sens, Tribunalul a constatat că, potrivit mențiunilor din c.f. 246 B., imobilul cu nr. top. inițiale 2517 și 2518 a constituit proprietatea numitului W. E. R., prin cumpărare (B 14), fiind preluat de Statul Român în baza Decretelor nr. 218/1960 și 712/1966 (B 16).
Reclamanții F. R. Johanna și W. H. R. au calitatea de moștenitori ai acestuia, în modalitatea reținută în Decizia nr. 853/14.07.2010 emisă de .., iar reclamanta A. A. C. este succesoarea notificatoarei Ihl Susanne, potrivit certificatului de3 moștenitor emis de autoritățile germane competente (fila 26 din volumul I al dosarului); se reține totodată că pârâtul din această cauză nu a înțeles să conteste calitatea reclamanților de persoane îndreptățite.
Prin modalitatea de preluare și momentul preluării, imobilul în cauză se încadrează în sfera de aplicare și perioada de referință a Legii nr. 10/2001, intrând sub incidența acestui act normativ.
În ceea ce privește situația juridică a imobilelor revendicate, instanța a constatat că, potrivit extraselor c.f. de la filele 137-142 din volumul II al dosarului, acestea constituie și în prezent proprietatea Statului Român, conform decretelor de preluare anterior menționate, asupra parcelei cu nr. top. 2518/2/1/1/2 fiind înscris dreptul de concesiune în favoarea numitului S. G., la baza acestei înscrieri stând contractul de concesiune nr. 48/1999 încheiat de acesta cu M. B. (filele 143 verso-145 din volumul II).
Asupra parcelei cu nr. top. 2518/2/1/1/1/2 este înscris dreptul de concesiune în favoarea intervenienților accesorii Mălăia D. și Mălăia I., conform contractului de concesiune nr. 113/2001 (filele 153-157 din volumul II).
În fapt, potrivit raportului de expertiză topografică întocmit în cauză de expertul G. F., terenul cu nr. top. 2518/2/1/1/1/1, în suprafață tabulară de 506 mp, înscris în c.f. nouă_ B., suprafața reală fiind identică, este liber, fără construcții sau detalii de sistematizare, o parte din acest imobil fiind folosită în mod abuziv de proprietarii imobilului situat în B., ..
În ceea ce privește .. 2518/2/1/1/2, înscrisă în c.f. nouă_ B., teren în suprafață tabulară de 220 mp și suprafață reală de 184 mp, expertul a constatat că și acesta este liberă, neafectată de detalii de sistematizare, fiind actualmente concesionată către proprietarii imobilului din .. 60A.
Cu privire la .. 2518/2/2/1/1/2, înscrisă în c.f. nouă_ B., teren în suprafață tabulară de 210 mp și suprafață reală de 114 mp, constatarea expertului a fost în același sens, terenul fiind liber, neafectat de detalii de sistematizare, fiind concesionat către proprietarii imobilului din ..
În final, expertul a arătat că pe toate cele trei parcele sunt amplasate în mod aleatoriu garduri din lemn sau plasă de sârmă, în funcție de cât a reușit să ocupe în mod abuziv fiecare dintre cei interesați (vecinii imobilelor).
Din punctul de vedere al amplasamentului parcelelor, instanța reține că acestea se află în interiorul unei suprafețe de teren aflată între străzile C. B. și Măcin, neavând un acces individual din drumul public și constituind practic o „enclavă” situată între imobile care constituie proprietatea altor persoane, situate administrativ pe cele două străzi menționate, ceea ce reiese din planurile de amplasament și delimitare întocmite de expert.
Din interpretarea dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 10/2001 rezultă că imobilele preluate în mod abuziv și pe care nu se află edificate construcții autorizate, ori care nu sunt afectate de detalii de sistematizare, precum și cele care nu sunt cea afectate de servituți legale, spații verzi, așa cum au fost stabilite prin art. 3 lit. a-f din Legea nr. 24/2007 privind reglementarea și administrarea spațiilor verzi din intravilanul localităților, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și de alte amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, se restituie în natură.
Existența unor impedimente la restituirea în natură se raportează numai la cele stabilite în mod expres de alin. 1 și 2 ale art. 10, în toate celelalte situații restituirea în natură fiind obligatorie potrivit art. 1 alin. 1 și 2, art. 7 alin. 1 și 3 din lege.
În consecință, atâta timp cât expertul a constatat că cele trei parcele sunt libere, că pe acestea nu se află nici o construcție sau vreun element de sistematizare (fiind vorba despre parcele înscrise în c.f. cu ramul de cultură loc de casă și folosite în fapt cu destinația de grădini), rezultă că nu există nici un temei pentru excluderea acestora de la restituirea în natură.
În ceea ce privește grevarea celor două parcele de drepturi de concesiune, constituite prin contracte încheiate cu autoritatea administrației publice locale, Tribunalul reține că, potrivit dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 10/2001 republicată, dacă imobilul restituit prin procedurile administrative prevăzute de această lege sau prin hotărâre judecătorească face obiectul unui contract de locațiune, concesiune, locație de gestiune sau asociere în participațiune, noul proprietar se va subroga în drepturile statului sau ale persoanei juridice deținătoare, cu renegocierea celorlalte clauze ale contractului, dacă aceste contracte au fost încheiate potrivit legii.
În consecință, existența unui contract de asemenea natură, inclusiv un contract de concesiune, nu împiedică restituirea în natură a imobilelor care intră sub incidența Legii nr. 10/2001.
Tribunalul a observat totodată, contrar apărărilor intervenienților, că reclamanții nu revendică vreo parcelă de teren care să constituie proprietatea acestora, toate cele trei parcele revendicate constituind și în prezent proprietatea Statului, iar imobilul construcție proprietatea intervenienților se află amplasat pe parcelele cu nr. top. 2518/2/2, 2518/2/1/2, conform extrasului c.f. de la fila 194 din volumul II și autorizației de dare în folosință definitivă de la fila 192.
Așa cum s-a arătat mai sus, asupra parcelei cu nr. top. 2518/2/1/1/1/2 intervenienții nu au un drept de proprietate, ci unul de concesiune, iar raportul de expertiză nu a relevat existența vreunei construcții sau amenajări pe această parcelă, după cum nu a relevat o atare situație nici în ceea ce privește .. 2518/2/1/1/2, concesionată numitului S. G..
În raport cu cele ce preced, instanța a reținut că nu există nici un impediment de natură legală sau faptică pentru restituirea în natură a celor 3 parcele de teren în litigiu, acestea constituind proprietatea Statului, fiind libere și neafectate de detalii de sistematizare, neconstruite, iar existența contractelor de concesiune nu împiedică restituirea în natură, conform art. 14 din Legea nr. 10/2001.
Totodată, s-a reținut că legea nu prevede existența unor impedimente la restituire cum sunt amplasamentul imobilului, faptul că acesta este greu accesibil, înconjurat de alte imobile sau, cum este cazul în speță, folosit de alte persoane, parțial în mod legal și parțial în mod abuziv (aceștia opunând inițial rezistență la pătrunderea expertului la imobil în vederea îndepliniri atribuțiilor sale), așa încât varianta de restituire solicitată în subsidiar de reclamanți, respectiv aceea prin compensare, nu poate fi primită, deoarece o asemenea modalitate de restituire nu poate fi adoptată decât în situația în care restituirea în natură nu este posibilă, ceea ce nu este cazul în speță, așa cum s-a arătat mai sus.
În consecință, instanța a constatat că, din punct de vedere legal, măsura reparatorie care se impune este cea prevăzută în mod prioritar de lege, respectiv aceea a restituirii în natură.
În raport cu cele ce preced, Tribunalul a constatat că sunt îndeplinite condițiile legale pentru a dispune restituirea în natură a imobilelor în litigiu, fiind, pe cale de consecință, neîntemeiată cererea reclamanților cuprinsă în precizările de acțiune succesive, în sensul de a se dispune restituirea prin echivalent, prin compensare cu alte imobile sau prin acordarea de puncte conform Legii nr. 165/2013, aceste modalități de restituire având caracter subsidiar și fiind aplicabile exclusiv în ipoteza în care restituirea în natură nu este posibilă.
Față de aceste considerente, în baza art. 25 alin. 1, art. 10 alin. 1 și 2, art. 14 din Legea nr. 10/2001 republicată, Tribunalul a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții F. R. Johanna, A. C. A. și W. H. R., toți prin mandatar F. Klaus Friedrich, în contradictoriu cu pârâtul M. B. prin Primar, și în consecință a obligat pârâtul să emită dispoziție de restituire în natură a imobilelor situate în B., .. 60, înscrise în c.f. 246 B., nr. top. 2518/2/1/1/2 – loc de casă în suprafață tabulară de 220 mp, 2518/2/1/1/1/1 – loc de casă în suprafață tabulară de 505 mp și 2518/1/1/1/2 – loc de casă în suprafață tabulară de 210 mp, identificate prin raportul de expertiză tehnică nr._/2013, întocmit de expertul F. G., cu instituirea unui drept de folosință special în favoarea reclamanților, în condițiile O.U.G. nr. 184/2002, având în vedere că aceștia nu dețin cetățenia română.
În baza art. 1 alin. 1 și 2, art. 7 alin. 1 și 3 din Legea nr. 10/2001 republicată, instanța a respins cererile formulate și precizate de reclamanți privind restituirea prin echivalent a imobilelor identificate mai sus.
Având în vedere principiul dependenței procesuale a cererii de intervenție accesorie față de situația juridică a părții în folosul căreia s-a intervenit, Tribunalul a respins cererea de intervenție accesorie formulată în folosul pârâtului de intervenienții accesorii Mălăia I. și Mălăia D..
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța a obligat pârâtul să plătească reclamanților suma de 4.500 lei reprezentând cheltuieli de judecată parțiale, care reprezintă onorarul expertului topograf, având în vedere că proba cu expertiza de evaluare a fost administrată în dovedirea unei cereri apreciată de instanță ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs paratul M. B. și intervenientii accesorii M. I. și M. D. pentru motivele ce vor fi prezentate în cele ce urmează.
Prin recursul formulat de paratul M. B. prin Primar se solicita modificarea în parte a hotărârii invocându-se faptul ca notificatorii au solicitat despăgubiri numai pentru imobilul construcție, nu și pentru terenul înscris sub nr. top 2518.
In cazul în care se va constata ca notificatorii au revendicat și terenul aferent construcției, sa se retine ca acesta a fost restituit în natura potrivit art. 2 din Decizia nr. 853/14.07.2010 a ..
F. de precizarea făcuta la termenul de judecata din 18.05.2015 și raportat la dispozițiile art. 16 din Legea 165/2013 cererea de restituire trebuia soluționată prin acordarea de masuri compensatorii sub forma de puncte.
Instanța de fond a obligat la restituirea unor suprafețe de teren mai mari decât cele înscrise în cartea funciara, în lipsa solicitării oricăror rectificări de carte funciara.
Deși în considerentele sentinței se face trimitere la dispozițiile art.14 din Legea nr.10/2001, prin dispozitiv nu se dispune cu privire la subrogarea noului proprietar în drepturile persoanei juridice deținătoare.
Întrucât proba cu expertiza judiciara a fost administrata pentru stabilirea situației actuale a imobilelor cu destinație de teren, titularii notificării trebuie sa suporte costurile administrării acestei probe.
Prin recursul declarat de intervenientii accesorii M. D. și M. I. se solicită admiterea recursului formulat de paratul M. B. prin Primar, întrucât considera ca le-a fost afectat în viitor un drept aflat în patrimoniul acestora. Se arata ca prin hotărârea instanței de fond s-a încălcat atât Legea nr. 10/2001 care nu reglementează în mod expres ordinea de stabilire a masurilor compensatorii cit și dispozițiile procedurale cu referința la nesocotirea voinței reclamanților exprimata la termenul din 07.02.2014. Se apreciază ca restituirea în natura nu mai era posibila, iar lucrarea de expertiza tehnica judiciara nu arata daca sunt îndeplinite condițiile prevăzute în Normele Metodologice referitoare la condiționările de natura tehnica. Parata a arătat în mod clar ca terenurile nu se pot restitui în natura, nefiind libere în sensul legii. “Intervenienții se considera titularii unui drept de proprietate și a unui drept de concesiune, ambele fiind drepturi reale opozabile erga omnes.
Analizând hotărârea atacata în limitele motivelor de recurs și apărărilor formulate, Curtea retine următoarele considerente:
Prima instanța a stabilit în mod corect ca notificarea a vizat și imobilele cu destinația de teren, nu numai construcțiile edificate. Astfel, s-a avut în vedere formularea generica de restituire a întregului imobil precum și definiția legala a noțiunii de imobil, prevăzuta în art. 6 alin. 1 prin care se arata ca prin imobile se înțeleg terenurile, cu sau fără construcții, bunul principal fiind terenul iar construcția fiind incorporata în acesta. Astfel, cererea de restituire a vizat întreg imobilul, compus din teren și construcții.
In ceea ce privește ordinea de stabilire a masurilor compensatorii, prima instanța a statuat în mod legala întâietatea masurilor reparatorii de restituire în natura, ca regula, ori de câte ori este posibil, făcând o interpretare corecta a dispozițiilor art. 1 alin.1 și 2, art. 7 alin.1 și 3 din Legea nr. 10/2001, coroborate cu dispozițiile cuprinse în art. 16 și art. 21 alin.1 din Legea nr. 165/2013. în aceste condiții, instanța de fond a respins în mod corect apărarea privind pretinsa modificare de către reclamanți a opțiunii referitoare la natura masurilor reparatorii solicitate. De altfel, precizarea făcuta de către reclamanți la termenul din 18.05.2015 nu includea și terenul cu nr. top 3832/1 și 3832/2, pentru care s-a solicitat în continuare restituirea prin echivalent doar în cazul în care măsura restituirii în natura nu mai era posibila.
Restituirea terenurilor se face funcție de corpurile funciare, luându-se în considerare înscrierea în cartea funciara la momentul restituirii, fiind lipsite de relevanta aparerile vizând necorelarea suprafețelor restituite cu cele înscrise în cartea funciara. De asemenea, fata de limitele investirii, instanța de fond nu putea pronunța subrogarea noului proprietar în drepturile persoanei juridice deținătoare.
In ceea ce privește cheltuielile de judecata, cheltuielile reprezentând expertiza judiciara se înscriu în aceasta categorie și se suporta de partea căzuta în pretenții care se afla în culpa procesuala.
Pentru aceste considerente, în baza art. 312 Cod procedură civilă recursul paratului M. B. prin Primar va fi respins ca nefondat și hotărârea va fi menținuta în totalitate.
In ceea ce privește recursul formulat de intervenientii accesorii M. D. și M. I., fata de dezlegarea data de către instanța de fond și menținuta de către instanța de recurs, Curtea urmează a respinge aceasta cale de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate paratul M. Brasov prin Primar și intervenientii accesorii M. I. și M. D. împotriva sentinței civile nr. 103/S/02.06.2015 a Tribunalului B. - Secția I Civila, pe care o menține.
Irevocabila.
Pronunțata în ședința publica, astăzi, 23.09.2015.
Președinte, L. F. | Judecător, C. B. | Judecător, G. Ș. |
Grefier, I. I. |
Red. G.Ș./21.10.2015//Dact. I.I./22.10.2015/ Jud. Fond: C.F.
| ← Anulare act. Decizia nr. 1057/2015. Curtea de Apel BRAŞOV | Grăniţuire. Decizia nr. 229/2015. Curtea de Apel BRAŞOV → |
|---|
