Partaj judiciar. Decizia nr. 471/2015. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 471/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 01-09-2015 în dosarul nr. 471/2015
ROMANIA
CURTEA DE APEL B.
- SECȚIA CIVILĂ -
DECIZIA CIVILĂ NR.471/R DOSAR NR._
Ședința publică din 1 septembrie 2015
PREȘEDINTE G. Ș. - judecător
C. V. - judecător
M. L. - judecător
C. N. - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta S. M. împotriva deciziei civile nr.615/R din data de 22.10.2014 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat C. G. pentru intimata reclamantă O. A., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura îndeplinită.
Recursul pârâtei S. M. este netimbrat cu 1805 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosarul cauzei au fost depuse, prin serviciul registratură, note de ședință întocmite de recurenta pârâtă S. M. și o cerere de amânare formulată recurenta pârâtă S. M. prin avocat C. M..
Avocat C. G., reprezentanta intimatei reclamante O. A., susține că recurentei pârâte i s-a pus în vedere să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 1805 lei, nu a făcut dovada achitării acestei taxe și, în aceste condiții, invocă excepția netimbrării recursului, solicitând anularea acestuia ca netimbrat.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
P. Sentința civilă nr.615/R2015, Tribunalul B. a respins apelul declarat de reclamanta pârâtă S. M. împotriva sentinței civile 1394/11.02.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil_ pe care a păstrat-o.
A obligat apelanta reclamantă pârâtă să achite intimatei reclamante pârâte O. A. suma de 3000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că prin cererea de apel declarată, apelanta pârâtă a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate că apelanta a avut o cotă mai mare de contribuție mult mai mare la achiziționarea imobilului situat în comuna Dumbrăvița ..
În primul rând, defunctul autor al reclamantelor, împreună cu apelanta pârâtă, au dobândit în timpul căsătoriei două imobile, cel față de care se solicită constatarea cotei de contribuție majoritare, precum și imobilul situat în comuna Dumbrăvița ., ori, stabilirea unor cote contributive distincte pentru soți în raport de diferite categorii de bunuri este inadmisibilă, deoarece în aplicarea principiului comunității de bunuri a soților statuat prin dispozițiile art. 339 Cod civil. Contribuția soților se referă la bunurile luate în ansamblu, iar nu prin pluralitate de cote, adică prin diferențierea cotelor în raport de categoriile de bunuri.
Legislația românească admite ca în virtutea unei contribuții mai mari a unuia dintre soți la dobândirea și conservarea bunurilor comune acestuia să i se stabilească și o cotă-parte mai mare la partajarea acestor bunuri, însă această cotă majorată trebuie stabilită în raport de întreaga masă partajabilă, iar nu în raport cu o anumită categorie de bunuri, soluție ce contravine principiului unității patrimoniului comun al soților.
În al doilea rând, relativ la cota de contribuție a soților la dobândirea bunurilor comune instanța a reținut că probatoriul administrat în cauză nu a infirmat prezumția cotei egale de contribuție a soților la dobândirea bunurilor, iar dintr-un alt punct de vedere, mergând pe cererea inițială a pârâtei, în sensul de a se constata ca a avut o contribuție „ mai mare” la dobândirea unuia dintre imobile, cota nu numai ca nu a fost indicată pentru a permite instanței sa examineze caracterul fondat sau nu al cererii formulate, ci și vizează doar un bun care compune masa partajabilă.
Mai mult, reanalizând probatoriul administrat la fondul cauzei, instanța de apel a reținut că din cuprinsul contractului de vânzare - cumpărare al imobilului situat în comuna Dumbrăvița . autentificat sub numărul 4314/22.10.2002, a reieșit că . fapt a acestuia s-a făcut anterior autentificării actului de vânzare cumpărare, prețul fiind și el achitat anterior.
Imobilul din Dumbrăvița . a aparținut defunctului O. N., moștenit de defunctul O. T. prin succesiune, potrivit certificatului de moștenitor autentificat în anul 2005, fiind înstrăinat în anul 2007, atât certificatul de moștenitor, cât și contractul de vânzare cumpărare fiind încheiate ulterior achiziționării imobilului pretins dobândit cu cotă majoritară de apelantă, însă, chiar apelanta a recunoscut la interogatoriu că în fapt a fost vândut anterior anului 2007, apelanta indicând anul 2004.
Faptul că defunctul O. T. a primit prețul pentru vânzarea imobilului dobândit de el prin moștenire în anul 2002 a fost confirmat și de martora G. E. care arată că în 2002, O. T. a venit la Cooperație să cumpere imobilul de la nr. 1178 și cu dovada că are banii de la persoana care locuia deja pe ., cu banii obținuți pe imobilul din . a cumpărat defunctul imobilul de pe ..
Astfel, instanța de fond a reținut în mod corect că pârâta S. M. a dovedit faptul că defunctul O. T. a fost pensionat medical (fila 138) și că ea a lucrat în Israel în perioada 2001-2003 (filele 152 și 153), precum și că pârâta nu a dovedit care este cuantumul sumelor de bani pe care pretinde că le-a trimis din Israel, și că după plecarea în Italia, în anul 2005, aceasta nu i-a trimis defunctului niciun ban, astfel cum s-a reținut în sentința de divorț, și în consecință, în condițiile în care, așa cum s-a stabilit anterior, defunctul O. T. a beneficiat de prețul pentru care a vândut imobilul din comuna Dumbrăvița, .>
Pârâta S. M. nu a răsturnat prezumția de contribuție egală a soților, motiv pentru care a în mod corect s-a respins acțiunea conexă și s-a constatat că defunctul O. T. și pârâta S. M. au contribuit în mod egal la dobândirea bunurilor comune, cu atât mai mult cu cât, în cererea reconvențională formulată de pârâta apelantă S. M., aceasta a indicat cotă egală de contribuție la dobândirea imobilului din . localitatea Dumbrăvița, calitatea de bun comun, fără indicarea vreunei cote majoritare la dobândirea lui, fiind afirmată chiar, calitatea acestuia de bun comun.
P. urmare, statuările primei instanțe sunt întemeiate, și au fost confirmate în apel, iar pentru aceste motive, instanța de apel, față de considerentele mai sus expuse, instanța a respins apelul și a păstrat sentința primei instanțe ca fiind legală și temeinică.
În temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, instanța de apel, constatând culpa procesuală a apelantei pârâte a obligat la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 3000 lei, în favoarea intimatei O. A., reprezentând contravaloarea onorariului de avocat suportat de aceasta în calea de atac declarată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta S. M., care va fi anulat pe următoarele considerente
Conform art. 20 alin. 1-3 din Legea nr. 146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat.
Dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, ori dacă, în cursul procesului, apar elemente care determină o valoare mai mare, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată. În cazul când se micșorează valoarea pretențiilor formulate în acțiune sau în cerere, după ce a fost înregistrată, taxa judiciară de timbru se percepe la valoarea inițială, fără a se ține seama de reducerea ulterioară.
Neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.
În speță, deși recurentei i s-a pus în vedere obligația timbrajului, nu s-a conformat, astfel că potrivit normelor expuse, recursul va fi anulat ca netimbrat, cu mențiunea că cererea de amânare depusă la dosar nu poate fi analizată cât timp nu a fost executată obligația legală de plată a taxei judiciare de timbru, care este prioritară oricărei alte cereri.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Anulează ca netimbrat recursul declarat reclamanta S. M. împotriva deciziei civile nr.615/R/2014 a Tribunalului pentru Minori și Familie B..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 01.09.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
G. Ș. C. V. M. L.
GREFIER,
C. N.
Red. G.Ș./02.09.2015
Dact. C.N./17.09.2015
- 2 exemplare -
Jud. sindic – S. C.
| ← Expropriere. Decizia nr. 720/2015. Curtea de Apel BRAŞOV | Legea 10/2001. Decizia nr. 1103/2015. Curtea de Apel BRAŞOV → |
|---|
