Rectificare carte funciară. Decizia nr. 306/2015. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 306/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 26-05-2015 în dosarul nr. 306/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA CIVILĂ
Decizia nr. 306/RDosar nr._
Ședința publică din data de 26 mai 2015
Complet constituit din:
Președinte: M. L. - judecător
G. Ștefănită - judecător
C. V. - judecător
G. P. - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta . împotriva sentinței civile nr. 651/. 30.10.2014 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare,se constată lipsa părților.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 19 mai 2015, consemnările din încheierea de ședință din acea zi fac parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța, în baza art. 146 Cod procedură civilă, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, potrivit art. 260 alin.1 Cod procedură civilă a amânat pronunțarea pentru astăzi, 26 mai 2015.
CURTEA :
Asupra recursului civil de față:
P. Decizia civilă nr. 651/. B. s-a respins cererea de apel formulată de apelanta ., reprezentantă legal de asociat unic, S. G., în contradictoriu cu intimații S. R., reprezentat legal de Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat convențional de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B., reprezentat legal de Primar, și ., reprezentată legal de administrator unic S. Paltanea, împotriva sentinței civile nr. 3679/25.03.2014, pronunțată de Judecătoria B., pe care o păstrează.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că art. 287 alin. 1 pct. 3 din codul de procedură civilă stipulează că cererea de apel trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază apelul.
În sens procesual, termenul de motivare a cererii de exercitare a căii de atac înseamnă indicarea acelor greșeli de judecată pe care autorul acestei cereri consideră că le-a făcut prima instanță în stabilirea stării de fapt și în interpretarea și aplicarea dispozițiilor legale incidente în cauză.
În speță, s-a constatat că așa cum s-a arătat, că partea apelantă nu a adus prin cererea de apel pe care a promovat-o nicio o critică modului în care Judecătoria B. a stabilit situația de fapt și a aplicat prevederile legale a căror incidență a reținut-o, respectiv raționamentului juridic ce a stat la baza pronunțării soluției de admitere a cererii de chemare în judecată formulată de intimata . cum aceasta a fost ulterior precizată și de respingere a cererii reconvenționale ce a fost promovată de către pârâta ., ci a redat sub forma a opt puncte cele indicate de părțile litigiului în cererea de chemare în judecată, întâmpinare și întâmpinare la cererea reconvențională, inclusiv propriile sale susțineri din cererea reconvențională și din întâmpinare, arătând, așa cum am subliniat, că acestea sunt greșeli ce nu pot să există într-o hotărâre judecătorească, astfel că se impune a fi corectate.
Or, acestea susțineri nu se constituie în critici aduse sentinței apelante în sensul procesual al termenului și nici nu pot fi corectate, așa cum a solicitat partea apelantă, întrucât ele nu sunt greșeli de judecată, ci aspecte pe care prima instanță avea obligația să se expună în considerentele sentinței pe care a pronunțat-o în baza prevederilor art. 261 alin. 1 pct.3 din Codul de procedură civilă.
Având în vedere caracterul devolutiv al căii de atac a apelului, tribunalul a procedat la analizarea întregului material probator ce a fost administrat în cauză cu ocazia judecării în primă instanță a acesteia și a modului în care Judecătoria B. a stabilit care sunt prevederile legale incidente și modul în care acestea trebuie să fie interpretate și aplicate, constatând că această instanță a stabilit în mod corect situația de fapt și a făcut o justă aplicare a dispozițiilor legale incidente, neexistând niciun motiv de schimbare sau de anulare a sentinței pe care aceasta a pronunțat-o, această hotărâre judecătorească fiind una legală și temeinică, astfel că, în conformitate cu prevederile art. 296 din Codul de procedură civilă, cererea de apel supusă judecății a fost respinsă.
În ceea ce privește mențiunea pe care intimatul S. Român a făcut-o prin întâmpinarea pe care a depus-o la dosarul cauzei, în sensul că înțelege să reintereze în cadrul căii de atac a apelului exercitată de către pârâta ., excepția liposei calității sale procesual pasive, tribunalul a constatat că acesta nu poate fi validată de către instanța de control judiciar, întrucât contravine dispozițiilor legale imperative cuprinse în art. 282 din Codul de procedură civilă, pentru considerentele ce succed:
Așa cum s-a arătat, Judecătoria B. a analizat și a soluționat excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului - pârât S. Român prin sentința civilă nr. 3679/25.03.2014, astfel că, în conformitate cu prevederile legale mai sus indicate, această parte putea obține schimbarea soluției pe care prima instanță a pronunțat-o cu privire la excepția de ordine publică pe care a invocat-o numai ca urmare a exercitării căii de atac instituite de lege, iar prin ,, reinterarea’’ în cadrul unei căi de atac exercitată de o altă parte a acestei excepții.
Neexercitarea de intimatul – pârât a căii de atac a apelului împotriva sentinței civile mai sus indicată, sub aspectul soluției referitoare la respingerea excepției lipsei calității sale procesuale pasive, a avut drept consecință juridică . sentinței sub incidența puterii lucrului judecat, ceea ce este de natură să atragă imposibilitatea, din punct de vedere juridic, a reformării soluției pe care instanța de fond a pronunțat-o sub acest aspect.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta S.C. E. 2001 SRL, criticând-o sub aspectul motivului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. pr. civ.
În esență în motivarea recursului se susține că în mod greșit s-a dispus rectificarea situației de carte funciară întrucât instanța nu a avut în vedere dispozițiile art. 907 alin. 2 și 3 din codul civil, care permit recificarea dacă s-a admis acțiunea de fond, or în cauză contractul de vânzare-cumpărare nu a fost desființat pe căile prevăzute de lege, iar sentința dată în revizuire nu a desființat decât hotărârea judecătorească prin care i s-a constatat dreptul de proprietate, însă înscrierea dreptului de proprietate s-a realizat pe baza unei alte hotărâri judecătorești prin care reclamanta a fost obligată la vânzarea spațiului. Se susține că în mod greșit s-a respins cererea reconvențională prin care a invocat uzucapiunea, întrucât durata posesiei stabilită de instanță este contrazisă de probele dosarului.
Recursul nu este fondat.
Conform art. 907 NCC.
(1) Când o înscriere făcută în cartea funciară nu corespunde cu situația juridică reală, se poate cere rectificarea acesteia.
(2) P. rectificare se înțelege radierea, îndreptarea sau corectarea oricărei înscrieri inexacte efectuate în cartea funciară.
(3) Situația juridică reală trebuie să rezulte dintr-o recunoaștere făcută de titularul înscrierii a cărei rectificare se solicită, prin declarație dată în formă autentică notarială, ori dintr-o hotărâre judecătorească definitivă pronunțată împotriva acestuia, prin care s-a admis acțiunea de fond. Acțiunea de fond poate fi, după caz, o acțiune în anulare, rezoluțiune, reducțiune sau orice altă acțiune întemeiată pe o cauză de ineficacitate a actului juridic.
Din interpretarea normelor expuse, reiese că acțiunea în rectificare este una subsecventă, accesorie uneia de fond, principale, care poate fi nu numai una în anularea, rezoluțiunea, reducțiunea actului juridic, dar și orice altă acțiune care urmărește ineficacitatea actului juridic, încât să devină aplicabile dispozițiile privind cazurile în care se poate cere rectificarea, reglementate în art. 908 alin. 1 NCC, după care, orice persoană interesată poate cere rectificarea unei intabulări sau înscrieri provizorii, dacă:
1. înscrierea sau încheierea nu este valabilă ori actul în temeiul căruia a fost efectuată înscrierea a fost desființat, în condițiile legii, pentru cauze ori motive anterioare sau concomitente încheierii ori, după caz, emiterii lui;
2. dreptul înscris a fost greșit calificat;
3. nu mai sunt întrunite condițiile de existență a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea;
4. înscrierea în cartea funciară nu mai este, din orice alte motive, în concordanță cu situația juridică reală a imobilului.
În speță, dreptul de proprietate al recurentei a fost întabulat în cartea funciară în baza Sentinței civile nr._/2000, a Judecătoriei B., care a fost schimbată, în urma admiterii cererii de revizuire, prin Decizia civilă nr. 76/R/2012, a Curții de Apel B.. P. această sentință, s-a constatat dreptul de proprietate al recurentei asupra spațiului în discuție, însă prin decizia dată în revizuire, acțiunea, prin care s-a solicitat constatarea dreptului, a fost respinsă, încât sunt incidente prevederile art. 908 alin. 1 pct. 1 și 3 NCC, evocate mai sus, actul în temeiul căruia s-a făcut înscrierea fiind desființat (Sentința nr._/2000) și au încetat efectele acestuia, impunându-se rectificarea situației de carte funciară cum corect au statuat instanțele de fond, care au respectat normele de drept substanțial în materie, încât motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. pr. civ. nu are incidență în cauză.
Este inexactă susținerea că titlul recurentei îl reprezintă un contract de vânzare-cumpărare, întrucât un astfel de act juridic nu s-a încheiat, iar Sentința civilă nr. 8533/1997, a Judecătoriei B., prin care M. B. și S.C. R. B. au fost obligate la perfectarea contractului de vânzare-cumpărare în condițiile HG nr. 389/1996 și nr. 906/1996, nu constituie titlu apt de înscriere în cartea funciară, cum eronat se afirmă de recurentă, întrucât nu a creat decât un raport juridic având ca obiect o obligație de a face și nu a transmis dreptul de proprietate. Cum dreptul s-a înscris în baza Sentinței nr._/2000, când s-a constatat dreptul de proprietate și s-a dispus ieșirea din indiviziune, hotărâre care a fost schimbată în revizuire, rectificarea situației de carte funciară este posibilă în condițiile normelor deja amintite.
Critica privind respingerea cererii reconvenționale, prin care s-a invocat uzucapiunea nu poate fi primită, instanțele de fond făcând o corectă aplicare a normelor în materie.
Potrivit art. 27 din Decretul-lege nr. 115/1938 (aplicabil în anul 2001, când a început posesia, conform art. 72 din Legea nr. 7/1996, în forma inițială), în cazul când s-au înscris fără cauză legitimă, drepturi reale, care pot fi dobândite în temeiul uzucapiunii, ele vor rămâne valabil dobândite, dacă titularul dreptului le-a posedat cu bună-credință, potrivit legii, timp de 10 ani.
Norma reglementează uzucapiunea tabulară, impunându-se o posesie utilă de 10 ani, în baza actului nevalabil, or, în cauză, posesia recurentei a durat 1 an și 6 luni, întrucât a înstrăinat imobilul în anul 2002, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3157/10.12.2002, iar pe această perioadă posesia a fost viciată, . baza unor infracțiuni, astfel că nu subzistă critica, instanțele de fond aplicând corect prevederea legală, încât motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. pr. civ. nu este incident.
Față de considerentele expuse, văzând prevederile art. 312 alin. 1 C. pr. civ., recursul va fi respins, menținându-se decizia atacată ca fiind legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S.C. E. 2001 SRL împotriva Deciziei civile nr. 651/. B., pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de azi, 26.05.2015.
Președinte Judecător Judecător
M. L. G. Ș. C. V.
Grefier
G. P.
Red.ML/17.06.2015
Dact.GP/17.06.2015/2ex
Jud.apel:L.S., P.M.
Jud.fond:A.E.T.
| ← Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 301/2015. Curtea de... | Succesiune. Decizia nr. 443/2015. Curtea de Apel BRAŞOV → |
|---|
