Succesiune. Decizia nr. 443/2015. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 443/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 02-07-2015 în dosarul nr. 443/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA CIVILĂ
Decizia nr. 443/R Dosar nr._
Ședința publică din data de 02 iulie 2015
Complet constituit din:
Președinte: M. L. - judecător
G. Ștefănită - judecător
D. N. - judecător
G. P. - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra contestației în anulare formulată de contestatorii Ș. G. A. și N. L. C. împotriva deciziei civile nr. 160/R din data de 16.03.2015 pronunțată de Curtea de Apel B. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare,se constată lipsa părților.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 30 iunie 2015, consemnările din încheierea de ședință din acea zi fac parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, în conformitate cu dispozițiile art. 146 Cod procedură civilă precum și în baza art. 260 alin.1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 02 iulie 2015.
CURTEA
Prin contestația înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus, contestatorii N. L.-C. și Ș. G.-A. au solicitat desființarea Deciziei civile nr. 160/R/2015, a Curții de Apel B.
În esență, în motivarea contestației, astfel cum a fost precizată și întemeiată pe dispozițiile art. 318 teza II-a C. pr. civ., se arată că instanța de recurs a omis să cerceteze motivele privind recuzarea judecătorului din prima instanță, nepronunțarea asupra măsurii de repunere pe rol de la 06.09.2013 până la 08.11.2013, precum și asupra cererii de repunere pe rol din 13.11.2014 și a motivului privind aplicarea greșită a normelor de drept material prevăzute de Legea nr. 119/1996, Decretul nr. 31/1954, legea actelor de stare civilă din 1928 și art. 21-86 C. civ. vechi.
Contestația nu este întemeiată.
Conform art. 318 teza a II-a C. pr. civ., hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Calificată ca o cale extraordinară de retractare, contestația în anulare specială este permisă în accepțiunea tezei II din art. 318 C. pr. civ. numai dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiții:
- Recursul să fi primit soluția de respingere sau admitere în parte, nu și cea de admitere în totalitate, întrucât în primele două situații este posibilă omisiunea analizării vreunui motiv esențial care ar fi determinat casarea sau modificarea hotărârii supusă controlului, în timp ce în al treilea caz contestația ar fi lipsită de interes.
Cerința este îndeplinită în speță, curtea de apel respingând recursul cu consecința menținerii sentinței primei instanțe.
- Instanța de recurs să fi omis cercetarea unui motiv de casare sau modificare.
Pentru stabilirea omisiunii este necesară analiza comparativă a motivelor de recurs susținute prin cererea de învestire a instanței cu considerentele hotărârii. Rigurozitatea contestației în anulare impune și analiza caracterului motivelor de recurs, pentru a nu se ajunge la situația inadmisibilă procedural a unui „recurs la recurs”, ce ar înlătura caracterul de retractare ori l-ar transforma într-unul de reformare.
- să îmbrace forma unui motiv de modificare sau de casare din cele arătate în art. 304 C. pr. civ. Excepția o constituie recursul întemeiat pe dispozițiile art. 3041 C. pr.civ. unde într-adevăr instanța de recurs nu este ținută de motivele prevăzute de art. 304 C. pr. civ., ci poate să examineze cauza sub toate aspectele.
Este necesar ca motivul, ce privește starea de fapt, să fi fost invocat, pentru a se permite analiza comparativă cu considerentele deciziei din recurs în cadrul contestației în anulare speciale. Este important de reținut că dacă în susținerea aceluiași motiv de recurs au fost aduse mai multe argumente, instanța de recurs nu este ținută să răspundă tuturor și nici nu mai pot fi aduse critici sub aspectul omisiunii lor în calea contestației în anulare. Tot astfel dacă prin cererea de recurs au fost formulate mai multe motive însă instanța de recurs le-a grupat și le-a dat un răspuns comun.
Prin prezenta contestație, se critică sub aspectul omisiunii cercetării motivelor de recurs privind recuzarea judecătorului din prima instanță, nepronunțarea asupra măsurii de repunere pe rol de la 06.09.2013 până la 08.11.2013, precum și asupra cererii de repunere pe rol din 13.11.2014 și a motivului privind aplicarea greșită a normelor de drept material prevăzute de Legea nr. 119/1996, Decretul nr. 31/1954, legea actelor de stare civilă din 1928 și art. 21-86 C. civ. vechi, critici care nu pot fi primite, considerentele deciziei în prezent atacate dovedind că instanța de recurs s-a oprit și asupra analizei acestora, fiind suficientă lecturarea considerentelor deciziei din recurs. De altfel, aceste motive au fost invocate și în apel și au fost analizate, încât instanța de recurs, menținând decizia tribunalului, astfel că o motivare exhaustivă asupra acestora era de prisos ținând cont de soluția adoptată unde s-a admis irevocabil excepția lipsei de calitate procesuală activă a contestatorilor din prezentul dosar.
În final curtea reține că restul considerentelor contestației se circumscriu motivelor de recurs care, chiar succint, au fost analizate în calea de atac, astfel că în calea de retractare nu sunt de admis, întrucât s-ar ajunge la un „recurs la recurs”. Se face constant vorbire de recuzarea judecătorului de la prima instanță, de cererea ori măsura repunerii pe rol, care au fost analizate în căile de reformare, iar ultimul motiv privește chiar fondul dreptului dedus judecății și analizat în consecință în apel și recurs, curtea reținând că prin prezenta contestație se tinde în realitate la reformarea deciziei irevocabile și nu retractarea ei, ceea ce este inadmisibil, astfel că anularea (și nu desființarea cum se solicită) nu este posibilă, ambele cerințe nefiind îndeplinite.
4. Motivul omis să fie determinant, să conducă la o altă soluție decât cea adoptată de instanța de recurs, cerință neîndeplinită în cauză.
Nu trebuie omis că în realitate, contestatorilor nu li s-a recunoscut calitatea de parte în proces, urmare admiterii excepției lipsei de calitate procesuală activă a acestora, însă în contestație nu se face vorbire și nici nu se fundamentează pe acest aspect (desigur pe alt temei juridic), iar dacă instanța de recurs a reținut irevocabil că nu au această calitate, putea să omită (însă nu este cazul decizia din recurs fiind motivată) cercetarea acestora, calitatea procesuală fiind condiția primordială pentru exercitarea oricărei acțiuni, continuată inclusiv în recurs.
Față de considerentele expuse, contestația va fi respinsă, nefiind întrunite cumulativ cerințele art. 318 teza a II-a C. pr. civ. și întrucât prin adoptarea acestei soluții contestatorii se află în culpă procesuală, în baza art. 274 C. pr. civ., vor fi obligați la plata către intimații M. C., R. C.-I. și C. A. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2000 lei, reprezentând onorariu de avocat justificat cu chitanța . nr. 40/22.06.2015, depusă la dosarul cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorii N. L.-C. și Ș. G.-A. împotriva Deciziei civile nr. 160/R//2015, a Curții de Apel B..
Obligă contestatorii N. L.-C. și Ș. G.-A. să plătească intimaților M. C., R. C.-I. și C. A. suma de 2000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de azi, 02.07.2015.
Președinte Judecător Judecător
M. L. G. Ș. D. N.
Grefier
G. P.
Red.ML/07-07-2015
Dact.GG/09-07-2015 /2ex
Jud.recurs: C.E.C., A.P., L.F.
Jud.apel: N. F., A. B.
Jud. fond: M. T.
| ← Rectificare carte funciară. Decizia nr. 306/2015. Curtea de... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 434/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
