Accesiune. Decizia nr. 2044/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2044/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 28-11-2013 în dosarul nr. 5877/302/2011
ROMÂNIA
Dosar nr._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 2044 R
Ședința publică din data de 28.11.2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE – MEDIAN ANCA-MIHAELA
JUDECĂTOR: S. G.
JUDECĂTOR: G. D. M.
GREFIER: M. D.
Pe rol pronunțarea în recursul declarat de recurentul pârât S. ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva deciziei civile nr.434A/19.04.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimații reclamanți Ț. A. C., Ț. A. G., Ț. A. și intimatul pârât S. 5 BUCUREȘTI PRIN PRIMAR, cauza având, ca obiect, „accesiune; acțiune în constatare; succesiune”.
Dezbaterile cauzei și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 21.11.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, precum și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 28.11.2013, când a decis următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București sub nr._/302/2009, reclamantele T. A., T. A. M. G. și T. A. C. au chemat în judecată pe pârâtul S. Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să constate deschisă succesiunea de pe urma defunctei G. M., decedată în anul 2004, să constate calitatea de moștenitor a pârâtului, precum și dreptul de proprietate al reclamantelor prin accesiune artificială imobiliară asupra construcției ridicată pe terenul proprietatea acestora, situat în București, .-4, sector 5.
În motivare, s-a arătat că, prin sentința civilă nr._/26.10.2000, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul nr. 3118/2000, a fost admisă acțiunea reclamanților T. A. și T. I. si, in consecința, s-a constatat dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune si joncțiunea posesiilor asupra terenului în suprafața de 285 mp, situat în București, .-4, sector 5, în contradictoriu cu pârâții G. O. și G. M..
S-a mai învederat faptul că, de pe urma defunctului T. I., au rămas ca moștenitori reclamanții din prezenta cauză, conform certificatului de moștenitor nr. 03/07.02.2003 emis de BNP A. L. C..
Reclamantele au mai precizat faptul că în perioada 2000-2001, cei doi soți au construit o casă de locuit, fiind în continuare întreținută și consolidată de moștenitori. S-a mai arătat faptul că terenul este împrejmuit, fiind delimitată proprietatea, iar reclamantele sunt considerate adevărații proprietari ai terenului și construcției.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 492, 673 și urm. C.civ.
La data de 07.12.2009, pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 5 București referitor la capătul de cerere privind constatarea vacantei succesorale, excepția inadmisibilității acestui capăt de cerere, excepția lipsei calității procesuale active pe capătul de cerere privind constatarea vacantei succesorale de pe urma defunctei G. M. si excepția lipsei calității sale procesuale pasive, fata de dispozițiile Legii nr. 50/1991, apreciind că în speța dedusă judecății interesele Statului Român nu sunt reprezentate în instanță de Ministerul Finanțelor Publice, ci de unitatea administrativ-teritorială în a cărei proprietate privată se află imobilul în cauză.
Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată.
În ședința publică din data de 09.02.2011, reclamantele și-au precizat cadrul procesual pasiv, în sensul introducerii în cauză, în calitate de pârât, și a Sectorului 5 București, prin Primar.
Prin încheierea de ședință din 08.12.2010, instanța a respins excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 5 București, iar prin încheierea din data de 09.02.2011, a fost respinsă ca neîntemeiată excepția inadmisibilității cererii de constatare a vacantei succesorale; totodată, instanța a dispus unirea cu fondul cauzei a excepției lipsei calității procesuale active a reclamanților în ceea ce privește constatarea vacanței succesorale, precum și a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Prin încheierea din 30.03.2011, s-a dispus disjungerea cererii având ca obiect constatarea dreptului de proprietate prin accesiune de cererea privind constatarea vacantei succesorale, formându-se dosarul nr._ .
Prin sentința civilă nr. 5092/10.06.2011, pronunțată în dosarul nr._/302/2009, Judecătoria Sectorului 5 București a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S. Român, prin Ministerul Finanțelor Publice și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantelor, ca neîntemeiată, a constatat deschisă succesiunea de pe urma defunctei G. M. și vacanța succesorală a succesiunii, precum și calitatea de moștenitor de pe urma defunctei a pârâtului S. Român, prin Ministerul Finanțelor Publice.
Prin sentința civilă nr. 3614/20.04.2012 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Sectorului 5 București a admis acțiunea formulată de reclamantele T. A., T. A. M. G. și T. A. C. in contradictoriu cu parații Statul Român prin Ministerul Economiei si Finanțelor si S. 5 prin Primar si a constatat că reclamantele au dobândit prin accesiune dreptul de proprietate asupra construcției aflate pe terenul din București, .-4, sector 5, respectiv casa de locuit în suprafață utilă de 165,89 mp., formată din parter, etaj și mansardă, identificată în raportul de expertiză efectuat de expert V. V..
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, astfel cum rezultă din concluziile raportului de expertiză tehnică imobiliară efectuat în cauză, pe terenul situat în București, .-4, sector 5, a fost edificată, în anii 2000-2001, o construcție P+1 din cadre și planșee din beton armat, cu închideri din zidărie de cărămidă, cu tâmplărie din lemn și uși exterioare metalice. Construcția are o suprafață construită la sol de 129 mp și o suprafață construită desfășurată de 249 mp. Expertul a mai identificat pe teren existența unui gard stradal în lungime de 16,20 m.
Martorul audiat în cauză a confirmat faptul că pe terenul cumpărat de reclamanți în anul 1999, situat în .-4, aceștia au început să construiască o casă în anul 2000, fără ca în legătură cu imobilul să existe litigii.
În drept, potrivit dispozițiilor art. 402 C.civ., proprietarul terenului este prezumat a fi și proprietarul construcției edificate pe acesta.
A mai reținut instanța că terenul situat în București, .-4, sector 5 aparține reclamantelor Ț. A., Ț. A. G. și Ț. A. C., astfel cum rezultă din sentința civilă nr._/26.10.2000, pronunțată în dosarul nr. 3118/2000 al Judecătoriei Sectorului 5 București, coroborată cu certificatul de moștenitor nr. 03/07.02.2003, emis de BNP A. L. C..
Având în vedere cele reținute, instanța, constatând că reclamantele dețin în proprietate terenul situat în București, .-4, Sector 5, a admis acțiunea și, în consecință, a constatat dreptul de proprietate al părților asupra construcțiilor edificate pe acest teren, drept dobândit în virtutea accesiunii imobiliare artificiale.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, criticând soluția primei instanțe ca fiind nelegală și netemeinică, apelul fiind înregistrat pe rolul Tribunalului București Secția a IV-a Civilă la data de 04.02.2013, sub nr._ .
Prin decizia civilă nr. 434A/19.04.2013 Tribunalul București- Secția a IV-a Civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul-parat S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 3614/20.04.2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, în contradictoriu cu intimatele-reclamante T. A., T. A. G. și T. A. C. și cu intimatul-parat S. 5 București prin Primar.
Analizând sentința civila apelata, prin prisma criticilor formulate prin motivele de apel, având in vedere materialul probator administrat si dispozițiile legale incidente in cauza, tribunalul a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 5092/10.06.2011 (rămasă definitivă si irevocabilă prin neapelare, astfel cum rezultă din extrasul din sistemul Ecris cu privire la dosarul nr._/302/2009), instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S. Român, prin Ministerul Finanțelor Publice și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantelor, ca neîntemeiată, a constatat deschisă succesiunea de pe urma defunctei G. M. și vacanța succesorală a succesiunii, precum și calitatea de moștenitor de pe urma defunctei a pârâtului S. Român, prin Ministerul Finanțelor Publice.
Așadar, prin hotărâre judecătorească irevocabilă, s-a stabilit că pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice are calitate procesuală pasivă in litigiul având ca obiect constatarea deschiderii succesiunii defunctei G. M., constatarea vacantei succesorale de pe urma acesteia, precum si calitatea de moștenitor a pârâtului S. Român, prin Ministerul Finanțelor Publice. Or, din moment ce pârâtul nu a declarat apel împotriva sentinței menționate, soluția pronunțată cu privire la legitimarea sa procesuală pasivă a dobândit putere de lucru judecat.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
În motivarea recursului, se arată că în mod eronat instanța de apel a considerat că problema calității procesual pasive a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice ar fi fost tranșată cu putere de lucru judecat, având în vedere faptul că prin motivele de apel, pârâtul a invocat excepția lipsei calității procesual pasive, în ceea ce privește capătul de cerere referitor la accesiunea imobiliară, necontestând aspectul că este moștenitorul defunctei G. M..
În cel de-al doilea motiv de recurs, pe fondul cauzei, se invocă faptul că solicitarea privind accesiunea imobiliară este neîntemeiată, luând în considerare dispozițiile art. 488, art. 489 și urm,. cod civil și dispozițiile Legii nr. 50/1991.
Recursul declarat prin prisma ambelor motive invocate, poate fi încadrat în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă vizând aspecte de nelegalitate privind hotărârea recurată.
În cauză, intimații au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat, pentru motivele reținute și de către instanța de apel.
Analizând recursul declarat, Curtea de Apel reține următoarele considerente:
Prin sentința civilă nr._/2000 a Judecătoriei sector 1 București, admițându-se acțiunea precizată de către reclamanții T. I. și T. A., s-a constatat că aceștia au dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiunea de 30 de ani, cu joncțiunea posesiilor asupra terenului situat în București, .-4, sector 5.
Ulterior, prin sentința civilă nr. 5092/2011 s-a constatat deschisă succesiunea de pe urma defunctei G. M., decedată la data de 22.10.2004, constatându-se vacanța succesorală, și în consecință, calitatea de moștenitor a pârâtului S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, instanța dispunând disjungerea cererii având ca obiect constatarea dreptului de proprietate prin accesiune de cererea privind constatarea vacanței succesorale și formarea unui nou dosar.
Faptul că prin această hotărâre, menționată anterior, s-a constatat calitatea de moștenitor a pârâtului S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, având în vedere deschiderea succesiunii defunctei G. M. și constatarea vacanței succesorale, nu conduce automat și nu demonstrează că în prezentul litigiu de constatare a dreptului de proprietate al reclamantelor prin accesiune asupra construcției, pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice ar avea calitate procesuală pasivă.
Așadar, prin sentința civilă nr. 5092/2011 din care a fost disjunsă cererea privind constatarea dreptului de proprietate prin accesiune, nu a fost tranșat cu putere de lucru judecat și aspectul calității procesuale pasive a pârâtului S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice pe acest capăt de cerere, așa cum în mod greșit s-a reținut de către tribunal.
Așa cum s-a menționat, prin această hotărâre s-a constatat că de pe urma defunctei G. M. nu s-a deschis procedura succesorală, or, nefiind cunoscuți eventualii moștenitori legali sau testamentari ai defunctei, conform dispozițiilor Legii nr. 36/2007, expirând termenul legal de acceptare a succesiunii, aceasta a fost declarată vacantă, iar calitatea de moștenitor a revenit statului.
Acțiunea având ca obiect accesiunea, trebuia îndreptată împotriva unității administrativ-teritoriale care potrivit dispozițiilor Legii nr. 50/1991 aplică sancțiuni contravenționale pentru efectuarea de lucrări de construcție, fără autorizație.
Astfel, S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice nu are calitate procesuală pasivă, cu atât mai mult cu cât, în cazul de față, dedus judecății, reclamantul și-a ridicat construcția fără a obține autorizație, în perioada 200-2001, așadar, după obținerea hotărâri prin care a devenit proprietar prin uzucapiune asupra terenului în litigiu.
Desigur, chiar dacă aceste argumente sunt valabile și pentru pârâta intimată S. 5 București prin Primar, ele nu pot fi reținute în sensul schimbării deciziei recurate și a sentinței apelate sub aspectul calității procesuale pasive a acestei pârâte, cât timp, aceasta nu a declarat nici apel, nici recurs împotriva hotărârilor pronunțate.
Este de reținute aspectul că menținerea părții din hotărâre față de pârâta S. 5 prin Primar, nu semnifică o confirmare a faptului că reclamanții ar fi respectat dispozițiile Legii nr. 50/1991, ci doar aspectul ă față de această pârâtă, hotărârea se va menține, având în vedere aspectul necriticării soluției de către parte.
Criticile invocate prin cel de-al doilea motiv de recurs cu privire la fondul litigiului, nu se mai necesită a se analiza, acestea fiind invocate de o parte cu privire la care Curtea reține că nu are calitate procesuală pasivă, excepția fiind analizată cu prioritate.
Față de aceste considerente, Curtea de Apel conform art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, admițând recursul, va modifica Modifică decizia recurată, va admite apelul declarat de S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, va schimba în parte sentința apelată în sensul că va respinge acțiunea în contradictoriu cu pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice pentru lipsa calității procesuale pasive și va menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul pârât S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva deciziei civile nr.434A/19.04.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimații reclamanți Ț. A. C., Ț. A. G., Ț. A. și intimatul pârât S. 5 București prin Primar,
Modifică decizia recurată.
Admite apelul declarat de S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 3614/20.04.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București.
Schimbă în parte sentința apelată în sensul că respinge acțiunea în contradictoriu cu pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice pentru lipsa calității procesuale pasive.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.11.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. A. M. S. G. G. D. M.
GREFIER
M. D.
Red. G.S.
Tehnored. G.C 2 ex.
04.12.2013
Jud. apel: R. N.
A. I. T.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 1852/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretenţii. Decizia nr. 1359/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
