Legea 10/2001. Decizia nr. 1852/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1852/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-11-2013 în dosarul nr. 45471/3/2011
Dosar nr._
(1835/2013)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1852
Ședința publică de la 18 noiembrie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - DANIELA ADRIANA BÎNĂ
JUDECĂTOR - I. B.
JUDECĂTOR - DOINIȚA M.
GREFIER - LUCREȚIA C.
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenții-reclamanți P. N. și P. L., împotriva sentinței civile nr. 993 din 02.05.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți M. FINANȚELOR PUBLICE REPREZENTAT DE DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A M. BUCUREȘTI și P. M. BUCUREȘTI .
Cauza are ca obiect – Legea nr.10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocat V. Myra M., în calitate de reprezentant al recurenților-reclamanți P. N. și P. L. și consilier juridic I. M., în calitate de reprezentant al intimatei-pârâte P. M. București, în baza delegației pe care o depune la dosar, lipsind intimatul-pârât Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a M. București.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Părțile, prin reprezentanți, având pe rând cuvântul arată că nu mai au cereri de formulat și probe de solicitat.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat și probe de solicitat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de recurs.
Apărătorul recurenților –reclamanți susținând oral motivele de recurs solicită admiterea recursului, casarea deciziei civile atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, fără cheltuieli de judecată.
Menționează că instanța de fond în mod greșit a considerat că reclamanți sunt cumpărători de rea credință, câtă vreme există o hotărâre irevocabilă care atestă buna credință a acestora la încheierea contractului.
De asemenea, învederează că, reclamanții nu au renunțat să se judece cu P. M. București, a solicitat introducerea în cauză a Ministerului Finanțelor Publice dar nu au renunțat la cel de-al doilea capăt de cerere referitor la restituirea prețului plătit la valoarea actualizată în cazul respingerii primului capăt din acțiune.
Solicită a se avea în vedere că, instanța de fond nu a făcut vorbire în cuprinsul hotărâri atacate și de capătul 2 de cerere și a omis să se pronunțe asupra acestei solicitări, însă legea nu lasă la apreciere calitatea procesuală pasivă a Ministerului Finanțelor Publice cât timp există legea care guvernează aceste litigii, Legea nr.10/2001 actualizată prin Legea nr.1/2009.
Reprezentantul intimatului-pârât solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei civile atacate ca temeinică și legală, în măsura în care prin cererea precizatoare s-a solicitat doar restituirea prețului de piață a imobilului litigios, considerând că această neconcordanță nu s-a datorat din culpa instituției pe care o reprezintă.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a IV-a Civilă sub nr._, la data de 02.06.2011, reclamanții P. N. si P. L., au solicitat, în contradictoriu cu pârâții M. FINANȚELOR PUBLICE ca reprezentant al STATULUI R., prin Direcția Generala a Finanțelor Publice Municipiul București și P. M. BUCUREȘTI ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, în baza Legii nr. 10/2001 actualizata prin Legea 1/2009 la restituirea valorii de circulație a imobilului din București, ., corp D, sectorul 4, imobil care a fost cumpărat în baza Legii 112/1995 si pierdut ulterior in instanța; iar în cazul în care se va dispune respingerea primului capăt de cerere, s-a solicitat obligarea pârâtei P. M. București, prin Primarul General, la plata valorii de circulație a imobilului sus menționat; dacă capetele 1 si 2 din cerere vor fi respinse, s-a solicitat a se constata ca contractul de vânzare-cumpărare nr. 2269/14.07.1998 a fost desființat pe cale judecătorească și să se dispună repunerea in situația anterioara semnării contractului cu obligarea Primăriei M. București să restituie prețul plătit pentru imobilul în discuție la valoarea actualizata; cu cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii, reclamanții au arătat că prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 2269/14.07.1998, au achiziționat imobilul din București, .. 32, corp D, sectorul 4 in suprafața de 106,78 mp si o pivnița de 70 mp, prețul fiind de 37.236.824 lei si plătit in rate.
Reclamanții au arătat ca prin decizia civila nr. 1143/1.06.2007 Curtea de Apel București, a dispus anularea contractului de vânzare-cumpărare .
Considera ca in calitatea lor de cumpărători de buna credința, ce au respectat prevederile Legii 112/1995, se impune să recupereze valoarea de circulație a imobilului, indiferent daca statul le-a vândut un imobil pe care îl preluase cu sau fără titlu valabil.
Au estimat valoarea imobilului la 230.000 Euro.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 112 C.proc.civ., Legea nr. 10/2001 actualizata, art. 1695 si urm. N. C.civ.
La data de 06.02.2012, pârâtul Municipiul București, prin Primarul General, a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive motivat de faptul că nu poate fi obligat la plata acestei sume, deoarece există o lege specială respectiv Legea nr. 10/2001, OG nr. 184/2002, precum și Legea nr. 1/2009 prin care se arată cine are calitate procesuală pasivă și anume Ministerul Finanțelor Publice, apreciind că, nu mai sunt aplicabile dispozițiile Codului civil.
De asemenea, a considerat că nu se pot aplica în speță mai multe temeiuri de drept, respectiv legea specială cât și prevederile dreptului comun, art.1695 și urm. C.civ., si nu pot fi obligate două instituții la plata unor sume de bani către reclamanți în baza a două temeiuri de drept diferite.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.115 C.proc.civ.
La solicitarea tribunalului, la data de 08.02.2012 reclamanții au precizat cererea de chemare in judecata,fila 44 in sensul ca solicita valoarea de circulație a imobilului de la paratul Ministerul Finanțelor Publice in condițiile art 50 din legea nr. 10/2000 si valoarea actualizata a prețului plătit de la parata P. M. București in temeiul art. 1695 si urm si 1554 Codul Civil .
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a formulat întâmpinare la data de 29.02.2012 prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerul Finanțelor Publice motivat de faptul că nefiind parte la încheierea contractului de vânzare-cumpărare nr.2269/14.07.1998 dintre reclamanții P. N. si P. L. si P. M. București prin mandatar SCAVL Berceni SA, este terț fata de acesta, având doar calitatea de depozitar al fondului extrabugetar in care se vărsau sumele încasate de P. M. București, iar in aceasta calitate nu poate fi obligat la plata valorii de circulație a imobilului.
Paratul a susținut ca nici dispozițiile art. 50 din Legea nr.10/2001, așa cum au fost modificate prin Legea nr. 1/2009, nu sunt de natura să determine introducerea in cauza a Ministerului Finanțelor Publice si sa acorde calitate procesuala acestei instituții, cat timp obligația de garanție pentru evicțiune are un conținut mai larg decât simpla restituire a prețului la valoarea de piața.
Paratul a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamanților apreciind că dreptul cumpărătorilor evinși de a cere restituirea valorii de circulație pentru imobilul în litigiu s-a născut la data la 01.06.2007, data la care a rămas irevocabila decizia civila nr.1839/A/20.11.2006 pronunțata de Tribunalul București - Secția a IV-a Civila .
Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, motivat de faptul că nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 50/1 din Legea 10/2001, pentru a se acorda despăgubiri la valoarea de piața: contractul de vânzare-cumpărare nu s-a încheiat cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995 întrucât instanța de apel a anulat contractul de vânzare-cumpărare nr. 2269/14.07.1998 pentru frauda la lege.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.115-118 C.proc.civ., Legea nr. 10/2001; Legea nr. 1/2009; art. 1337 si urm. C.civ.
Prin încheierea de ședință din data de 30.04.2012, tribunalul a luat act că reclamanta nu mai înțelege să se judece în contradictoriu cu pârâta P. M. București, în baza art. 246 C.proc.civ., a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune în ce privește cererea de obligare a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice la restituirea valorii de circulație a imobilului, astfel cum a fost modificată, reținând că prin Legea nr.1/2009 publicată în Monitorul Oficial nr.63/03.02.2009, la data de 06.02.2009, s-a introdus la art.50, după alineatul 2, un nou alineat - 21 cu următorul cuprins: cererile sau acțiunile în justiție având ca obiect restituirea prețului de piață al imobilelor, privind contractele d e vânzare-cumpărare încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr.112/1995, cu modificările ulterioare, care au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile sunt scutite de taxe de timbru.
Astfel, termenul de prescripție curge de la data de 06.02.2009, dată la care a fost introdusă practic posibilitatea de a se solicita prețul de piață al imobilului și nu de la data de 20.11.2006, data la care a rămas definitivă decizia civilă nr. 1839/20.11.2006 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă prin care s-a dispus anularea contractului de vânzare-cumpărare nr.2269/1998, întrucât până la apariția Legii nr.1/2009 nu era prevăzută această posibilitate putându-se solicita numai restituirea prețului actualizat plătit de chiriașii ale căror contracte de vânzare-cumpărare au fost desființate prin hotărâri judecătorești.
Prin încheierea de ședință din data de 03.09.2012, tribunalul a încuviințat reclamanților proba cu înscrisuri și expertiză tehnică evaluatoare având ca obiectiv stabilirea valorii de circulație a imobilului și a desemnat expert specialitatea evaluarea proprietății imobiliare, prin tragere la sorți, pe D. C..
Prin sentința civilă nr.993/02.05.2013, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a paratului Ministerul Finanțelor Publice pe cererea prin care s-a solicitat obligarea la contravaloarea de circulație a imobilului; a respins cererea astfel cum s-a precizat în ședința din 30.04.2012, formulată de reclamanții P. N. si P. L. în contradictoriu cu pârâtul M. FINANȚELOR PUBLICE, ca fiind introdus împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 2269/14.07.1998 reclamanții au cumpărat de la PMB prin . imobilul situat in București, .. 32, corp D, sector 4 .
Ulterior, prin decizia civila nr. 1839/20.11.2006, definitiva si irevocabila, pronunțată de Tribunalul București Secția a IV a Civila în dosarul nr._/4/2005, s-a admis acțiunea fostei proprietare Mitropolia R. Unita cu R. Greco Catolica, s-a dispus anularea contractului de vânzare cumpărare nr. 2269/1998, reținându-se frauda la lege.
Potrivit art. 50/1 din Legea nr. 10/2001, au dreptul la restituirea prețului de piață al imobilului, stabilit prin expertiză, doar proprietarii ale căror contracte de vânzare-cumpărare desființate prin hotărâri judecătorești au fost încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995.
Tribunalul a apreciat întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul R. prin Ministerul Finanțelor Publice în considerarea prevederilor sus menționate, întrucât contractul de vânzare încheiat de reclamanți nu s-a făcut cu respectarea prevederilor legii nr.112/1995.
Astfel, așa cum rezultă explicit din decizia civilă nr.1839/20.11.2006, definitiva si irevocabila, pronunțata de Tribunalul București Secția a IV a Civila in dosarul nr._/4/2005, contractul de vânzare-cumpărare prin care reclamanții au dobândit imobilul în baza Legii nr. 112/1995, a fost încheiat cu fraudarea legii, iar acest aspect exclude buna credința. S-a reținut ca anterior intrării in vigoare a Legii nr. 112/1995 si vânzării către reclamanți, situația imobilului era stabilita prin HG nr. 466/14.09.1992. Întrucât prin HG nr.466/1992 imobilul s-a aflat pe lista bunurilor ce se predau din proprietatea statului in proprietatea Bisericii Greco Catolice, nu putea face obiectul Legii nr. 112/1995, sens in care înstrăinarea s-a făcut cu fraudarea legii, in mod ilegal.
Or, aceste considerente ale instanței făcute ca urmare a verificării condițiilor încheierii contractului de vânzare, le sunt pe deplin opozabile și sunt intrate în puterea lucrului judecat în aspectul său pozitiv, în sensul că aceste chestiuni sunt definitiv stabilite și trebuie luate în considerare ca atare, nemaiputând fi analizate ..
Prin urmare, întrucât contractul desființat al reclamanților nu a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor Legii nr.112/1995, aceștia din urmă nu pot beneficia de reparația reglementată de art.501 din Legea nr. 10/2001, ci doar de restituirea prețului plătit conform contractului pentru cumpărarea locuinței, preț actualizat cu indicele de inflație până la momentul plății efective, conform art.. 50 alin. 2 și 3 din Legea nr. 10/2001, cerere care insa a fost formulata tardiv, după prima zi de înfățișare, deși reclamanții au avut asigurata apărare juridica prin avocat, iar Tribunalul încă de la primul termen de judecata a pus în vedere sa se precizeze exact fiecare capăt de cerere menționat inițial.
Culpa autorităților nu o exclude pe cea a cumpărătorilor, iar aceștia nu pot pretinde, prețul de piață al unui bun pentru care au plătit un preț subvenționat, sub prețul de piață al epocii, în condițiile în care nu au fost de bună credință în sensul legii civile la data încheierii actului iar dispozițiile speciale de protecție ale art. 50/1 din Legea nr. 10/2001 nu se aplică decât celor ce au respectat întru totul dispozițiile legale la data cumpărării.
Așadar, in raport de obiectul acțiunii astfel cum a fost precizat, s-a constatat că nu există identitate între cel obligat în raportul juridic dedus judecății și pârâtul chemat în judecată, astfel încât pârâtul Ministerul Finanțelor Publice nu are calitate procesuală pasivă, motiv pentru care s-a admis excepția și s-a respins cererea în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuala pasiva.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, arătând că în mod greșit au fost apreciați cumpărători de rea-credință, câtă vreme prin decizia civilă nr.1143/1.06.2007 a Curții de Apel București s-a atestat buna lor credință la încheierea contractului.
Se mai arată că, deși s-a renunțat la judecata în contradictoriu cu P. M. București, au introdus în cauză Ministerul Finanțelor Publice și în nici un caz nu s-a renunțat la cel de-al doilea capăt de cerere prin care s-a solicitat restituirea prețului plătit la valoarea actualizată în cazul respingerii capătului 1 din acțiune, prin care se solicita valoarea de piață a imobilului.
În hotărârea atacată nu s-a făcut nicio mențiune despre cel de-al doilea capăt de cerere, instanța nepronunțându-se asupra acestei solicitări.
De asemenea, se mai susține că, calitatea procesuală a Ministerului Finanțelor Publice este dată de Legea nr.10/2001, nefiind lăsată la aprecierea părților.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea va admite recursul, având în vedere următoarele considerente:
Prin cererea principală formulată la 02.06.2011, reclamanții au solicitat obligarea Ministerului Finanțelor Publice la restituirea valorii de circulație a imobilului din București, ..32, corp D, sector 4, cumpărat de reclamanți în temeiul Legii nr.112/1995 și ulterior pierdut, urmare a unei acțiuni în revendicare.
În subsidiar, în cazul respingerii primului capăt de cerere, s-a solicitat obligarea Primăriei M. București prin Primarul General la plata valorii de circulație a acestui imobil.
În cel de-al doilea capăt de cerere, inform formulat, s-a solicitat, în cazul în care cele două capete de cerere anterioare vor fi admise, să se constate că actul de vânzare-cumpărare nr.2269/14.07.1998 a fost desființat pe cale judecătorească, să se dispună repunerea părților în situația anterioară semnării contractului și obligarea Primăriei M. București la restituirea prețului plătit pe imobil la valoarea actualizată.
În ședința publică de la 30.04.2012 (fila 52 din dosarul de fond) reclamanții și-au precizat acțiunea, în sensul că solicită restituirea de către M. Finanțelor a valorii de circulație a imobilului, iar pe capătul 2 de cerere solicită obligarea Ministerului Finanțelor la plata prețului actualizat, precizând că înțeleg să nu se mai judece în contradictoriu cu P. M. București.
Soluționarea cauzei în temeiul excepției lipsei calității pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice este nelegală în raport cu dispozițiile art.50 din Legea nr.10/2001. Astfel, cererile sau acțiunile în justiție, precum și transcrierea sau intabularea titlurilor de proprietate, legate de aplicarea prevederilor prezentei legi și de bunurile care fac obiectul acesteia, sunt scutite de taxe de timbru.
Cererile sau acțiunile în justiție privind restituirea prețului actualizat plătit de chiriașii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu eludarea prevederilor Legii nr.112/1995, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile sunt scutite de taxe de timbru.
Cererile sau acțiunile în justiție având ca obiect restituirea prețului de piață al imobilelor, privind contractele de vânzare-cumpărare încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, care au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, sunt scutite de taxele de timbru.
Restituirea prețului prevăzut la alin. (2) și (2^1) se face de către M. Economiei și Finanțelor*) din fondul extrabugetar constituit în temeiul art. 13 alin. 6 din Legea nr. 112/1995, cu modificările ulterioare.
În consecință, față de precizarea acțiunii făcută de reclamanți în ședința publică de la 30.04.2012, instanța trebuia să constate, potrivit art.50 alin.3 din Legea nr.10/2001, că pentru restituirea prețului actualizat, calitate procesuală pasivă are Ministerul Finanțelor Publice, calitate conferită chiar prin lege.
De asemenea, în aprecierea calității procesuale pasive, este lipsit de relevanță dacă contractul a fost încheiat cu respectarea prevederilor Legii nr.112/1995, întrucât legea, în toate situațiile, stabilește calitatea procesuală pasivă în favoarea Ministerului Finanțelor Publice, astfel cum s-a arătat anterior.
Astfel fiind, în temeiul art.312 C.proc.civ., Curtea va admite recursul, va casa sentința și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenții-reclamanți P. N. și P. L., împotriva sentinței civile nr.993 din 02.05.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți M. FINANȚELOR PUBLICE REPREZENTAT DE DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A M. BUCUREȘTI și P. M. BUCUREȘTI.
Casează sentința și trimite cauza pentru rejudecare la aceeași instanță de fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18.11.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. A. B. I. B. DOINIȚA M.
GREFIER
LUCREȚIA C.
Red.D.A.B.
Tehnored.B.I
2 ex/4.12.2013
----------------------------------------
T.B.-Secția a IV-a – L.I.F.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1746/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Accesiune. Decizia nr. 2044/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
