Anulare act. Decizia nr. 711/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 711/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-04-2013 în dosarul nr. 4971/740/2011
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 711 R
Ședința publică de la 02.04.2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE – F. C.
JUDECĂTOR – D. L. M.
JUDECĂTOR – D. F. G.
GREFIER – S. V.
………………..
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul pârât S. M., împotriva deciziei civile nr. 146/28.11.2012, pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant P. de pe lângă Judecătoria A., intimații pârâți C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Teleorman, C. L. de Fond Funciar A. și D. D. și intimații intervenienți I. D., T. S., B. P. M., B. P., I. C., I. G., P. D. și P. N., având ca obiect „anulare act – anulare înscrisuri falsificate”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul pârât S. M. reprezentat de avocat T. M., cu împuternicire avocațială la dosar, intimatul pârât C. L. de Fond Funciar A. prin consilier juridic Chesnoiu R. Postumia, cu împuternicire la dosar, intimata intervenientă B. P. M. personal și asistată de avocat B. C., cu împuterniciri avocațiale la dosar și intimații intervenienți I. D., T. S., B. P., I. C., I. G., P. D. și P. N. reprezentați de același avocat, lipsind intimatul reclamant P. de pe lângă Judecătoria A., intimații pârâți C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Teleorman și D. D..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Apărătorii părților arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Apărătorul recurentului pârât S. M. solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare. În subsidiar solicită admiterea recursului și modificarea hotărârii instanței de apel, în sensul respingerii apelului declarat de intervenienți. Să se constate că decizia pronunțată în cauză are o motivare contradictorie. În motivarea propriu-zisă se susține că terenurile părților se suprapun, iar această împrejurare rezultă din adresele eliberate de C. L. de Fond Funciar depuse la dosar, iar în partea a doua a motivării instanța motivează că terenurile părților sunt situate în tarlale diferite. Consideră că au fost încălcate dispozițiile art. 555 și 565 C.civ. S-a constatat că terenurile se suprapun și că intervenienții au interes în cauză și au fost admise cererile de intervenție. Consideră că trebuia să se stabilească dacă terenurile pe care le au în proprietate părțile se suprapun. Arată că instanța de apel a motivat contradictoriu admiterea apelurilor. Trebuie observat că dovada dreptului de proprietate se poate face prin titlurile de proprietate sau cu extras de carte funciară. Să se constate că terenul proprietatea recurentului este situat în tarlaua 53, iar terenul proprietatea intervenienților este situat în tarlaua 52. Instanța de apel nu a avut în vedere adresa depusă la dosarul de fond (filele 203-205) din care rezultă că terenul atribuit intervenienților este amplasat în tarlaua 53 și că în mod greșit au fost eliberate titlurile de proprietate, având în vedere că terenul acestora se află în tarlaua 52. apreciază că instanța de apel trebuie să aibă în vedere această adresă care este lămuritoare în cauză. Să se constate că nu este vorba de o suprapunere de terenuri. În mod nelegal instanța de apel a avut în vedere acte juridice care nu dovedesc amplasarea terenurilor. Consideră că nu se poate anula titlul de proprietate care nu este falsificat și care a fost eliberat în baza unei hotărâri judecătorești. Nu se solicită cheltuieli de judecată. Depune la dosar note scrise.
Apărătorul intimaților intervenienți I. D., T. S., B. P. M., B. P., I. C., I. G., P. D. și P. N. arată că titlurile de proprietate au fost eliberate în baza unei expertize, efectuată de un expert care a fost sancționat administrativ. Pe fond solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate ca temeinică și legală. Să se constate că aceste terenuri se suprapun. Procesele verbale la care face referire recurentul sunt înscrisuri eliberate de C. L. de Fond Funciar. Din raportul de expertiză rezultă foarte clar că terenurile de suprapun. Cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatului pârât C. L. de Fond Funciar A. solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate ca temeinică și legală. Să se constate că procesele verbale la care face referire recurentul nu sunt simple înscrisuri, fără relevanță, așa cum pretinde acesta. Solicită să se constate, așa cum au arătat și prin întâmpinare, că terenurile se suprapun. Nu se solicită cheltuieli de judecată.
Apărătorul recurentului pârât S. M., în replică, arată că terenul aflat în proprietatea intervenienților se află în tarlaua 52. Să se constate că procesele verbale eliberate de C. L. de Fond Funciar nu au relevanță cu privire la amplasamentul terenului.
CURTEA
Prin cererea înregistrată sub numărul_ la data de 16 iunie 2011, la Judecătoria A., reclamantul P. de pe lângă Judecătoria A., a chemat în judecată pe pârâții S. M. și D. D., solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să anuleze în totalitate înscrisurile false reprezentate de titlurile de proprietate nr._/24.12.2010, nr._/31.01.2011, emise pe numele S. M. și raportul de expertiză întocmit de expertul D. D..
În fapt, s-a arătat că prin rezoluția nr. 2585 P/2009 din 10.06.2011 s-a dispus față de numitul D. D. neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunea prevăzută de art. 260 Cod penal, reținându-se că expertul sus menționat a inserat în raportul de expertiză tehnică cadastrală, întocmit în dosarul nr._, aflat pe rolul Judecătoriei A., cu bună știință mențiuni necorespunzătoare adevărului, care au condus la pronunțarea unei soluții greșite emisă de instanță.
Se mai arată de reclamant că pârâtul D. D. nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, nemanifestând rea intenție la întocmirea raportului de expertiză tehnică cadastrală pe baza unor mențiuni necorespunzătoare adevărului, necunoscând faptul că titlurile de proprietate emise pe numele lui S. M. ar fi fost false.
În drept cererea a fost întemeiată pe art. 184 Cod procedură civilă.
La data de 22 august 2011 a formulat întâmpinare pârâtul D. D. prin care a solicitat respingerea acțiunii. S-a invocat excepția inadmisibilității acțiunii.
La data de 7 octombrie 2011 a formulat întâmpinare pârâtul S. M. prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamant, ca neîntemeiată. S-au invocat și excepțiile nulității acțiunii, în temeiul art. 105, alin. 2 Cod procedură civilă și în raport de dispozițiile art. 112 pct. 4 Cod procedură civilă, potrivit cu care cererea introductivă trebuie să cuprindă arătarea motivelor de drept și de fapt pe care se întemeiază cererea și prezumția lucrului judecat, conform art. 1201 Cod civil, care prevede că o acțiune nu poate fi judecată decât o singură dată și că o constatare făcută printr-o hotărâre judecătorească definitivă nu trebuie să fie contrazisă printr-o altă hotărâre.
La data de 10.10.2011 a formulat cerere de intervenție în interes propriu numitul Petcana D. solicitând admiterea în principiu a cererii de intervenție și pe fond, admiterea cereri de anulare formulată de P. de pe lângă Judecătoria A., anularea titlurilor de proprietate nr._/24.12.2010 și nr._/31.01.2011 emise pe numele pârâtului S. M. de C. Județeană de Fond Funciar Teleorman și a proceselor verbale de punere în posesie nr. 104/03.12.2010 sau după caz 105/14.01.2011 pentru același pârât.
În motivarea cererii s-a arătat că dreptul său este anterior aceluia dobândit de pârâtul S. M. și a fost încălcat prin emiterea respectivelor titluri.
La data de 11.10.2011 au formulat cereri similare numiții P. N., Iris D., B. P. și T. S..
Prin încheierea de ședință din data de 17.02.2012 s-a dispus introducerea în cauză în calitate de pârâte a Comisiei Locale de Fond Funciar A. și a Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Teleorman.
Prin încheierea de ședință din data de 30.03.2012 s-a dispus respingerea în principiu a cererilor de intervenție formulate de numiții Petcana D., P. N., Iris D., B. P. și T. S..
Din probatoriul administrat în cauză, instanța de fond a reținut că prin rezoluția din 10 iunie 2011 dată în dosarul nr. 2585/P/ 2009, P. de pe lângă Judecătoria A. a dispus neînceperea urmăririi penale față de expertul D. D. pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, întrucât nu a manifestat rea intenție la întocmirea raportului de expertiză, acesta necunoscând faptul că titlurile de proprietate emise pe numele lui S. M. ar fi fost false.
Numiții S. M. pe de o parte și D. Tudorița, Pețanca D.,C. G. și . altă parte, dețin teren în tarlale diferite, S. M. în tarlaua 53, . titulari în tarlaua 52, prin urmare, titlurile de proprietate nu se suprapun din punct de vedere juridic, acest aspect fiind tranșat prin adresa nr._/22.06.2009 a Comisiei Locale A..
A mai reținut instanța că mențiunile din raportul de expertiză întocmit de D. D. nu au legătură cu titlurile de proprietate, titlurile au fost emise pentru pârât, ulterior efectuării raportului de expertiză, încât expertul nu avea cum să se raporteze la aceste înscrisuri care nici nu existau, așa încât, Judecătoria A., prin sentința civilă nr. 2692 din 20.04.2012, a respins cererea formulată de reclamantul P. de pe lângă Judecătoria A., în contradictoriu cu pârâții D. D., S. M., C. L. de FondFunciar A., C. Județeană Teleorman, având ca obiect anularea titlurilor de proprietate emise pe numele lui S. M. precum și a raportului de expertiză tehnică întocmit de D. D. în dosarul civil nr._ al Judecătoriei A..
Prin aceeași sentință, au fost respinse excepția lipsei calității procesuale active a Parchetului de pe lângă Judecătoria A., excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului D. D., excepția nulității acțiunii și prezumția lucrului judecat.
A motivat instanța de fond că prin decizia nr. 2 /2001, dată în recursul în interesul legii de ÎCCJ s-a decis că procurorul are legitimare activă de a formula acțiune civilă pentru desființarea unui înscris falsificat, atunci când acțiunea penală s –a stins în faza de urmărire penală, prin urmare este neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active a Parchetului .
Totodată, pârâtul D. D. are calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât el a întocmit unul din înscrisurile ce se cere a fi anulate.
Excepția nulității cererii de chemare în judecată a fost respinsă, de asemenea, apreciind instanța că aceasta conține toate elementele cerute în mod imperativ de art. 112 Cod procedură civilă.
Prezumția de lucru judecat nu a fost primită, dat fiind că, dacă ar exista într-adevăr o falsificare a expertizei pe care s –a fundamentat decizia civilă nr. 619/R/2008 a Tribunalului Teleorman, nu se mai puteau menține titlurile de proprietate ce fac obiectul prezentei acțiuni. Aceasta întrucât și respectivele hotărâri pe care se fundamentează prezumția de lucru judecat erau revizuibile pentru fals.
Împotriva sentinței menționate, în termen legal au declarat apel reclamantul P. de pe lângă Judecătoria A. și intervenienții în nume propriu B. P. M., B. P., I. D., Pețanca D., P. N. și T. S..
Prin decizia civilă nr 1461/28.11.2012 Tibunalul a admis apelul declarat de intervenienți împotriva încheierii de ședință din data de 30.03. 2012 – care, potrivit art. 52 alin(2) Cod procedură civilă ce poate fi atacată odată cu fondul - cât și a sentinței civile nr. 2692/20.04.2012 și anulând hotărârea atacată, în temeiul art. 297 alin(1) Cod procedură civilă, a încuviințat, în principiu, cererile de intervenție formulate de B. P. M., B. P., I. D., Pețanca D., P. N. și T. S. și va 1.10. 2010, 9.02.2011, 3.12.2010 de C. L. pentru Stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor A., ocazie cu care, instanța de fond va analiza temeinicia cererilor de intervenție formulate și motivele de apel invocate de apelantul reclamant P. de pe lângă Judecătoria A..
Împotriva deciziei date în apel au formulat recurs pârâtul S. M. ,pe care a considerat-o nelegala si a solicitat admiterea recursului,casarea deciziei si trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe pentru următoarele motive:
MOTIVUL I: în mod nelegal și cu o motivare contradictorie instanța de apel a admis apelurile declarate în cauză și a încuviințat cererile de intervenție în interes propriu, deși intervenienții nu au interes în cauză ,terenurile acestora fiind situate în tarlale diferite și se (art.304 7 si 8 C.p.c.,art.261 pc.5 C.p.c.).
Dimpotriva,aceasta motivare este contradictorie si echivaleaza, practic, cu o nemotivare.Astfel,pe de o parte se apreciaza ca suprafata de 3,35 ha. teren din suprafata de 4,12 ha care i-a fost reconstituita in proprietate se suprapune cu terenul intervenientilor,asa cum ar rezulta din procesele verbale din 1.10.2010,9.02.2011 si 3.12.2010 incheiate de C. Locala A. pentru ca, în partea a doua a aceluiasi argument sa se retina contrariul si anume ca, din titlurile de proprietate emise partilor rezulta ca terenul recurentului se afla in tarlaua 53 iar cel al intimatilor-intervenienti se afla amplasat in tarlaua 52, înțelegându-se astfel că nu se suprapun.
Motivul II: În mod nelegal, Tribunalul a constatat suprapunerea terenurilor în litigiu cu aplicarea greșită a art .555 SI 565 c civ, deși din titlurile de proprietate nu rezultă această suprapunere (art.304 pc.8 si 9 Cip.c, si art.555 si 565 Ciciv.).
Hotărârea instanței de apel este criticabila si sub aspectul greșitei aplicări a dispozițiilor legale privind dovada dreptului de proprietate asupra suprafețelor de teren in litigiu pentru a se stabili astfel daca ,din punct de vedere legal,cele doua suprafețe de teren se suprapun.
Tribunalul a reținut, fără nici o motivare,că suprapunerea terenurilor in litigiu ar rezuIta din procesele verbale intocmite de C. locala Axenadria, deși din titlurile de proprietate emise tuturor partilor rezulta ca aceste suprafete sunt amplasate in tarlale diferite:el are suprafata de 4,12 ha. teren in Tarlaua 53 iar intimatii-intervenienti in Tarlaua 52.
S-a apreciat ca aceasta soluție este urmarea aplicarii gresite a dispozitiilor legale cu privire la dovada dreptului de proprietate.
Astfel ,pe de o parte,procesele verbale la care se refera tribunalul ca proband suprapunerea terenurilor ,desi sunt intocmite de comisia locala pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor,nu dovedesc dreptul de proprietate asupra terenurilor in litigiu. Nici măcar nu sunt procese verbale de punere in posesie ,neavand nicio relevanta cu privire la amplasamentul terenurilor in litigiu.
Desi obiectul pricinii nu-l constituie o actiune in revendicare,pentru a stabili daca intimatii au sau nu un interes sa intervina in cauza,trebuie stabilit daca terenurile acestora si terenul subsemnatului se suprapun pentru ca acestia sa aiba un folos practic in introducerea cererii de interventie in interes propriu.
Pentru a stabili daca terenurile in litigiu se suprapun,tribunalul trebuia sa examineze si sa aprecieze comparativ dreptul de proprietate sub raportul probabilitatii drepturilor celor doua parti - subsemnatul si intimatii -ntervenienti.Potrivit art.565Cod civil, in cazul imobilelor inscrise in cartea funciara, dovada dreptului de proprietate se face cu extrasul de carte funciara.
Ignorandu-se extrasele de carte funciara ale intimatilor( desi din acestea nu rezulta ca terenul acestora este amplasat in Tarlaua 53,astfel cum este al său ci in Tarlaua 52),tribunalul urma sa stabileasca daca cele doua terenuri se suprapun in temeiul titlurilor de proprietate eliberate in temeiul Legii 18/1991. Or,asa cum corect a retinut instanta de apel,comparand titlurile de proprietate.suprafata de 3,35 ha. teren agricol proprietatea recurentului este amplasata in Tarlaua 53 iar aceeasi suprafata este evidentiata in titlurile de proprietate emise intimatilor-intervenienti sau autorilor lor ,in Tarlaua 52,prin urmare nu se - suprapun. Dovada dreptului de proprietate nu se poate face decat cu titlurile de proprietate(in cauza cele emise in temeiul Legii l8/1991).Or,daca din compararea titlurilor de proprietate rezulta ca cele doua suprafete de teren nu se afla in aceeași . suprapun tribunalul nu putea avea in vedere acte juridice nerelevante cu privire la amplasarea terenurilor intimatilor pentru a conchide ca suprafetele se suprapun si,in felul acesta, intervenientii ar avea interes in formularea cererilor de interventie in interes propriu. IN D.: se întemeiază cererea pe disp.art.304 pc.7,8 si 9 C.p.c.
Examinând motivele de recurs în raport de art.304 pct.7,8 și 9 C.pr.civ., Curtea reține următoarele:
Prin cererea reclamantului P. de pe lângă Judecătoria A. s-a solicitat instanței ca prin sentința ce se va pronunța să anuleze în totalitate înscrisurile false reprezentate de titlurile de proprietate nr._/24.12.2010, nr._/31.01.2011, emise pe numele S. M. și raportul de expertiză întocmit de expertul D. D. motivat de faptul că prin rezoluția nr. 2585 P/2009 din 10.06.2011 s-a dispus față de numitul D. D. neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunea prevăzută de art. 260 Cod penal, reținându-se că expertul sus menționat a inserat în raportul de expertiză tehnică cadastrală, întocmit în dosarul nr._, aflat pe rolul Judecătoriei A., cu bună știință mențiuni necorespunzătoare adevărului, care au condus la pronunțarea unei soluții greșite emisă de instanță.
Față de împrejurarea că încheierea de ședință din data de 30.03.2012 s-a dispus respingerea în principiu a cererilor de intervenție formulate de numiții Petcana D., P. N., Iris D., B. P. și T. S. motivând că intervenienții nu pretind un drept propriu, dreptul invocat nu are nici o legătură cu dreptul ce face obiectul cererii principale, drept urmare, aceste cereri sunt lipsite de interes instanța de apel a constatat că dimpotrivă aceștia justifică un interes prejudiciul material suferit de intervenienți constă în încălcarea dreptului lor de proprietate - recunoscut prin titlurile de proprietate eliberate în favoarea acestora, urmare a eliberării titlului de proprietate nr._/24.12. 2010 și nr._/31.01.2011 emise de C. Județeană Teleorman pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, în favoarea titularului S. M..
Suprapunerea terenurilor atribuite intervenienților, cu suprafața de 3,35 ha, din cea de 4,12 ha reconstituită în favoarea pârâtului S. M. prin decizia civilă nr. 619/ 14. 11. 2008 a Tribunalului Teleorman, rezultă din procesele verbale încheiate la 1.10. 2010, 9.02.2011, 3.12.2010 de C. L. pentru Stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor A., deși din titlurile emise pentru părți, reiese că terenul deținut de intimatul pârât S. M. se află în tarlaua 53, în timp ce suprafețele atribuite intervenienților se află în tarlaua 52.
Față de cele reținute motivarea primei instanțe nu este nici nelegală și nici contradictorie aceasta fiind motivată atât în fapt cât și în drept.
Sesizând inadvertențele dintre procesele verbale din 1.10. 2010, 9.02.2011, 3.12.2010 întocmite de C. L. pentru Stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor A. (filele 31,61,93 dosar fond ) și titlurile de proprietate ale părților în mod legal a constatat că intervenienții justifică un interes în cauză pentru a lămuri eventuala suprapunere a terenurilor acestora. Existența interesului iar nu temeinicia acestuia a fost cercetat de instanța de apel ,ceea ce este suficient pentru admiterea în principiu a cererii de intervenție în temeiul art .49 c pr civ.
Instanța de apel nu s-a pronunțat pe fondul pretențiilor părților ci a lăsat acestora posibilitatea ca într-un cadru legal ,părțile implicate în cauză să își facă apărări și să propună probe situație ce nu se poate realiza decât prin trimiterea dosarului spre rejudecarea în contradictoriu și cu intervenienții.
În ceea ce privește puterea doveditoare a proceselor verbale, comparativ cu titlurile de proprietate ale părților și mai ales puterea doveditoare a celor înscrise în cartea funciară, susținerea este nefondată întrucât instanța nu este chemată să compare titlurile părților sau să dea preferabilitate unuia sau altuia, prezumând că acestea sunt valabile ci se pune în discuție chiar valabilitatea titlurilor părților, situație în care orice înscris, chiar dacă în mod normal nu probează dreptul de proprietate poate fi valorificat.
Pentru considerentele arătate în temeiul art. 312 c. pr. civ, Curtea a respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul pârât S. M., împotriva deciziei civile nr. 146/28.11.2012, pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant P. de pe lângă Judecătoria A., intimații pârâți C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Teleorman, C. L. de Fond Funciar A. și D. D. și intimații intervenienți I. D., T. S., B. P. M., B. P., I. C., I. G., P. D. și P. N..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 2 aprilie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
F. C. D. L. M. D. F. G.
GREFIER
S. V.
RED.FC
Tehnored.MȘ/ 2 ex.
5.04.2013
| ← Evacuare. Decizia nr. 1804/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Obligaţie de a face. Decizia nr. 1368/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
