Conflict de competenţă. Sentința nr. 12/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 12/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 28-02-2013 în dosarul nr. 56713/3/2011
Dosar nr._
(384/2013)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
SENTINȚA CIVILĂ NR. 12 F
Ședința din camera de consiliu de la 28.02.2013.
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - MARI ILIE
GREFIER - M. C.
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria Sectorului 1 București și Tribunalului București – Secția a V a Civilă, în cauza civilă privind pe reclamanții D. F. și H. R. și pârâtul S. R. PRIN BANCA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI.
Cauza a fost soluționată în camera de consiliu, fără citare părți.
Curtea constatând cauza în stare de judecată o reține spre soluționare.
CURTEA,
Asupra conflictului negativ de competență, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 22.12.2009 sub nr._/325/2009, reclamanții D. F. și R. H. au chemat în judecată S. R. prin Banca Națională a României, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea acestuia la restituirea în natură a 1132 bucăți monede aur, iar în situația în care acestea nu se mai găsesc fizic, fiind valorificate în folosul statului, obligarea acestuia la plata contravalorii metalului prețios conținut.
În motivarea cererii, s-a arătat că autorul reclamanților A. Herzog a fost condamnat prin sentința penală nr. 3804/09.09.1954 a Tribunalului T. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2, 5 și 14 din Legea nr.284/1947.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 26 din O.U.G. nr.190/2000.
În ședința publică din data de 01.06.2010, reclamanții au precizat valoarea obiectului cererii la suma 941.583 lei.
Prin sentința civilă nr. 9594/01.06.2010 pronunțată de Judecătoria Timișoara competența de soluționare a cauzei a fost declinată în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 30.06.2010, sub nr._/299/2010.
Prin sentința civilă nr.9873/23.05.2011 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București a fost declinată competența de soluționare a cauzei având ca obiect restituire metale prețioase formulată de reclamanții D. F. și R. H., în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Banca Națională a României, în favoarea Tribunalului București - Secția Civilă.
La data de 10.08.2011, pe rolul Tribunalului București - Secția a V-a Civilă s-a înregistrat cauza sub nr._ .
La termenul de judecată din data de 18.05.2012, tribunalul, din oficiu, a invocat excepția necompetenței sale materiale.
Prin sentința civilă nr.1095/18.05.2012, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului București, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București, a constatat ivit conflict negativ de competență și a înaintat dosarul Curții de Apel București pentru a hotărî asupra conflictului negativ de competență.
Prin încheierea din data de 14.09.2012, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței civile nr. 1095/18.05.2012 în sensul că la paragraful al doilea s-a trecut ,, Declină competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București”în loc de ,,Declină competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București”.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut că prin cererea cu care au învestit instanța, reclamanții D. F. și R. H. au solicitat obligarea pârâtului S. R. reprezentat de Banca Națională a României la restituirea în natură a 1.132 monede din aur, iar, în subsidiar, în situația în care acestea nu se mai găsesc fizic, obligarea pârâtului la plata contravalorii metalului prețios conținut.
Potrivit art. 26 alin 1 din O.U.G nr. 190/2000 privind regimul metalelor prețioase și pietrelor prețioase în România „Persoanele fizice și juridice ale căror obiecte din metale prețioase și pietre prețioase de natura celor prevăzute la art. 4 au fost preluate abuziv de către stat pot solicita restituirea acestora judecătoriei în raza căreia domiciliază sau își au sediul, până la data de 31 decembrie 2009”.
Având în vedere că reclamanții au domiciliul în Germania, astfel cum reiese din copiile cărților de identitate ale acestora, depuse la dosar, litigiul dedus judecății este un litigiu cu un element de extraneitate.
În atare situație sunt aplicabile dispozițiile art. 155 din Legea nr.105/1992, conform cărora „În cazul în care instanțele române sunt competente, potrivit dispozițiilor prezentului capitol, și nu se poate stabili care anume dintre ele este îndreptățită să soluționeze procesul, cererea va fi îndreptată, potrivit regulilor de competență materială, la Judecătoria sectorului 1 al municipiului București sau la Tribunalul Municipiului București”.
În speță, competența de soluționare a cererii formulate de reclamanți, având ca obiect restituirea în natură sau prin echivalent bănesc a monedelor din aur care au aparținut autorului lor, revine judecătoriei, independent de valoarea obiectului cererii, în conformitate cu prevederile art.26 alin 1 din O.U.G nr.190/2000, care au caracterul unei norme speciale, derogatorii de la dreptul comun, reprezentat de art.1 și 2 din Codul de procedură civilă.
Pentru considerentele expuse mai sus, tribunalul, în baza disp. art.158 și art.159 pct.2 C.pr.civ., a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.
Constatând existența unui conflict negativ de competență, în temeiul art.22 alin.2 Cod procedură civilă, tribunalul a dispus înaintarea dosarului, în vederea soluționării acestuia la Curtea de Apel București, după rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri.
Conflictul negativ de competență a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie la data de 25.02.2013, sub nr._ .
Examinând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, Curtea reține următoarele:
În primul rând, Curtea constată că acțiunea promovată de reclamanți a fost întemeiată pe dispozițiile speciale ale OUG nr. 190/2000, în raport de precizarea neechivocă a reclamanților în ceea ce privește temeiul acțiunii pe care au formulat-o, atât din cererea introductivă cât și din precizarea formulată la data de 22.12.2010.
De asemenea, se reține că pe parcursul cercetării judecătorești, reclamanții nu și-au modificat acțiunea introductivă și că niciuna dintre instanțele care și-au declinat reciproc competența, nu a procedat la a da o alta calificare acțiunii cu care au fost sesizate.
În consecință, Curtea reține că norma de competență incidentă în raport de obiectul cauzei este conținută de art. 26 alin. 1 din OUG nr. 190/2000, potrivit căruia: „Persoanele fizice și juridice ale căror obiecte din metale prețioase și pietre prețioase de natura celor prevăzute la art. 4 au fost preluate abuziv de către stat pot solicita restituirea acestora judecătoriei în raza căreia domiciliază sau își au sediul, până la data de 31 decembrie 2009.”.
Or, dispoziția legală citată este suficient de clară și precisă în ceea ce privește competența materială a instanțelor în soluționarea unor astfel de acțiuni - legiuitorul optând prin această normă cu caracter special, pentru lăsarea în competența materială a judecătoriilor, în primă instanță, a acțiunilor formulate de persoanele fizice și juridice ale căror obiecte din metale prețioase și pietre prețioase, au fost preluate abuziv de către stat.
În raport de considerentele anterior expuse, câtă vreme reclamanții au înțeles să se prevaleze de prevederile legale speciale cuprinse în art. OUG nr. 190/2000, iar acest act normativ, stabilește o competența materială specială în favoarea judecătoriei, Curtea, constată că instanța competentă să soluționeze acțiunea civilă astfel formulată, este Judecătoria Sector 1 București, în considerarea și a prevederilor art. 155 din Legea nr. 105/1992, reclamanții având domiciliul în Germania.
Aprecierea acestei din urmă instanțe, în sensul că întrucât valoarea obiectului judecății este de 941.583 lei, competența materială se stabilește conform art. 2 pct. 1 lit. b din Codul de procedură civilă, nu poate fi de natură să înlăture competența materială specială, de ordine publică, instituită prin art. 26 din OUG nr. 190/2000, în cauză fiind pe deplin incidente prevederile art. 1 pct. 3 din Codul de procedură civilă, potrivit cu care judecătoriile judecă în orice alte materii date prin lege în competența lor.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 22 alin. 5 Cod procedură civilă, Curtea urmează să pronunțe un regulator de competență prin care să stabilească competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții D. F. și R. H., ambii cu domiciliul ales la C..Av.N. N., în Timișoara, . nr.1, ., și pe pârâtul S. R. prin BANCA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI, cu sediul în București, ., sector 3, în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 28.02.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
M. I. M. C.
Red.M.I.
tehdact.R.L./M.I.
5 ex./07.03.2013
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 1282/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 22/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
