Legea 10/2001. Decizia nr. 1282/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1282/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 29-05-2013 în dosarul nr. 60956/3/2011
ROMÂNIA
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI –SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU
CAUZE PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALĂ, CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1282R
Ședința publică de la 29.05.2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE – MARIA DALINA OANCEA
JUDECĂTOR – B. A. S.
JUDECĂTOR – M. LĂMÎIȚA C.---LL.M
GREFIER - I. P.
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul-reclamant Z. E. împotriva sentinței civile nr.1885/22.10.2012, pronunțată de Tribunalul București –Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-reclamant Z. E., prin avocat Toia P., cu împuternicire avocațială . nr._/2013, lipsind intimatul-pârât M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pe cererea de recurs.
Recurentul-reclamant Z. E., prin avocat, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în totalitate a sentinței recurate, în sensul stabilirii aplicabilității dispozițiilor Legii nr.10/2001 la situația de fapt din prezenta cauză și a calității reclamantului la măsuri reparatorii în echivalent pentru cota de ¾ din terenul în suprafață de 204 mp situat în București, ., cu cheltuieli de judecată din fond și recurs. Totodată depune la dosar înscrisuri cu titlu de practică judiciară și chitanța nr.721/28.05.2013 privind cheltuielile de judecată din recurs.
Apărătorul recurentului-reclamant învederează că hotărârea recurată este nelegală, fiind dată cu încălcarea dispozițiilor art.1 alin.2 din Legea nr.10/2001, care dispune că în situația în care imobilele preluate abuziv nu pot să fie restituite în natură, se acordă măsuri reparatorii prin echivalent. Instanța de fond a înlăturat în mod nelegal în speța prezentă aplicarea dispozițiilor Legii nr.10/2001.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, deliberând, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a IV-a Civilă sub nr._ la data de 14.09.2011, reclamantul Z. E., prin . SA, a solicitat, în contradictoriu cu pârâții M. BUCUREȘTI prin PRIMARUL GENERAL și STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, să se constate că reclamantul este persoană îndreptățită la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, constând în despăgubiri la valoarea de piață, potrivit standardelor internaționale de evaluare, în conformitate cu dispozițiile Legii 10/2001, pentru cota de ¾ din întreaga suprafață de teren de 204 mp, situat în București, ., sectorul 2, obligarea pârâtului Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, la plata despăgubirilor egale cu valoarea de piață a terenului, potrivit standardelor internaționale de evaluare și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
In subsidiar, dacă se va constata că trebuie să parcurgă procedura instituită de dispozițiile Legii 247/2005, s-a solicitat ca după admiterea primului capăt de cerere, să se dispună obligarea Municipiului București la emiterea dispoziției cu propunerea acordării acestor măsuri reparatorii prin echivalent în termen de 30 zile de la comunicarea hotărârii definitive și obligarea Municipiului București să transmită dosarul de notificare direct la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, având în vedere efectuarea controlului de legalitate de către instanța de judecată, prin hotărâre judecătorească.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin notificarea nr. 534/12.02.2002 transmisă prin executorul judecătoresc Casagranda S. A., înregistrată la Primăria Municipiului București unde s-a constituit dosarul nr._ a solicitat măsuri reparatorii constând în despăgubiri bănești pentru terenul în suprafață de 204 mp situat în București, ., sector 2, preluat în mod abuziv de către stat.
Părinții reclamantului, Z. G. și Z. A. au cumpărat imobilul compus din teren în suprafață totală de 204 mp și construcție din . nr. 30 (34) prin două acte de vânzare cumpărare respectiv prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub 3375/26.03.1949 suprafața de teren de 84 mp cu construcție și prin contractul de vânzare-cumpărare nr.3376/26.03.1949 suprafața de teren de 120 mp.
Imobilul din . nr. 34 este același cu cel din . nr. 30, respectiv ., fapt care poate fi probat cu înregistrările fiscale, cu actul de preluare și cu planurile topografice de identificare a terenului. Deși a solicitat, autoritatea competentă, PMB - Serviciul de Nomenclatură Urbană, nu i-a oferit date cu privire la istoricul adresei poștale ci numai cu privire la artera de circulație care s-a modificat și ea.
Astfel că prin adresa nr._/7145/24.01.2011 a Primăriei Municipiului București, se menționează că artera de circulație situată în București, sector 2, care poartă denumirea de . nivelul anului 1964, a purtat anterior și denumirea de . și respectiv ..
In conformitate cu art. 175 Cod procedură civilă s-a solicitat ca instanța să pună în vedere Primăriei Municipiului București să depună la dosar orice act deține cu privire la adresei poștale pentru București, ..
În urma divorțului, mama reclamantului, potrivit sentinței civile nr.4361/12.09.1963 a Tribunalului Popular al Raionului 23 August București a revenit la numele avut anterior căsătoriei, acela de N.. Autoarea sa N. A. a decedat în data de 21.05.1984, iar ca moștenitori a rămas Z. E. și fratele său, Z. I., fiecare cu o cotă de ½ din masa succesorală potrivit certificatului de moștenitor nr. 2091/20.12.1984.
Reclamantul, Z. E., împreună cu fratele Z. I. și tatăl Z. G. au vândut construcția proprietatea lor din ., sectorul 2, familiei M. E. și C. prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.2823/04.04.1985.
La data perfectării contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.2823/04.04.1985 terenul în suprafață de 204 mp a trecut în proprietatea statului conform art.30 alin.2 din Legea nr.58/1974. Prin Decizia nr.857 a Consiliului Popular al Sectorului 2 al Municipiului București din data de 04.04.1985 terenul în suprafață de 204 mp din . s-a preluat în proprietatea statului și în administrarea ICRAL C. care nu a plătit despăgubiri, după cum se menționează și în Declarația pe proprie răspundere autentificată sub nr.653/03.06.2009 la Societatea civilă de notari publici V. și Asociații.
Această suprafață de teren de 204 mp a fost preluată abuziv cu încălcarea dispozițiilor art. 12 si 36 din Constituția RSR din 1965.
În data de 23.06.1992 tatăl reclamantului Z. G. a decedat și singurii moștenitori legali ai acestuia conform certificatului de calitate de moștenitor nr.45 sunt reclamantul Z. E. și fratele Z. I..
În conformitate cu dispozițiile art. 25 din Legea nr. 10/2001, prin adresa înregistrată la pârâta nr. 1, sub nr._/12.07.2011 a solicitat expres prin mandatar, să se emită Dispoziția, anexând, în original sau în copie legalizată, documentele de care înțelege să se folosească pentru probarea drepturilor conferite de lege.
Pârâta PMB, nu a respectat termenul de 60 de zile prevăzut de art. 25 alin 1 și 26 din Legea 10 /2001 și a pct. 25 din H.G. 250/2007, potrivit cu care PMB, avea obligația ca înlăuntrul acestui termen să ne fi informat cu privire la situația în care, fundamentarea și emiterea dispoziției cu privire la imobilul în discuție, ar fi fost condiționate de către reclamantul sau în numele său de depunerea și a altor probe.
O confirmare a faptului că dosarul depus la PMB este complet este faptul că nu există vreo solicitare de alte acte din partea acestei instituții în urma primirii celor depuse.
Prin urmare, pârâta PMB, încalcă dreptul la un proces echitabil, privind soluționarea în termen rezonabil a notificării, principiu consacrat prin art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a libertăților fundamentale la care România a devenit parte.
Atunci când este imposibil, ca imobilul să fie restituit în natură, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent, astfel cum este stipulat de art. 1 alin 2 din Legea 10/2001, constând fie în compensare cu alte bunuri sau servicii, fie în despăgubiri cu acordul persoanei îndreptățite.
În conformitate cu dispozițiile art. 10 alin 8 Legii 10/2001, valoarea corespunzătoare a construcțiilor preluate abuziv și demolate se stabilește potrivit valorii de piață a construcțiilor.
Prin urmare, solicitarea de a se stabili valoarea de piață a imobilelor preluate abuziv în funcție de standardele internaționale de evaluare este justificată și întemeiată pe dispozițiile Legii 10/2001.
În practică, ca de altfel și practica constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, s-a constatat că niciuna din cele două legi, Legea 10/2001 și Legea 247/2005, nu permit în prezent, într-un mod susceptibil să se ajungă la acordarea efectivă a unei despăgubiri persoanei îndreptățite și că nici una din cele două legi - Legea 10/2001 și dispozițiile Legii 247/2005, nu iau în calcul prejudiciul suferit din cauza lipsei prelungite de despăgubiri.
În temeiul art. 1 din Primul Protocol Adițional CEDO, art. 44, art.20 alin 2 din Constituția României, privind garantarea proprietății și având în vedere prevalenta tratatelor internaționale, față de legislația internă, s-a solicitat obligarea pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, la plata despăgubirilor bănești, echivalente cu valoarea de piață a imobilului ce nu poate fi restituit în natură.
În consecință, având în vedere că obligația nu mai poate fi executată în natură, precum și dispozițiile art. 1073 - 1075 C.civ., conform cărora creditorul are dreptul la îndeplinirea exactă a obligației și în caz contrar, are dreptul la dezdăunare, solicită admiterea cererii obligând pârâtul să-i plătească despăgubiri egale cu valoarea de piață a imobilului imposibil de restituit în natură, constând în diferența de valoare dintre cea încasată și valoarea de piață a construcției.
Pârâtul Statul R. prin Ministerul Finanțelor Publice a formulat, temeiul art. 115 C.proc.civ., întâmpinare, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului R. prin Ministerul Finanțelor Publice.
Reclamantul Z. E. a depus la dosar cerere completatoare și precizatoare a cererii de chemare în judecată, prin care în calitate de pârât a chemat în judecată alături de M. BUCUREȘTI prin Primarul general și pe Primarul general S. O. personal solicitând ca, în contradictoriu cu toți pârâții și pe baza probelor administrate la dosar, să se pronunțe o hotărâre, prin care:
-să fie soluționată pe fond, în conformitate cu Legea nr.10/2001, notificarea transmisă prin executor judecătoresc sub nr.534/12.02.2002 în sensul de a dispune acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul situat în București, ., sector 2, pentru cota de ¾ din întreaga suprafață de teren de 204 mp, situat în București, ., sector 2, constatând calitatea subsemnatului de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în echivalent stabilite potrivit valorii de piață a imobilului de la momentul soluționării, pe baza standardelor internaționale de evaluare, precum și imposibilitatea restituirii în natură;
-obligarea Municipiului București prin Primarul General să transmită imediat și direct către CCSD dosarul aferent notificării, însoțit de hotărârea judecătorească ce se va pronunța în prezenta cauză (controlul de legalitate efectuat de instanță, fiind superior celui efectuat de prefect).
In subsidiar, în situația în care se va aprecia că, față de soluționarea pe cale judecătorească a notificării, sunt totuși aplicabile dispozițiile art. 16 alin. 2 ind. 1 din Legea nr. 247/2005, s-a solicitat obligarea pârâtului M. București să transmită dosarul către Prefectura Municipiului București, în vederea centralizării și continuării procedurii administrative;
- obligarea pârâtului M. BUCUREȘTI în solidar cu Primarul,
la plata unei despăgubiri pentru repararea prejudiciului cert actual creat datorită refuzului nejustificat de a soluționa notificarea cu nr.534/12.02.2002 prin emiterea unei dispoziții, despăgubire care se va determina prin expertiză tehnică și care se compune din: prejudiciu efectiv reprezentat de diferența intre valoarea de piață a imobilului la data la care trebuia soluționată notificarea, respectiv 12.09.2011 și valoarea de piață actuală la momentul soluționării; câștigul nerealizat reprezentând dobânda legală (dobânda de referință a BNR) aplicată la suma menționată la pct.3a) calculată de la momentul soluționării prezentei cereri și până la până la momentul transmiterii dosarului către CCSD, sumă ce va fi calculată în momentul punerii în executare a a titlului executoriu; obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Reclamantul Z. E. a depus la dosar cerere de renunțare la judecata capătului 3 din cererea completatoare prin care a solicitat obligarea pârâtului M. București în solidar cu Primarul, la plata unei despăgubiri pentru repararea prejudiciului cert actual creat datorită refuzului nejustificat de a soluționa notificarea prin emiterea unei dispoziții, despăgubire care se va determina prin expertiză tehnică și care se compune din: a) prejudiciu efectiv reprezentat de diferența între valoarea de piață a imobilului la data la care trebuia soluționată notificarea, respectiv 12.09.2011 și valoarea de piață actuală la momentul soluționării; b) câștigul nerealizat reprezentând dobânda legală (dobânda de referință a BNR) aplicată la suma menționată la pct.3a) calculată de la momentul soluționării prezentei cereri și până la momentul transmiterii dosarului către CCSD.
Prin încheierea de ședință din 25.06.2012 s-a constatat că față de modificarea cererii de chemare în judecată Statul român nu mai are calitatea de pârât, reclamantul nemenținându-și cererea în contradictoriu cu acest pârât.
Prin aceeași încheiere de ședință a fost încuviințată reclamantului administrarea probei cu înscrisuri și expertiză în specialitatea topografie, pentru identificarea imobilului ce face obiectul notificării.
Prin sentința civilă nr.1885/22.10.2012, pronunțată de Tribunalul București –Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr._ a fost respinsă ca neîntemeiată cererea modificată formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâtul M. București prin Primarul General,
S-a luat act de renunțarea la judecata cererii având ca obiect obligarea Primarului General al M. București, în solidar cu M. București, la plata de despăgubirii reprezentând diferența dintre valoarea imobilului notificat la data soluționării notificării și data la care ar fi trebuit soluționată notificarea, și,
A fost respinsă cererea referitoare la cheltuielile de judecată, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Prin notificarea înregistrată sub nr.534/2001, Z. E. a solicitat acordarea de despăgubiri bănești pentru terenul în suprafață de 204 mp situat la fosta adresă ., sector 2.
S-a constat că deși s-au depus la dosarul administrativ întocmit pe baza notificării formulate în temeiul legii nr.10/2001 toate actele necesare pentru soluționarea notificării, nici până în prezent aceasta nu a fost soluționată. În aceste condiții, tribunalul a apreciat, în conformitate cu interpretarea dată art. 26 alin.3 din legea nr.10/2001, că reclamantul este îndreptățit să solicite tribunalului pe fond a notificării, tribunalul urmând să analizeze notificarea formulată sub toate aspectele.
Z. G. și Z. A. au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului compus din teren în suprafață de 204 mp și construcție situat în București . nr.30 (34) prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3375/26.03.1949 și contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3376/26.03.1949.
Potrivit certificatului de moștenitor nr. 2091/20.12.1984 de pe urma defunctei N. A. (fostă Z.) au rămas ca moștenitori reclamantul Z. E. și Z. I., fiecare cu o cotă de 1/2, în calitate de fii.
Restul cotei de 1 /2 din dreptul de proprietate asupra imobilului a rămas în proprietatea lui Z. G..
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2823/4.04.1985 Z. E., Z. I. și Z. G. au vândut, construcția aflată pe ternul din . (fost G-ral Berthelot nr. 30 (34)) lui M. C. și E..
În temeiul dispozițiilor art.30 din legea nr.58/1974, terenul în suprafață de 204 a trecut în proprietatea statului, în acest sens fiind emisă dispoziția nr.857/13.09.1985.
Din concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză s-a reținut că în prezent, pe terenul ce face obiectul notificării se află două construcții ce aparțin d-nei M. M., succesoarea în drepturi a cumpărătorilor din contractul de vânzare-cumpărare încheiat în 1985.
Față de cele expuse tribunalul a constat că situația reclamantului nu intră în domeniul de aplicare al legii nr.10/2001.
Pentru a reține această concluzie au fost avute în vedere dispozițiile normelor metodologice de aplicare ale legii nr. 10/2001.
Astfel în cuprinsul pct. 1.4 lit .C pentru aplicarea art.1 din legea nr.10/2001 se arată că „ prezintă relevanță deosebită prevederile art. 30 și 31 din respectiva lege (s.n. Legea nr.58/1974), prin care s-a stabilit că terenurile din intravilan (perimetrul construibil) pot fi dobândite numai prin moștenire legală, iar în caz de înstrăinare a construcțiilor, terenul aferent acestora trecea în proprietatea statului cu plata unei despăgubiri. Având în vedere că legiuitorul de după anul 1989 a soluționat această problemă în favoarea dobânditorilor construcțiilor, recunoscând acestora dreptul/vocația de a obține titluri de proprietate pentru terenul aferent construcției cumpărate, urmează a se considera că aceste situații nu cad sub incidența legii. Cât privește ipoteza în care, ulterior înstrăinării, construcția proprietatea dobânditorului a fost preluată și mai apoi demolată, acesta din urmă, neavând dreptul/vocația de a obține titlu de proprietate pentru terenul aferent construcției cumpărate, regimul juridic al acestor categorii de terenuri rămâne supus incidenței prezentei legi în favoarea persoanei îndreptățite - proprietar al terenului la data trecerii acestuia în proprietatea statului. În acest caz, în situația în care terenul este liber, acesta se va restitui în natură, cu obligația rambursării de către persoana îndreptățită a despăgubirii primite, actualizată cu coeficientul de actualizare prevăzut la art. I alin. (1) al titlului II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 184/2002. În situația în care, potrivit legii, terenul nu poate fi restituit în natură, se vor acorda persoanei îndreptățite celelalte măsuri reparatorii prevăzute de lege pentru diferența dintre despăgubirea primită, actualizată cu coeficientul de actualizare prevăzut la art. I alin. (1) al titlului II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 184/2002, și valoarea de piață a terenului, stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare.”
Cu alte cuvinte, cererea reclamantului putea fi soluționată favorabil sub imperiul legii nr.10/2001 numai în situația în care construcția vândută în 1985 ar fi fost preluată de stat de la cumpărătorii M. și ulterior demolată, caz în care aceștia din urmă nu ar fi avut vocația să obțină recunoașterea dreptului de proprietate asupra terenului, care era în strânsă legătură cu existența clădirii.
În cauză însă, astfel cum s-a arătat anterior, construcția există și prin urmare numai proprietarii din prezent ai construcției sunt cei care, în temeiul art.36 din legea nr.18/1991, pot obține chiar dreptul de proprietate asupra terenului.
Pe cale de consecință reclamantul nu poate solicita în temeiul legii nr.10/2001 nici măsuri reparatorii prin echivalent sub forma despăgubirilor bănești, opțiunea legiuitorului fiind de a acorda preferință dobânditorilor construcției.
Pentru toate aceste motive tribunalul a respins cererea ce are ca obiect soluționarea pe fond a notificării ca neîntemeiată. Pe cale de consecință, având în vedere caracterul accesoriu al celorlalte cereri, tribunalul le-a respins și pe acestea ca neîntemeiate.
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal, a formulat recurs motivat recurentul reclamant Z. E., recurs întemeiat în drept pe dipozițiile art. 304 pct.9 C.pr.civ, susținând că instanța de fond făcând o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor Legii nr.10/2001 la situația de fapt din cauză, și criticând hotărârea ca netemeinică și nelegală prin prisma următoarelor susțineri:
Astfel, recurentul arată că în mod greșit a reținut instanța de fond că acțiunea prin care s-a solicitat soluționarea pe fond a notificării nr.534/2002 în sensul stabilirii calității sale de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent pentru cota de 3/4 din terenul în suprafața de 204 mp situat în București, sectorul 2, ., este neîntemeiată, cu motivarea că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 10/2001.
Recurentul susține că situația proprietarilor deposedați de terenurile aferente construcțiilor înstrăinate prin aplicarea dispozițiilor art.30 din Legea nr.58/1974 nu își găsește reglementarea în legile fondului funciar, adică nici în Legea nr.18/1991 și nici în Legea nr.1/2000, modificate și completate.
Reținându-se în sentința recurată, pe de o parte, din probele administrate în cauză, calitatea de proprietar a recurentului și a autorului său asupra terenului aferent construcției vândute în anul 1985 către cumpărătorii M. C. și E. și drept urmare, preluarea abuzivă a acestui teren de către stat prin efectul art.30 din Legea nr.58/1974, iar pe de altă parte din faptul că situația unei asemenea deposedări nu intră în sfera de reglementare a legilor fondului funciar rezultă, în opinia recurentului, că nu poate să fie înlăturat beneficiul măsurilor reparatorii în persoana sa în temeiul Legii nr. 10/2001, pentru terenul solicitat prin notificare.
Nefiind posibilă o restituire în natură întrucât asupra terenului aferent construcției înstrăinate au vocație de a obține titlu de proprietate doar cumpărătorii construcției, conform art. 36 din Legea nr. 18/1991, în opinia recurentului, acesta este îndreptățit potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 la măsuri reparatorii prin echivalent.
D. urmare, în opinia recurentului, sentința civilă recurată este nelegală, fiind dată cu încălcarea dispozițiilor art. 1 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 care dispune că în situația în care imobilele preluate abuziv nu pot să fie restituite în natură se acordă măsuri reparatorii prin echivalent.
Apreciind că recurentul nu este îndreptățit la măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul în suprafață de 204 mp preluat de stat în mod abuziv în anul 1985 în temeiul art.30 din Legea nr.58/1974 fără plata de despăgubiri, în opinia recurentului, instanța de fond a înlăturat în mod nelegal în speța prezentă aplicarea dispozițiilor Legii nr.10/2001.
Astfel, prin considerentele sentinței civile recurate, instanța de fond a reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2823/ 04.04.1985, recurentul, autorul său Z. G. si fratele său, Z. I., au vândut construcția aflată pe terenul în suprafață de 204 mp, situat în București, sectorul 2, ., către cumpărătorii M. C. și E., cât și faptul că în temeiul art.30 din Legea nr.58/1974 terenul în suprafață de 204 mp a trecut în proprietatea statului, fiind emisă în acest sens decizia nr. 857/13.09.1985.
De asemenea, s-a reținut că prin raportul de expertiză tehnică topografică întocmit în cauză, s-a concluzionat că pe terenul solicitat prin notificare există două corpuri de construcție, cumpărate de autorii actualului proprietar, M. M..
Statuând că terenul aferent construcției vândute în anul 1985 a trecut abuziv în patrimoniul statului prin efectul art. 30 din Legea nr. 58/1974, se impunea drept consecință în opinia recurentului, ca instanța de fond să stabilească calitatea sa de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în echivalent, stabilită de art. 3 alin. 1 din Legea nr.10/2001.
Excluderea terenului solicitat de recurent de la aplicabilitatea Legii nr.10/2001, cu motivarea că situația juridică a terenului ar fi reglementată de Legea nr.18/1991 a fondului funciar (în sensul art. 8 din Legea nr.10/2001), ignoră în opinia recurentului, faptul că textul art.36 din Legea nr.18/1991 nu acoperă și situația persoanelor al căror teren a fost preluat de stat în perioada în care era interzisă vânzarea terenurilor care erau scoase din circuitul civil.
Dispozițiile art.36 din Legea nr.18/1991 reglementează într-adevăr în favoarea dobânditorilor construcției vocația de a dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor aferente.
Dar nici în acest text de lege și nici în alte dispoziții ale legilor fondului funciar nu se prevede nimic în legătură cu situația foștilor proprietari de imobile-terenuri, preluate de stat prin aplicarea dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974.
În aceste condiții, foștii proprietari ai terenului preluat abuziv de stat in temeiul art.30 din Legea nr.58/1974 sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii prin echivalent, în aplicarea dispozițiilor art.1 alin.2 din Legea nr.10/2001, preluarea abuzivă încadrându-se în perioada reglementată de această lege specială reparatorie în domeniul proprietății imobiliare.
Preluarea de către stat a terenului aferent construcției vândute în anul 1985 a fost în mod cert abuzivă, încadrându-se în dispozițiile Legii nr.10/2001, Legea nr.58/1974 contravenind art.36 alin.1 din Constituția din anul 1965 care garanta proprietatea personala. In același timp, în opinia recurentului, prin acel act normativ s-au încălcat și dispozițiile Declarației universale a Drepturilor Omului din anul 1948 care la art.17 alin. 1 si 2 garantează dreptul de proprietate al persoanelor, cât și faptul că nimeni nu poate fi în mod arbitrar lipsit de proprietatea sa.
Nu se poate susține că Legea nr. 58/1974 reprezenta o lege speciala, derogatorie de la dreptul comun (art.481 cod civil), întrucât nici o lege speciala nu poate deroga de la prevederile constituționale.
In aceste condiții de nesocotire a actelor normative interne și internaționale mai sus arătate, în opinia recurentului, preluarea terenurilor de către stat în baza art.30 din Legea nr.58/1974 este realizată fără titlu valabil, ceea ce conferă caracter abuziv acestei măsuri.
In mod greșit în opinia recurentului, s-a reținut de către instanța de fond, că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile Legii nr.10/2001, întrucât Legea nr. 58/1974 a constituit un act abuziv prin care persoanele particulare erau forțate sa cedeze statului dreptul de proprietate asupra terenurilor aferente construcțiilor înstrăinate ulterior intrării în vigoare a acestei legi și în cazul de fată fără vreo despăgubire.
Legea nr.10/2001, în opinia recurentului, spre deosebire de legile reparatorii anterioare în domeniul proprietății (legile fondului funciar) a reprezentat încercarea legiuitorului de a reglementa măsuri reparatorii cât mai complete și mai adecvate proprietarilor păgubiți prin preluarea abuzivă a imobilelor. Prin această lege specială, legiuitorul a urmărit să acopere, pe cât a fost posibil, toate situațiile de preluare abuzivă a imobilelor de către stat în perioada 1945- 1989, reparând astfel prejudiciile cauzate proprietarilor privați, prin restituirea tuturor categoriilor de imobile preluate abuziv.
Conform art. 1 lit. f din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 privind regimul unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989, aprobate prin HG nr.250/2007, prevederile Legii nr.10/2001 au caracter de complinire în raport cu alte acte normative speciale anterioare, astfel că în situația în care acestea din urmă conțin alte măsuri, prevederile acestei ultime legi se aplica cu prioritate în raport cu măsurile prevăzute în legile anterioare. In cadrul actelor normative abuzive, în baza cărora s-au preluat abuziv imobile se înscrie și Legea nr. 58/1974.
Recurentul susține că faptul că Legea nr.18/1991 a rezolvat prin dispozițiile art.36 problema terenurilor preluate de stat în temeiul Legii nr.58/1974 în favoarea dobânditorului construcției, iar art. 8 din Legea nr.10/2001 exclude aplicabilitatea legii speciale în privința terenurilor al căror regim este reglementat de legile fondului funciar nu este de natură să excludă de plano aplicabilitatea dispozițiilor Legii nr. 10/2001 cu privire la terenurile preluate prin Legea nr. 58/1974.
Legea nr.10/2001 este o lege speciala reparatorie pentru toate categoriile de imobile preluate abuziv de stat in perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989, astfel că de la aplicarea acesteia nu este exclusă nici o situație în care imobilele persoanelor fizice sau juridice au fost preluate abuziv în perioada reglementată, deci nici categoria terenurilor trecute în patrimoniul statului în temeiul art.30 din Legea nr.58/1974 indiferent de situația juridica actuală a acestor terenuri.
Rezultă ca inclusiv în situația din speța prezentă, în care terenul aferent construcției vândute de recurent și de autorul său în anul 1985 nu este posibil a fi restituit în natură, întrucât acesta urmează regimul stabilit de art.36 din Legea nr.19/1991 cade sub incidența dispozițiilor Legii nr.10/2001, în opinia recurentului, acesta are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul solicitat prin notificare conform art.1 alin.2 din Legea nr.10/2001.
De altfel, ar fi și ilogic ca pentru terenurile preluate în temeiul art.30 din Legea nr.58/1974 și care sunt libere de construcțiile înstrăinate, fiind demolate ulterior, foștii proprietari ai terenului să beneficieze de măsuri reparatorii conform Legii nr. 0/2001( fie în natura, fie în echivalent, în raport de faptul dacă terenul este liber sau ocupat de construcții noi edificate legal), în timp ce pentru terenurile aferente unor construcții înstrăinate în aceleași condiții, dar care exista și în prezent, astfel cum este situația în speța prezentă, fostul proprietar să nu aibă dreptul la nici un fel de măsuri reparatorii, nici chiar prin echivalent, astfel cum a concluzionat instanța de fond în mod greșit, deși nu a fost niciodată despăgubit pentru preluarea abuzivă a suprafeței de teren.
In sensul celor arătate mai sus, se invocă practica înaltei Curți de Casație si Justiție- secția Civilă, respectiv decizia civila nr. 4357/30.05.2007 .
Recurentul solicită admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței în sensul stabilirii aplicabilității dispozițiilor Legii nr. 10/_ la situația de fapt din cauză și a calității recurentului reclamant la măsuri reparatorii în echivalent pentru cota de 3/4 din terenul in suprafață de 204 mp, situat în București, sectorul 2, ..
In temeiul art. 312 alin. 4 cod proc. civ. se solicită casarea cu reținere spre rejudecare a fondului cauzei, de către instanța de recurs, având în vedere că în dosarul de fond au fost administrate probe, inclusiv expertiza topografică, prin care s-a identificat terenul solicitat și s-a stabilit că nu este restituibil în natură.
Având în vedere că instanța judecătorească a analizat și soluționat pe fond notificarea, recurentul solicită admiterea și a capătului 2 de cerere și obligarea pârâtului M. București prin Primarul General să înainteze direct Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor dosarul administrativ aferent notificării, împreună cu decizia civilă ce va fi pronunțată de instanța de recurs.
In drept, se invocă dispozițiile art. 299, art. 304 pct. 9 si 304 indice 1 cod proc. civ. si art. 312 alin. 2 si 4 cod proc.
Recurs scutit de taxă de timbru și timbru judiciar.
Intimatul deși legal citat nu a formulat întâmpinare.
La dosarul cauzei recurentul a depus înscrisuri cu titlu de practică judiciară.
Analizând sentința recurată prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale aplicabile, precum și a criticilor formulate, Curtea reține următoarele:
Astfel, prevederile art. 1 și următoarele din Legea nr.10/2001 republic. modificată, în forma aflată în vigoare la data soluționării cauzei stabilesc sfera de aplicare a legii. În acest sens, sunt prevederile art. 1 din Legea nr.10/2001 republic. modificată ce statuează că „(1) imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor și nerestituite se restituie în natură sau în echivalent, când restituirea în natură nu mai este posibilă, în condițiile prezentei legi.
(2) În cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent. „
Totodată, potrivit prevederilor art.2 alin.1 lit.i din Legea nr.10/2001 republic. modificată, se arată că sunt imobile preluate în mod abuziv în sensul legii „orice alte imobile preluate fără titlu valabil sau fără respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data preluării, precum și cele preluate fără temei legal prin acte de dispoziție ale organelor locale ale puterii sau ale administrației de stat.”
Potrivit prevederilor art.6 alin.1 din Legea nr.213/1998 ”fac parte din domeniul public sau privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale și bunurile dobândite de stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, dacă au intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constituției, a tratatelor internaționale la care România era parte și a legilor în vigoare la data preluării lor de către stat.” Dispozițiile art.30 din Legea nr.58/1974 ce scoteau din circuitul civil terenurile intravilane și sancționau în caz de înstrăinare a construcțiilor pe vânzătorul unui imobil compus din teren și construcție cu trecerea în proprietatea statului a terenului aferent acestor construcții cu plata unei despăgubiri sunt în mod evident în contradicție cu prevederile art.12 din Constituția României ce prevedeau că terenurile și construcțiile pot fi expropriate numai pentru lucrări de interes obștesc și cu plata unei juste despăgubiri, astfel preluarea de către stat a terenului în discuție prin dispoziția nr.857/13.09.1985 a fostului Consiliu Popular al sectorului 2 al Municipiului București, în aplicarea prevederilor art.30 din legea nr.58/1974, are caracterul unei preluări abuzive în sensul prevederilor art.2 alin.1 lit.i din Legea nr.10/2001 republic.
Totodată, Curtea reține că potrivit prevederilor art.3 alin.1 lit.a din Legea nr.10/2001 republic. modificată „sunt îndreptățite, în înțelesul prezentei legi, la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent… persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora.”
Art.8 din Legea nr.10/2001 republic. modificată stabilesc că „nu intră sub incidența prezentei legi terenurile situate în extravilanul localităților la data preluării abuzive sau la data notificării, precum și cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr.18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și prin Legea nr.1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr.18/1991 și ale Legii nr.169/1997, cu modificările și completările ulterioare.”
Curtea constată că tribunalul a reținut calitatea de proprietar a recurentului și a autorului său asupra terenului aferent construcției vândute în anul 1985 către cumpărătorii M. C. și E. și preluarea abuzivă a acestui teren de către stat prin efectul art.30 din Legea nr.58/1974 însă a considerat că notificarea formulată de fostul proprietar al terenului preluat de stat la momentul vânzării nu intră în sfera de reglementare a Legii nr.10/2001 republic. deoarece construcția ce a făcut obiectul vânzării nu a fost demolată și poate fi restituită în natură în temeiul art.36 din Legea nr.18/1991 către proprietarii construcției, sens în care sunt prevederilor pct. 1.4 lit .C din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.10/2001 adoptate prin HG nr.250/2007.
Curtea reține că situația proprietarilor deposedați de terenurile aferente construcțiilor înstrăinate prin aplicarea dispozițiilor art.30 din Legea nr.58/1974 nu își găsește reglementarea în legile fondului funciar, nici în Legea nr.18/1991 și nici în Legea nr.1/2000, modificate și completate, intrând prin urmare, în raport de prevederile art.8 din legea nr.10/2001 în câmpul de reglementare al acestui act normativ după cum cu temei susține recurentul.
Este adevărat că potrivit prevederilor pct. 1.4 lit .C din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.10/2001 adoptate prin HG nr.250/2007 se arată în privința Legii nr.58/1974 la paragraful 1 și 2 al acestui text că „prezintă relevanță deosebită prevederile art. 30 și 31 din respectiva lege (s.n. Legea nr.58/1974), prin care s-a stabilit că terenurile din intravilan (perimetrul construibil) pot fi dobândite numai prin moștenire legală, iar în caz de înstrăinare a construcțiilor, terenul aferent acestora trecea în proprietatea statului cu plata unei despăgubiri.
Având în vedere că legiuitorul de după anul 1989 a soluționat această problemă în favoarea dobânditorilor construcțiilor, recunoscând acestora dreptul/vocația de a obține titluri de proprietate pentru terenul aferent construcției cumpărate, urmează a se considera că aceste situații nu cad sub incidența legii”
Curtea reține însă că prevederile paragrafului 1 și 2 al pct. 1.4 lit .C din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.10/2001 adoptate prin HG nr.250/2007 exclud de la aplicarea Legii nr.10/2001 numai pe dobânditorul construcțiilor, în privința căruia nu sunt aplicabile prevederile art.36 din Legea nr.18/1991, și nu au nici o relevanță în privința fostului proprietar al terenului după cum cu temei susține recurentul, și nu pot fi interpretate în sensul în care a concluzionat instanța fondului, respectiv în sensul că situația persoanei ce a înstrăinat construcția și care a fost deposedată de stat de teren, nu intră în domeniul de reglementare a Legii nr.10/2001.
Prevederile paragrafului 3 al pct. 1.4 lit .C din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.10/2001 adoptate prin HG nr.250/2007 statuează următoarele: „cât privește ipoteza în care, ulterior înstrăinării, construcția proprietatea dobânditorului a fost preluată și mai apoi demolată, acesta din urmă, neavând dreptul/vocația de a obține titlu de proprietate pentru terenul aferent construcției cumpărate, regimul juridic al acestor categorii de terenuri rămâne supus incidenței prezentei legi în favoarea persoanei îndreptățite - proprietar al terenului la data trecerii acestuia în proprietatea statului. În acest caz, în situația în care terenul este liber, acesta se va restitui în natură, cu obligația rambursării de către persoana îndreptățită a despăgubirii primite, actualizată cu coeficientul de actualizare prevăzut la art. I alin. (1) al titlului II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 184/2002. În situația în care, potrivit legii, terenul nu poate fi restituit în natură, se vor acorda persoanei îndreptățite celelalte măsuri reparatorii prevăzute de lege pentru diferența dintre despăgubirea primită, actualizată cu coeficientul de actualizare prevăzut la art. I alin. (1) al titlului II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 184/2002, și valoarea de piață a terenului, stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare.”
Curtea consideră că și aceste prevederi au fost eronat interpretate de către Tribunal deoarece chiar dacă acestea statuează calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent a fostului proprietar al terenului la data trecerii acestuia în proprietatea statului în situația în care ulterior înstrăinării, construcția proprietatea dobânditorului a fost preluată și mai apoi demolată iar terenul nu poate fi restituit în natură, aceste norme nu interzic restituirea în echivalent a terenului către fostul proprietar al terenului înstrăinător al construcției în situația în care restituirea terenului în natură nu este posibilă deoarece construcția există iar proprietarii acesteia sunt cei au vocația de a obține restituirea terenului în natură iar preluarea terenului a avut un caracter abuziv în sensul Legii nr.10/2001.
Orîn condițiile în care Normele de aplicare a Legii nr.10/2001 nu reglementează situația fostului proprietar al terenului înstrăinător al construcției în situația în care restituirea terenului în natură nu este posibilă deoarece construcția există și în cauză sunt aplicabile prevederile art.1 alin.2 din Legea nr.10/2001 republic și modificată și următoarele, în sensul că recurentul și autorul său Z. G. aveau calitatea de proprietar asupra cotei de ¾ din terenului aferent construcției vândute în anul 1985 către cumpărătorii M. C. și E. și preluarea acestui teren de către stat prin efectul art.30 din Legea nr.58/1974 a avut un caracter abuziv în sensul prevederilor art.2 alin.1 lit.i din Legea nr.10/2001 republic., iar situația proprietarilor deposedați în aplicarea prevederilor legale abuzive nu intră în sfera de reglementare a legilor fondului funciar, Curtea consideră ca fondate susținerile recurentului potrivit cărora instanța fondului a făcut o greșită interpretare și aplicare în cauză a prevederilor Legii nr.10/2001 și ale pct. 1.4 lit .C din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.10/2001 adoptate prin HG nr.250/2007, fiind incident motivul de modificare a hotărârii prevăzut de dispozițiile art.304 pct.9 C.pr.civ.
Prin urmare, în condițiile în care preluarea terenului în discuție prin dispoziția nr.857/13.09.1985 fostului Consiliu Popular al sectorului 2 al Municipiului București a avut un caracter abuziv nu poate fi înlăturat beneficiul măsurilor reparatorii în persoana recurentului în temeiul Legii nr.10/2001 pentru terenul solicitat prin notificare, urmând a se face aplicarea în privința acestuia, a prevederilor art.4 alin.4 din Legea nr.10/2001 reținându-se că doar recurentul a formulat notificarea de restituire a terenului. Totodată preluarea terenului s-a realizat cu plata de despăgubiri iar potrivit prevederilor art.26 alin3 din Legea nr.10/2001 în interpretarea deciziei nr.20/2007 a ÎCCJ, instanțele judecătorești sunt competente să soluționeze pe fond acțiunea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate, astfel că se impune obligarea pârâtului M. București să emită recurentului dispoziție cu propunerea acordării de măsuri reparatorii prin echivalent pentru cota de 3/4 din terenul din București, ., sector 2 condiționat de restituirea despăgubirii primite conform deciziei nr. 857/13.09.1988 a fostului Consiliu Popular al Municipiului București actualizate
.
Totodată în cauză, sunt aplicabile și prevederile Legii nr.165/2013 ce a intrat în vigoare la data de 20.05.2013.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul art.312 Cod procedură civilă, va admite recursul formulat de recurentul-reclamant, va modifică în tot sentința civilă în sensul că va admite acțiunea și va obligă pe pârâtul M. București să emită reclamantului dispoziție cu propunerea acordării de măsuri reparatorii prin echivalent pentru cota de 3/4 din terenul din București, ., sector 2 condiționat de restituirea despăgubirii primite conform deciziei nr. 857/13.09.1988 a fostului Consiliu Popular al Municipiului București actualizate.
Văzînd și dispozițiile art.274 C.pr.civ, Curtea va obliga pe pârâtul M. București ca parte aflată în culpă procesuală, la plata către reclamant a sumei de 2500 lei cheltuieli de judecată fond și recurs reprezentând onorariu avocațial dovedit conform chitanțelor anexate la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul-reclamant Z. E. împotriva sentinței civile nr.1885/22.10.2012, pronunțată de Tribunalul București –Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL.
Modifică în tot sentința civilă în sensul că:
Admite acțiunea.
Obligă pe pârâtul M. București să emită reclamantului dispoziție cu propunerea acordării de măsuri reparatorii prin echivalent pentru cota de 3/4 din terenul din București, ., sector 2 condiționat de restituirea despăgubirii primite conform deciziei nr. 857/13.09.1988 a fostului Consiliu Popular al Municipiului București actualizate.
Obligă pârâtul la plata sumei de 2500 lei cheltuieli de judecată către reclamant, fond și recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.05.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. D. B. A. M. LĂMÎIȚA
O. S. C. LL.M
GREFIER
I. P.
Red. SB
Tehnored. .> 2 ex. / ………………..
Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă
Judecător: A. P.
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 79/2013. Curtea de Apel... | Conflict de competenţă. Sentința nr. 12/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
