Evacuare. Decizia nr. 159/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 159/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 31-01-2013 în dosarul nr. 5040/4/2010
Dosar nr._
(2353/2012)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.159
Ședința publică de la 31.01.2013.
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - M.-A. N.-G.
JUDECĂTOR - I. D.
JUDECĂTOR - M. I.
GREFIER - M. C.
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenții pârâți G. C., G. L., T. V. G., G. M.-C., G. M.-A. și G. F.-E., împotriva deciziei civile nr. 493 A din 10.05.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant C. G. AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI – ADMINISTRAȚIA FONDULUI IMOBILIAR.
P. are ca obiect – evacuare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocatul M. C., în calitate de reprezentant al recurentului pârât G. C., în baza delegației pentru asistență juridică gratuită nr. 544/12.12.2012, atașată la fila 52 din dosar, recurenta pârâtă G. L. personal, lipsind recurenții pârâți T. V. G., G. M.-C., G. M.-A. și G. F.-E. și intimata reclamanta C. G. al Municipiului București – Administrația Fondului Imobiliar.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
La solicitarea instanței, recurenta pârâtă G. L. se legitimează cu CI, . nr._, eliberată de SPCEP Sector 1 la data de 17.01.2008, având CNP_.
Avocatul recurentului pârât arată că nu are cereri prealabile de formulat.
Recurenta pârâtă G. L., de asemenea, arată că nu are probe noi de administrat.
Curtea, având în vedere că nu sunt cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Avocatul recurentului pârât solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Recurenta pârâtă G. L. pune aceleași concluzii.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București sub nr.5040/29.03.2010 (data poștei 24.03.2010), reclamantul C. G. al Municipiului București - Administrația Fondului Imobiliar a chemat în judecată pe pârâții G. C., G. L., G. M., G. M., G. E. și T. V.-G., solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună evacuarea pârâților din imobilul situat în București, .. 97, corp C, sector 4, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în fapt, corpul C al imobilului situat în București, .. 97, sector 4 face obiectul contractului de închiriere nr._/12.11.1999, încheiat între Primăria Municipiului București, prin Direcția de Administrare a Fondului Imobiliar, și numita N. D.. A susținut reclamanta că pârâtul G. C. împreună cu soția sa G. L. și cu copiii G. M., G. M., G. E. și T. V.-G. au ocupat în mod abuziv locuința situată în corpul C. Reclamanta a precizat că pârâtul G. C. se află inclus la poziția nr. 3 în fișa suprafeței locative, anexa 1 la contractul de închiriere nr. 4846/01.07.2008, contract al cărui titular este fratele acestuia G. C. și care are ca obiect corpul B al imobilului situat în .. 97, sector 4.
Reclamanta a învederat că deși i-a notificat pe pârâți la data de 09.04.2009 să elibereze locuința situată în București, .. 97, corp C, sector 4, această notificare a rămas fără rezultat.
În drept, reclamanta a invocat prevederile art.112-114 C.pr.civ. și ale art. 998-999 și art. 1073 C.civ.
În dovedire, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a depus la dosar, în copie, contractul de închiriere nr._/12.11.1999, contractul de închiriere nr. 4846/01.07.2008, proces-verbal de constatare încheiat de Administrația Fondului Imobiliar la data de 01.04.2009, notificarea nr. 1147/09.04.2009 adresată de reclamantă pârâtului G. C. și adresa nr. 1.911.477/30.11.2009 a Secției 14 Poliție.
La data de 06.10.2010, pârâții G. C., G. L., G. M., G. M., G. E. și T. V.-G. au depus la dosar, prin serviciul registratură, întâmpinare și cerere reconvențională.
Pe cale de întâmpinare, pârâții au invocat excepția inadmisibilității acțiunii, motivat de faptul că între ei și reclamantă nu au existat niciodată raporturi locative, ei neavând contract de închiriere cu Administrația Fondului Imobiliar, care administrează spațiul în litigiu, iar pe fondul cauzei au solicitat respingerea acțiunii în evacuare ca neîntemeiată, arătând că locuiesc în corpul C cu acordul expres al chiriașei N. D., care locuia singură în două corpuri de clădire și nu mai putea achita singură chiria și utilitățile, precum și că evacuarea lor în timpul iernii i-ar aduce în situația de a locui în stradă, dat fiind că starea lor financiară este precară și nu mai dețin o altă locuință.
Pe cale de cerere reconvențională, pârâții au solicitat să fie obligată reclamanta la încheierea de contracte de închiriere pe numele lor, întrucât sunt o familie numeroasă, nu au venituri mari și nu au un loc de muncă stabil; să fie obligată reclamanta la plata cheltuielilor necesare și utile ocazionate de imobil, precum și a îmbunătățirilor efectuate de către ei, respectiv tras lumină și apă, renovarea fațadei și a terasei imobilului și zugrăvirea corpului de clădire, în valoare totală de 32.000 lei, întrucât acestea au crescut valoarea de circulație a imobilului; să se stabilească în favoarea lor un drept de retenție asupra imobilului până la plata de către reclamantă a contravalorii îmbunătățirilor.
În drept, pârâții au invocat prevederile art. 115-120 C.pr.civ.
În dovedire, pârâții au solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
La termenul de judecată de la 18.11.2010, reclamantul C. G. al Municipiului București - Administrația Fondului Imobiliar a depus la dosar cerere precizatoare a acțiunii, prin care a arătat că menționatul contract de închiriere, nr._/12.11.1999, încheiat între Primăria Municipiului București, prin Direcția de Administrare a Fondului Imobiliar, și numita N. D., a fost prelungit de drept ca urmare a intrării în vigoare O.U.G. nr. 44/2009.
Tot la termenul de judecată de la 18.11.2010, reclamantul C. G. al Municipiului București - Administrația Fondului Imobiliar a depus la dosar întâmpinare la cererea reconvențională formulată de pârâți, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive în privința capătului 1 din cererea reconvențională, prin care s-a solicitat obligarea sa la încheierea de contracte de închiriere cu pârâții, arătând că Administrația Fondului Imobiliar nu poate proceda la încheierea unui contract de închiriere în lipsa unei repartiții emise de primăria de sector în condițiile H.C.G.M.B. nr. 42/13.02.2003.
Pe fond, reclamanta a solicitat respingerea cererii reconvenționale ca neîntemeiată, arătând că pârâții au ocupat locuința în mod abuziv și nu au probat realizarea lucrărilor necesare și utile pretinse, pentru efectuarea cărora oricum nu au avut acordul prealabil scris al proprietarului. A mai arătat reclamanta că dreptul de retenție nu poate fi recunoscut posesorului de rea-credință al imobilului.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 115-118 C.pr.civ.
Prin încheierea din Camera de Consiliu de la 16.02.2011 pronunțată de Judecătoria sectorului 4 București în dosarul nr._ /a1, cererea de ajutor public judiciar formulată de pârâții-reclamanți, având ca obiect scutirea de plata taxei judiciare de timbru aferentă cererii reconvenționale și acordarea de asistență juridică de către un avocat din oficiu, a fost respinsă ca neîntemeiată.
La termenul de judecată de la 22.02.2011, instanța a rămas în pronunțare pe excepția netimbrării cererii reconvenționale, invocată din oficiu, pe excepția inadmisibilității cererii principale, invocată de pârâții-reclamanți, și pe excepția lipsei calității procesuale pasive a reclamantei-pârâte pe capătul întâi din cererea reconvențională, având ca obiect obligație de a face - încheiere contracte de închiriere, excepție invocată de reclamanta-pârâtă, precum și pe fondul cauzei.
Prin sentința civilă nr.1566/22.02.2011 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în cauza cu nr. unic_, instanța de fond a admis excepția netimbrării cererii reconvenționale, invocată din oficiu, și pe, cale de consecință, a anulat cererea reconvențională ca netimbrată. A respins, ca neîntemeiată, excepția inadmisibilității cererii principale, invocată de pârâții-reclamanți. A respins, ca rămasă fără obiect, excepția lipsei calității procesuale pasive a reclamantei-pârâte pe capătul întâi din cererea reconvențională, având ca obiect obligație de a face - încheiere contracte de închiriere, excepție invocată de reclamanta-pârâtă.
Prin aceeași hotărâre, a admis cererea principală și a dispus evacuarea pârâților-reclamanți din imobilul situat în București, .. 97, corp C, sector 4.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere că pârâții-reclamanți locuiesc în imobilul din București, .. 97, corp C, sector 4, aflat în administrarea reclamantei-pârâte Administrația Fondului Imobiliar, fără a deține vreun titlu locativ care să le justifice această folosință. Imobilul în discuție a fost închiriat de reclamanta-pârâtă numitei N. D., în baza contractului de închiriere nr._/12.11.1999, conform anexei 1 la acest contract numita N. D. fiind singura îndreptățită să locuiască în imobilul menționat.
Așa cum ei însuși au recunoscut în întâmpinarea-cerere reconvențională depusă la dosar, pârâții-reclamanți nu au încheiat cu reclamanta-pârâtă un contract de închiriere pentru acest spațiu, susținând că s-au mutat în imobil cu acordul chiriașului N. D., pe care însă nu l-au dovedit și care oricum nu ar fi fost de natură să le confere un drept locativ, ci numai calitatea de simplii tolerați, chiriașul menționat neputând permite folosința imobilului închiriat și de către alte persoane fără acordul prealabil al Administrației Fondului Imobiliar și înscrierea acestora în fișa locativă a imobilului, anexă la contractul de închiriere.
Prin urmare, s-a reținut că pârâții-reclamanți au ocupat și locuiesc în mod abuziv imobilul din București, .. 97, corp C, sector 4. Pârâtul-reclamant G. C. deține drepturi locative numai cu privire la corpul B din imobilul din București, .. 97, sector 4, astfel cum rezultă din anexa nr. 1 la contractul de închiriere nr. 4846/01.07.2008, încheiat de fratele său, G. C., cu Administrația Fondului Imobiliar.
Prin cererea principală formulată, reclamanta-pârâtă Administrația Fondului Imobiliar a solicitat evacuarea pârâților-reclamanți din imobilul din București, .. 97, corp C, sector 4. Pârâții-reclamanți au formulat cerere reconvențională prin care au solicitat: 1. să fie obligată reclamanta-pârâtă la încheierea de contracte de închiriere pe numele lor; 2. să fie obligată reclamanta-pârâtă la plata cheltuielilor necesare și utile și a îmbunătățirilor aduse de ei imobilului; 3. să se stabilească în favoarea lor un drept de retenție asupra imobilului până la plata de către reclamantă a contravalorii îmbunătățirilor.
Asupra excepția netimbrării cererii reconvenționale, invocată din oficiu:
Constatând că cererea de ajutor public judiciar formulată de pârâții-reclamanți a fost respinsă ca neîntemeiată și că aceștia nu și-au îndeplinit până la termenul de judecată stabilit obligația de achitare a taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar aferente cererii reconvenționale, astfel cum acestea au fost stabilite prin încheierea de ședință de la 07.10.2010 (capătul 1 - 8 lei taxă judiciară de timbru și 0,3 lei timbru judiciar; capătul 2 – 1.891 lei taxă judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar; capătul 3 - 8 lei taxă judiciară de timbru și 0,3 lei timbru judiciar), instanța, în baza art. 20 alin. 3 din Legea nr.146/1997 coroborat cu art.1 și art.9 din Ordonanța Guvernului nr.32/1995, a admis excepția netimbrării invocată din oficiu și a anulat cererea reconvențională ca netimbrată.
Asupra excepția inadmisibilității cererii principale, invocată de pârâții-reclamanți instanța de fond a respins-o, reținând că, atâta vreme cât reclamanta-pârâtă Administrația Fondului Imobiliar este administratorul imobilului din București, .. 97, corp C, sector 4, proprietate a Municipiului București, calitate ce i-a fost recunoscută de către pârâții-reclamanți, iar aceștia din urmă nu au invocat cu privire la imobilul în discuție existența în favoarea lor a unui drept de proprietate, instanța apreciază că reclamanta-pârâtă are deschisă calea acțiunii în evacuare împotriva acestora, independent de inexistența între părți de raporturi locative, neexistând nici o dispoziție legală care să instituie un fine de neprimire în acest sens.
Asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a reclamantei-pârâte pe capătul întâi din cererea reconvențională, având ca obiect obligație de a face - încheiere contracte de închiriere, excepție invocată de reclamanta-pârâtă:
Instanța de fond a constatat că în urma soluției de anulare a cererii reconvenționale ca netimbrată, excepția menționată a rămas fără obiect, urmând a fi respinsă ca atare.
Asupra fondului cauzei:
Așa cum s-a arătat mai sus, instanța de fond a reținut că pârâții-reclamanți G. C., G. L., G. M., G. M., G. E. și T. V.-G. locuiesc în imobilul din București, .. 97, corp C, sector 4, proprietatea Municipiului București, aflat în administrarea reclamantei-pârâte, fără a plăti chirie și fără a justifica vreun titlu pentru această folosință, având calitatea doar de simplu tolerați.
Pârâții-reclamanți nu au probat existența vreunui drept real sau de creanță care să le fundamenteze ocuparea acestui imobil. Nefăcând dovada nici măcar a existenței unui drept personal care să îi îndreptățească să dețină precar imobilul în discuție, stăpânirea acestuia, fiind fără titlu, aduce atingere prerogativelor posesiei și folosinței pe care dreptul de proprietate îl conferă Municipiului București conform art.480 C.civ., precum și prerogativei folosinței pe care dreptul de administrare avut îl conferă reclamantei-pârâte.
Având în vedere cele de mai sus, constatând absența oricărui titlu locativ al pârâților-reclamanți, instanța de fond a admis cererea principală și a dispus evacuarea pârâților-reclamanți din imobilul situat în București, .. 97, corp C, sector 4.
În baza art.274 C.pr.civ., pârâții-reclamanți căzând în pretenții, instanța de fond a dispus obligarea în solidar a acestora la plata către reclamanta-pârâtă a sumei de 10,3 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, respectiv 10 lei taxă judiciară de timbru și 0,3 lei timbru judiciar”.
Împotriva acestei sentințe, pârâții G. C., G. L., G. M., G. M., G. E. și T. V.-G. au formulat apel nemotivat în fapt și în drept.
Deși legal citat, intimatul reclamant C. G. AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI - ADMINISTRAȚIA FONDULUI IMOBILIAR nu a depus întâmpinare și nici acte în apărare.
Prin decizia civilă nr.493/A/10.05.2012, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a respins ca nefondat apelul declarat de pârâți.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că efectul devolutiv al apelului în cadrul procesului civil presupune trimiterea cauzei de la instanța de fond care a pronunțat hotărârea atacata la instanța imediat superioara competenta să soluționeze apelul. Instanța de apel a supus hotărârea atacată examinării atât în fapt, cât și în drept.
Instanța superioară (de apel) a reținut că va lua în considerare doar actele și faptele care au făcut obiectul judecății în instanța de fond.
Suplimentar față de instanța de fond, instanța de apel se va putea pronunța asupra actelor și faptelor cuprinse în cererea de chemare în judecată cu care a fost învestită instanța inferioară (de fond), în cazul în care prima instanță nu s-a pronunțat asupra acestora.
A constatat instanța de apel că apelul formulat în cauză este nemotivat în ceea ce privește aspectele de nelegalitate și netemeinicie ale sentinței civile apelate.
Urmare celor de mai sus, tribunalul a făcut aplicarea prev. art.292 alin.2 C.p.c și a analizat cauza prin prisma aspectelor invocate de părți la prima instanță.
Analizând sentința civilă apelată, tribunalul a reținut că instanța de fond a reținut situația de fapt corectă, necontestată de nicio parte, nici chiar de către apelanți. Apelantul prezent în fața instanței de apel a recunoscut expres faptul că aceștia nu au avut și nu au niciun contract de închiriere încheiat cu intimatul reclamant, fiind tolerați în spațiu de o chiriașă a intimatului reclamant.
S-a constatat astfel că, față de această situație, instanța de fond a făcut o corectă interpretare și aplicare a legii, respectiv prev. art. 480 C.civ .
Simpla tolerare în spațiu de către chiriași a unor persoane, fără consimțământul proprietarului, nu echivalează cu câștigarea unui drept locativ al toleraților care să poată fi opus cu succes proprietarului și să îi limiteze acestuia exercițiul dreptului de proprietate.
Urmare celor de mai sus, tribunalul a respins ca nefondat apelul promovat în cauză, cu consecința menținerii sentinței civile pronunțate la fond.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs pârâții, solicitând casarea hotărârilor pronunțate în cauză.
În motivare, recurenții au susținut că la data când au fost chemați în judecată de către reclamantul C.G.M.B. - Administrația Fondului Imobiliar, locuiau în imobilul din .. 97, sector 4, București, corpul C, în baza convenției încheiată între pârâți și titulara de contract de închiriere, numita N. D., care nu avea posibilitatea să întrețină acest imobil. Recurenții pârâți au anunțat primăria că locuiesc în acest imobil și a fost de acord ca aceștia să facă investiții de reparații în valoare de 32.000 lei, pentru ca imobilul să nu se degradeze.
Recurenții au susținut că instanța de fond s-a pronunțat fără a le încuviința un apărător din oficiu. În cuprinsul cererii de recurs se mai arată că: „Deși a depus cerere de ajutor public neavând cunoștințe juridice și avea motive temeinice să-i admită această cerere, fiind familie cu 5 copii minori, fără a preciza dacă areîn vedere lipsa veniturilor lunare și lipsa de apărare pentru administrarea probelor și apărării în fața legii, iar acolounde legea apară atât persoane majore sau minore, magistratul nu are voie să impună o condiție, o adăugare la lege, care ar schimba natura și sensul actului normativ, fiind vorba de rezultatul unui drept material, nefiind vorba de o simplă eroare, ci neluarea în seamă și nepunerea în discuție a cererii reconvenționale, fiind respinsă ca netimbrată. Pârâții nu au înțeles condițiile judecării cererii reconvenționale, aveau posibilitatea prin apărător din oficiu să-și apere dreptul material formulat în cererea reconvențională, de asemeni aveau dreptul la ajutor public judiciar, fiind o familie care avea dreptul la o locuință socială potrivit Legii nr.114/1996 art.42 alin.1, Consiliile locale pot declara, încazuri de extremă urgență, drept locuințe de necesitate, locuințele libere aflate în fondul de locuințe sociale potrivit art. 56 din Legea nr.114/1996”.
Recurenții au criticat decizia atacată arătând, totodată, că aceasta a fost dată „cu încălcarea dreptului la apărare cu privire la dreptul material, nefiind vorba de o simplă eroare de fapt, ci de neluarea în seama a prejudiciul creat cu acordul persoanei titulare a contractului de închiriere și cu un drept de retenție asupra imobilului respective îmbunătățirile efectuate, respectiv a tras lumină și apă, renovarea fațadei și a terasei imobilului, zugrăvirea corpului de clădire, toate în valoare de 32.000 lei”.
Recurenții și-au întemeiat cererea de recurs pe dispozițiile art. 304 pct. 4, 7, 8 și 9 Cod procedură civilă.
În calea de atac a recursului nu au fost administrate probe noi în legătură cu cererea de recurs, la dosar fiind atașate acte în susținerea cererii de ajutor public judiciar sub forma asistenței juridice din oficiu, cerere formulată de recurentul G. C..
Curtea, analizând criticile de recurs, constată următoarele:
Prin cererea principală s-a solicitat evacuarea pârâților-reclamanți din imobilul din București, .. 97, corp C, sector 4, iar aceștia din urmă au formulat cerere reconvențională prin care au solicitat: să fie obligată reclamanta-pârâtă la încheierea de contracte de închiriere pe numele lor; să fie obligată reclamanta-pârâtă la plata cheltuielilor necesare și utile și a îmbunătățirilor aduse de ei imobilului; să se stabilească în favoarea lor un drept de retenție asupra imobilului până la plata de către reclamantă a contravalorii îmbunătățirilor.
Instanța de fond a pus în sarcina pârâților obligația de a achita taxă judiciară de timbru și un timbru judiciar potrivit capetelor de cerere cuprinse în cererea reconvențională.
Pârâții reclamanți au formulat cerere de ajutor public judiciar sub forma scutirii de taxă de timbru și asistență judiciară din oficiu, cerere ce a fost respinsă prin încheierea de ședință din data de 16.02.2011, ca neîntemeiată.
Pârâții reclamanți au formulat cerere de apel pe care nu au motivat-o.
Și în această cale de atac apelantul G. C. a formulat cerere de ajutor public judiciar pentru asistență juridică din oficiu, cererea ce a fost respinsă de către instanța de apel prin încheierea de ședință din data de 12.04.2012.
Ambele încheieri au fost motivate exhaustiv de către instanțele de judecată fond și apel în cuprinsul acestora regăsindu-se temeiurile de fapt și de drept care au justificat măsurile adoptate.
Câtă vreme pârâtul reclamant G. C. nu a formulat cerere de reexaminare împotriva încheierii de ședință de respingere a cererii de ajutor public judiciar, Curtea nu poate primi criticile de recurs referitoare la neacordarea posibilității acestuia de a se apăra în cauza de față cu sprijinul unui avocat din oficiu. În acest sens, Curtea are în vedere dispozițiile cuprinse în art. 15 din O.G. nr. 51 din 21 aprilie 2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, care dispune în sensul că: „(1) Asupra cererii de ajutor public judiciar instanța se pronunță, fără citarea părților, prin încheiere motivată dată în camera de consiliu. (2) Împotriva încheierii prin care se respinge cererea de acordare a ajutorului public judiciar cel interesat poate face cerere de reexaminare, în termen de 5 zile de la data comunicării încheierii. (3) Cererea de reexaminare se soluționează în camera de consiliu de un alt complet, instanța pronunțându-se prin încheiere irevocabilă”.
Așa fiind, Curtea nu poate primi critici legate de modul de soluționare a cererii de ajutor public judiciar, ci ar putea primi doar critici în legătură cu modul de soluționare a cauzei în privința raporturilor litigioase dintre părți cu care instanța a fost învestită. Or, singura critică cu care constată că a fost legal învestită este cea referitoare la pretinsa încălcare a dreptului de apărare a recurenților în cauză.
Astfel, deși se face referire la neluarea în seamă a prejudiciului încercat și a lipsirii acestora de dreptul de retenție, Curtea nu poate face o analiză a legalității deciziei atacate din perspectiva raporturilor juridice litigioase atâta vreme cât recurenții au înțeles să aducă critici doar prin raportare la nerespectarea dreptului lor la apărare.
Însă, chiar și în condițiile în care s-ar reține omisiunea instanței de apel de a analiza aceste pretenții, Curtea nu poate face abstracție că acestea au fost deduse judecății prin cererea reconvențională, cerere care a fost anulată în mod corect prin raportare la dispozițiile art. 20 alin. 3 din Legea nr.146/1997 coroborat cu art.1 și art.9 din Ordonanța Guvernului nr.32/1995, în condițiile în care pârâții reclamanți au fost înștiințați de obligația de a achita taxa judiciară de timbru, iar cererea de ajutor public judiciar a fost respinsă ca neîntemeiată, aceasta nefiind atacată pe cale la care aceștia erau îndreptățiți să apeleze.
Mai mult, Curtea are în vedere, totodată, că prezenta cauză nu supune dezbaterii probleme legale complexe.
În consecință, Curtea, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, găsind fondat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, (celelalte motive de recurs fiind invocate în mod formal), va respinge recursul ca nefondat.
Onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 200 lei va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenții pârâți G. C., G. L., T. V. G., G. M. C., G. M. A. și G. F. E. împotriva deciziei civile nr.493/A/10.05.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul reclamant C. G. AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI – ADMINISTRAȚIA FONDULUI IMOBILIAR.
Onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 200 lei rămâne în sarcina statului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 31 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M.-A. I. D. M. I.
N.-G.
GREFIER
M. C.
Red.I.D.
Tehnored.I.D/B.I.
2 ex/28.02.2013
-----------------------------------------
T.B- Secția a V-a – F.I.C.
- C.L.B.
Jud.Sector 4 – M.O.Puțintei
| ← Anulare act. Decizia nr. 1107/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Legea 10/2001. Decizia nr. 464/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
