Exequator. Recunoaștere înscrisuri / hotarâri străine. Decizia nr. 400/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 400/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-03-2013 în dosarul nr. 874/3/2012
Dosar nr._
(2239/2012)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 400
Ședința publică de la 04.03.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - D. A.
JUDECĂTOR - F. P.
JUDECĂTOR - C. M. T.
GREFIER - RĂDIȚA I.
* * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului formulat de recurentul-pârât H. R., împotriva sentinței civile nr. 1116/21.05.2012, din pronunțată de Tribunalul București-Secția a V a civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă H. A..
P. are ca obiect – exequator.
Dezbaterile în cauză și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la 25.02.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când Curtea - având nevoie de timp pentru a delibera și pentru ca părțile să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 04.03.2013, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1116/21.05.2012, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a admis cererea formulată de reclamanta H. A., în contradictoriu cu pârâtul H. R., a recunoscut cu efecte depline pe teritoriul României Hotărârea pronunțată de Judecătoria Esslingen, Republica Federală Germania, în dosarul nr. 2 F 425/09, la data de 04.08.2010, definitivă la data de 30.11.2010.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a constatat că prin hotărârea judecătorească pronunțată la data de 04.08.2010, definitivă la data de 30.11.2010, de către Judecătoria din Esslingen, Germania, în dosar număr 2F 425/09, a fost stabilită custodia minorei D. Tabea, născută la data de 08.12.2005.
Tribunalul a apreciat că hotărârea invocată constituie un act de jurisdicție în sensul Regulamentului CE nr. 2201/2003 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materia matrimonială și în materia răspunderii părintești.
În Cap. III - Secțiunea 1 – art.21 din Regulament se stipulează că o hotărâre pronunțată în această materie într-un stat membru va fi recunoscută într-un alt stat membru de plin drept, fără a fi nevoie de îndeplinirea vreunei alte proceduri speciale.
Se precizează însă, în același articol, că orice parte interesată poate să solicite o hotărâre prin care să se arate dacă hotărârea este sau nu recunoscută.
Față de aceste împrejurări și de faptul că în cauză nu este incident vreunul dintre cazurile de refuz al recunoașterii hotărârii străine prevăzute de art.23 din aceeași Secțiune, Tribunalul – văzând și dispozițiile art. I3 (art. 1 al. 1) din OUG nr.119/2006 (potrivit căroracererile pentru recunoașterea pe teritoriul României a hotărârilor în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, pronunțate într-un alt stat membru al Uniunii Europene, în condițiile prevederilor Regulamentului nr.2.201/2003, sunt de competența tribunalului, hotărârea pronunțată putând fi atacată numai cu recurs) - a admis cererea petentei și a constatat recunoscute de drept pe teritoriul României efectele hotărârii pronunțate la data de 04.08.2010, de către Judecătoria din Esslingen, Republica Federală Germania, număr dosar 2F 425/09, definitivă la data de 30.11.2010 de stabilire a custodiei minorei D. Tabea, născută la data de 08.12.2005.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurentul H. R., criticând-o pe motive de nelegalitate, respectiv instanța a încălcat prevederile art.37 și 39 din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului din 27 noiembrie 2003 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, precizând că hotărârea ce a fost depusă la dosarul cauzei și care se solicită a fi recunoscută pe teritoriul României nu îndeplinește condițiile obligatorii stabilite de dispozițiile menționate.
Verificând legalitatea sentinței recurate, în raport de criticile formulate și de materialul probator administrat în cauză, în condițiile art.3041 Cod de procedură civilă, Curtea a constatat că recursul este nefondat și în baza art.312 alin.1 Cod de procedură civilă l-a respins, pentru următoarele considerente:
Cererea introductivă de instanță are ca obiect recunoașterea pe teritoriul României a hotărârii pronunțate la 04.08.2010, definitivă la 30.11.2010, de către Judecătoria din Esslingen, Germania, în dosarul nr.2 F 425/09, prin care a fost stabilită custodia minorei D. Tabea H., născută la 08.12.2005.
În mod corect instanța fondului a reținut că actul de jurisdicție mai sus menționat întrunește cerințele prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului din 27 noiembrie 2003 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, astfel că s-au constatat recunoscute de drept pe teritoriul României efectele hotărârii mai sus menționate.
Regulamentul ce a stat la baza pronunțării sentinței tribunalului reglementează recunoașterea unei hotărâri judecătorești.
În cauză sunt aplicabile prevederile art.21 din Regulament, care în alin.(1) prevede că hotărârile judecătorești pronunțate într-un stat membru se
recunosc în celelalte state membre fără a fi necesar să se recurgă la vreo procedură. Alineatul (3) prevede că, fără a aduce atingere secțiunii 4 din prezentul capitol, orice parte interesată poate solicita, în conformitate cu procedurile prevăzute de secțiunea 2 din prezentul capitol, pronunțarea unei hotărâri de recunoaștere sau de refuz al recunoașterii hotărârii.
Intimata face parte din categoria prevăzută de Regulament „orice parte interesată” care poate solicita recunoașterea efectelor hotărârii pe teritoriul României, tribunalul analizând corect și dacă există motive de refuz al recunoașterii hotărârilor judecătorești în materia răspunderii părintești, în condițiile art.23 din Regulament.
Nu au fost reținute criticile recurentului față de caracterul hotărârii pronunțate în Germania în materia răspunderii părintești care nu presupune parcurgerea unei proceduri speciale, fiind recunoscută în orice alt stat membru de plin drept, conform normelor mai sus menționate. De altfel, intimata a respectat cerințele instanței fondului și a depus la fila 57 din dosar hotărârea din Germania cu mențiunea datei la care a rămas definitivă, inclusiv corespondența purtată cu reprezentanți ai instanței din Germania.
Recurentul a participat la soluționarea cererii în fața instanței pentru cauze de familie din Esslingen, a formulat cerere pentru obținerea custodiei minorei și a fost audiat de instanță, așa cum rezultă din fila 58 a dosarului de fond. Instanța a apreciat că intimata are posibilitatea de a-i oferi copilului în România toate posibilitățile economice și financiare și tot ceea ce are nevoie, apreciindu-se că este în interesul bunăstării copilului ca aceste lucruri să nu se schimbe. S-a reținut în hotărâre că recurentul vrea să evite prin toate mijloacele întoarcerea mamei cu copilul în România, instanța apreciind că nu este nevoie de declarația unui expert având competența necesară în ceea ce privește bunăstarea copilului.
Deși a fost reprezentat de apărător ales, așa cum rezultă din fila 8 a dosarului de recurs, recurentul a încercat să tergiverseze soluționarea dosarului formulând cereri de amânare cu încălcarea prevederilor art.156 alin.1 Cod de procedură civilă.
Constatând că instanța fondului a respectat prevederile art.21 și 23 din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului din 27 noiembrie 2003 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, hotărârea pronunțată în Germania cu privire la custodia minorei D. Tabea H. fiind recunoscută de plin drept pe teritoriul României, Curtea a respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul – pârât H. R., împotriva sentinței civile nr.1116/21.05.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimata – reclamantă H. A..
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 04.03.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. A. F. P. C. M. T.
GREFIER
RĂDIȚA I.
Red.D.A.
Tehdact.R.L.
2 ex./27.03.2013
TB-S.5 – M.B.
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 75/2013. Curtea de Apel... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
