Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 1486/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1486/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-10-2013 în dosarul nr. 18134/4/2009*
Dosar nr._
(989/2013)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI
SECTIA A III A CIVILA ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1486
Ședința publică de la 02.10.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - I. A. H. P.
JUDECĂTOR - E. V.
JUDECĂTOR - A. D. T.
GREFIER - Ș. P.
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea recursului formulat de recurenta-reclamantă C. (fostă D.) A. C., împotriva deciziei civile nr.196 A din 4.03.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât D. C..
P. are ca obiect – partaj bunuri comune.
Dezbaterile cauzei și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la 11.09.2013, fiind consemnate în încheierea de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie, când, curtea, pentru a da posibilitate părților să depună note scrise și în vederea deliberării, a amânat pronunțarea la 18.09.2013, apoi la 25.09.2013 și apoi la 02.10.2013, hotărând următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 12.11.2009 pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București, reclamanta D. A.-C. a chemat în judecată pe pârâtul D. C., solicitând ca prin hotărârea ce urmează a fi pronunțată să se constate că singurul bun ce compune masa de partaj este reprezentat de apartamentul nr.52, situat în București, ., ., să se sisteze starea de devălmășie și să fie obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată.
Cererea a fost precizată ulterior (la data de 26.03.2010), reclamanta solicitând să se constate în favoarea sa o cotă de contribuție de 70% la dobândirea bunului imobil.
Prin sentința civilă nr.6558/06.10.2010 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București a fost admisă în parte cererea formulată de reclamantă, în contradictoriu cu pârâtul, s-a constatat că reclamanta a avut o cotă de contribuție de 69,56% la dobândirea apartamentului bun comun situat în București, ., ., ., sector 4, evaluat de expertul tehnic C. I. la suma de 210.000 lei (echivalentul a 50.000 euro la data efectuării expertizei) iar pârâtul, 30,44%, s-a constatat că părțile au o datorie comună constând din obligația de rambursare a creditului contractat la Banca Comercială Română SA, Sucursala Balta Albă, conform contractului pentru persoane fizice nr.187/02.12.2004, soldul fiind de 10.460,11 euro la data de 08.09.2010, s-a dispus ieșirea părților din indiviziune cu privire la apartamentul menționat mai sus prin atribuirea acestuia către reclamantă, a fost obligată reclamanta să plătească pârâtului o sultă în cuantum de 63.924 lei, în termen de 6 luni de la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri, au fost compensate cheltuielile de judecată pe care și le datorează reciproc părțile și, în consecință, a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 6.767,5 lei cu acest titlu.
A reținut prima instanță că apartamentul nr.52, confort I, situat în București, ., ., ., compus din 2 camere și dependințe, cu o suprafață utilă de 47,31 mp, precum și cota indiviză de 1,45% din părțile comune ale blocului, a fost cumpărat prin contractul autentificat sub nr.5770/02.12.2004 de BNP M. J.; în cuprinsul înscrisului autentic s-a constatat existența unei convenții de donație încheiată între părinții reclamantei S. S. și S. C., în calitate de donatori, și reclamantă, în calitate de donatar, având ca obiect suma de 9.000 euro destinată achitării unei părți din prețul imobilului.
La aceeași dată părțile au încheiat cu BCR SA – Sucursala Balta Altă contractul de credit nr.187 (02.12.2004), prin care au împrumutat suma de 12.000 euro pentru cumpărarea apartamentului, fiind perfectat, totodată, și contractul de ipotecă autentificat sub nr.5771/02.12.2004 de BNP M. Jila.
La data pronunțării sentinței, soldul creditului era de 10.460,11 lei, potrivit graficului de rambursare prezentat.
Cum contractul de vânzare – cumpărare a fost încheiat de părți în timpul căsătoriei, în temeiul prezumției comunității de bunuri instituite de art.30 Codul familiei, s-a constatat că imobilul reprezintă bun comun al părților.
Părțile nu au avut contribuții egale la dobândirea bunului, reclamanta contribuind cu suma de 9.000 euro primită în dar de la părinții săi, precum și cu sumele de 1.000 euro ( ½ din economii) și 6.000 euro (1/2 din suma împrumutată), în timp ce pârâtul a contribuit doar cu suma de 7.000 euro (1.000 euro reprezentând ½ din economii, iar 6.000 euro ½ din suma împrumutată.
A stabilit prima instanță că, potrivit art.31 lit.f Codul familiei, suma de 9.000 euro reprezintă contribuția exclusivă a reclamantei la dobândirea imobilului, aspect necontestat de pârât.
Întrucât dreptul de proprietate asupra imobilului a intrat în patrimoniul soților la data încheierii contractului de vânzare – cumpărare, întregul bun este supus partajului, nu doar partea corespunzătoare ratelor achitate până în prezent de părți către bancă; obligația asumată de părți față de bancă, conform art.32 Codul familiei, ambele părți urmând a contribui la restituirea împrumutului, indiferent de modalitatea de împărțire a apartamentului.
A constatat prima instanță că reclamanta a avut o cotă de contribuție de 69,56% la dobândirea apartamentului, iar pârâtul de 30,44%; suma de 2.000 euro pe care pârâtul susține că a primit-o de la părinții săi nu poate fi avută în vedere la stabilirea cotelor de contribuție ale părților, dat fiind că aceasta a făcut obiectul unui depozit CEC (în valoare de 8.000 lei) lichidat la data de 08.07.2005, deci ulterior încheierii actului prin care a fost dobândit bunul, și nici nu s-a probat că banii încasați (8.996,48 lei) s-au folosit pentru efectuarea de îmbunătățiri care să sporească valoarea de circulație a apartamentului.
Cum locuința nu este partajabilă în natură, aceasta a fost atribuită către reclamantă, stabilindu-se în sarcina sa obligația de plată a sultei în cuantum de 63.944 lei în termen de 6 luni de la rămânerea irevocabilă a hotărârii; s-au avut în vedere faptul că, în prezent, reclamanta posedă imobilul, că pârâtul a fost de acord cu această măsură și că reclamanta are posibilități reale de a achita sulta stabilită (are un salariu brut de 3.804 lei), dar și partea corespunzătoare din rata datorată băncii pentru creditul contractat.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.
Apelanta a arătat că instanța a omis să ia în calcul și să se pronunțe asupra procentului corespunzător cotei din datoria comună, contractată în timpul căsătoriei. Debitul rămas de achitat trebuie suportat de părți în aceeași măsură cu cota de contribuție stabilită, reprezentând un pasiv al masei partajabile.
Arată reclamanta că în mod corect s-a stabilit ca ratele creditului să fie suportate în continuare de aceasta, dat fiind că i s-a atribuit bunul în natură, însă cota corespunzătoare debitului rămas neachitat trebuia să se compenseze cu sulta calculată în funcție de aceeași cotă și de valoarea actuală a bunului, în caz contrar urmând să plătească și partea de datorie a pârâtului, ceea ce este nelegal.
Pe de altă parte, a arătat apelanta că partea din creditul rămas neachitat, reprezentând datorie comună, se compune atât din soldul creditului la data de 10.01.2010, cât și din spezele aferente contractului de credit, or suma totală de rambursat este de 20.131,77 euro (formată din rata creditului și rata dobânzii), astfel cum reiese din graficul de rambursare a creditului.
Apelul a fost admis prin decizia civilă nr.453 A/23.05.2011 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, fiind schimbată în parte sentința civilă, în sensul că s-a constatat că părțile au o datorie comună constând în obligația de rambursare a creditului contractat la Banca Comercială Română SA, Sucursala Balta Albă, conform contractului pentru persoane fizice nr.187/02.12.2004, soldul fiind de 10.460,11 euro la data de 08.09.2010, sold ce va fi suportat de ambele părți potrivit cotelor stabilite (69,56% reclamanta și 30,44% pârâtul); a fost obligată reclamanta să plătească pârâtului o sultă în cuantum de 50.550,99 lei, în termen de 6 luni de la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri; a fost menținută în rest sentința civilă apelată; intimatul a fost obligat la 1.000 lei cheltuieli de judecată către apelantă.
Tribunalul a reținut că, deși în dispozitivul sentinței civile apelate s-a constatat că părțile au o datorie comună constând în obligația de rambursare a creditului, prima instanță nu a stabilit modul în care va fi achitată datoria de către părți.
Cum o atare chestiune nu este tranșată de Codul familiei, în virtutea principiilor dreptului comun, fiecare parte va contribui la plata datoriilor comune în proporție cu partea din comunitate care i se cuvine; lichidarea definitivă a contribuției soților la plata datoriilor comune se va face numai cu ocazia împărțirii bunurilor comune.
Preluând obligația de rambursare a întregului credit contractat în timpul căsătoriei, pentru respectarea principiului echității care guvernează procesul de partaj, reclamanta este îndreptățită a primi de la pârât partea acestuia din datoria comună (suma de 3.184,05 euro); tribunalul a făcut aplicațiunea dispozițiilor art.1143 Cod civil, compensând sulta datorată cu partea intimatului din datoria comună, astfel că în final valoarea sultei va fi de 50.550,99 lei, aceasta urmând a fi plătită în 6 luni de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.
Prin atribuirea imobilului către apelantă, acesta devine debitor al băncii pentru restul de credit nerambursat.
Curtea de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, prin decizia civilă nr.307/20.02.2012 a admis recursul formulat de recurenta – reclamantă C. (fostă D.) A. C., împotriva deciziei civile nr. 453 A din 23.05.2011, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr._, a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță de apel.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de recurs a reținut că:
Din cuprinsul considerentelor deciziei atacate reiese că tribunalul a apreciat că grație împrejurării că imobilul bun comun a fost atribuit prin partaj reclamantei, aceasta va prelua obligația de rambursare a întregului credit contractat în timpul căsătoriei, în scopul respectării principiului echității care guvernează procesul de partaj, fiind îndreptățită să primească de la intimat partea sa din datoria comună.
Pe de altă parte, tribunalul a fost învestit să răspundă și criticii relative la cuantumul sumei totale ce urmează a fi rambursate, formată din totalul ratei creditului și totalul ratei dobânzii, precum și costurile adiacente contractului, sumă menționată în cuprinsul graficului de rambursare emis de unitatea creditoare.
Or, instanța de apel a reținut că soldul creditului contractat este de 10.460,11 euro (la data de 08.09.2010), fără a arăta rațiunea pentru care a înlăturat susținerile referitoare la soldul real al creditului, incluzând în întregime spezele contractului de împrumut.
Procedura împărțelii judiciare prevede că, în ipoteza în care părțile nu se învoiesc, instanța va stabili sumele supuse împărțelii, calitatea de coproprietar, cota – parte ce se cuvine fiecăruia și creanțele născute din starea de proprietate comună pe care coproprietarii le au unii față de alții (art.6735 Cod de procedură civilă).
Din această perspectivă, instanța de apel urma să stabilească în mod argumentat spezele contractului de credit, cu referire la valoarea soldului efectiv, după caz, real al datoriei, de vreme ce, astfel cum a reținut, lichidarea definitivă a contribuției soților la plata datoriilor comune se realizează cu ocazia împărțirii bunurilor comune.
Numai după stabilirea în concret și motivat a tuturor elementelor ce se circumscriu operațiunii de împărțeală, se poate aprecia că s-a dat valență principiului echității, ce guvernează materia partajului.
În consecință, instanța de apel va reevalua dovezile administrate sau va administra dovezile care se impun, în scopul stabilirii în concret a soldului creditului contractat la care se vor raporta și cuantifica obligațiile fiecărei părți corespunzătoare cotei de contribuție stabilite.
După casare, cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă sub nr._ .
Rejudecând apelul, instanța de apel prin decizia civilă nr.196 A/04.03.2013 a admis apelul formulat de apelanta – reclamantă C. A. C. împotriva sentinței civile nr.6588/06.10.2010, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, pe care a schimbat-o în parte în sensul că: a constatat că părțile au o datorie comună constând în obligația de rambursare a creditului contractat la Banca Comercială Română Sa, Sucursala Balta Albă, conform contractului pentru persoane fizice nr.187/02.12.2004, soldul fiind de 10.684.45 euro la data de 10.01.2010, cotele – părți ale reclamantei și pârâtului cu privire la acest sold fiind de 69,56%, reclamanta și 30,44% pârâtul, a dispus ieșirea părților din indiviziune cu privire la creditul menționat și a atribuit reclamantei obligația de restituire a soldului, a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 14.197,11 lei, reprezentând echivalentul sumei de 3.252,34 euro (la cursul de 4,6352 lei/euro din data de 04.03.2013, care reprezintă cota – parte din datoria comună care revine pârâtului, a menținut în rest sentința civilă apelată și a obligat intimatul la plata sumei de 500 lei, cheltuieli de judecată către apelantă.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că:
Părțile au o datorie comună constând în obligația de rambursare a creditului contractat Ia Banca Comercială Română SA, Sucursala Balta Albă, conform contractului pentru persoane fizice nr. 187/02.12.2004, soldul fiind de 10.684,45 Euro la data de 10.01.2010, cotele-părți ale reclamantei si pârâtului cu privire la acest sold fiind de 69,56%, reclamanta și 30,44%, pârâtul, a dispunerii ieșirii părților din indiviziune cu privire la creditul menționat și a atribuirii reclamantei a obligației de restituire a soldului, a obligării pârâtul să plătească reclamantei suma de 14.197,11 lei, reprezentând echivalentul sumei de 3252,34 curo (la cursul de 4,6352 lei/euro din data de 04.03.2013), care reprezintă cota-parte din datoria comună care revine pârâtului și a menținerii în rest a sentinței apelate, tribunalul apreciind că astfel au fost stabilite spezele contractului de credit și modalitatea partajării acestora, cu referire la valoarea soldului efectiv, după caz. real al datoriei.
Referitor la cotele ce revin părților din datoria comună, acestea sunt necontestate, corespunzând cotelor de contribuție la dobândirea bunului comun, respectiv 69,56%, reclamanta și 30,44%, pârâtul. Pasivul reprezentat de datoria menționată în contractul de credit se impune a fi atribuit, de asemenea, reclamantei-pârâte, conform solicitării sale și având în vedere că imobilul i-a fost atribuit prin hotărârea primei instanțe de fond.
În ceea ce privește cuantumul sumei totale ce urmează a fi rambursată, acesta este de 10.684,45 Euro, reprezentând soldul creditului la data de 10.01.2010, data despărțirii în fapt a soților, aceasta fiind și data de la care apelanta Cornan A. C. folosește în mod exclusiv apartamentul supus partajării. Deși tot de la acest moment pârâtul nu a mai contribuit la achitarea ratelor, această împrejurare nu îi conferă reclamantei posibilitatea de a cere codebitorului să plătească dobânzile și comisioanele aferente achitării eșalonate a creditului atât timp cât pârâtul este obligat să îi plătească deîndată echivalentul cotei sale părți din datorie.
Cu alte cuvinte, la momentul pronunțării hotărârii definitive, pârâtului îi revine, cu caracter executoriu, obligația de a plăti reclamantei cota-parte din datorie ce îi revine. Această obligație este executorie, deci poate fi executată voluntar, dar și prin urmărire silită. Suma astfel datorată reclamantei este destinată stingerii față de bancă a datoriei corespunzătoare cotei-părți care revine pârâtului din datoria comună. Odată achitată suma menționată instituției bancare creditoare, pentru cota-parte de 30,44% din datorie nu vor mai fi datorate dobânzi ori alte comisioane, respectiv spezele la care se referă motivul de apel, iar reclamanta va plăti în viitor cu acest titlu numai sumele aferente propriei cote-părți din datoria comună.
Tribunalul a apreciat, totodată, că sumele pe care și le datorează cei doi foști coproprietari nu pot fi compensate, nefiind îndeplinite condițiile art. 1143 și urm. C.civ. Astfel, numai una dintre cele două datorii este exigibilă, cealaltă fiind afectată de termenul de 6 luni instituit prin hotărârea primei instanțe de fond.
Împotriva acestei decizii a formulat re curs apelanta – reclamantă.
Prin motivele de recurs se arată că hotărârea este nelegală întrucât instanța a ignorat faptul că pasivul comun provine dintr-un contract de credit bancar, aflat sub cârmuirea unei legislații stricte, restrictive în ceea ce privește plata spezelor aferente împrumutului principal.
Rațiunea însăși a încheierii contractelor de creditare bancară este aceea de a aduce un profit de capital ca urmare a înlesnirii oferite prin eșalonarea rambursării, astfel încât legislația incidentă permite băncilor creditoare să perceapă dobânda remuneratorie stabilită la încheierea contractului indiferent de rambursarea anticipată a creditului, totală sau parțială.
Mai mult, rambursarea anticipată poate atrage chiar si costuri suplimentare sub formă de comision, dar in nici un caz nu determină scăderea procentuală a beneficiului băncii, reprezentat de spezele contractului, astfel cum au fost stabilite la încheierea sa. In caz contrar, nu ar mai exista nici o posibilitate de previzibilitate a beneficiului acestor operațiuni, plata serviciului de creditare devenind pur potestativă.
Această uzanță este de notorietate, iar dacă instanța ar fi avut dubii, putea să consulte contractul de creditare depus la dosarul de fond si să observe că la clauza 6.6. din condițiile generale de creditare (anexa la contractul de credit bancar nr. 187/_ ) se specifică in mod expres că "rambursarea anticipată este admisă si considerată ca atare numai după achitarea integrală a datoriilor restante și a dobânzilor curtente calculate până în ziua plății, în condițiile de costuri stabilite, de bancă."
Acest fapt era bine cunoscut si de intimatul pârât, care se obligase ca garant ipotecar și în nume propriu să garanteze "împrumutul de 12.000 Euro... plus dobânzile aferente si alte costuri si comisioane, precum si orice alte cheltuieli legate de recuperarea tuturor sumelor datorate...", astfel cum se menționează in contractul de ipotecă autentificat sub nr.5771 in data de 02.12.2004 de BNP M. J.. Prin urmare, acesta nu poate să se prevaleze de faptul că partea sa de datorie, odată achitată, ar stinge integral cota sa din suma rambursabilă, întrucât odată ce această teorie nu ar putea fi exoneratoare față de creditoare, nu trebuia a fi acceptată nici de instanță.
In concluzie, admițând in parte pretențiile reclamantei, instanța de apel
a nesocotit prevederile contractului încheiat de părțile din prezenta cauză cu banca creditoare – lege pentru acestea în ceea ce privește aceleași obligații ce au fost aduse in discuție si prin cererea de apel. De asemenea, prin hotărârea dată s-a încălcat principiul echității, care trebuie să prevaleze in materia partajului, prin prejudicierea reclamantei cu suma pe care trebuie să o suport nejustificat, reprezentând contravaloarea cotei de 30,44% din suma de 9335,46 Euro, datorie provenită din dobânda datorată la contractarea creditului si rămasă neachitată la data despărțirii in fapt
Recursul este fondat.
Potrivit deciziei de casare nr.307/20.02.2012 a Curții de Apel București, instanța de apel avea obligația să stabilească în mod argumentat spezele contractului de credit, cu referire la valoarea soldului efectiv, după caz, real al datoriei.
S-a reținut că numai după stabilirea în mod concret și motivat a tuturor elementelor ce se circumscriu operațiunii de împărțeală, se poate aprecia că s-a dat valență principiului echității, ce guvernează materia partajului.
În speță, datoria comună a soților provine dintr-un contract de credit bancar, respectiv contractul de credit bancar nr.187/02.12.2004 încheiat cu BCR SA – Sucursala Balta Albă.
La data încheierii contractului dobânda curentă era de 9,5% pe an și totodată variabilă, aspecte cunoscute de intimatul – pârât, întrucât a avut calitatea de coplătitor și garant ipotecar.
Ca atare, cuantumul total al datoriei soților nu îl reprezintă numai soldul creditului ci și dobânda aferentă acestuia, dobândă ce este formată din o marjă fixă și eurobor 6 M. Cotația eurobor se modifică o dată la 6 luni, motiv pentru care este posibil ca până la finalul creditului soldul plătit de client să confere modificări, astfel cum rezultă din adresa nr.7745/09.12.2011 eliberată de BCR – Sucursala Balta Albă, aflat la fila 221 dosar nr._ al Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie.
Prin urmare, pentru a respecta principiul echității ce guvernează materia partajului și în considerarea dispozițiilor art.315 Cod de procedură civilă se impunea ca pârâtul să fie obligat nu numai la plata cotei corespunzătoare din debit, cât și la plata dobânzilor aferente, conform contractului de credit bancar.
În consecință, fiind incidente dispozițiile art.304 pct.9 Cod de procedură civilă, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.312 Cod de procedură civilă, va admite recursul și va modifica decizia în sensul celor expuse mai sus. Se vor menține restul dispozițiilor deciziei.
Văzând și dispozițiile art.274 Cod de procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta-reclamantă C. (fostă D.) A. C., împotriva deciziei civile nr.196 A din 04.03.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât D. C..
Modifică în parte decizia în sensul că:
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 14.197,11 lei, reprezentând echivalentul sumei de 3.252,34 euro (la cursul de 4,6352 lei/euro din data de 04.03.2013) care reprezintă cota parte din datoria comună care revine pârâtului, plus dobânda aferentă acestei debit, calculată conform contractului de credit imobiliar nr.187/02.12.2004, încheiat de recurenta – reclamantă cu BCR SA – Sucursala Balta Albă, de la data de 10.01.2010 și până la achitarea integrală a debitului.
Menține restul dispozițiilor deciziei.
Obligă intimatul la 1.231 lei cheltuieli de judecată către recurentă, reprezentând taxă timbru și onorariu de avocat.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 02.10.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
I.-A. H.-P. E. V. A.-D. T.
GREFIER
Ș. P.
Red.E.V.
Tehdact.R.L.
2 ex./13.12.2013
TB-S.4 – C.C.I.;, E.A.A.
Jud.S.4 – N.M.C.-S.
| ← Exequator. Recunoaștere înscrisuri / hotarâri străine.... | Răpire internaţională de copii. Decizia nr. 106/2013. Curtea... → |
|---|
