Exequator. Recunoaștere înscrisuri / hotarâri străine. Decizia nr. 266/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 266/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-11-2013 în dosarul nr. 2097/122/2012
Dosar nr._
(327/2013)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECTIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 266-A
Ședința publică de la 04.11.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - D. A.
JUDECĂTOR - F. P.
GREFIER - RĂDIȚA I.
* * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea asupra cererii de apel formulată de apelanta-reclamantă C. A. L., împotriva sentinței civile nr. 169/14.12.2012, pronunțată de Tribunalul G., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât G. F., având ca obiect - exequator.
Dezbaterile în cauză și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la 28.10.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când Curtea - având nevoie de timp pentru a delibera și pentru ca părțile să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 4.11.2013, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.169/14.12.2012, Tribunalul G. a respins cererea formulată de petenta C. A. L., ca nefondată, luând act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că prin sentința nr._/2012 emisă de Tribunalul de Primă Instanță numărul 66 Madrid s-a aprobat acordul de reglementare încheiat de petentă cu numitul F. G. (concubin) în privința copilului lor minor C. M. Angeles.
Conform dispozițiilor sentinței menționate care face mențiune expresă în sensul că poate fi atacată cu apel de către Ministerul de Finanțe în interesul minorei în termen de 20 de zile de la notificarea sentinței, tribunalul a pus în vedere petentei prin intermediul avocatului ales, să prezinte orice fel de dovadă din care să rezulte că sentința este definitivă, irevocabilă sau executorie (alternativ) pentru a putea fi recunoscută și pentru a fi introdusă în ordinea de drept internă, în vederea producerii efectelor juridice menționate în cuprinsul acesteia, cu trimitere la acordul de reglementare încheiat între cei doi foști concubini.
Deși s-au acordat mai multe amânări în acest sens, petenta, prin avocatul ales, nu a prezentat o asemenea dovadă, așa încât tribunalul a respins solicitarea de recunoaștere a hotărârii străine.
În ceea ce privește certificatul de naștere al copilului tribunalul a apreciat că nu este necesară efectuarea unei proceduri de recunoaștere a acestui înscris, ci procedura de înscriere/transcriere în registrele de stare civilă române prevăzută de dispozițiile art.44 alin.3 din Legea nr.119/1996, pentru a dobândi putere doveditoare pe teritoriul țării, solicitarea de transcriere trebuind adresată primarului localității de domiciliu a petentei.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel apelanta C. A. L., criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie, respectiv, deși a depus la dosarul cauzei atât hotărârea în original a Tribunalului de Primă Instanță nr.66 Madrid, însoțită de traducerea legalizată, instanța a apreciat că sentința nu este definitivă.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței apelate, Curtea a constatat că apelul este nefondat și în baza art.296 Cod de procedură civilă l-a respins pentru următoarele considerente:
Prin cererea introductivă de instanță apelanta a solicitat recunoașterea hotărârii pronunțate de Tribunalul de Primă Instanță nr.66 Madrid și, pe cale de consecință, recunoașterea certificatului de naștere al minorei Angeles M., întocmit ulterior adoptării măsurilor legate de autoritatea părintească. Reclamanta a apreciat că sunt întrunite condițiile prevăzute de art.166 și următoarele din Legea nr.105/1992, în sensul stabilirii faptului că minora va rămâne în grija și custodia mamei sale, programul de vizitare să rămână conform acordului încheiat între părți, la fel cuantumul pensiei de întreținere și data plății acesteia.
În prezenta cauză sunt aplicabile prevederile Regulamentului Consiliului (CE) nr. 2201/2003 din 27 noiembrie 2003, cu privire la competența jurisdicțională, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, reglementează aspecte ale răspunderii părintești în cadrul Uniunii Europene.
Potrivit art.21 alin.1 din Regulament executarea hotărârile judecătorești pronunțate într-un stat membru se recunosc în celelalte state membre fără a fi necesar a se recurge la vreo procedură. Având în vedere dispoziția legală menționată, aplicabilă direct în fiecare stat membru al UE și prin care se recunosc ope legis efectele hotărârilor pronunțate într-un stat membru, pe teritoriul tuturor statelor membre, fără a se recurge la procedura specială prevăzută de art.167 din Legea nr.105/1992 invocată de apelantă ca temei juridic al acțiunii introductive de instanță, Curtea apreciază că în prezenta cauză reclamanta C. A. L. nu justifică vreun interes pentru a obține recunoașterea hotărârii menționate, având în vedere că aceasta este recunoscută de plin drept, ca efect al aplicării art.21 alin 1 din Regulamentul nr.2201/2003.
Cum în prezenta cauză hotărârea ce se solicită a fi recunoscută pe teritoriul României este o hotărâre pronunțată în materia autorității părintești, aceasta este recunoscută ope legis, fără a se recurge la procedura specială prevăzută de art.167 din Legea nr.105/1992, motiv pentru care nu au fost avute în vedere criticile reclamantei privitoare la obligativitatea recunoașterii convenției părților.
Cu privire la certificatul de naștere al minorei, Curtea a constatat că instanța fondului a făcut o corectă aplicare a prevederilor art.41 alin.3 din Legea nr.119/1996 cu privire la actele de stare civilă, republicată.
Astfel, potrivit normei mai sus menționate, actele de stare civilă ale cetățenilor români, întocmite de autoritățile străine, au putere doveditoare în țară numai dacă sunt înscrise sau transcrise în registrele de stare civilă române. Transcrierea certificatelor și a extraselor de stare civilă se efectuează cu aprobarea primarului unității administrativ-teritoriale de la locul de domiciliu al solicitantului, cu avizul prealabil al serviciului public comunitar județean de evidență a persoanei. Cetățeanul român este obligat ca, în termen de 6 luni de la întoarcerea în țară sau de la primirea din străinătate a certificatului sau a extrasului de stare civilă, să ceară transcrierea acestor acte la serviciul public comunitar local de evidență a persoanelor sau la primăria unității administrativ-teritoriale în a cărei rază domiciliază.
Față de aceste considerente, apelul a fost respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta-reclamantă C. A. L., cu domiciliul ales la C..Av.Vuca și Asociații, în G., ., județ G., împotriva sentinței civile nr. 169/14.12.2012, pronunțată de Tribunalul G., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât G. F., domiciliat în Madrid, Camino de Perales nr.36, ., Spania.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 04.11.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
D. A. F. P.
GREFIER
RĂDIȚA I.
Red.D.A.
Tehdact.R.L.
4 ex./04.12.2013
Trib.G. – I. N.
| ← Exercitarea autorităţii părinteşti. Decizia nr. 920/2013.... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
